Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 146/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 146/R/2009
Ședința publică din 26 martie 2009
PREȘEDINTE: Țarcă Gabriela președintele secției
JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, domiciliat în O,-, -.6,.29, județul B, împotriva deciziei penale nr.176/A din 9 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie prin care s-a desființat sentința penală nr.1448 din 24.10.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, faptă prev. și ped. de art.215 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul recurent lipsă, apărătorul ales al acestuia avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 11.09.2009 de Baroul Bihor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul inculpatului recurent, avocat arată că inculpatul a dorit să își retragă recursul.
Nefiind cereri sau chestiuni prealabile, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent, avocat solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor instanței de fond și de apel ca nelegale și netemeinicie pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune cu infracțiunea conexă de fals, întrucât în mod greșit s-a pronunțat hotărârea de condamnare și nu s-au administrat probe certe din care să rezulte în mod clar săvârșirea infracțiunii de către inculpat în prezența laturii subiective cerute de textul legal. Acesta nu a încercat să inducă în eroare societatea de asigurări, nu a făcut nici un demers fraudulos în sensul obținerii sumei cu titlu de despăgubiri, nu există o participare a sa în sensul unei înțelegeri cu autorul furtului autoturismului. Solicită achitarea inculpatului, în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală. În subsidiar, arată că s-au încălcat de către instanța de fond limitele rejudecării, în condițiile în care a fost admis apelul inculpatului și s-a trimis cauza spre rejudecare, soluționată inițial de prima instanță în lipsa inculpatului arestat într-o altă cauză la Prima instanță nu putea decât să pronunțe o hotărâre tot de 2 ani condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. Apelul inculpatului a vizat motivele de nelegalitate ale hotărârii primei instanțe în primul ciclu procesual. Terțiar, consideră că pedeapsa aplicată de instanță este prea M raportat la criteriile generale de individualizare, fiind vorba de o infracțiune săvârșită în condiții de primariat.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat. În ce privește susținerea că s-ar fi încălcat limitele rejudecării, aceasta este nejustificată, câtă vreme a fost declarat și parchetul a declarat apel. Din probațiunea care s-a administrat în cauză rezultă cu certitudine că inculpatul, după ce a încheiat un contract de asigurare al autoturismului, a predat coinculpatului autoturismul și cheile, pentru a-l ascunde, a făcut plângere la poliție și a solicitat despăgubiri de la societatea de asigurări. De asemenea, mai rezultă că autoturismul a fost predat de bunăvoie și nu sunt urme de efracție. Apreciază că nu se justifică achitarea inculpatului pentru lipsa laturii subiective.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentință penală nr.1448 din 24.10.2007, pronunțată de Jud.O, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 20.pen. raportat la art. 215 alin. 2 și 3.pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 292.pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art.1 din Legea nr. 543/2002, s-a constatat grațiată pedeapsa.
În baza art. 33 lit. a pen. art. 34 lit. b pen. și art. 36.pen. a fost contopită pedeapsa de 3 ani închisoare mai sus stabilită cu pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare aplicată prin pen. nr. 1614/2005 a Tribunalului București secția a II-a penală și i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani 6 luni închisoare.
În baza art. 71.pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64.pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 36.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata deja executată de la 05.06.2004 la 12.07.2006.
În baza art. 26.pen. raportat la art. 20.pen. raportat la art. 215 alin. 2 și 3.pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani 6 luni închisoare.
În baza art. 71.pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 81.pen. și art. 71 alin. 5.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii pe durata unui termen de încercare de 4 ani 6 luni stabilit conform art. 82.pen.
În baza art. 359.pr.pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate.
În baza art. 88.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la 09.04.2002 la 14.04.2002.
S-a constatat că partea vătămată Asigurarea Românească nu a formulat pretenții civile în cauză.
În baza art. 191 alin. 2.pr.pen. au fost obligați inculpații la plata sumei de 1.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În data de 23.12.2001, inculpatul a formulat o plângere la Inspectoratul de Poliție B prin care a sesizat că în noaptea de 22/23.12.2001, autori necunoscuți i-au sustras autoturismul personal marca VW Passat cu nr. de înmatriculare - cu seria de caroserie, de culoare gri metalizat. Plângerea a fost înregistrată sub nr. 1000.184/23.12.2001. A declarat că în data de 23. 12. 2001, în jurul orelor 4.00 parcat autoturismul în fața blocului în care locuiește. A încuiat portierele și a activat alarma. În jurul orei 9.00 constatat dispariția autoturismului ( 6,7 ).
În data de 24.12.2001, inculpatul a înregistrat la partea vătămată Ooc erere prin care a înștiința despre comiterea furtului autoturismului și a solicitat inițierea procedurii de dezdăunare.
Autoturismul era asigurat de partea vătămată conform contractului seria - din 31.05.2001 la valoarea de 54.128 DM.
În cursul aceleiași zile a fost avizată cererea inculpatului și s-a întocmit dosarul de daună nr. 2022/2001 al
În data de 26.03.2002, s-a întocmit procesul verbal de predare-primire conform căruia inculpatul, în calitate de proprietar, a predat reprezentantului părții vătămate, certificatul de înmatriculare seria B -H eliberat de Inspectoratul de Poliție B, cartea de identitate a autoturismului seria D - eliberată de S-M și 2 bucăți de chei ale autoturismului.
În data de 09.04.2002, s-a efectuat o percheziție domiciliară în O-, județul B, la martorul ocazie cu care s-a constatat că în curtea imobilului se află parcat autoturismul marca VW Passat de culoare gri metalizat cu nr. de înmatriculare BE-994-EN (Italia). Autoturismul era acoperit cu o folie de poliester transparentă. Autoturismul avea urme de tamponare în partea dreaptă față. Persoana percheziționată a predat o cheie, neinscripționată, de care era atașat un breloc din piele de culoare albă cu inscripția "Pinter technik". S-a constatat că această cheie acționează atât sistemul de pornire al autoturismului cât și cel de închidere al portierelor. Seria de caroserie este -. În portbagajul autoturismului, sub mochetă, s-au descoperit două plăcuțe de înmatriculare cu nr. -.
Martorul a declarat că autoturismul a fost adus de nepotul său, inculpatul, în cursul lunii decembrie, înainte de sărbători, probabil în ziua de 22 sau 23. La aducere, autoturismul a avea numere de înmatriculare de Italia. Inculpatul a lăsat cheia autoturismului în contact, apoi l-a acoperit cu o folie de poliester. Inculpatul a venit singur și i-a spus că autoturismul aparține unui prieten al său. Martorul arată că o cheie a autoturismului a rămas la el. totodată declară că din momentul în care autoturismul a fost parcat în curtea sa și până a fost ridicat de organele de poliție, "nimeni nu a pus mâna pe mașină, nu i-a schimbat contactul, încuietorile de la portiere, nici măcar nu a fost mișcată învelitoarea" ( 20, 43).
Martora, vecină cu martorul, declară că în luna decembrie 2001, în preajma sărbătorilor de Cav ăzut că în curtea vecinului său a fost parcat un autoturism de culoare gri metalizat, marcă străină ( 36 și 93).
Inculpatul, a declarat că în seara de 26.12.2001, orele 22.00-23.00, a dat împrumut unui prieten al său -, cetățean italian - suma de 5000 DM pe termen de 6 luni. Pentru garantarea împrumutului, acesta i-a data autoturismul VW Passat cu nr. de înmatriculare BE-994-EN și o singură cheie cu un breloc alb, din piele. I-a arătat și certificatul de înmatriculare, dar nu i l-a dat, ca să nu poată fi înstrăinat. În aceeași seară a garat autoturismul în curtea casei unchiului său, martorul. Inculpatul declară că ulterior acordării împrumutului, dar după începere cercetărilor în cauză, a încercat să-l contacteze pe "", chiar și prin intermediul lui "", dar nu a reușit.
Inculpatul arată că îl cunoaște pe coinculpatul și știe că acesta are un autoturism marca VW Passat de culoare gri metalizat, cu nr. de înmatriculare -.
În urma verificărilor numărului de înmatriculare BE-994-EN la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, s-a constatat că la data de 24.08.2000 prin PCTF., a intrat în țară un autoturism cu acest număr condus de cetățeanul italian; nu este cunoscută ieșirea din țară. Apoi, la data de 27.03.2001, același cetățean a intrat în țară cu un autoturism VW având aceste numere de înmatriculare. Nici de această dată nu este cunoscută ieșirea (114-115 ).
Din experimentul judiciar efectuat în cauză, rezultă că cele două chei predate de inculpatul reprezentantului părții vătămate nu se juxtapun cu sistemul de închidere-deschidere a portierelor autoturismului descoperit la domiciliul martorului, și nici sistemul de pornire nu poate fi activat cu acestea.
Reprezentanții - dealer autorizat VW Audi, au examinat autoturismul și au concluzionat că acesta nu a fost dotat cu sistem de închidere-deschidere a portierelor activat de telecomandă, chei de contact găsită la percheziție este o cheie adaptată electronic la computerul mașinii, iar contactul de pornire nu poartă urme de demontare sau înlocuire.
Din examinarea efectuată de Rezultă că corpul contactului de pornire al autoturismului în discuție nu a fost și nu s-au constatat intervenții mecanice asupra lui. Are poansonată data fabricației - 11.10. 1998 - care este din aceeași perioadă cu a celorlalte elemente componente ale autoturismului. S-a constat prezența unui sigiliu cu vopsea de culoare roșie pe unul din șuruburile de fixare a contactului, ceea a dus la concluzia că fie nu s-a schimbat contactul, fie dacă da, s-a folosit cheia originală. Nu s-a constatat a fi înlocuite yalele ușilor față și portbagaj (98 ).
Inculpatul a declarat că cele două chei lăsate la partea vătămată sunt cele pe care le-a folosit și care le-a primit la cumpărarea autoturismului.
Deși una dintre aceste chei are prevăzut un sistem de radiocomandă a portierelor, inculpatul a declarat că acesta nu a funcționat niciodată, el folosind întotdeauna aceste chei prin acționarea mecanică asupra yalelor și contactului.
Inculpatul a arătat că îl cunoaște pe cetățeanul italian, dar nu știe în ce împrejurări numărul de înmatriculare italian BE-994-EN a ajuns să fie aplicat pe autoturismul său.
Împotriva acestei sentințe, inculpatul a declarat apel în termen, solicitând admiterea acestora, desființarea sentinței apelate și în principal achitarea acestuia în temeiul art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. a C.P.P. iar în subsidiar a solicitat a se avea în vedere faptul că nu are antecedente penale, are o conduită bună, lucrează la o societate de construcții, iar, pe de altă parte, limita minimă este de 1 an 6 luni, solicitând instanței a se îndrepta spre acest minim. Totodată, a solicitat menținerea dispozițiilor privind contopirea și deducerea arestului preventiv.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și inculpatul, apel pe care și l-a retras ulterior în cursul judecății.
Prin decizia penală nr. 176/A din 9 iunie 2008, Tribunalul Bihora luat act de retragerea apelului inculpatului.
În baza art.379 pct.2 lit."a" Cod procedură penală, a admis apelul penal declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.1448 din 24.10.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a desființat-o, în sensul că:
A limitat conținutul pedepsei accesorii aplicate inculpatului la interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, menținând restul dispozițiunilor sentinței apelate.
A obligat pe inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare în apel, restul cheltuielilor judiciare în apel rămânând în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Verificând apelul declarat în cauză de inculpatul prin prisma motivelor invocate și a celor care, potrivit legii se verifică din oficiu, instanța a constatat că acesta este nefondat.
În mod legal și temeinic prima instanță a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tentativă la înșelăciune, respectiv la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în declarații, săvârșite prin aceea că, în data de 22/23.12.2001, inculpatul, împreună cu coinculpatul, au înscenat furtul autoturismului marca VW Passat cu nr. de înmatriculare BH-06-, aparținând inculpatului, în scopul de a obține de la SC SA despăgubiri în cuantum de 54.128 DM, conform contractului de asigurare.
Apărarea pe care și-a formulat-o inculpatul este în sensul că faptele reținute în sarcina sa nu există, fără a motiva această supoziție, aspect fără relevanță față de probatoriul administrat la dosarul cauzei care face dovada că inculpatul este autorul infracțiunilor reținute în sarcina sa, în ciuda atitudinii sale de nerecunoaștere. Susținerile prezentate de inculpat în declarația de la 40 din fața primei instanțe, nu au suport real, ceea ce denotă comportamentul simulat al acestuia, încercarea sa de a prezenta o altă stare de fapt favorabilă. Astfel, din declarația acestuia rezultă următoarele: "Susțin că mașina mea a fost furată, i s-a schimbat de către hoț contactul și tocmai din acest motiv nu se mai potrivesc cele două chei pe care eu le-am predat la societatea de asigurare. Anterior furtului, eu personal am folosit cele două chei care funcționau perfect pentru pornire, deschiderea portierelor și portbagajului. La momentul identificării mașinii, aceasta avea o altă cheie de contact, care se potrivește numai la contact și la cele două portiere față, ceea ce presupune că s-a schimbat contactul și închizătorile de la cele două portiere. - Menționez că mașina mea era dotată cu sistem de alarmă care era acționată cu ajutorul uneia dintre cele două chei dotată cu buton și telecomandă. (una dintre cheile depuse la societatea de asigurare)" În realitate, așa cum reiese din experimentul judiciar efectuat în cauză, cele două chei predate de inculpat reprezentantului părții vătămate nu se juxtapun cu sistemul de închidere-deschidere a portierelor autoturismului descoperit la domiciliul martorului, și nici sistemul de pornire nu poate fi activat cu acestea. De asemenea, reprezentanții SC SRL - dealer autorizat VW Audi, au examinat autoturismul și au concluzionat că acesta nu a fost dotat cu sistem de închidere-deschidere a portierelor activat de telecomandă, (astfel cum în mod eronat susține inculpatul), cheia de contact găsită la percheziție este o cheie adaptată electronic la computerul mașinii, iar contactul de pornire nu prezintă urme de demontare sau înlocuire. Din declarația martorului, la domiciliul căruia mașina a fost adusă de inculpatul, în ziua de 22 sau 23 înainte de C, reiese că "nimeni nu a pus mâna pe mașină, nu i-a schimbat contactul, încuietorile de la portiere, nici măcar nu a fost mișcată învelitoarea. (20, dosar, 43)"
Nici a doua solicitare a inculpatului în apel, cea privind reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege nu poate fi luată în considerare, dată fiind atitudinea inculpatului în timpul procesului, aceea de a nu se prezenta la termenele de judecată acordate pe tot parcursul procesului, respectiv atitudinea sa de nerecunoaștere a faptei, ce reiese din declarația din declarația de la 40 dosar. De asemenea, s-a reținut de către instanță faptul că inculpatul a mai fost condamnat tot pentru astfel de fapte aflate în concurs cu cele pentru care se judecă în prezenta la 3 ani 6 luni închisoare de Tribunalul București, hotărâre rămasă definitivă, ceea ce nu justifică reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea sa. La reținerea acestor circumstanțe se iau în considerare toate aceste aspecte avute în vedere, simplul fapt că inculpatul are o firmă de construcții, neconstituind un motiv temeinic în acest sens. De altfel, o eventuală reținere a lor nu are relevanță sub aspectul situației juridice a inculpatului, dată fiind pedeapsa definitivă de 3 ani 6 luni închisoare, pentru infracțiuni concurente, care se contopește cu pedepsele aplicate în prezenta cauză, pedeapsa cea mai M rămânând cea de 3 ani 6 luni închisoare.
A luat act de retragerea apelului inculpatului.
Văzând această stare de fapt, în drept, disp. art.379 pct.2 lit."a" Cod procedură penală, a admis apelul penal declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.1448 din 24.10.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o va desființa, în sensul că:
A limitat conținutul pedepsei accesorii aplicate inculpatului la interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, menținând restul dispozițiunilor sentinței apelate.
A obligat pe inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare în apel, restul cheltuielilor judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând, prin intermediul apărătorului său, admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și de apel, ca nelegale și netemeinice pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune și a infracțiunii de fals în declarații, întrucât în mod greșit a fost condamnat inculpatul, câtă vreme nu s-au administrat probe certe din care să rezulte în mod clar săvârșirea infracțiunii de către inculpat în prezența laturii subiective cerute de textul legal, inculpatul neîncercând să inducă în eroare partea vătămată. În subsidiar, arată că s-au încălcat, de către instanța de fond, limitele rejudecării, în condițiile în care a fost admis apelul inculpatului și s-a trimis cauza spre rejudecare, astfel că în rejudecare, instanța de fond nu putea decât să pronunțe o hotărâre tot de 2 ani condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. Terțiar, a considerat că pedeapsa aplicată de instanță este prea M raportat la criteriile generale de individualizare, inculpatul neavând antecedente penale la data săvârșirii acestor infracțiuni.
Curtea, examinând hotărârea, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală, combinat cu art. 385 ind. 6 alin. 1 și 385 ind. 7 alin. 1 Cod procedură penală, apreciază că recursul inculpatului este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.
Starea de fapt a fost bine reținută de instanța de fond și cea de apel, just argumentată și conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat fiind legală.
Astfel, în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului, care a fost condamnat de prima instanță (soluție menținută și de instanța de apel) la o pedeapsă rezultantă de 3 ani 6 luni închisoare, iar ca modalitate de executare a pedepsei, s-a dispus executarea acesteia prin privare de libertate pentru comiterea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 20 Cod penal raportat la art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal, constând în aceea că inculpatul a declarat furtul autoturismului personal marca VW Passat cu nr. de înmatriculare -, în noaptea de 22/23.12.2001, fapt nereal, în scopul de aod etermina pe partea vătămată SC SA să îi plătească suma de 54.128 DM, conform contractului de asigurare nr. -/31.05.2001, scop nerealizat datorită intervenției organelor de poliție; și a infracțiunii de fals în declarații prevăzută și pedepsită de art. 292 Cod penal, constând în aceea că inculpatul a declarat în fals, în fața organelor de poliție, furtul autoturismului personal marca VW Passat cu nr. de înmatriculare -, în scopul de aod etermina pe partea vătămată SC SA, să-l despăgubească conform contractului de asigurare.
De menționat că criticile inculpatului, în sensul că nu ar fi încercat să inducă în eroare partea vătămată SC SA în scopul de aod etermina să-l despăgubească, susținând totodată că i-a fost furat autoturismul proprietate personală, sunt neîntemeiate, față de probele administrate în cauză. Astfel, în mod corect susțin instanțele de fond că, deși inculpatul în declarați de la fila 40 din fața instanței de fond susține că autoturismul i-a fost furat și i s-a schimbat de hoț contactul și tocmai de aceea nu se potrivesc cele 2 chei pe care le-a predat societății de asigurare, chei pe care inculpatul susține că le-a folosit anterior furtului și că "funcționau perfect pentru pornire - deschiderea portierelor și portbagajului", din experimentul judiciar efectuat în cauză, rezultă că cele 2 chei predate de inculpatul reprezentantului părții vătămate nu se juxtapun cu sistemul de închidere-deschidere a portierelor autoturismului descoperit la domiciliul martorului, și nici sistemul de pornire nu poate fi activat cu acestea.
Mai mult, reprezentanții SC SRL - dealer autorizat VW Audi, au examinat autoturismul și au concluzionat că acesta nu a fost dotat cu sistem de închidere-deschidere a portierelor autoturismului descoperit la domiciliul martorului și nici sistemul de pornire nu poate fi activat cu acestea.
Pe de altă parte, corect a relevat instanța de fond că, în urma examinării efectuate de B, rezultă că, corpul contactului de pornire al autoturismului în discuție nu a fost modificat și nu s-au constatat intervenții mecanice asupra lui.
S-a constatat că are poansonată data fabricației - 11.10.1998, care este din aceeași perioadă cu a celorlalte componente ale autoturismului, constatându-se și prezența unui sigiliu cu vopsea de culoare roșie pe unul din șuruburile de fixare a contactului, ceea ce a dus la concluzia că fie nu s-a schimbat contactul, fie s-a folosit cheia originală. Totodată nu s-a constatat a fi înlocuite yalele ușilor față și portbagaj (fila 98 dosar de urmărire penală).
În acest context, apreciem, după cum am arătat și anterior ca fiind dovedită vinovăția inculpatului.
Totodată, atât cuantumul pedepsei, cât și modalitatea de executare a acesteia sunt în deplină concordanță cu scopul prevăzut de art. 52 Cod penal și cu criteriile de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptelor săvârșite, modul și împrejurările comiterii infracțiunilor, circumstanțele reale și personale ale inculpatului, atitudinea acestuia din timpul procesului de a nu se prezenta la termenele de judecată, dar și faptul că nu a dat dovadă de sinceritate, nerecunoscând săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. Pe de altă parte, referitor la modalitatea de executare a pedepsei, și anume privarea de libertate, în mod corect a reținut și instanța de apel că inculpatul a mai fost condamnat tot pentru fapte de același gen, aflate în concurs cu cele în prezenta cauză, la o pedeapsă de 3 ani 6 luni închisoare cu privare de libertate de Tribunalul București (sentința penală nr. 1614/2005, definitivă prin decizia penală nr. 2467/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție). Or, în acest context, nu mai are relevanță reducerea pedepsei în prezenta cauză, câtă vreme este obligatoriu a se aplica dispozițiile privind concursul de infracțiuni.
Ar mai fi de menționat faptul că nu s-au încălcat limitele rejudecării, cum greșit s-a invocat de inculpat prin apărătorul său, câtă vreme, pe lângă apelul inculpatului, prin decizia penală nr. 208/A/17 mai 2006 Tribunalului Bihor (prin care s-a dispus rejudecarea cauzei) a fost admis și apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, unul dintre motivele de apel fiind tocmai netemeinicia suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, motiv pentru care, în rejudecare, instanța nu era ținută de principiul neagravării situației în propria cale de atac. Ar fi operat acest principiu, numai în situația în care numai inculpatul ar fi declarat apel în cauză sau dacă Parchetul ar fi declarat apel în favoarea acestuia.
Față de cele ce preced, Curtea, în baza art. 385/15 pct. 1 lit."b" Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr. 176/A din 9 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o va menține în întregime.
Fiind în culpă procesuală, va obliga pe recurent să plătească statului suma de 160 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, conform delegației nr. 4316/20.08.2008, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct. 1 lit."b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr. 176/A din 9 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 160 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, conform delegației nr. 4316/20.08.2008, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 26 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red. - 2.04.2009
Jud. apel - -
Jud. fond -
Tehnored. - 3 ex. - 3.04.2009
Președinte:Țarcă GabrielaJudecători:Țarcă Gabriela, Popovici Corina, Munteanu Traian
