Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 158/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.158
Ședința publică din data de 8 februarie 2008
PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTOR 2: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui si, născut la 6.11.1951, domiciliat in P,-, jud. P si (), fiica lui si, născută la 10.05.1960, domiciliată in P,-,.2..32, jud. P, împotriva deciziei penale nr. 313/17.10.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care au fost admise apelurile formulate de inculpați împotriva sentinței penale nr. 430/13.11.2006 pronunțată de Judecătoria Mizil.
S-a desființat în parte sentința apelată și în consecință:
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208-209 lit.a cu aplicarea art.74 și 76 și 15 zile pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art.217 alin.1 cu aplicarea art.74 și 76
S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.208-209 lit. cu aplicarea art.74 și 76 de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare.
În baza disp.art.33 lit.a și art.34 lit. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 1 an închisoare.
S-au menținut dispozițiile sentinței privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
S-a admis în parte acțiunea civilă, fiind obligați în solidar inculpații la plata sumei de 400 lei despăgubiri civile către partea civilă, iar pe inculpatul separat, la plata sumei de 1000 lei despăgubiri civile către aceeași parte civilă.
S-au menținut în rest dispozițiile instanței.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
La apelul nominal făcut in ședință publică au răspuns recurenții inculpați si ( ), personal și asistați de apărător ales G, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.165/2008, depusă la fila 22 dosar, intimata parte civilă, personal și asistată de avocat ales, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.1338/2007, depusă la fila 13 dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care:
Având în vedere că în faza procesuală a apelului inculpatul nu a fost audiat, acesta precizând că dorește să fie ascultat în fața instanței de recurs, instanța procedează la audiere, declarația fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Avocat G, pentru recurenții inculpați, având cuvântul, precizează că prin recursul de față a înțeles să atace atât decizia penală nr313/17.10.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova cât și sentința penală nr.430/13.11.2006 pronunțată de Judecătoria Mizil.
În susținerea recursului, arată că nu s-a săvârșit nici una dintre faptele pentru care inculpații au fost trimis în judecată și condamnați, că fiul inculpatului este cel care a ajutat partea vătămată să formuleze plângerea penală în cauză și că probele administrate în fața Judecătoriei Mizil nu sunt concludente.
Solicită apărătorul inculpaților admiterea recursului, casarea celor două hotărâri, rejudecarea cauzei și, potrivit disp.art.3859pct.10 reaprecierea C.P.P. probelor existente la dosarul cauzei.
În subsidiar, solicită instanței admiterea recursului, casarea deciziei și a sentinței pronunțate de Tribunalul Prahova și respective Judecătoria Mizil, rejudecarea cauzei și achitarea inculpaților în temeiul disp. art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.e C.P.P. pentru eroare de fapt, urmând a se avea în vedere că din declarațiile date în cauză nu rezultă scopul săvârșirii faptelor reținute în sarcina inculpaților, că prin declarația dată în fața instanței în ședința publică de astăzi s-a arătat care a fost adevăratul scop al acestor fapte, precum și care a fost cota de contribuție a inculpatei (fostă ) la săvârșirea faptelor, aceasta nefăcând altceva decât să stea în autoturism și să aștepte.
În ceea ce privește latura civilă, solicită a se avea în vedere că singurul act de proprietate invocat de partea vătămată asupra bunurilor despre care se susține că au fost sustrase de inculpați este reprezentat de o chitanță sub semnătură privată, înscris ce poate fi efectuat de orice persoană la un computer. Precizează că nu se cunoaște de unde anume rezultă că valoarea de 3 milioane de lei menționată pe această chitanță devine 7 milioane, precum și faptul că partea vătămată nu a putut face dovada existenței dreptului său de proprietate asupra celor două boxe.
În final, se solicită de apărătorul inculpatului ca toate aceste aspecte sus-menționate să fie corect individualizate de instanța de recurs, să se aibă în vedere că nu s-a dovedit vinovăția inculpaților, vinovăție ce reiese doar din declarațiile părții vătămate, că nu s-a dat valoare probatorie declarației martorilor G, din care rezultă că aceste bunuri au fost redate părții vătămate.
De asemenea, într-un ultim subsidiar, în ipoteza în care se va aprecia că faptele reținute în sarcina inculpaților există și sunt dovedite, solicită reindividualizarea pedepselor și aplicarea acestora într-un cuantum orientat către minimul special prevăzut de lege.
Depune la dosar înscrisuri, reprezentând acte medicale și carnetul de muncă al inculpatului, în fotocopie, solicitând amânarea pronunțării pentru a putea formula și depune la dosar note scrise.
Avocat, pentru partea vătămată, având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului inculpaților ca nefondat, avându-se în vedere că nici unul din motivele arătate în ședința publică de astăzi nu se încadrează în prevederile art.385 C.P.P. cu atât mai mult cu cât recursul nu s-a motivat în concret, real, motive față de care să se poată formula o apărare corespunzătoare.
Precizează că motivele invocate oral de inculpați prin apărător nu vizează aspecte de nelegalitate față de care să se poată cenzura soluțiile pronunțate în fond și apel, cu atât mai mult cu cât argumentele arătate se puteau invoca în fazele procesului penal anterioare, însă inculpații au avut o atitudine refractară față de acest proces, neprezentându-se în fața instanțelor, deși au fost legal citați.
Pentru motivele arătate, solicită respingerea recursului, menținerea soluțiilor pronunțate în fond și apel ca fiind temeinice și legale, cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare aferente laturii civile a cauzei.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, arată că ambele instanțe de judecată, cea de fond și cea de apel, au administrat corect probele în cauză, reținând în sarcina inculpaților săvârșirea infracțiunilor de distrugere- infracțiune pe deplin dovedită cu declarațiile inculpaților, care de altfel și recunosc săvârșirea acesteia, precum și a infracțiunii de furt calificat, deși săvârșirea acesteia nu este recunoscută, inculpații nu au înțeles să se prezinte în fața organelor de urmărire penală sau instanțelor pentru a-și dovedi nevinovăția.
Însă, față de circumstanțele reale ale faptelor și cele personale ale inculpaților, precum și față de înscrisurile medicale depuse la dosar, reprezentanta Ministerului Public arată că se poate acorda o mai mare relevanță acestora, față de dispozițiile art.74, 76, coborându-se pedeapsa sub minimul prevăzut de textul de lege.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursurilor inculpaților, în sensul de a se da eficiență mai mare circumstanțelor atenuante, casarea celor două hotărâri atacate și aplicarea unor pedepse care să-și atingă scopul prevăzut.
Inculpata (), având cuvântul personal, arată că au luat computerul pentru că lipsea cel pe care îl aveau acasă, că partea vătămată și celelalte personae care se aflau cu ea la data în cauză au dorit vânzarea acestui computer, că partea vătămată nu prezintă nici o dovadă de proprietate asupra acestui bun -pentru că nu era al ei. Mai arată că nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Inculpatul, având cuvântul personal, precizează că nu a "furat" nici un bun.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.430/13.11.2006 a Judecătoriei Mizil, în baza art.208-209 lit., cu aplic. art.74 și 76, fapta din 01.09.2005, parte vătămată, prejudiciu în sumă de 700 lei RON, a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare.
În baza art.217 alin.1 cu aplicarea art.74, 76 și 33 lit.a, distrugere, fapta din 01.09.2005, partea vătămată, prejudiciu în valoare de 1.000 RON, a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 15 zile închisoare.
În baza disp. art.33 lit.a rap. la art.34 lit.b s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
Conform art.81 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar potrivit art.82 termenul de încercare de 4 ani.
Conform disp. art.359 C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art.83
În baza art.208-209 lit.a, cu aplicarea art.74 și 76, furt calificat, fapta din 01.09.2005, parte vătămată, prejudiciu în sumă de 700 lei RON, a fost condamantă inculpata la 1 an închisoare.
Conform disp. art.81 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar conform disp. art.82 termenul de încercare s-a stabilit la 3 ani.
Potrivit art.359 C.P.P. s-a atras atenția inculpatei asupra disp. art.83
De asemenea, s-a admis acțiunea civilă, fiind obligați în solidar inculpații la plata sumei de 700 lei RON, despăgubiri civile către partea civilă, inculpatul la plata sumei de 1.000 lei RON despăgubiri civile către aceeași parte civilă.
A fost obligat fiecare inculpat la câte 200 lei RON cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei RON onorariu apărător oficiu ce va fi avansat de Ministerul Justiției în contul Baroului
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 1.09.2005, ca urmare a unor neînțelegeri dintre inculpați și fiul lor, și a faptului că ulterior îi interzise fiului lor să nu mai meargă cu prietenii la locuința bunicii din comuna și aflând de la ovecină că aceasta este cu prietenii la bunica, aceștia s-au deplasat cu un taxi în comuna. Fiind sub influența băuturilor alcoolice și foarte nervos, inculpatul le-a cerut prietenilor fiului să plece, moment în care văzând lângă peretele casei calculatorul, stația radio și 2 boxe, i-a cerut inculpatei să le ia și să le pună în mașină, dar mai întâi inculpatul, cu piciorul și cu un topor a distrus cele două boxe, plecând în mașină cu calculatorul și stația radio.
Instanța de fond a mai reținut că stația radio, calculatorul și boxele aparțin părții vătămate și a înlăturat susținerea inculpaților că aceste bunuri le aparțin și că au fost furate de fiul lor din locuință, situația de fapt reținută rezultând din probele administrate în cauză.
În consecință, instanța de fond a constatat că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art.208-209 lit. și 217 alin.1 cu aplicarea art.33 lit., pentru inculpatul și 208-209 lit. pentru inculoata, texte de lege ce au fost enunțate în ședință publică și în baza cărora a dispus condamnarea inculpaților.
La individualizarea pedepselor instanța de fond a avut în vedere disp. art.72, împrejurările concrete ale săvârșirii faptei a relațiilor dintre inculpați ca părinți și fiul și prietenii acestuia, a faptului că inculpații recunosc în faza de urmărire săvârșirea faptelor și nu au antecedente penale.
Instanța de fond a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei se poate realiza prin aplicarea inculpaților a unor pedepse cu închisoarea, reținându-se circumstanțele atenuante pentru ambii inculpați, conform disp. art.74,76 și a apreciat că îndreptarea lor poate fi făcută și fără executarea pedepsei, cu aplicarea art.81, 82, iar în baza disp. art.359 C.P.P. s-a atras atenția inculpaților asupra disp. art.83
În ceea ce privește acțiunea civilă, instanța de fond a reținut că partea vătămată, deținătorul calculatorului, stației radio și al celor două boxe, s-a constituit parte civilă cu suma de 17.000.000 lei-1.700 lei RON, din care 10.000.000 lei-1.000 lei RON reprezintă contravaloarea celor două boxe distruse de către inculpatul.
Instanța nu a reținut situația că fiul inculpaților, în faza de urmărire penală, a luat bunurile din lcouința părinților și le-ar fi restituit părții vătămate, întrucât nu s- făcut în nici un fel această dovadă, iar partea vătămată nu recunoaște această situație.
Instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite disp. art.14 C.P.P. art.998 civ. a admis acțiunea civilă și a obligat în solidar inculpații la plata sumei de 700 lei RON despăgubiri civile către partea civilă, reprezentând contravaloare calculator și separat pe inculpatul la plata sumei de 1.000 lei RON, reprezentând contravaloare bunuri distruse.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului s-a arătat de către apelanții-inculpați că au fost în eroare cu privire la proprietarul bunurilor, crezând că acele bunuri le aparțin, că instanța de fond nu a avut în vedere la individualizarea pedepselor prevederile art.72, circumstanțele personale ale acestora, iar în privința laturii civile nu a fost analizat întregul material probator administrat, respectiv declarațiile martorilor și, din care rezultă că nu au fost restituite bunurile părții vătămate, și că prejudiciul este de 340 RON și nu de 1700 RON.
Prin decizia penală nr.313/17.10.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, au fost admise apelurile formulate de inculpați împotriva sentinței penale nr. 430/13.11.2006 pronunțată de Judecătoria Mizil.
S-a desființat în parte sentința apelată și în consecință:
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208-209 lit.a cu aplicarea art.74 și 76 și 15 zile pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art.217 alin.1 cu aplicarea art.74 și 76
S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.208-209 lit. cu aplicarea art.74 și 76 de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare.
În baza disp.art.33 lit.a și art.34 lit.b s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 1 an închisoare.
S-au menținut dispozițiile sentinței privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
S-a admis în parte acțiunea civilă, fiind obligați în solidar inculpații la plata sumei de 400 lei despăgubiri civile către partea civilă, iar pe inculpatul separat, la plata sumei de 1000 lei despăgubiri civile către aceeași parte civilă.
S-au menținut în rest dispozițiile instanței.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Prahova, în ceea ce privește situația de fapt, a constatat că aceasta a fost corect reținută de către instanța de fond, din probatoriul administrat rezultând că, la data de 01.09.2005, inculpații s-au deplasat cu un taxi în comuna, la locuința mamei inculpatului, unde aflase că fiul lor dăduse o petrecere cu mai mulți prieteni. Inculpatul a distrus două boxe audio și, împreună cu inculpata, luat o stație radio, un calculator și un telefon mobil, bunuri ce aparțineau părții vătămate.
S-a apreciat că faptele reținuteîn sarcina apelanților-inculpați au fost corect încadrate juridic, acestea întrunind elementele constitutive a două infracțiuni, respectiv a infracțiunii de furt calificat și a infracțiunii de distrugere prev. de art.208-209 lit.a și art.217 alin.1, cu aplicarea art.33 lit.a, pentru inculpatul și a infracțiunii de furt calificat prev. de art.208-209 lit.a pentru inculpata.
Cu privire la aceste aspecte s-a observat că este neîntemeiată critica inculpaților, probele administrate dovedind pe deplin faptul că aceștia au avut cunoștință că bunurile nu le aparțin. Astfel, inculpații au luat cu acea ocazie bunuri care nu le-au aparținut niciodată și care se aflau în posesia altei persoane și asupra cărora nu puteau fi în eroare, respectiv telefonul mobil și stația radio, iar inculpatul a distrus o parte dintre bunurile găsite în imobil, două boxe audio care, de asemenea nu i-au aparținut. Mai mult, în aceeași zi, la sesizarea părții vătămate, organele de poliție au oprit autoturismul cu care se deplasau inculpații iar aceștia au refuzat să restituie bunurile.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor, instanța de apel a constatat că, față de inculpata, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.72, la aplicarea și stabilirea pedepselor ținând seama de criteriile generale de individualizare, respectiv de dispozițiile părții generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea special pentru infracțiunea săvârșită, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, dar și de persoana inculpatei și de împrejurările care atenuează răspunderea penală.
În ceea ce-l privește pe inculpatul s-a observat că pedeapsa aplicată acestuia pentru infracțiunea de furt calificat este prea aspră în raport de fapta săvârșită, de împrejurările în care a fost comisă, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele care caracterizează persoana. Astfel, s-a constatat că inculpatul a comis fapta pe fondul unei stări de nemulțumire cu privire la conduita fiului său, încercând să-l determine să renunțe la prietenii pe care îi avea și la anturajul considerat nociv pentru acesta. S-a mai reținut că fapta nu are un grad sporit de pericol social nici prin felul în care a fost comisă nici prin atingerea adusă valorilor sociale lezate.
Pentru cele de mai sus, s-a apreciat ca fiind întemeiată critica formulată, că o pedeapsă într-un cuantum mai mic este justificată, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, împrejurările în care a fost comisă și dazele privind persoana inculpatului.
Cu privire la latura civilă, tribunalul a constatat că, din probele administrate, rezultă că o parte dintre bunuri i-au fost restituite părții vătămate. Astfel, în declarațiile date în faza de urmărire penală, martorii și au arătat că la sfârșitul lunii septembrie 2005, fiul inculpaților i-a restituit părții vătămate calculatorul și stația radio (45-46, 52-53 dos. ).
Prin urmare, s-a constatat că despăgubirea părții vătămate se rezumă la valoarea bunurilor distruse și la valoarea telefonului mobil.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără însă a indica în scris motivele de recurs.
În susținerile orale efectuate în ședința publică, aceștia au arătat că solicită achitarea în temeiul disp. art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.e C.P.P. pentru eroare de fapt, urmând a se avea în vedere că din declarațiile date în cauză nu rezultă scopul săvârșirii faptelor reținute în sarcina lor.
Din probatoriile administrate a rezultat că scopul acestor fapte nu a fost de a-și însuși fără drept bunurile iar totodată rezultă și contribuția, practic inexistentă, ainculpatei (fostă ) la săvârșirea faptelor, aceasta nefăcând altceva decât să stea în autoturism și să aștepte.
În ceea ce privește latura civilă, se solicită a se avea în vedere că singurul act de proprietate invocat de partea vătămată asupra bunurilor despre care se susține că au fost sustrase de inculpați este reprezentat de o chitanță sub semnătură privată, înscris ce poate fi efectuat de orice persoană la un computer. Precizează că nu se cunoaște de unde anume rezultă că valoarea de 3 milioane de lei menționată pe această chitanță devine 7 milioane, precum și faptul că partea vătămată nu a putut face dovada existenței dreptului său de proprietate asupra celor două boxe.
S-a mai precizat că în mod nejustificat că nu s-a dat valoare probatorie declarației martorilor G, din care rezultă că bunurile au fost redate părții vătămate.
În subsidiar, s-a solicitat ca în cazul în care se va aprecia că faptele reținute în sarcina inculpaților există și sunt dovedite, să se dispună reindividualizeze pedepsele, în sensul micșorării lor către minimul special prevăzut de lege.
Examinînd recursurile formulate prin prisma actelor și probatoriilor administrate în cauză, a criticilor invocate, cât și conform art.3859alin.3 C.P.P. Curtea apreciază că ambele căi de atac sunt fondate așa cum se va arăta în continuare.
În principal, cele două instanțe anterioare au reținut aproximativ întocmai situația de fapt considerată a fi o activitate infracțională din partea inculpaților, în sensul că cei doi soți la acea dată și (actualmente ) în data de 1.09.2005 s-au deplasat la casa lor de la țară situată în comuna, unde cu o seară înainte fiul lor împreună cu fost sa prietenă și pretinsa parte vătămată au dat o petrecere și au ridicat un calculator (unitatea centrală, tastatura și monitorul), lovind cele două boxe găsite în curtea casei.
Cele două instanțe însă nu s-au aplecat în a cerceta îndeaproape dacă fapta inculpaților întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, în sensul că dacă prin actele materiale cei doi inculpați au dorit să ia acel calculator în scopul de a și-l însuși pe nedrept.
S-a constatat de asemenea o ușurință din partea instanței de fond în a da credibilitate declarațiilor persoanei vătămate conform cărora nu ar fi primit înapoi calculatorul de la fiul inculpaților, declarații care însă nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă. Contrar acestor susțineri, așa cum correct a reținut instanța de apel, sunt declarațiile fiului inculpaților, prieten cu partea vătămată, care a precizat atât în faza de urmărire penală cât și în cea a cercetării judecătorești că la aproximativ două săptămâni după incident a luat calculatorul din domiciliul părinților și l-a înapoiat presupusei părți vătămate. Aceste din urmă declarații se coroborează cu cele ale inculpaților, conform cărora la un moment dat calculatorul presupus sustras, constând în unitate centrală, tastatură și monitor, a dispărut din casă.
Nu lipsită de relevanță este starea de fapt existentă la momentul presupusul furt între cei doi inculpați și fiul lor, aceștia fiind practic în relații de profundă antipatie datorată faptului că nu erau de acord cu relația de prietenie a fiului lor cu sora persoanei vătămate, numita, interzicându-i practic continuarea acestei relații.
Ținând cont de acea relație tensionată între cei doi inculpați pe de o parte și fiul lor, prietena acestuia și fratele acesteia, presupusa parte vătămată-, Curtea consideră că acel calculator dar și telefonul marca Motorola care au fost luate din casa de la țară a inculpaților nu se poate susține că au fost ridicate în scopul de a fi însușite pe nedrept, ci numai în scopul de a-l determina pe fiul acestora să întrerupă relația cu prietena sa.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază în ce privește infracțiunea de furt calificat prev. de art.208-209 lit.a, reținută în sarcina fiecărui inculpat, că nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul intenției celor doi inculpați privind scopul pentru care au ridicat obiectele pentru care au fost învinuiți, cu atât mai mult cu cât obiectele au fost restituite persoanei vătămate, chiar și prin contribuția fiului lor.
Referitor la infracțiunea de distrugere, reținută în sarcina inculpatului, Curtea consideră că activitatea materială a acestuia de a lovi cu piciorul cele două boxe audio deteriorându-le nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
Se poate constata în primul rând că atingerea adusă dreptului persoanei vătămate la integritatea bunurilor sale este minimă, dat fiind faptul că inculpatul a lovit cu piciorul cel două boxe.
Pe de altă parte, nu este de neglijat faptul că această activitate inculpatul a săvârșit-o sub imperiul unei excitații nervoase datorate faptului că fiul său a continuat relația cu sora persoanei vătămate și cu aceasta din urmă și contrar interdicției impuse fiul lor împreună cu cei doi au organizat o petrecere la casa de la țară a inculpaților.
Pentru a se ajunge la această concluzie Curtea ține cont și de persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut până în prezent o conduită exemplară în societate, fiind inginer de profesie dar și de starea acestuia de sănătate, fiind suferind de ciroză hepatică conform actelor medicale depuse în fața instanței de recurs.
Ținând de toate cele de mai sus, Curtea apreciază că activitatea materială de degradare a celor două boxe din partea inculpatului poate fi sancționată chiar și prin aplicarea unei amenzi administrative așa cum este ea stabilită de art.91 lit.c
Sub aspectul acțiunii civile exercitată în procesul penal, față și de soluțiile mai sus menționate se impune ca inculpatul să achite persoanei vătămate numai contravaloarea celor două boxe, respectiv 1000 lei, astfel cum a fost obligat de către instanța de fond, obligație menținută și de către instanța de apel.
Pe de altă parte, se constată că instanța de apel în calea de atac formulată de cei doi inculpați i-a obligat pe aceștia în mod nejustificat la plata sumei de 400 lei- contravaloarea telefonului mobil, deși instanța de fond în momentul soluționării acțiunii civile nu a făcut vorbire în considerente despre acest bun, ceea ce înseamnă că în momentul obligării lor la despăgubiri civile către partea vătămată nu a dispus și cu privire la telefonul mobil.
În cazul în care apelul ar fi fost formulat și de către partea vătămată soluția adoptată de către instanța de apel ar fi fost legală și temeinică. În această situație însă Curtea apreciază că instanța de apel a încălcat prevederile principiului "non reformatio in pejus" așa cum este el reglementat de art.372
C.P.P.Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea în temeiul art.38515pct.2 lit. C.P.P. va admite recursurile inculpaților, va casa hotărârile judecătorești atacate în parte, în latură penală și civilă, și în consecință, în urma rejudecării cauzei de către instanța de recurs, va descontopi pedeapsa de 2 ani închisoare rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente de 1 an închisoare aplicate pentru infracțiunea prev. de art.208-209 lit., cu aplic. art.74,76 și 15 zile închisoare pentru infracțiunea prev. de art.217 alin.1, cu aplic. art.74,76
În baza art.11 pct.2 lit.a rap.C.P.P. la art.10 lit.d va C.P.P. achita inculpatul pentru infracțiunea prev. de art.208-209 lit.a cu aplicarea art.74, 76 - fapta din 1.09.2005.
În baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.1C.P.P. și art.181va achita pe același inculpat pentru infracțiunea prev. de art.217 alin.1 cu aplicarea art.74,76 - fapta din 1.09.2005.
În baza art.91 lit. rap. la art.181alin.3 va aplica inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 100 lei.
În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d va C.P.P. achita inculpata pentru infracțiunea prev. de art.208-209 lit.a cu aplicarea art.74, 76 - fapta din 1.09.2005.
Va înlătura obligarea inculpaților de la plata în solidar către partea vătămată a sumei de 400 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Va înlătura obligarea inculpatei de la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat stabilite de instanța de fond.
Va menține restul dispozițiilor hotărârilor judecătorești atacate.
Văzând și disp. art.192 alin.3 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile inculpaților, fiul lui și, născut la 6.11.1951, domiciliat în P,-, jud.P și (), fiica lui și, născută la 10.05.1960, domiciliată în P,-,.2..32, jud.P, împotriva deciziei penale nr.313/17.10.2007 a Tribunalului Prahova și sentinței penale nr.430/13.11.2006 a Judecătoriei Mizil.
Casează hotărârile judecătorești atacate în parte în latură penală și civilă și în consecință:
Descontopește pedeapsa de 2 ani închisoare aplicate inculpatului în pedepsele componente de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.208-209 lit.a cu aplicarea art.74, 76 și 15 zile închisoare pentru infracțiunea prev. de art.217 alin.1 cu aplicarea art.74, 76 cp.
În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d achită C.P.P. inculpatul pentru infracțiunea prev. de art.208-209 lit.a cu aplicarea art.74, 76 - fapta din 1.09.2005.
În baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.1C.P.P. și art.181achită pe același inculpat pentru infracțiunea prev. de art.217 alin.1 cu aplicarea art.74,76 - fapta din 1.09.2005.
În baza art.91 lit. rap. la art.181alin.3 aplică inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 100 lei.
În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d achită C.P.P. inculpata pentru infracțiunea prev. de art.208-209 lit.a cu aplicarea art.74, 76 - fapta din 1.09.2005.
Înlătură obligarea inculpaților de la plata în solidar către partea vătămată a sumei de 400 lei cu titlu de despăgubiri civile iar pe inculpată de la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Înlătură obligarea inculpatei de la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat stabilite de instanța de fond.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor judecătorești atacate.
Definitivă.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, în recurs, rămân în sarcina acestuia.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red. /.red.
4 ex/20.02.2008
fond 854/2006- Jud.
jud. fond
apel -
jud. apel ,
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran, Paul Mihai Frățilescu
