Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 767/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 767
Ședința publică de la 11 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Căliman vicepreședinte instanță
JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Ecaterina Ene Dumitru Pocovnicu
- -
GREFIER: - -
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de inculpații și, împotriva deciziei penale nr.78/AP din data de 13 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați - asistați de apărător ales av. și av.Finică - prin substituirea av. - apărător ales pentru intimata parte civilă "", lipsă fiind intimații părți civile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care:
Instanța pune în vedere recurenților inculpați dispozițiile art.70 C.P.P. în sensul că au dreptul să dea declarație în fața instanței de recurs, dar că ceea ce va declara poate fi folosit împotriva sa, precum și faptul că se poate prevala de dreptul la tăcere.
Recurenții inculpați - având cuvântul pe rând - precizează că nu doresc să dea declarație în fața instanței de recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. - având cuvântul pentru recurenții inculpați și - solicită admiterea recursului și achitarea acestora întrucât nu există niciun prejudiciu față de SC SRL, iar față de SC SRL nu s-a comis niciun fel de infracțiune de către inculpatul C-tin.
Cu privire la SC SRL precizează că aceasta a emis trei facturi, care trebuiau achitate cu file CEC, însă au fost ulterior anulate. De asemeni, s-au mai emis încă două facturi și pentru care s-au emis bilete la ordin, însă și acestea au fost anulate. Față de faptul că au fost anulate, nu se poate reține infracțiune.
În constituirea de parte civilă s-a arătat că au fost emise un număr de 7 facturi consecutive, s-a achitat o parte din prejudiciu, rămânând de achitat cu totul alte facturi decât cele pentru care au fost trimiși în judecată inculpații.
Cu privire la la SC SRL solicită achitarea inculpatului, urmând a fi condamnată numai inculpata pentru care solicită redozarea pedepsei.
Av.Finică - având cuvântul pentru intimata parte civilă SC SRL - solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca legale și temeinice a celor două hotărâri pronunțate în cauză.
Cei doi inculpați au avut relații comerciale cu SC SRL, achiziționând o importantă cantitate de țigări și au emis CEC-uri cunoscând că nu au acoperire în bancă.
Solicită să fie condamnați și obligați la plata despăgubirilor civile, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor, menținerea hotărârilor pronunțate în cauză și obligarea inculpaților la cheltuieli judiciare către stat.
Recurenții inculpați și - având cuvântul pe rând - se raliază concluziilor apărătorului lor și solicită admiterea recursurilor.
CURTEA
- DELIBERÂND -
Asupra recursului penal de față constată următoarele,
Prin decizia penală nr. 78/AP/13.03.2008 a Tribunalului Neamț, n temeiul art.379 punctul 2 lit.a Cod procedură penală, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman, partea civilă SC SRL R și inculpații, împotriva sentinței penale nr.708/15.11.2006 pronunțată de Judecătoria Roman.
A fost desființată în parte sentința atacată și judecând cauza în conformitate cu dispozițiile art.345 Cod procedură penală:
A fost condamnat inculpatul și pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.74 - 76 lit.e Cod penal - prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.215 alin.4 Cod penal - la pedeapsa de4 (patru) luni închisoare(parte vătămată SC SRL R).
În temeiul art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa mai grea de 1 an și 6 (șase) luni închisoare.
S-a menținut suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni.
S-a dispus înlăturarea din sentința apelată, dispozițiile art.64 alin.1 lit.a,b,c art.71 alin.2 și art.71 alin.5 Cod penal, privind pe ambii inculpați.
Au fost obligați în solidar inculpații și să plătească părții civile SC SRL R, suma de 159.800 lei, cu titlu de despăgubiri civile actualizate la data executării.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate ca fiind legale și temeinice.
În temeiul art.193 alin.6 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații să plătească părții civile SC SRL R, suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
S-a constatat că inculpații au fost asistați de apărător ales.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie penală Tribunalul Neamța reținut prin sentința penală nr.708/15 noiembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Romans -a dispus condamnarea inculpatei la pedepsele:
-1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.4 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a, c - 76 lit.c Cod penal - parte vătămată R;
-4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1, 3 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a, c - 76 lit.e Cod penal - parte vătămată
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa mai grea de1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni.
S-a aplicat inculpatei și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art.64 lit. a, b, c Cod penal, iar potrivit dispozițiilor art.71 alin.5 Cod penal a fost suspendată executarea acestei pedepse pe durata suspendării condiționate.
Prin aceeași sentință, s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.215 alin.4 Cod penal cu aplicarea art.74 lit. a, c Cod penal - 76 lit. c Cod penal, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni (parte vătămată R).
S-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art.64 lit. a, b Cod penal, iar în temeiul art.71 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării acestei pedepse pe durata suspendării condiționate.
În temeiul art.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală raportat la art.10 lit. c Cod penal s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.215 alin.1, 3 Cod penal - parte vătămată R, și inculpații au fost obligați solidar la plata sumei de 1 miliard despăgubiri civile. Iar către partea civilă a fost obligată inculpata la plata sumei de 6.500 lei cu același titlu.
În temeiul art.165 Cod procedură penală a fost menținut sechestrul asigurator asupra imobilului proprietatea inculpaților situat în comuna, județul
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut următoarele:
Între inculpată în calitate de administrator al "" R și s-au derulat activități comerciale în perioada aprilie - mai 2005. Mai precis inculpata cumpăra țigări "" și "" de la partea vătămată Ca modalitate de plată s-a folosit emiterea a 9 file CEC de către inculpată, file CEC care au fost folosite de drept garanție pentru un credit de nevoi temporare, însă fila CEC BB 30 200 220 193 cu scadență la 12.05.2006 a fost refuzată parțial la plată.
În urma refuzului la plată cecurile emise de au devenit nule și s-a solicitat încheierea unui act adițional la contractul de credit nr.118, act adițional nr.1 prin care se substituia garanția reală mobiliară reprezentată de cecurile emise anterior cu un număr de bilete la ordin cu aceleași sume și scadențe ca și cecurile devenite nule.
În legătură cu această faptă inculpata a susținut că administratorul a cunoscut faptul că nu au disponibil în cont și că a acceptat această modalitate de plată, cu suma pe care o datorează acestuia este de 1 miliard de lei și nu cea precizată în rechizitoriu, că ea a mai făcut și alte plăți, care nu sunt recunoscute de aceasta.
De asemenea, inculpata a avut aceiași poziție în legătură cu lipsa de participare a soțului său la derularea acestei afaceri.
Inculpata a mai arătat că a încheiat cu, administratora un contract de împrumut tot ca o garanție a faptului că ea trebuie să restituie suma de 1 miliard de lei, pe care i-o datorează.
În legătură cu cea de a doua faptă inculpata s-a obligat că-i va restitui părții vătămate diferența de bani.
Inculpatul și-a menținut aceeași poziție de nerecunoaștere a faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
În cauză au fost audiați martori, s-a dispus și efectuarea unei expertize contabile. S-a vehiculat și susținut ideea că în cauză nu ar rezulta infracțiunea de înșelăciune (parte vătămată ), deoarece nu a rezultat intenția de inducere în eroare, idee respinsă de instanță prin faptul că declarațiile pe care le-a dat în cursul urmăririi penale inculpata a arătat că în momentul în care a emis filele CEC știa că nu au disponibil în cont, dar spera să-l alimenteze până când prima filă CEC devenea scadentă. Mai departe, tot în sprijinul ideii rezultatului inducerii în eroare este faptul că, ulterior, după ce prima filă CEC a fost respinsă la plată, inculpata a acceptat să înlocuiască aceste file CEC cu bilete la ordin, însă pe fiecare bilet era înscrisă o sumă mai mică, tocmai pentru a crea convingerea părții vătămate în acest mod că au disponibil și posibilitate de plată. Mai departe, inducerea în eroare există și prin faptul că, dacă această societate ar fi cunoscut că inculpații nu au disponibil în cont, nu ar mai fi făcut acel împrumut pentru care să garanteze cu acele file CEC.
Emiterea ulterioară a biletelor la ordin - acel procedeu de substituire a garanției reale imobiliare nu are consecințe asupra încadrării juridice a faptei, aceste prevederi ne duc la concluzia că inculpata și-a continuat activitatea infracțională. Infracțiunea de înșelăciune în forma prev.de art.215 alin.4 s-a consumat în momentul când s-a produs paguba.
Este adevărat că din concluziile raportului de expertiză a rezultat că facturile emise de au fost anulate, că practic nu mai există prejudiciu, și dacă nu există prejudiciu nu există nici infracțiunea de înșelăciune.
Este bine știut totuși că aceste concluzii ar trebui coroborate și cu alte probe pentru a ne conduce la concluzia acestui fapt. Însă din celelalte probe rezultă contrariul. Drept pentru care concluziile raportului de expertiză nu sunt în măsură să exonereze de răspundere pe inculpată, datorită modului defectuos în care este ținută contabilitatea lui
Ca urmare instanța de fond a considerat că fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.4 Cod penal, parte vătămată
Cu privire la infracțiunea de înșelăciune având ca parte vătămată pe, instanța a considerat că fapta inculpatei comportă o altă încadrare juridică, deoarece emiterea biletelor la ordin nu intră în cuprinsul infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 alin.4 Cod penal, iar extinderea sferei de aplicare a acestui text de lege și la biletele la ordin ar constitui o încălcare a principiului legalității incriminării.
Pentru aceste motive, instanța de fond a pus în discuție și a procedat la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prev.de art.215 alin.4 în infracțiunea de înșelăciune prev.de art.215 alin.1 și 3 Cod penal (parte vătămată ).
În ceea ce privește pe inculpatul din probele de la dosar rezultă că acesta a participat efectiv la săvârșirea faptei, mai precis a ajutat-o pe inculpată să valorifice aceste țigări, chiar el personal a contactat-o pe în legătură cu furnizarea de țigări. Participația penală sub forma complicității nu implică în mod necesar o înțelegere între autor și complice anterioară momentului consumării faptei. dintre autor și complice poate fi și spontană, situație în care intenția acestuia din urmă de a înlesni săvârșirea infracțiunii se deduce din modul lui de comportare și de împrejurările săvârșirii faptei, situație care rezultă din toate probele de la dosar.
Prin urmare, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prev.de art.215 alin.4 Cod penal.
Nu același lucru s-a reținut în sarcina inculpatului cu privire la infracțiunea de înșelăciune săvârșită în dauna L, din probe nerezultând că inculpatul ar fi participat la săvârșirea acestei infracțiuni, motiv pentru care instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.26 raportat la art.215 alin.1 și 3 Cod penal.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpaților, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal privind gradul de pericol social al faptelor, modul și mijlocul de săvârșire, prejudiciul cauzat, dacă acesta a fost sau nu recuperat, persoana inculpaților, faptul că ei sunt căsătoriți, au doi copii minori în întreținere, nu au antecedente penale, poziția avută după săvârșirea faptelor, etc.
În ceea ce o privește pe inculpata, instanța a aplicat pentru fiecare infracțiune o pedeapsă cu închisoare, cu reținerea circumstanțelor atenuante, prev.de art.74 lit. a și c Cod penal, cu consecințele prev.de art.76 lit. c Cod penal, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea.
Conform art.71 Cod penal instanța a aplicat inculpatei și pedeapsa accesorie prev.de art.64 lit. a, b, c Cod penal, iar ca modalitate de executare a dispus a se face aplicarea dispozițiilor art.81 alin.1 și 2 Cod penal și art.71 alin.5 Cod penal, privind suspendarea executării pedepsei rezultante și a pedepsei accesorii.
S-a pus în vedere inculpatei dispozițiile art.83 Cod penal privind consecințele ce decurg din săvârșirea unei noi infracțiuni înlăuntrul termenului de încercare.
Cât îl privește pe inculpatul instanța a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoare pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune prev.de art.215 alin.4 Cod penal (parte vătămată ) în condițiile art.81, 82 Cod penal.
S-a aplicat și pedeapsa accesorie prev.de art.71 Cod penal privind interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit. 1, b și c Cod penal, cu aplicarea art.71 alin.5 cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. c Cod penal, instanța a achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev.de art.26 raportat la art.215 alin.1, 3 Cod penal (în urma schimbării încadrării juridice).
Soluționând latura civilă a cauzei instanța de fond a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 1.598.005.790 lei. Însă din probele de la dosar rezultă că prejudiciul real suferit este de 1 miliard lei, fapt ce rezultă din recunoașterea inculpatei, acel contract de împrumut încheiat de inculpată și, fără nici o garanție reală. În aceste condiții, în baza art.346 alin.1 raportat la art.14 alin.3 lit. b Cod procedură penală, combinat cu art.998 și 1003 Cod civil, inculpații au fost obligați, în solidar, către la plata sumei de 1 miliard lei despăgubiri civile. De asemenea, inculpata a fost obligată către la 6.500 Ron, despăgubiri civile.
În cursul urmăririi penale a fost instituit sechestrul asigurator asupra imobilului din satul, comuna, județul N, prin ordonanța din 15.07.2005, sechestru pe care instanța l-a menținut în condițiile art.165 Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel inculpații și, Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman și partea civilă
Prin apelul declarat de parchet s-a arătat că soluția adoptată de instanță este netemeinică întrucât în mod greșit a fost achitat inculpatul pentru una din faptele de complicitate la înșelăciune care au fost reținute în sarcina sa.
S-a arată în motivele de apel, că probele administrate în cauză evidențiază o activitate infracțională îndelungată care a fost comisă cu intenție de către ambii inculpați, realizându-se totodată și scopul stabilit de legiuitor respectiv - obținerea de foloase materiale necuvenite prin diminuarea patrimoniilor părților vătămate; astfel ambii inculpați au acționat în același scop, în deplină concordanță și în scopul de a înșela societățile comerciale, sau persoanele fizice cu care intrau în relații comerciale, cunoscând faptul că nu au posibilități reale de a-și onora obligațiile de plată.
Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și condamnarea inculpatului și pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1, 3 Cod penal în dauna părții vătămate
Prin apelul declarat de inculpați și susținerea orală de către apărători, s-a solicitat achitarea, întrucât nu poate fi vorba de înșelăciune, deoarece între aceștia și reprezentanții societății existau relații de conivență pentru a se elibera file CEC drept garanție pentru mărfurile sau produsele care erau cumpărate.
În ce privește pe inculpatul s-a arătat că în mod corect instanța de fond a dispus achitarea în ce privește infracțiunea de înșelăciune în dauna părții vătămate, deoarece acesta nu a avut cunoștință de relațiile comerciale existente între societăți și nici de modul în care s-au emis filele CEC.
Prin apelul declarat de R s-a solicitat desființarea în parte a sentinței și obligarea inculpaților la plata sumei de 215.440,575 lei care reprezintă prejudiciul real ce a fost cauzat de inculpați în dauna societății.
Se arată că, în mod greșit prima instanță a admis în parte acțiunea civilă doar pentru suma de 1 miliard lei, deoarece nu s-au dovedit susținerile inculpaților că ar fi achitat diferite sume de bani, acestea nefiind găsite în evidențele contabile ale societății.
Tribunalul, analizând actele dosarului și verificând sentința atacată în conformitate cu dispozițiile art.378 Cod procedură penală, a constatat că apelurile declarate în cauză sunt întemeiate, motivat de următoarele:
1.Cu privire la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman, tribunalul constată că, prima instanță, în mod greșit a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune, în dauna părții vătămate, deoarece probele administrate în cauză confirmă comiterea faptei.
De la., inculpata a ridicat materiale de construcții în valoare de 148.139.000 lei, iar pentru plata acestora a emis un bilet la ordin, deși știa că nu deține provizia necesară. Pentru a demara această activitate comercială, în luna martie 2005 inculpatul prin intermediul lui, l-a rugat pe să-i împrumute suma de 5.000 euro. După expirarea perioadei de 6 luni așa cum a fost stabilită de părți, numitul, s-a deplasat în mai multe rânduri la locuința inculpaților solicitând restituirea sumei de bani și întrucât nu deținea această creanță, i s-a propus lui să găsească o firmă care comercializează materiale de construcții, urmând ca să elibereze un bilet la ordin pentru contravaloarea materialelor de construcții pe care acesta urma să le ridice în contul sumei de 5.000 Euro, care a fost împrumutată. Rezultă astfel că prejudiciul în sumă de 148.139.000 lei care a fost cauzat în dauna părții civile, a fost cauzat prin înțelegerea inițială care a existat între ambii inculpați și și în scopul de a-și crea foloase materiale necuvenite, faptă care constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1, 3 Cod penal și pentru care inculpatul urmează a răspunde penal.
Această situație de fapt a rezultat din plângerea formulată de și reprezentantul legal (fila 210 ds.), biletele la ordin emise la 7.07.2005 și justificările de refuz la plată (fila 212 - 221 ds.), declarațiile martorului (fila 242 ds.) coroborate cu declarațiile date de inculpați.
Constatând vinovăția inculpatului pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1, 3 Cod penal tribunalul va dispune condamnarea la pedeapsa închisorii stabilită sub minimul special prevăzut de lege fiind justificate circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 - 76 lit.e Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.334 Cod procedură penală s-a reținut această încadrare juridică și nu dispozițiile art.215 alin.4, deoarece instrumentele de plată folosite de inculpați pentru prejudicierea părții civile, au fost biletele la ordin și nu filele CEC.
Având în vedere lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 și urm. Cod penal, tribunalul a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, aceasta fiind de natură a realiza scopul preventiv educativ în sensul prevederilor art.52 Cod penal.
În raport de considerentele arătate apelul declarat de parchet s-a constatata fi întemeiat urmând a fi admis în temeiul prevederilor art.379 Cod procedură penală.
2.Cu privire la apelul declarat de partea civilă R, tribunalul a constatat că pretențiile civile solicitate sunt întemeiate în parte, respectiv pentru suma de 159.800 lei. Astfel, în mod legal și temeinic, instanța de fond a reținut că faptele comise de inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune și complicitate la înșelăciune, întrucât prin activitățile desfășurate de aceștia, au emis file CEC pentru plata mărfurilor achiziționate de la această societate, deși cunoșteau că nu dețin la bancă lichiditatea necesară pentru a efectua plățile.
În cursul judecării cauzei la instanța de fond, a fost administrată proba cu expertiză tehnică contabilă, însă aceasta nu lămurește cu certitudine prejudiciul cauzat, deoarece așa cum rezultă din concluziile expertului, societatea ținea o evidență contabilă defectuoasă, în sensul că, o parte din instrumentele de plată și creanțele deținute asupra, au fost emise pe baza unor facturi anulate ulterior de către administratorul societății și care sunt lipsite de efecte juridice (119 - 122 ds.fond).
Din cuprinsul plângerii penale formulată de partea civilă (22 - 24 ds.) rezultă că, aceasta a precizat că prejudiciul total cauzat de către inculpați este în sumă de 2.154.405.000 lei (ROL) din care s-a achitat suma de 556.400.000 lei (ROL) rămânând de recuperat diferența de1.598.000.000 lei (ROL), pentru care inculpații au emis file CEC, care nu au putut fi plătite de către bancă.
În raport de aceste considerente, tribunalul a constatat că apelul declarat de partea civilă este întemeiat în parte, în cauză subzistând condițiile răspunderii civile delictuale a inculpaților în sensul prevederilor art.998 și urm. cod civil și drept consecință potrivit dispozițiilor art.14, 346 Cod procedură penală, inculpații vor fi obligați la plata sumei de 159.800 lei reprezentând despăgubiri civile ce urmează a fi actualizate la data executării.
În scopul recuperării prejudiciului cauzat, potrivit dispozițiilor art.165 Cod procedură penală s-a menținut sechestrul asigurator asupra imobilului proprietatea inculpaților situat în comuna, județul N, dispus prin ordonanța din 15.07.2005.
3.Apelul declarat de inculpații și, s-a constatat a fi întemeiat doar în ce privește greșita aplicare de către instanța de fond a pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a, bc C od penal precum și aplicarea dispozițiilor art.71 alin.5 Cod penal.
Din actele și lucrările dosarului, a rezultat că activitățile infracționale ale inculpaților s-au desfășurat în perioada 2004 - martie 2005, astfel că, în mod greșit s-a făcut aplicațiunea dispozițiilor art.71 alin.5 Cod penal. Aceste din urmă dispoziții legale, au fost introduse prin Legea nr.278/2006 care a intrat în vigoare începând cu12.08.2006, iar aplicarea pedepselor accesorii apare ca situație împovărătoare pentru inculpați, aceștia având vocație la aplicarea legii penale mai favorabile în sensul prevederilor art.13 Cod penal.
În consecință, se impune a fi înlăturate dispozițiile art.64 lit. a, bc C od penal privind pedepsele accesorii, deoarece aplicarea acestora nu este legală, întrucât pentru pedepsele aplicate inculpaților, s-a dispus suspendarea condiționată în conformitate cu dispozițiile art.81 și 82 Cod penal, iar infracțiunile pentru care s-a reținut vinovăția acestora au fost comise înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.278/2006.
Față de cele ce preced, tribunalul, a constatat întemeiate apelurile declarate în cauză, acestea vor fi admise în temeiul art.379 Cod procedură penală și se va decide conform dispozitivului.
Împotriva deciziei penale mai sus menționată au declarat recurs, în termen legal, recurenții inculpați și, pentru netemeinicie invocând greșita condamnare în pofida unor probe certe de vinovăție.
Curtea de APEL BACĂU, examinând motivele de recurs invocate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 9 și 10. pr. pen. dar și din oficiu potrivit dispozițiilor art. 385/9 alin. 3 pr. pen. constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente.
O hotărâre judecătorească pentru a putea fi verificată în control judiciar prin exercitarea căilor da atac trebuie să fie întemeiată pe o motivare rațională, de natură să convingă asupra legalității și temeiniciei soluției date.
Această necesitate rezultă fără echivoc, din dispozițiile art. 356 și 383 pr. pen. care prevăd obligativitatea arătării temeiurile de fapt și de drept ale soluției pronunțate cu privire la latura penală și civilă a cauzei. Lipsa de motivare a hotărârii face ca aceasta să nu fie convingătoare, să lase loc la îndoială asupra conformității cu legea și adevărul.
Pe de altă parte pentru a afla adevărul și a face o corectă aplicare a legii instanța de judecată are obligația de a aprecia complet și just probele administrate, fără omiterea niciunuia dintre acestea, iar aprecierea fiecărei probe, trebuie realizată astfel încât, convingerea formată să corespundă adevărului. De asemenea, are îndatorirea de a se pronunța motivat asupra oricărei cererii formulate în cursul judecății, inclusiv, asupra fiecărui motiv de apel, în conformitate cu prevederile art. 371 alin.2 pr. pen.
Aprecierea completă și justă a probelor trebuie să aibă la bază o analiză minuțioasă a materialului probator, iar apoi o sinteză rațională a evaluărilor făcute.
În cauza dedusă judecății Curtea apreciază că hotărârile pronunțate de instanța de apel, nu satisface cerințele impuse de art. 383 alin.1 pr. pen.
Hotărârea pronunțată în apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, inculpatul a fost condamnat pentru o altă faptă decât cea pentru care s - a dispus trimiterea sa în instanță, nu s - a acordat eficiență dispozițiilor prevăzute de art. 334 pr. pen. nu s - a arătat motivat considerentele pentru care au fost înlăturate concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză și nu au fost asigurate garanțiile procesuale consacrate de prevederile art. 378 alin.1/1 pr. pen.
În considerarea jurisprudenței CEDO, inculpatul trebuie ascultat de instanța de apel, iar în cazul în care nu este prevăzută calea de atac a apelului de către instanța de recurs, oricare ar fi soluția, de condamnare sau de achitare a instanței de fond și oricare ar fi motivul de apel sau de recurs invocat (Hotărârea din 25 iulie 2000din cauza Tierce și alții împotriva ).
Așadar, instanța de apel, precum și instanța de recurs în cazul în care nu este prevăzută calea de atac a apelului, au obligația de a examina o cauză în fapt și în drept și nu pot proceda la o apreciere globală asupra vinovăției sau a inocenței inculpatului fără a + l asculta pe acesta și fără a evalua, în mod direct, elementele de probă prezentate personal de inculpat, în caz contrar procedura derulată în fața lor neîndeplinind exigențele unui proces echitabil.
Cum potrivit dispozițiilor legale art. 371 alin. 2 pr. pen. procedura în fața instanței de apel urmează aceleași reguli ca și cea din fața primei instanțe, instanța de apel având competența de a se pronunța atât asupra chestiunilor de fapt, cât și a celor de drept, această instanță poate, dar numai după administrarea de probe, inclusiv audierea inculpatului, conform principiului nemijlocirii, să dispună achitarea ori condamnarea inculpatului.
Deși nulitatea mai sus detaliată și invocată inclusiv prin cuvântul inculpaților manifestat prin apărător în fața instanței chemată să se pronunțe în recurs, nu face parte din categoria nulităților absolute strict enumerate de legiuitor în dispozițiile art. 197 alin.2 pr. pen. ci reprezintă o nulitate relativă, Curtea, pentru argumentele expuse anterior și având în vedere dispozițiile art. 197 alin. 1 și 4 pr. pen. apreciază că se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, pentru a fi audiații inculpații, pentru a li se da posibilitatea administrării de probe în apărare, dată fiind și poziția de negare a faptelor aduse în acuzare și pentru a nu fi privați de o cale de atac.
Pe cale de consecință, curtea în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. c pr. pen. va admite recursul, va casa hotărârea pronunțată de instanța de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel fiind necesară administrarea de pobe.
În cadrul judecării, instanța de fond va avea în vedere și celelalte critici invocate în recurs.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 pr. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.2 lit.c Cod pr.penală, admite recursul declarat de recurenții-inculpați c și împotriva deciziei penale nr.78/AP din data de 13.03.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
Casează în totalitate decizia penală recurată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor aceleași instanțe - Tribunalul Neamț.
Constată că recurenții-inculpați au fost asistați de apărător ales.
În temeiul art.192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 11.12.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Ecaterina Ene Dumitru Pocovnicu
- - - -
- -
GREFIER,
- -
red.
red./
red.
24.12.2008
Președinte:Carmen CălimanJudecători:Carmen Căliman, Ecaterina Ene Dumitru Pocovnicu
