Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 656/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.656
Ședința publică din data de 08 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ștefan Fieraru
JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Ion Stelian Vasile Mărăcineanu
- - -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de părțile civile, toți domiciliați în Comuna Smeeni, județul B și, prin reprezentant legal, cu același domiciliu și de inculpații, fiul lui și, născut la data de 06 august 1956, CNP -, domiciliat în B,-, județul B și -, fiul lui și, născut la data de 07 februarie 1962, CNP -, domiciliat în B,-, județul B, împotriva deciziei penale nr.115 din data de 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care s-au admis apelurile formulate de inculpații și -, - administratori la SC" " SRL B și apelul declarat de -, CNP -, domiciliată în comuna Smeeni, jud. B în calitate de reprezentantă a părții civile -, domiciliat în comuna Smeeni, jud. B, împotriva sentinței penale nr.904 din data de 02 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Buzău, în dosarul penal nr-, pe care a desființat-o în parte, în latura penală și civilă.
S-au aplicat disp.art.74 - 76 Cod penal, pentru ambii inculpați și a redus de la 2 ani la câte 1 (un) an închisoare pedepsele aplicate acestora pentru infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin.2 Cod penal.
A fost menținută suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
S-au redus de la 35.000 lei la 20.000 lei daunele morale la care au fost obligați inculpații, în solidar, între ei și cu partea responsabilă civilmente, către partea civilă.
De asemenea, s-au redus de la câte 75.000 lei la câte 15.000 lei daunele morale la care au fost obligați inculpații, în solidar, între ei și cu partea responsabilă civilmente SC" "SRL B, către fiecare dintre părțile civile și.
S-a majorat de la 112,5 lei la 250 lei lunar, prestația periodică la care au fost obligați inculpații, în solidar, între ei și cu partea responsabilă civilmente către
- 2 -
partea civilă, începând cu data de 20.02.2007 și până la majoratul acestuia.
S-au menținut restul sentinței.
A fost respins ca nefundat, apelul declarat în nume personal de către partea civilă.
Apelanta a fost obligată la plata sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Prin sentința penală nr.904 din 02 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Buzău, au fost condamnați inculpații și, la pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.2 Cod penal.
S-au interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În temeiul art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților pe durata unui termen de încercare de 4 ani și s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor mai sus menționate.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpaților asupra consecințelor săvârșirii unei alte infracțiuni în cursul termenului de încercare.
Au fost obligați inculpații, în solidar, între ei și cu partea responsabilă civilmente SC" "SRL B, la 16.000 lei daune materiale și 150.000 lei daune morale, către părțile civile și, precum și la 35.000 lei daune morale, către partea civilă.
Totodată, inculpații au fost obligați, în solidar, între ei și cu aceeași parte responsabilă civilmente la o prestație periodică lunară pentru minorul parte civilă în sumă de 112,5 lei, începând cu data nașterii și până la majoratul acestuia.
A fost respinsă cererea formulată de în calitate de reprezentant legal al minorului, privind obligarea inculpaților la daune morale.
Au mai fost obligați inculpații, în solidar, între ei și cu partea responsabilă civilmente la cheltuieli judiciare în sumă de 500 lei către, 700 lei către și 500 lei către.
De asemenea, au fost obligați inculpații, în solidar, între ei și cu partea responsabilă civilmente la 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții - părți civile, - și - prin reprezentant legal -, personal și asistați de avocat ales din Baroul Buzău, conform împuternicirii avocațiale aflată la fila 54 dosar, recurentul - inculpat -, personal și asistat de avocat ales a din Baroul București, potrivit împuternicirii avocațiale nr.3/07.10.2009, fila 53 dosar, lipsă fiind recurentul - inculpat și intimata - parte responsabilă civilmente SC" "SRL B, pentru care a răspuns același avocat ales
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
- 3 -
Avocați și a, având cuvântul, pe rând, au arătat că nu mai au cereri de formulat ori excepții de invocat și au solicitat acordarea cuvântului în susținerea recursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat sau excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat având cuvântul pentru recurenții - părți civile și, părinți ai victimei decedate, a susținut că decizia pronunțată de instanța de apel este nelegală, deoarece în mod nejustificat a redus cuantumul daunelor morale, în speță, existând suficiente elemente de natură a putea evalua traumele și suferințele unui părinte care-și pierde copilul.
A precizat faptul că, deși o societate de natura celei a căror patroni sunt inculpații, avea posibilitatea de a evita a face greșeli majore prin efectuarea unor demersuri legale și obligatorii în vederea demolării unei construcții, tocmai în vederea evitării unei tragedii, au procedat iresponsabil ducând la curmarea unei vieți și numai o întâmplare a făcut ca și cea de-a doua persoană care efectua lucrarea de demolare cu fiul lor, să nu fie a doua victimă, aflându-se în momentul accidentului în alt loc.
De asemenea, a arătat că nu se poate reține o culpă a victimei, având în vedere că drama pe care o trăiesc la acest moment, se datorează lipsei de responsabilitate a inculpaților și consecința acesteia nu putea duce decât la aceeași apreciere obiectivă prin daune morale, reține de instanța de fond.
Față de cele mai sus enunțate, a solicitat instanței admiterea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond în privind daunelor morale.
Avocat având cuvântul pentru recurenta - parte civilă, în nume propriu, a criticat decizia instanței de apel pentru nelegalitate, susținând că aceasta a întreținut relații de concubinaj cu victima, între ei existând relații afective deosebite, iar decesul acestuia a fost de natură să provoace concubinei o suferință psihică evidentă.
Totodată, a arătat că relația acesteia cu victima nu era o relație pasageră ci una de continuitate, locuind împreună în casa părinților săi, situație ce a continuat și după decesul acestuia.
A mai menționat că la acel moment, era însărcinată și se afla la domiciliul părinților victimei, dând naștere, ulterior minorului, formulând și acțiune de stabilire paternitate pentru a se dovedi calitatea de parte vătămată a acestuia, iar suferințele de ordin afectiv au fost dublate de suferința de a-și crește copilul fără tată.
Pentru aceste motive, a solicitat instanței admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei instanței de apel, obligând în solidar, inculpații și partea responsabilă civilmente la daune morale în sumă de 75.000 lei.
Avocat având cuvântul pentru recurenta - parte civilă, în calitate de reprezentantă legală a minorului, a susținut că trauma psihică pe care acesta o va suferi când va avea reprezentarea faptului că nu-și va cunoaște tatăl niciodată nu poate fi pusă sub semnul
- 4 -
îndoielii, precum și situațiile traumatizante în care va fi pus, chiar de către copiii cu care va veni în contact la o vârstă fragedă, cunoscându-se reacțiile copiilor față de un copil orfan.
Consideră că nici instanța de apel nu a avut în vedere că trauma sufletească a unui copil este continuă, lipsa celui de-al doilea părinte creând fără nici un dubiu probleme de natură a impune chiar prezentarea la un medic specialist pentru astfel de traume.
Față de aceste motive, a solicitat instanței admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei instanței de apel, obligând în solidar, inculpații și partea responsabilă civilmente la daune morale în favoarea minorului, în sumă de 75.000 lei.
În ceea ce privește prestația periodică lunară stabilită de instanța de apel, la suma de 250 lei, nu este în spiritul dispozițiilor legale în materia răspunderii civile delictuale, arătând că aceasta trebuie să aibă un cuantum suficient care nu se poate plafona la cuantumul unei pensii de întreținere, ci trebuie să acopere nevoile firești ale unui minor lipsit de prezența unui părinte.
Solicită instanței modificarea deciziei recurate și stabilirea unei prestații periodice lunare în cuantum de 700 lei, sumă rezonabilă și în concordanță cu dispozițiile art.998 - 999 Cod civil.
Avocat a având cuvântul pentru recurenții - inculpați și, a precizat că reiterează motivele de apel, arătând că față de declarația martorului (fila 50 dosar ) și procesul verbal încheiat de reprezentanții B (fila 19 dos.) s-a reținut că inculpații au avut o discuție cu martorul și victima prin care au realizat instructajul verbal cu privire la activitatea de demolare, aspecte care conduc la ipoteza că victima nu a respectat instructajul verbal.
A mai susținut că victima era angajată ca șofer de taxi la societatea comercială administrată de cei doi inculpați, iar la rugămintea acestuia, coinculpații au acceptat să îi plătească salariul în schimbul prestării unor diverse servicii în cadrul societății. Astfel, inculpații au acceptat ca victima să efectueze lucrările de demolare a unei construcții mai mici, situată într-o hală, ocazie cu care victimei și martorului li s-a făcut un instructaj verbal, autorizația de demolare fiind în curs de obținere. Ori, victima nu a respectat instructajul, la momentul accidentului aflându-se sub planșeu.
Consideră că în raport de această situație de fapt, modalitatea concretă de comitere a infracțiunii coroborate cu materialul probator administrat, victimei urmează a i se reține culpa în proporție de 50 % singura vină a inculpaților fiind aceeași că nu au avut autorizație de demolare și nu au făcut instructajul în formă scrisă.
În latură civilă, a menționat că față de faptul că cei doi inculpați, la rugămintea victimei să-și continue activitatea în cadrul firmei, față de atitudinea culpabilă a victimei în producerea accidentului, față de modalitatea de săvârșire în concret a infracțiunii, apreciază cuantumul daunelor morale ca fiind exagerat.
A mai arătat că un alt aspect important constă în faptul că ambii inculpați au înțeles, chiar imediat după producerea accidentului să ajute părțile civile cu suma de 16.000 lei reprezentând cheltuieli cu înmormântarea și pomenirile
- 5 -
ulterioare, suma de bani, în contextul actual mai mult decât acoperitoare pentru toate cheltuielile ocazionate de înmormântarea și pomenirile ulterioare până la un an.
A solicitat, ca urmare a reținerii culpei și a victimei în producerea accidentului, respingerea cererii de acordare a daunelor morale către părțile civile, ori, în subsidiar, reducerea acestor sume la un cuantum de 10.000 lei, sumă ce poate acoperi, în contextul enunțat, traumele psihice ale acestora și sumă ce poate fi acoperită de coinculpați, având în vedere și contextul economic actual.
Totodată, a precizat că acest cuantum de 30.000 lei este de natură a aduce prejudicii financiare atât celor doi coinculpați, cât și SC" "SRL, fiind practic în imposibilitate de plată a unei sume atât de mari.
De asemenea, a criticat daunele morale în cuantum de 20.000 lei acordate numitei, susținând că această persoană nu poate avea calitate de parte civilă, întrucât avea o relație de concubinaj cu victima la momentul producerii accidentului și nu se afla într-un raport direct cu aceasta, nu s-a preocupat și nici nu a efectuat nici un fel de cheltuieli cu privire la înmormântarea și pomenile ulterioare, fapt ce denotă starea de pasivitate a acesteia față de memoria victimei.
Apreciază că în mod corect instanța de fond a stabilit un cuantum de 112,5 lei, reprezentând prestație periodică lunară datorată de cei doi inculpați minorului, raportat la salariul minim pe economie, așa cum dictează doctrina și practica judiciară.
Pentru aceste motive, a solicitat instanței admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată, urmând a se avea în vedere notele scrise aflate la filele 49 - 51 dosar.
În replică, avocat a menționat că societatea parte responsabilă civilmente nu a declarat recurs și că are un alt obiect de activitate față de cel menționat în statutul de funcționare și deși, instanțele de fond și apel au reținut clar situația de fapt, este imposibil a se reține o culpă comună, atâta timp cât inculpați au procedat la demolarea construcției fără autorizația corespunzătoare și un proiect de demolare.
A mai susținut că demolarea construcției nu a fost consemnată în nici-un proces verbal, aceasta s-a făcut în mod artizanal și au o vină că nu au obținut autorizație în cauză, fiind evident faptul că au acceptat acest eveniment.
Față de cele mai sus enunțate, a solicitat respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de inculpați - pe culpă comună. Cu cheltuieli de judecată
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingere ca nefondate a recursurilor declarate de părțile civile și de inculpați și menținerea hotărârilor atacate ca fiind legale și temeinice, susținând că în latură penală, din probele administrate în cauză a rezultat vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată, respectiv nu a existat autorizație de demolare și nici instrucțiuni de protecția muncii în formă scrisă, iar în latură civilă, cuantumul despăgubirilor stabilite de instanță este îndestulător.
Recurentul - inculpat - având ultimul cuvânt, solicită instanței respingerea recursurilor declarate de părțile civile și a învederat instanței că achiesează la concluziile apărătorului său ales, motiv pentru care a solicitat instanței admiterea recursului, așa cum a fost formulat.
- 6 -
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.904 din 02 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Buzău, au fost condamnați inculpații fiul lui și, născut la data de 06 august 1956 în comuna Smeeni, județul B, CNP -, domiciliat în B,-, județul B, cetățean român, studii medii, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, administrator la SC" "SRL B, fără antecedente penale și - -, fiul lui și, născut la data de 07 februarie 1962 în Comuna Smeeni, județul B, CNP -, domiciliat în B,- A, județul B, cetățean român, studii superioare, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, administrator la SC" "SRL B, fără antecedente penale, la pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.2 Cod penal.
S-au interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În temeiul art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților pe durata unui termen de încercare de 4 ani și s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor mai sus menționate.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpaților asupra consecințelor săvârșirii unei alte infracțiuni în cursul termenului de încercare.
Au fost obligați inculpații, în solidar, între ei și cu partea responsabilă civilmente SC" "SRL B, la 16.000 lei daune materiale și 150.000 lei daune morale, către părțile civile și, precum și la 35.000 lei daune morale, către partea civilă.
Totodată, inculpații au fost obligați, în solidar, între ei și cu aceeași parte responsabilă civilmente la o prestație periodică lunară pentru minorul parte civilă în sumă de 112,5 lei, începând cu data nașterii și până la majoratul acestuia.
A fost respinsă cererea formulată de în calitate de reprezentant legal al minorului, privind obligarea inculpaților la daune morale.
Au mai fost obligați inculpații, în solidar, între ei și cu partea responsabilă civilmente la cheltuieli judiciare în sumă de 500 lei către, 700 lei către și 500 lei către.
De asemenea, au fost obligați inculpații, în solidar, între ei și cu partea responsabilă civilmente la 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță reținut pe baza probelor administrate în cauză, că inculpații și sunt asociați și administratori ai SC SRL La data de 26.05.2006 societatea administrată de cei doi inculpați a achiziționat o hală metalică în suprafață de 1395,74. situată în B,-. În vederea începerii activității și reamenajării acestei hale, s-a impus demolarea unei construcții
- 7 -
formată din 2 camere amplasată în incinta halei, pe latura din dreapta, în raport cu ușa de acces. Victima a lucrat în cadrul societății comerciale administrate de cei doi inculpați în calitate de șofer de taxi. Întrucât, din data de 23.08.2006 i-a fost suspendat permisul de conducere auto, a participat la lucrările de demolare a construcției și reamenajare a halei. La executarea lucrărilor de demolare, a participat alături de victimă și martorul, pentru care inculpații nu întocmiseră forme legale de angajare. În ziua de 11.09.2006, în jurul orelor 13.00, în timp ce executa lucrările de demolare, victima a suferit un accident mortal, constând în aceea că plafonul uneia din camerele menționate a căzut pe aceasta și a strivit-
Inculpații au nesocotit dispozițiile art. 8 alin.1 din Legea 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcții și Legea nr. 587/2005, potrivit cărora demolarea, dezafectarea ori dezmembrarea parțială ori totală a construcțiilor și instalațiilor aferente, a utilajelor tehnologice, inclusiv a elementelor de susținere a construcției, se fac numai pe baza autorizației de desființare obținută în prealabil de la autoritățile competente.
De asemenea, inculpații au procedat la demolarea construcției fără să obțină autorizația corespunzătoare, care se putea elibera pe baza unui proiect de demolare. În măsura în care un asemenea proiect ar fi fost elaborat și s-ar fi obținut autorizația de demolare, s-ar fi putut constata că planșeul construcției, formată din 2 camere, nu avea continuitate din turnare pe ambele camere, unirea acestora realizându-se la partea superioară a peretelui despărțitor. Acest detaliu tehnic ar fi fost de natură să pună în evidență pericolul prăbușirii plafonului, în raport de modul cum s-a procedat la demolarea acestuia.
Prima instanță a reținut că ambilor inculpați le revenea obligația de a solicita autorizația de demolare a construcției, în timp ce hotărârea de a desființa cele două camere ale halei au luat-o de comun acord în calitate de asociat și administrator. Prin modalitatea în care au procedat, inculpații au acceptat ca victima să efectueze lucrările de demolare a construcției, ignorând pericolul prăbușirii plafonului, lucru care s-a întâmplat și care a determinat decesul victimei.
Instanța de fond însă nu a reținut culpa victimei în producerea accidentului, motivat de faptul că inculpații aveau obligația legală de a obține în prealabil autorizația de demolare.
În latura civilă au fost obligați inculpații în solidar, între ei și cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 150.000 lei daune morale către părinții victimei, respectiv părțile civile și. În motivarea acestei dispoziții instanța a reținut că părților civile le-au fost cauzate traume psihice puternice, care impun acordarea unei compensații de natură a atenua suferința psihică.
Totodată, s-a reținut că partea civilă a întreținut relații de concubinaj cu victima timp de 1 an de zile, relație din care s-a născut, împrejurare care a fost de natură ca aceasta să fie afectată psihic de decesul victimei. În raport de durata relațiilor de concubinaj și de suferința psihică, instanța a obligat inculpații în solidar între ei și cu partea responsabilă civilmente la 35.000 lei daune morale către partea civilă menționată.
- 8 -
Întrucât, la data decesului victimei, minorul nu se născuse, prima instanță a apreciat și în raport de vârsta acestuia, că nu a existat un traumatism psihic provocat de moartea tatălui său, care să justifice acordarea unor compensații bănești.
Inculpații și partea responsabilă civilmente au fost obligate în solidar și la 16.000 lei despăgubiri materiale către părțile civile și, având în vedere acordul de voință al inculpaților cu privire la acoperirea prejudiciului material constând în cheltuieli de înmormântare și pentru pomenirile ulterioare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații și, partea civilă în nume personal, cât și în calitate de reprezentantă legală a minorului.
În motivarea apelului, inculpații au criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, solicită însă să se constate culpa concurentă în proporție de 50% a victimei cu privire la accidentul care a condus la decesul acestuia. Au susținut inculpații că se justifica reținerea culpei comune întrucât au efectuat instructajul verbal al victimei și martorului, așa cum rezultă din declarația acestuia din urmă, declarație care se coroborează și cu procesul verbal de cercetare a evenimentului întocmit de către ITM B la 20.09.2006.
S-a mai precizat că victimei îi fusese suspendat dreptul de conducere pe o perioadă de 3 luni, fiind angajat ca șofer de taxi, iar la rugămintea acestuia, de a nu fi lăsat fără venituri pe această perioadă, coinculpații au acceptat să îi plătească salariul în schimbul prestării unor diverse servicii în cadrul societății.
Tot în latura penală, inculpații au criticat sentința sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând reținerea unor circumstanțe atenuante și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Inculpații au criticat sentința și în latură civilă, considerând-o parțial nelegală. Astfel, s-a menționat că suma de 150.000 lei reprezentând daune morale acordate părților civile și nu este justificată, în contextul modalității de comitere a faptei. Astfel, inculpații au fost de acord ca victima să-și continue activitatea în cadrul societății, deși avea suspendat permisul de conducere, iar pe de altă parte, aceștia au înțeles, imediat după producerea accidentului, să ajute pe părinții victimei cu suma de 16.000 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomeniri ulterioare.
Urmare a reținerii culpei victimei în producerea accidentului, inculpații au solicitat respingerea cererii părinților victimei de acordare a daunelor morale, ori reducerea cuantumului acestuia la 10.000 lei, aceasta fiind de natură a reprezenta o compensație justă pentru suferința psihică determinată de moartea fiului lor.
De asemenea, inculpații au criticat sentința și sub aspectul obligării la daune morale către partea civilă, menționând că victima a avut cu aceasta o relație de concubinaj înainte de producerea accidentului, nu s-a preocupat și nu a efectuat cheltuieli privind înmormântarea și pomenirile ulterioare, fapt ce denotă starea sa de pasivitate față de memoria victimei și, în consecință, nu poate avea calitatea de parte civilă.
- 9 -
Partea civilă nu și-a motivat apelul prin cererea introductivă, după cum nu a motivat apelul nici cu privire la criticile aduse în calitate de reprezentantă legală a minorului.
Prin apărătorul ales, cu ocazia dezbaterii în fond a prezentei cauze, partea civilă, a criticat sentința sub aspectul cuantumului daunelor morale care au fost acordate de instanță. Astfel, partea civilă a arătat că a solicitat obligarea inculpaților la 75.000 lei daune morale, ca urmare a traumelor suferite în urma decesului victimei. A menționat partea civilă că era însărcinată când s-a produs decesul concubinului său, fiind nevoită să crească singură copilul rezultat din relația cu victima. A mai menționat partea civilă că a fost în pericol să piardă sarcina ca urmare a suferinței cauzate de decesul soțului său, iar relația de concubinaj urma să fie finalizată prin căsătorie, ceea ce denotă că între ea și victimă existau relații afective deosebite. Instanța, se menționează în continuare, trebuia să aibă în vedere caracterul de stabilitate al relației cu victima și în raport de acesta trebuia să admită în totalitate daunele morale.
Cât privește apelul declarat de către în calitate de reprezentantă legală a minorului, a fost criticată sentința instanței de fond în ceea ce privește neacordarea daunelor morale și cuantumul prestației periodice lunare la care au fost obligați inculpații.
Se consideră, că în mod neîntemeiat, judecătoria a respins cererea privind acordarea daunelor morale pentru partea civilă, întrucât trebuia avută în vedere trauma psihică pe care minorul o va suferi când va avea reprezentarea faptului că nu-și va cunoaște niciodată tatăl, precum și situațiile în care va fi pus, de către copiii de aceeași vârstă, având în vedere reacțiile acestora față de un copil orfan. S-a menționat, că lipsa ireversibilă a tatălui este o traumă psihică certă care nu va putea fi suplinită.
Referitor la prestația periodică lunară s-a precizat că aceasta nu are caracterul unei pensii de întreținere, ci trebuie să reprezinte o despăgubire datorată în cadrul răspunderii civile delictuale, care să asigure integral prejudiciul suferit de partea civilă. În acest context, prestația lunară trebuie să aibă un cuantum suficient care nu se poate plafona la cuantumul unei pensii de întreținere, ci e necesar să asigure nevoile firești ale unui minor lipsit de prezența unui părinte.
S-a considerat că suma de 700 lei lunar, solicitată cu titlu de prestație periodică, este rezonabilă și în concordanță cu dispozițiile privind răspunderea civilă.
Prin decizia penală nr.115 din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, au fost admise apelurile formulate de inculpații și, administratori la SC" "SRL B, precum și apelul declarat de în calitate de reprezentantă a părții civile, împotriva sentinței penale nr.904/02 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Buzău, în dosarul penal nr-.
A fost desființată în parte, în latura penală și civilă sentința atacată și s-au aplicat disp.art.74-76 Cod penal, pentru ambii inculpați și s-a redus de la 2 ani la câte 1 (un) an închisoare pedepsele aplicate acestora pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin.2 Cod penal.
S-a menținut suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
- 10 -
S-a redus de la 35.000 lei la 20.000 lei daunele morale la care au fost obligați inculpații în solidar între ei și cu partea responsabilă civilmente către partea civilă.
Au fost reduse de la câte 75.000 lei la câte 15.000 lei daunele morale la care au fost obligați inculpații, în solidar între ei și cu partea responsabilă civilmente SC" "SRL B, către fiecare dintre părțile civile și, ambii domiciliați în comuna Smeeni, județul
S-a majorat de la 112,5 lei la 250 lei lunar prestația periodică la care au fost obligați inculpații, în solidar între ei și cu partea responsabilă civilmente, către partea civilă, începând cu data de 20.02.2007 și până la majoratul acesteia.
S-au menținut restul sentinței.
Prin aceeași decizie, a fost respins ca nefondat apelul declarat în nume personal de către partea civilă.
A fost obligată apelanta la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut pe baza probelor administrate în cauză că situația de fapt, descrisă pe larg mai sus, a fost în mod corect reținută de către prima instanță, aceasta rezultând din procesul verbal și fotografiile judiciare întocmite de către organele de cercetare penală, procesul verbal de cercetare a evenimentului din 11.09.2006 încheiat de către B, constatările medico-legale, înscrisurile anexate, declarațiile martorilor, precum și din declarațiile inculpaților.
Coroborând mijloacele de probă, a rezultat în mod neîndoielnic că victima a decedat în cadrul unui accident de muncă ce s-a produs datorită neglijenței inculpaților., în calitate de administratori ai SC SRL B au dispus demolarea unei construcții achiziționate pentru societatea comercială pe care o administrează fără întocmirea unui proiect și fără obținerea unei autorizații corespunzătoare. În condițiile în care un asemenea proiect ar fi fost întocmit s-ar fi putut observa că plafonul construcției care urma să fie demolată nu avea continuitate, și în raport de această situație, puteau fi luate măsurile care să prevină producerea accidentului. Deși inculpații au solicitat să se rețină culpa comună a victimei, din probatoriul administrat nu se poate trage o asemenea concluzie. Victima era încadrată în calitate de șofer de taxi, dar având permisul de conducere suspendat, a solicitat să lucreze într-un alt loc de muncă pe perioada respectivă, pentru a avea asigurată continuitatea veniturilor bănești. Această solicitare a victimei, chiar determinată de suspendarea permisului de conducere datorită faptei sale, nu are nici un fel de legătură de cauzalitate directă cu producerea accidentului în urma căruia a decedat.
Inculpații au susținut că au efectuat instructajul verbal al victimei și martorului, înainte de efectuarea lucrării de demolare. Pe de o parte acest instructaj nu a fost consemnat în scris, iar pe de altă parte, chiar dacă ar fi fost efectuat, instructajul era necorespunzător în condițiile în care nu se cunoșteau caracteristicile construcției.
- 11 -
În consecință, tribunalul a apreciat că nu poate fi reținută culpa concurentă a victimei la producerea accidentului,cu diminuarea corespunzătoare a despăgubirilor civile.
Totodată, tribunalul a considerat că în favoarea inculpaților puteau fi reținute circumstanțe atenuate, constând în atitudinea sinceră avută în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, în faptul că și-au manifestat regretul față de faptă și consecințele acesteia și au luat legătura cu părinții victimei, oferindu-le ajutorul material pentru suportarea cheltuielilor de înmormântare și pomenirile ulterioare.
Reținerea unor asemenea circumstanțe atenuante a fost pe deplin justificată și urmare acestora, tribunalul a redus pedepsele sub minimul prevăzut de lege.
Apelurile inculpaților sunt fondate și în ceea ce privește daunele morale la care au fost obligați către părțile civile și, respectiv către partea civilă.
Părțile civile și sunt părinții victimei.
locuiau împreună, iar între părinți și victimă au existat relații firești.
În acest context, decesul fiului a provocat celor două părți civile o netăgăduită suferință psihică.
Prejudiciul moral, indiferent de cauza acestuia, nu se concretizează într-o stare de fapt, menținându-se la nivelul trăirilor psihice. Pentru aceste considerente, în evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, nu se poate face referire la criterii obiective, aprecierile în această materie fiind de natură subiectivă, întemeindu-se pe posibilitățile de a înțelege natura și intensitatea suferinței morale. Problema evaluării precise în bani a daunelor morale nu se poate pune, dar această împrejurare nu poate împiedica instanțele ca prin apreciere să stabilească nivelul despăgubirilor care, în circumstanțele concrete ale unui caz, ar putea constitui o reparație suficientă. În același timp, instanțele de judecată trebuie să observe ca sumele pe care le acordă cu titlu de despăgubire pentru prejudiciului moral să aibă efecte compensatorii, pe de o parte și să nu constituie o sursă de venituri nejustificate pentru cei care l-au solicitat ori o sarcină împovărătoare pentru debitor, pe de altă parte.
În acest context și făcând referire la criteriile mai sus menționate, tribunalul a considerat că acordarea unor daune morale în cuantum de câte 15.000 lei pentru fiecare dintre părinții victimei reprezintă o compensație bănească suficientă pentru atenuarea suferinței morale încercate ca urmare a decesului fiului lor.
Partea civilă a întreținut relații de concubinaj cu victima, relații care au început cu aproximativ un an înainte de decesul acesteia din urmă. Cei doi au locuit împreună în imobilul proprietatea părinților victimei, iar partea civilă era însărcinată la data la care a avut loc accidentul în cursul căruia a decedat concubinul său.
În mod neîndoielnic între partea civilă și victimă au existat relații afective deosebite, iar decesul acesteia a fost de natură să provoace concubinei o suferință psihică evidentă. Această suferință psihică constituie temei pentru acordarea unei compensații bănești, dar în același timp instanța trebuie să aibă în vedere ca sumele acordate să nu se transforme în venituri nejustificate pentru partea civilă. bănești sunt de natură a atenua suferința morală cauzată de decesul
- 12 -
victimei, dar nu se pot constitui în surse de venituri pentru asigurarea existenței. Pe de altă parte, aceste compensații nici nu pot avea un caracter simbolic, instanțele urmând să găsească un just echilibru între suferința încercată și nivelul compensației acordate.
Așa fiind, tribunalul a apreciat că acordarea unor despăgubiri în cuantum de 20.000 lei reprezintă o justă compensație pentru suferința morală a părții civile mai sus menționate.
Sub acest aspect, apelul părții civile apare ca fiind nefondat.
De asemenea, este nefondat apelul declarat de către în calitate de reprezentantă legală a minorului, cât privește neacordarea de către prima instanță a daunelor morale pentru acesta din urmă.
Minorul s-a născut după decesul victimei în accidentul menționat mai sus, iar la vârsta sa nu se poate susține că a suferit un prejudiciu moral ca urmare a decesului tatălui său. Un eventual prejudiciu moral viitor nu poate face, în momentul de față, obiectul acordării unor compensații bănești.
Apelul reprezentantei legale a minorului este fondat cât privește cuantumul prestației periodice lunare la care au fost obligați inculpații în solidar între ei și cu partea responsabilă civilmente.
La stabilirea acestei prestații periodice, instanța a avut în vedere veniturile realizate de către victimă conform contractului de muncă și care erau în sumă de 330 lei. Cu toate acestea, venitul minim garantat este în prezent de 540 lei conform dispozițiilor legale, iar pe de altă parte, prima instanță nu a avut în vedere că victima, locuind împreună cu mama copilului, își aducea contribuția la creșterea acestuia, iar activitatea în gospodărie este ea însăși producătoare de venituri. Pe lângă veniturile realizate din salariu, la stabilirea cuantumul prestației periodice trebuie avute în vedere că și aportul la munca în gospodărie și la creșterea și educarea copilului trebuie compensat.
În acest context, având în vedere venitul minim actual și faptul că victima își putea aduce contribuția la creșterea și educarea copilului, inclusiv prin activitatea desfășurată în gospodărie și în cadrul familiei, tribunalul a majorat cuantumul prestației periodice lunare la suma de 250 lei, urmând ca inculpații să fie obligați la plata acesteia în solidar între ei și cu partea responsabilă civilmente.
Raportat la considerentele mai sus expuse, tribunalul a admis apelurile inculpaților și apelul declarat de în calitate de reprezentantă legală a părții civile.
A desființat în parte, în latura penală și civilă sentința atacată, a aplicat art. 74-76 Cod penal pentru ambii inculpați și a redus de la 2 ani la câte 1 an închisoare pedepsele aplicate acestora pentru infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin.2 Cod penal.
S-a menținut suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților pe durata unui termen de încercare de 3 ani și s-au redus de la 35.000 lei la 20.000 lei daunele morale la care au fost obligați inculpații în solidar între ei și cu partea responsabilă civilmente către partea civilă.
- 13 -
S-au redus de la câte 75.000 lei la câte 15.000 lei daunele morale la care au fost obligați inculpații, în solidar între ei și cu partea responsabilă civilmente către fiecare dintre părțile civile și.
S-a majorat de la 112,5 lei la 250 lei lunar prestația periodică la care au fost obligați inculpații, în solidar între ei și cu partea responsabilă civilmente, către partea civilă, începând cu data de 20.02.2007 și până la majoratul acesteia.
Restul dispozițiilor sentinței, fiind legale și temeinice, au fost menținute ca atare.
Împotriva celor două hotărâri au declarat recurs părțile vătămate, și - prin reprezentant legal, precum și inculpații și, criticându-le ca fiind netemeinice, după cum urmează:
În recursurile lor, părțile civile și, părinți ai victimei decedate, au susținut că în mod nejustificat, Tribunalul Buzăua redus cuantumul daunelor morale, în speță, existând suficiente elemente de natură a putea evalua traumele și suferințele unor părinți care își pierd copilul.
În același timp, au precizat că inculpații au procedat în mod iresponsabil, astfel încât, activitatea lor a dus la curmarea unei vieți și numai întâmplarea a făcut ca și cea de-a doua persoană care efectua lucrarea de demolare cu fiul lor, să nu fie a doua victimă, aflându-se în momentul accidentului în alt loc. În atare situație, au apreciat că nu se poate reține culpa victimei în producerea acestui accident, astfel încât, să fie reduse daunele morale.
În raport de aceste împrejurări, recurentele părți civile au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea hotărârii instanței de fond în privința daunelor morale.
Recurenta - parte civilă, în nume propriu, a criticat decizia instanței de apel pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că aceasta a întreținut relații de concubinaj cu victima, între ei existând relații afective, iar decesul acestuia a fost de natură să-i provoace o suferință psihică evidentă, atâta vreme cât nu se poate vorbi de o relație pasageră, ci una de continuitate, locuind împreună în casa părinților săi, situație ce a continuat și după decesul victimei.
A mai susținut că la acel moment era însărcinată și se afla la domiciliul părinților victimei, dând naștere ulterior minorului, motiv pentru care a formulat acțiune de stabilire paternitate.
Față de împrejurarea că suferințele de ordin afectiv au fost dublate de obligația de a-și crește copilul fără tată, a solicitat instanței admiterea recursului, casarea în parte a deciziei instanței de apel și obligarea în solidar a inculpaților cu partea responsabilă civilmente la daune morale în sumă de 75.000 lei.
Recurentul - minorul victimei - prin reprezentant, a solicitat în esență, admiterea recursului, casarea hotărârilor anterioare și obligarea în solidar a inculpaților cu partea responsabilă civilmente la daune morale în sumă de 75.000 lei.
În ceea ce privește prestația periodică lunară stabilită de instanța de apel la 250 lei, s-a arătat că aceasta este mult prea mică și nu acoperă nevoile firești ale
- 14 -
unui minor lipsit de prezența unui părinte, motiv pentru care s-a solicitat majorarea acesteia în conformitate cu art.998 - 999 cod civil de la 250 lei la 700 lei.
În recursurile lor, inculpații și au reiterat motivele de apel, arătând că față de declarația martorului, (fila 50 ) și procesul verbal încheiat de reprezentanții ITM B (fila 19 ) s-a reținut că inculpații au avut o discuția cu martorul și victima prin care au realizat instructajul verbal cu privire la activitatea de demolare, aspecte care conduc la ipoteza că victima nu a respectat instructajul verbal.
Au mai susținut recurenții inculpați că victima era angajată ca șofer de taxi la societatea comercială administrată de cei doi inculpați, iar la rugămintea acestuia, coinculpații au acceptat să-i plătească salariul în schimbul prestării unor servicii în cadrul societății, respectiv să efectueze lucrările de demolare a unei construcții mai mici, situată într-o hală, ocazie cu care victimei și martorului li s-a făcut un instructaj verbal, autorizația de demolare fiind în curs de obținere.
Față de împrejurarea că victima nu a respectat instructajul, la momentul accidentului aflându-se sub planșeu, se solicită admiterea recursurilor, casarea hotărârilor anterioare, reținând în sarcina victimei o culpă în proporție de 50 %, singura vină a acestora fiind aceea că nu au avut autorizație de demolare și nu au făcut instructajul în formă scrisă.
Totodată, față de reținerea culpei victimei, se solicită reducerea cuantumului despăgubirilor și redozarea pedepsei aplicate.
Curtea, examinând hotărârile recurate în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, conform art.385/6 alin.2 și art.385/9 Cod procedură penală, constată că recursurile sunt nefondate, așa cum se va arăta în continuare:
Situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor au fost corect reținute de instanțele anterioare, așa cum s-a arătat pe larg mai sus, în sensul că, prin neîndeplinirea obligației legale stabilită de Legea nr.50/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare și de Ordinul nr.1430/2005 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991, de a solicita și obține autorizația de demolare a construcției amplasată în incinta halei proprietatea SC" "SRL B,inculpații și au determinat accidentarea mortală a victimei, la data de 11 septembrie 2006, în timp ce aceasta executa, din dispoziția inculpaților, lucrările de demolare a construcției respective.
Probele administrate în cauză, respectiv proces verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice, declarații de martori, proces verbal încheiat de ITM B, declarațiile inculpaților și fișele de cazier judiciar ale acestora, declarații de părți civile au fost bine analizate și interpretate de instanțele anterioare, astfel că încadrarea juridică stabilită, corespunde faptelor săvârșite.
De asemenea, față de modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor, în mod corect instanțele anterioare au reținut culpa exclusivă a inculpaților și le-au aplicat acestora pedepse cu închisoarea cu suspendarea condiționată a executării.
Apărarea inculpaților, în sensul că autorizația de demolare era în curs de obținere, precum și faptul că au făcut verbal instructajul victimei cu privire la activitatea ce urmează să o desfășoare, nu poate fi primită de instanță, atâta vreme cât
- 15 -
au fost încălcate dispoziții legale cu privire la efectuarea unor activități, respectiv Legea nr.50/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și Ordinul nr.1430/2005 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991.
Sub acest raport, Curtea apreciază că recursurile declarate de inculpații și sunt nefondate și pe cale de consecință, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, urmează a fi respinse.
Cu privire la recursurile declarate de părțile civile, Curtea constată că daunele morale acordate reprezintă o justă compensație pentru suferința morală a părților civile mai sus menționate, cu precizarea că, compensațiile bănești sunt de natură a atenua suferința morală cauzată de decesul victimei, dar nu se pot constitui în surse de venituri pentru asigurarea existenței.
Prin urmare, Curtea apreciază că instanțele anterioare au găsit un just echilibru între suferința încercată și nivelul compensației acordate.
Pe de altă parte, la stabilirea prestației periodice pentru minorul, instanțele anterioare au avut în vedere veniturile realizate de către victimă, conform contractului de muncă și care erau în sumă de 330 lei. Cu toate acestea, venitul minim garantat este în prezent de 540 lei, conform dispozițiilor legale, iar pe de altă parte nu s-a avut în vedere de prima instanță că victima locuind împreună cu mama copilului își aducea contribuția la creșterea acestuia,iar activitatea în gospodărie este ea însăși producătoare de venituri.
În raport de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că suma de 250 lei lunar reprezintă o prestație periodică legal stabilită în sarcina inculpaților și a părților responsabile civilmente.
Așa fiind, pe cale de consecință, recursurile declarate de părțile civile urmează a fi respinse ca nefondate în temeiul art.385/15 pct.1 șlitl.b Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile, toți domiciliați în comuna Smeeni jud. B, de - prin reprezentant legal, de inculpații, fiul lui și, născut la data de 06 august 1956, domiciliat în B,-, jud. B și -, fiul lui și, născut la data de 07 februarie 1962, domiciliat în B,- A, jud. B, împotriva deciziei penale nr.115 din data de 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Obligă fiecare recurent la plata sumei de câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
- 16 -
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Ion Stelian Vasile Mărăcineanu
Grefier
Red.IS
Tehnored.EV
2 ex./28.10.2009
dos.f- Judecătoria Buzău
dos.a- Tribunalul Buzău
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Ștefan FieraruJudecători:Ștefan Fieraru, Ion Stelian Vasile Mărăcineanu
