Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 546/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 546/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 22-09-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. A.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 546/2014
Ședința publică de la 22 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. T.
Grefier F. V.
Parchetul de pe lângă T. A. este reprezentat prin procuror
A. MALICENCO
Pe rol soluționarea cauzei penale privind pe contestatorul C. F. S., având ca obiect contestația la executare (art.598 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă condamnatul asistat de apărător ales av. M. L. cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că B.E.P. din cadrul Tribunalului A. și I.G.P.R. – Centrul de Cooperare Polițienească Internațională au depus la dosarul cauzei relațiile solicitate prin adrese.
Întrebat fiind de instanță, condamnatul arată că își menține cererea formulată.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea cauzei.
Av. M. L. depune la dosarul cauzei înscrisuri. Solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată de condamnat și deducerea perioadei cât a fost deținut provizoriu în Germania. Din probele administrate la dosar, condamnatul nu se mai află în prezența infracțiunii de tulburare a ordinii și a liniștii publice, această infracțiune fiind dezincriminată în Noul Cod penal. De asemenea, mai solicită reducerea pedepsei aplicate prin constatarea că a intervenit o lege penală mai favorabilă, care pedepsește infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri cu o pedeapsă mai mică.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea în parte a cererii, în sensul de a deduce perioada executată în Germania. În ce privește cea de-a doua solicitare de reducere a pedepsei, solicită respingerea cererii.
Condamnatul, având ultimul cuvânt, arată că pedeapsa aplicată este prea mare. Mai arată că este tânăr și dorește să-și întemeieze o familie. Prima faptă a recunoscu-o, dar pentru cea de-a doua, nu se consideră vinovat
T.
Asupra cauzei de față constată următoarele
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului A. la data de 11.08.2014 sub dosar nr._, condamnatul C. F. S., prin avocat ales, a formulat contestație împotriva executării sentinței penale nr. 93/2013 a Tribunalului A., definitivă prin decizia penală nr. 544/A/2013 a Curții de Apel A. I. precum și împotriva sentinței penale nr. 199/2009 a Judecătoriei Alba Iulia, definitivă prin decizia penală nr. 254/2010 a Curții de Apel A. I..
În motivare, condamnatul a menționat, raportat la prima dintre cele două hotărâri contestate că dorește deducerea din durata pedepsei a perioadei cât a fost arestat provizoriu de autoritățile germane și că instanța a apreciat în mod greșit ca fiind mai favorabilă legea penală veche. În ceea ce privește cea de a doua sentință, condamnatul apreciază că fapta pentru care a fost condamnat a fost dezincriminată. Totodată, instanța i-a aplicat pentru aceeași faptă două pedepse, atât închisoare cât și amendă.
I. Privind contestația împotriva executării sentinței penale nr. 93/2013 a Tribunalului A., definitivă prin decizia penală nr. 544/A/2013 a Curții de Apel A. I.
Condamnatul invocă în cauză dispozițiile art. 595 C.p.pen. Instanța constată că sentința penală nr. 93/2013 a Tribunalului A. a rămas definitivă la data de 30.07.2014 prin decizia penală nr. 544/A/2014 a Curții de Apel A. I. (iar nu decizia 544/A/2013 așa cum greșit a arătat condamnatul), adică după . Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. Or, dispozițiile art. 595 C.p.pen. sunt aplicabile doar în ipoteza în care legea penală mai favorabilă intervine după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În ceea ce privește aprecierea condamnatului cu privire la greșita aplicare a legii penale mai favorabile de către instanța de apel, instanța arată că potrivit jurisprudenței CEDO (cauza Brumărescu contra României, § 61) dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe garantat de art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale trebuie interpretat în lumina preambulului convenției care enunța preeminența dreptului ca element de patrimoniu comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice care înseamnă, între altele, că o soluție definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată. Așa fiind, pe calea contestației la executare o parte nu poate pune în discuție o hotărâre judecătorească definitivă doar pentru a obține o nouă reexaminare a cauzei sale.
În ceea ce privește deducerea perioadei de arest provizoriu din durata pedepsei, instanța constată că din adresa nr._/SIRENE/DGE din 17.09.2014 emisă de IGPR - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională Biroul SIRENE rezultă că petentul a fost reținut de autoritățile germane la data de 26.01.2012 în vederea executării MEA nr. 16/E și predat autorităților române la data de 17.02.2012. Potrivit art. 15 din Legea nr. 302/2004, republicată, durata pedepselor și a măsurilor privative de libertate, în îndeplinirea unei cereri formulate de autoritățile române în temeiul respectivei legi, este luată în calcul în cadrul procedurii penale române și se compută din durata pedepsei aplicate de instanțele române. Din hotărâre prin care petentul a fost condamnat reiese faptul că perioada corespunzătoare reținerii și arestării preventive dedusă din durata pedepsei începe cu data de 18.02.2012.
II. Privind contestația împotriva executării sentinței penale nr. 199/2009 a Judecătoriei Alba Iulia, definitivă prin decizia penală nr. 254/2010 a Curții de Apel A. I.
Potrivit art. 598 alin. (2) C.p.pen. contestația la executare este de competența instanței în circumscripția căreia se află locul de deținere, corespunzătoare în grad instanței de executare. În atare situație, condamnatul urmează a se adresa instanței competente pentru a-i supune spre soluționare contestația formulată.
Pentru cele ce preced, instanța va admite în parte contestația contra executării sentinței penale nr. 93/2013 pronunțată de T. A. în dosarul nr._/107/2011, definitivă prin decizia penală nr. 544/A/2014 a Curții de Apel A. I. și, constatând că persoana condamnată a fost reținută în Germania în perioada 26.01.2012 – 17.02.2012 în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare nr. 16/E emis de T. A. la data de 02.08.2011, va dispune computarea perioadei respective din pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare pe care o execută condamnatul.
Instanța va respinge contestația contra executării sentinței penale nr. 199/2009 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 254/2010 a Curții de Apel A. I.
Având în vedere respingerea de către instanță a capătului de cererea privind contestația contra sentinței penale nr. 199/2009 și văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) C.p.pen. instanța îl va obliga la plata către stat a sumei de 100 lei, reprezentând cheltuielile judiciare aferente acestui petit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 598 - 599 C.p.pen. admite în parte contestația contra executării sentinței penale nr. 93/2013 pronunțată de T. A. în dosarul nr._/107/2011, definitivă prin decizia penală nr. 544/A/30.07.2014 a Curții de Apel A. I., formulată de condamnatul C. F. S. (CNP_), fiul lui F. E. și A. L., născut la data 31.07.1985, deținut în Penitenciarul Aiud și, în consecință:
Constată că persoana condamnată C. F. S. a fost reținută în Germania în perioada 26.01.2012 – 17.02.2012 în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare nr. 16/E emis de T. A. la data de 02.08.2011, perioadă care, în baza art. 15 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, se compută din pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare pe care o execută condamnatul.
În baza art. 598-599 C.p.pen. respinge contestația contra executării sentinței penale nr. 199/2009 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 254/2010 a Curții de Apel A. I. formulată de condamnatul C. F. S..
În baza art. 275 alin. (2) C.p.pen. obligă condamnatul la plata către stat a sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 septembrie 2014.
Președinte,
O. T.
Grefier,
F. V.
Red./Tehnored./T.O.
V.F. 2 ex./30.09.2014
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 547/2014.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Hotărâre din... → |
|---|
