Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p.. Decizia nr. 433/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 433/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 17-12-2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 433/CONTESTAȚIE
Ședința publică din 17 decembrie 2015
Președinte: B. B. – judecător
Grefier: I. N.
Cu participarea procurorului: D. M. – din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării contestației formulate de către condamnatul M. G., împotriva sentinței penale nr. 1950 din 2 noiembrie 2015, pronunțată de către Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în prezenta cauză au fost înregistrate potrivit art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din 9 decembrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânată pronunțarea cauzei penale la data de 17 decembrie 2015.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința penală nr. 1950/2.11.2015 a Judecătoriei B. s-au dispus următoarele:
În baza art. 592 rap. la art. 589 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de persoana condamnată M. G., deținut în Penitenciarul C..
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 100 lei.
Prin această hotărâre s-au reținut următoarele:
Petentul M. G. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani și 4 luni închisoare, pedeapsa fiind pusă în executare începând cu data de 05.05.2015. Totodată, instanța reține că petentul solicită întreruperea executării pedepsei justificat de motive medicale, confirmate prin raportul de expertiză medico legală din cuprinsul căruia rezultă faptul că M. G. suferă de infecție ./S. tratament antiviral, tulburări nevrotice, faringoamigdalită cronică, rinosinuzită cronică, rinită hipertrofică, otită externă, candidoză bucofaringiană, lipomatoză generalizată fără indicație chirurgicală.
Potrivit art. 592 alin. 1 rap. la art. 589 alin.1 lit. a Cod procedură penală, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă „când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a ANP și care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanța apreciază că amânarea executării și lăsarea în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică”.
Din cuprinsul expertizei medico-legale realizate în cauză rezultă că deținutul suferă de afecțiunile enumerate mai sus, concluziile fiind în sensul că „numitul M. G. urmează tratament zilnic, bine tolerat, recomandat de medicul specialist. Petentul respectă tratamentul recomandat și administrat.” Raportat și la concluziile suplimentului la expertiza medico legală, instanța reține că „patologia pe care o prezintă petentul poate fi tratată în cadrul rețelei sanitare a ANP, petentul fiind deja în tratament. De asemenea, petentul nu se află în imposibilitatea executării pedepsei din punct de vedere medical.” În acest context, instanța și-a format convingerea că nu există nici o dovadă din care să rezulte că boala de care suferă petentul îl pune pe deținut în imposibilitatea executării în continuare a pedepsei. Instanța va avea în vedere și recomandările formulate, respectiv supravegherea și efectuarea în continuare de investigații, însă, conform expertizei, acestea pot fi realizate și în cadrul unui spital penitenciar.
Instanța a avut în vedere și susținerile formulate de petent în cuprinsul cererii referitoare la dreptul persoanei la alegerea unei anumite instituții medicale, drept care este garantat prin actele normative naționale și europene precum și faptul că întreruperea executării pedepsei este necesară din perspectiva petentului pentru a putea urma un tratament medical în afara sistemului sanitar de stat.
Cu toate acestea, a admite ca supravegherea deținutului să se realizeze într-o altă unitate decât în sistemul penitenciar ar însemna lăsarea în libertate a condamnatului pe o perioadă practic nelimitată, având în vedere diagnosticul deținutului a cărui tratament este permanent, urmând deci ca pedeapsa aplicată să fie lipsită de eficiență.
În al doilea rând, instanța a subliniat situația petentului M. G., care se află în executarea unei pedepse privative de libertate, pedeapsa aplicată fiind în primul rând, o măsură de constrângere și implică prin ea însăși anumite privațiuni și limitări în ceea ce privește exercitarea unor drepturi, limitări impuse de regimul de detenție la care este supus condamnatul în speță. Una dintre aceste restricții o reprezintă fără îndoială și dreptul acestuia de a-și alege în mod liber instituția în care urmează să fie tratat, limitare care derivă, de altfel, din imposibilitatea acestuia de deplasare în mod liber. Cu toate acestea, instanța consideră că această restricție nu aduce în nici un fel atingere „întâietății ființei umane” la care a făcut referire apărătorul inculpatului atâta timp cât starea sănătății condamnatului poate fi în mod corespunzător supravegheată și în cadrul sistemului asigurat de Administrația Națională a Penitenciarelor. În mod suplimentar, instanța a constatat că expertiza medico legală a petentului nu a reliefat nici un fel de urgență sau modificare a stării de sănătate a deținutului care să impună luarea unor măsuri speciale de tratament. Nici înscrisurile medicale depuse de petent în susținerea cererii nu confirmă vreo urgență, ci doar certifică diagnosticele deținutului.
Față de toate acestea, instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 589 alin. 1 lit. a Cod procedură penală pentru admiterea cererii de întrerupere a pedepsei, și a respins cererea petentului condamnat ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație petentul condamnat M. G. care a solicitat admiterea cererii sale de întrerupere a executării pedepsei.
Analizând hotărârea criticată tribunalul va observa următoarele:
În mod just prima instanță a observat că, potrivit art. 592 alin.1 rap. la art. 589 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă „când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a ANP și care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanța apreciază că amânarea executării și lăsarea în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică”.
Or, prin raportare la acest text procesual, în cauza de față expertiza medico legală nu a reliefat nici un fel de urgență sau modificare a stării de sănătate a deținutului – ce suferă de anumite afecțiuni, precum infecție ./S., tratabile în regim penitenciar - care să impună luarea unor măsuri speciale de tratament.
Cum just s-a observat nici înscrisurile medicale depuse de petent în susținerea cererii nu confirmă vreo urgență, ci doar certifică diagnosticele deținutului.
Concluziile suplimentului la expertiza medico legală, relevă că „patologia pe care o prezintă petentul poate fi tratată în cadrul rețelei sanitare a ANP, petentul fiind deja în tratament. De asemenea, petentul nu se află în imposibilitatea executării pedepsei din punct de vedere medical.”
Față de toate acestea, just prima instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 589 alin. 1 lit. a Cod procedură penală pentru admiterea cererii de întrerupere a pedepsei sens în care tribunalul va respinge contestația formulată de către condamnatul M. G. împotriva sentinței penale 1950/ 2.11.2015 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va obliga contestatorul condamnat la plata către stat a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare iar onorariul pentru avocat oficiu Manoil A. M. – în cuantum de 130 lei – se va înainta din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația formulată de către condamnatul M. G. împotriva sentinței penale 1950/2.11.2015 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă contestatorul condamnat la plata către stat a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare iar onorariul pentru avocat oficiu Manoil A. M. – în cuantum de 130 lei – se va înainta din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. B. I. N.
Red. B.B./17 decembrie 2015
Tehnored. I.N./21 decembrie 2015/5 ex.
Judecător de fond M. T.
| ← Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Decizia nr.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 76/2015.... → |
|---|
