Verificare măsuri preventive. Art.207 NCPP. Decizia nr. 84/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 84/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 16-03-2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA Nr. 84/CONTESTAȚIE
Ședința publică din 16 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - A. C. T. - JUDECĂTOR
Grefier I. T. P.
Cu participarea procurorului A. B. –P. de pe lângă Tribunalul B.
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA B., împotriva încheierii de ședință din 12.03.2015, pronunțată de Judecătoria B., având ca obiect „verificare măsuri preventive (art.207 NCPP).
Dezbaterile în cauză au fost înregistrate potrivit art. 369 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul inculpat M. N. în stare de deținere din Penitenciarul C. și asistat de avocat oficiu Ț. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza art. 107 coroborat cu art. 372 Cod procedură penală, instanța procedează la verificarea identității intimatului inculpat, căruia i se aduce la cunoștință motivul prezenței în instanță.
Întrebat fiind intimatul inculpat arată că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu, cu care aluat legătura.
Atât reprezentanta parchetului cât și apărătorul ales al intimatului inculpat, întrebați fiind, arată că nu au cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației formulată de Ministerul Public.
Reprezentanta parchetului având cuvântul, solicită admiterea contestației formulate și reapreciind asupra stării de arest, a se respinge înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar și menținerea măsuri arestării preventive a inculpatului.
Din considerentele încheierii atacate se reține că s-a apreciat că riscul de repetare a faptelor de același gen, ar fi ipotetic., iar în paralel pentru coinculpatul B. a fost menținută măsura arestării preventive pentru fapte similare.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului M. N. rezultă că acesta a fost condamnat anterior pentru fapte de o gravitate ridicată, tâlhărie în minorat și apoi în majorat, a fost arestat preventiv pentru fapte similare. iar în 24.06.2014 a fost liberat condiționat din executarea unei pedepse aplicate pentru fapte similare. Inculpatul a comis prezenta faptă la 02.09.2014 la scurt timp de la liberarea condiționată. Astfel, apreciază că acest risc, de repetare a faptelor de același gen, nu poate fi ipotetic. Solicită admiterea contestației formulate.
Apărătorul din oficiu al intimatului inculpat Marșaveșa N., avocat Ț. F. având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de Ministerul Public. Arată că este adevărat că inculpatul are cazier, dar având în vedere că arestarea preventivă nu se poate transforma într-o pedeapsă, coroborat și cu încălcarea principiului rezonabilității, fiind o perioadă de 6 luni de când inculpatul este arestat preventiv, apreciază că termenul rezonabil este încălcat în cauză.
Apreciază că scopul măsurii preventive poate fi atins și printr-o măsură mai puțin restrictivă. Mai mult, pericolul social al infracțiunii a scăzut urmare perioadei lungi a arestului preventiv. Solicită menținerea încheierii instanței de fond ca legală și temeinică.
În replică, reprezentanta parchetului având cuvântul, arată că termenul rezonabil nu este încălcat, întrucât de la săvârșirea faptei a fost parcursă etapa urmăririi penale, a camerei preliminare și în parte, a cercetării judecătorești. Faptul că noul judecător investit dorește reaprecierea și readministrarea probelor, nu afectează termenul rezonabil, raportat la gravitatea faptei.
Intimatul inculpat M. N. având ultimul cuvânt, arată că regretă cele întâmplate. Solicită o șansă și a se lua controlul judiciar, va respecta obligațiile. Are o vârstă și a petrecut 2,5 ani în închisoare. E foarte greu în închisoare. Își va vedea de treabă, nu va mai face fapte, se va angaja la U. sau la spălătorie. La liberare lucra cu ziua pentru că avea buletin provizoriu și nu se putea angaja. Și acum are buletin provizoriu.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației penale de față reține următoarele
Prin încheierea de ședință din data de 12.03.2015, Judecătoria B. a respins cererea de revocare a măsurii arestului preventiv formulată de inculpatul M. N..
Judecătoria a admis cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv formulată de inculpatul M. N., legitimat C.P. . nr._, CNP_, cu domiciliul în S., ., jud. B..
În baza art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, art. 211 alin.2 si art. 215 Cod procedură penală a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar luat față de inculpat pentru o perioada de 60 de zile.
În baza art. 215 alin. (1) Cod procedură penală, pe timpul cât se află sub control judiciar, a impus inculpatului să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de drepturi și libertăți, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la Poliția Comunei S., conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.
În baza art. 215 alin. (2) Cod procedură penală, pe timpul controlului judiciar, impune inculpatului să respecte următoarele obligații:
a) să nu părăsească teritoriul comunei S., jud. Brasov fără încuviințarea prealabilă a organului judiciar;
b) să nu se apropie de persoana vătămată, de ceilalți participanți la săvârșirea infracțiunii, de martorii Szavu C., Szavu A. M. și P. D. E. si sa nu comunice cu acestea direct sau indirect si pe nici o cale.
c) să comunice periodic informații relevante despre mijloacele sale de existență;
d) sa nu participe la manifestări sportive, culturale sau alte adunări publice.
În baza art. 215 alin. (3) Cpp., atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
Pentru a pronunța această soluție judecătoria a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 9333/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. au fost trimiși în judecată inculpații M. N., fiul lui Natural și I. Chivuța, născut la datade 4.01.1996 în mun. B., cu domiciliul în S., ., jud B. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată prev de art.233, art. 234 alin.1 lit.d Cod penal, cu aplicarea art. 41 și art. 77 alin.1 lit.a Cod penal, B. NOE M., fiul Noie și L., născut la data de 18.04.1991, cu domiciliul în S., ., ., jud. B., CNP_, pentru săvârșirea infracținii de tâlhărie calificată prevăzută de art.233, art. 234 alin.1 lit d Cod penal, cu aplicarea art. 41 și art. 77 alin.1 lit.a Cod penal și M. B. F., fiica lui F. și N., născută la data de 19.06.1995 în ., cu domiciliul în ., jud B., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută de art.233, art. 234 alin.1 lit d Cod penal, cu aplicarea art. 77 alin.1 lit.a Cod penal
În cuprinsul rechizitoriului s-a reținut că în data de 02.09.2014, în jurul orei 21.15, M. N., B. NOE-M. și M. B.-F. au deposedat-o prin violență pe persoana vătămată U. G. de suma de 150 lei, în timp ce se aflau în stația R.A.T. „P. C.” situată pe . B..
Inculpații M. N. și B. Noe M. au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, măsură dispusă prin încheierea judecătorului de drepturi și libertăți nr.80/3.09.2014 (fila 92 dup), măsură care a fost ulterior menținută în faza procesuală a Camerei Preliminare precum și în cursul judecații prin încheierile din 1.10.2014 (fila 22), 23.10.2014 (fila 47), 2.12.2014 (fila 92), 20.01.2015 (fila 163).
În drept, instanța reține dispozițiile art. 202 alin.1 Cod procedură penală – „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinicie din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană”, art. 202 alin. 3 C proc pen, „orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației adusă persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.” De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, „măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia si, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev de art. 202 alin 1 Cod procedură penală.”
Aplicând dispozițiile de drept sus iterate situației de fapt, cu privire la inculpatul M. N., instanța constată că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă în continuare. Astfel, instanța apreciază cu prioritate că măsura arestului preventiv are un caracter excepțional și subsidiar, starea de libertate fiind starea normală, detenția preventivă nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile, independent de faptul că se va imputa sau nu din pedeapsă. Aprecierea limitelor rezonabile se realizează in concreto, Curtea Europeana a Drepturilor Omului dezvoltând patru rațiuni fundamentale acceptabile pentru justificarea arestării preventive a unei persoane: 1) pericolul sustragerii de la proces a persoanei; 2) riscul ca persoana, odată lăsată în libertate, să aducă atingere bunei desfășurări a procedurii; 3) pericolul comiterii de noi infracțiuni; 4) pericolul tulburării ordinii publice.
Aceste condiții nu pot fi invocate de o manieră abstractă, ci trebuie să existe indicii factuale, indicii care, în ceea ce îl privește pe inculpatul M. N., nu sunt dovedite. Astfel, în speță, preîntâmpinarea riscurilor sus menționate poate fi asigurată și printr-o măsură preventivă mai ușoară, instanța având în vedere faptul că inculpatul a dat declarații în prezenta cauză, iar probatoriul speței aproape integral administrat reliefează aspecte privitoare la presupusa contribuție a inculpatului la săvârșirea faptei.
Instanța consideră că antecedentele penale ale inculpatului și riscul acestuia de a recidiva nu sunt suficiente pentru a justifica măsura arestului preventiv și nu pot constitui prin ele însele argument pentru a menține măsura arestului preventiv. Instanța confirmă că există indicii și probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi participat la săvârșirea infracțiunii, împrejurare care atestă necesitatea ca inculpatul să fie supravegheat, însă acest obiectiv poate fi atins și prin intermediul unei măsuri preventive mai ușoare care să nu aducă o atingere disproporționată a drepturilor acestuia.
În continuare, instanța reține că inculpatul se află în stare de arest preventiv de aproximativ 6 luni, privare de libertate care a atenționat inculpatul cu privire la consecințele faptelor sale. Mai mult, art. 239 alin. 1 tz. I Cod procedură penală dispune că, în cursul judecății în primă instanță, durata totală a arestării preventive a inculpatului nu poate depăși un termen rezonabil.
Cu privire la caracterul rezonabil al duratei privării de libertate, instanța se va raporta la criteriile stabilite prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la art. 5 alin. 3 din Convenția europeană a drepturilor omului, respectiv la pericolul de săvârșire a unei noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică, urmând a verifica dacă situația concretă a inculpatului impune în continuare privarea sa de libertate.
În concret, pericolul de săvârșire de către inculpat a unei noi infracțiuni este unul ipotetic, iar celelalte aspecte nu se verifică în speță întrucât astfel cum s-a precizat mai sus, probatoriul este aproape integral administrat, neexistând nici un risc cu privire la distrugerea probelor. De asemenea, din materialitatea înscrisurilor de la dosar, nu se poate aprecia că există suspiciuni cu privire la posibila dispariție a inculpatului sau sustragerea acestuia de la judecată.
Analizând temeinicia măsurii preventive din perspectiva aspectelor redate mai sus și a gravității faptei de care este acuzat inculpatul, instanța apreciază că, la acest moment procesual nu mai subzistă temeiurile care au condus la luarea arestării preventive, pericolul pe care inculpatul l-ar prezenta pentru ordinea publică prin lăsarea sa în libertate estompându-se prin trecerea timpului.
În ceea ce privește măsura controlului judiciar, instanța apreciază raportat la inculpatul M. N., că aceasta constituie o mai bună reflectare a exigențelor de proporționalitate a măsurilor preventive, având în vedere ansamblul faptic concret.
Instanța constată că, potrivit art. 211 raportat la art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, măsura preventivă a controlului judiciar poate fi dispusă dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Raportat la dispozițiile legale invocate, instanța apreciază că, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru revocarea măsurii arestului preventiv, însă sunt îndeplinite condițiile pentru înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar a inculpatului M. N.. Această din urmă măsură preventivă presupune, a priori, existența unor probe sau indicii temeinice care să susțină, cu suficientă putere, suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune.
Instanța și-a format convingerea că până în acest moment procesual, ansamblul probatoriu susține presupunerea rezonabilă a comiterii de către inculpatul M. N. a infracțiunii pentru care este cercetat.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație Ministerul Public P. de pe lângă Judecătoria B..
Examinând contestația formulată în raport de actele dosarului instanța reține următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. din 29.09.2014 emis în dosarul nr. 9333/P/2014, înregistrat la Judecătoria B. – secția penală sub nr._ 14 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, în stare de arest preventiv, reținându-se în sarcina acestora că, în data de 02.09.2014, în jurul orelor 21,15, în timp ce se aflau în stația R. P. „C.” pe .-au deposedat prin violență pe persoana vătămată U. G. de suma de 150 lei.
Sub aspectul măsurilor preventive se constată că prin Încheierea nr. 80 din 03.09.2014 pronunțată de Judecătoria B. – secția penală în dos. nr._/197/2014 s-a dispus arestarea preventivă față de inculpatul M. N. ( alături de coinculpații B. Noe-M. și M. B.-F.), pentru o durată de 30 de zile, menținută de judecătorul de cameră preliminară prin încheierea din data de 01.10.2014 și ulterior de instanță prin încheierea din data de 23.10.2014, măsura fiind menținută până în prezent.
În ceea ce privește necesitatea menținerii în continuare a măsurii restrictive de libertate față de inculpatul M. N. tribunalul constată contrat instanței de fond că temeiurile care au stat la baza luării și apoi a menținerii măsurii preventive subzistă în continuare și impun privarea de libertate a acestui inculpat.
Nicio măsură preventivă nu poate fi dispusă, confirmată, prelungită sau menținută dacă există o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale. Acestea pentru că acestea sunt măsuri de constrângere, cu caracter personal, determinând o privare sau, după caz, o restricționare în exercitarea unor drepturi de către unii participanți la procesul penal.
Ca urmare, orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Tribunalul reține că măsurile preventive sunt dispuse pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, pentru a împiedica sustragerea suspectului sau inculpatului de la urmărire penală ori de la judecată sau pentru prevenirea comiterii de către acesta a unei alte infracțiuni.
În condițiile probatoriului existent la dosar, apt să confere existența unei bănuieli rezonabile a inculpatului cu privire la acuzațiile aduse, tribunalul consideră că aceste probe îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune menținerea inculpatului sub puterea măsurii arestului preventiv.
Dinamica faptelor, modul de manifestare, persoanele implicate, atitudinea procesuală a inculpaților, rezultatul acțiunilor acestora, prejudiciul creat datorită modului în care au fost derulate faptele care formează obiectul cercetărilor în această cauză, conduc la concluzia că este necesară și utilă o măsură preventivă, singura în măsură în acest moment procesual să restabilească ordinea de drept, fiind arestarea preventivă.
Este necesar ca prin această măsură să se estompeze consecințele acțiunii inculpaților care au acționat coordonat în scopul comiterii unei infracțiuni de violență și contra patrimoniului. Tocmai de aceea măsura arestului preventiv este proporțională cu scopul urmărit.
Pe de altă parte pentru buna desfășurare a procesului penal, este necesară în acest moment privarea de libertate a inculpatului, întrucât așa cum rezultă din actele dosarului lăsarea în libertate a inculpatului constituie un real risc pentru buna desfășurare a anchetei penale.
În condițiile în care pericolul concret pentru ordinea publică determinat de lăsarea în libertate a inculpatului există și rezultă din circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor a căror comitere i se impută, natura infracțiunilor presupus a fi fost săvârșite de către inculpat, modul în care acesta a acționat, conturează un grad ridicat de pericol social al faptelor și justifică și în acest moment procesul menținerea inculpatului în arest preventiv.
Avem în vedere și scopul procedurii penale care se constituie nu doar într-un instrument de tragere la răspundere penală, ci și de formare a unei atitudini corecte față de valorile sociale unanim acceptate.
Cu certitudine, măsura preventivă nu trebuie să se transforme într-una punitivă însă la aprecierea caracterului rezonabil al duratei măsurii trebuie a se ține seama de circumstanțele cauzei, dar și de persoana inculpatului care în opinia tribunalului nu prezintă nicio garanție că odată lăsat în libertate nu va reitera comportamentul infracțional cu consecința directă a tulburării ordinii publice.
Pentru aceste motive, constatând că măsura preventivă a arestului este în continuare oportună și proporțională cu scopul urmărit, tribunalul va admite contestația formulată de Ministerul Public P. de pe lângă Judecătoria B., va desființa încheirea atacată și rejudecând va respinge cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv formulată de inculpatul M. N., legitimat C.P. . nr._, CNP_, cu domiciliul în S., ., jud. B. și va menține starea de arest a inculpatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art 425 ind 1 alin 7 pct 2 lit a) Cod procedură penală admite contestația formulată de Ministerul Public P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva încheierii de ședință din data de 12.03.2015 pronunțată în dosar penal nr._ 14 al Judecătoriei B. pe care o desființează sub aspectul soluției de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar în ceea ce îl privește pe M. N..
Rejudecând în aceste limite
Respinge cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar formulată de inculpatul M. N..
În baza art 362 Cod procedură penală În baza art. 362 rap la art. 208 alin.3 și la art.207 alin.4 Cod procedură penală, constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul M. N., legitimat C.P. . nr._, CNP_, cu domiciliul în S., ., jud. B. deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 93/03.09.2014 emis de Judecătoria B..
În baza art. 207 alin. 4 Cod procedură penală menține starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art 272 Cod procedură penală onorariul avocatului desemnat din oficiu Ț. F. în cuantum de 100 de lei se suportă din fondurile Mj.
În baza art.275 alin. (3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi 16.03.2015.
Președinte, Grefier,
A. C. T. I. T. P.
Red. ACT /16.03.2015
Tehnored.ITP/16.03.2015
5 ex.
Jud. fond/M. T.
| ← Luarea de mită. Art.289 NCP. Sentința nr. 77/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 87/2015.... → |
|---|
