Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Decizia nr. 443/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 443/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 18-12-2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR.443/CONTESTAȚIE
Ședința publică din data de 18.12.2015
PREȘEDINTE: C. C. G. - judecător
GREFIER: C. A. – E.
Cu participarea PROCURORULUI: B. A. - din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei având ca obiect contestația formulată de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 1755 din 08.10.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate prin mijloace tehnice.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 16.12.2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru datele de 18.12.2015.
TRIBUNALUL:
Prin sentința penală 1755 din data de 08.10.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal_ a fost admisă cererea formulată de petentul B. G., și în baza art. 529 Cod procedură penală cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 166 și următoarele Cod penal, s-a dispus reabilitarea judecătorească a petentului de sub efectele condamnărilor aplicate acestuia prin Sentințele penale nr. 502/2001 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 22.03.2001, nr. 111/S/2002 a Tribunalului B., definitivă prin Decizia penală nr. 2638/03.06.2003 a Curții Supreme de Justiție, nr. 646/2004 a Judecătoriei B., definitivă prin Decizia penală nr. 1006/10.11.2004 a Curții de Apel B., respectiv nr. 2052/2005 a Judecătoriei B., definitivă prin Decizia penală nr. 546/10.10.2005 a Tribunalului B..
Pentru a dispune astfel instanța de fond a avut în vedere că prin cererea adresată Judecătoriei B. petentul B. G. a solicitat să se dispună în ceea ce îl privește reabilitarea judecătorească de sub efectele condamnărilor ce i-au fost aplicate prin Sentințele penale nr. 502/2001 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 22.03.2001, nr. 111/S/2002 a Tribunalului B., definitivă prin Decizia penală nr. 2638/03.06.2003 a Curții Supreme de Justiție, nr. 646/2004 a Judecătoriei B., definitivă prin Decizia penală nr. 1006/10.11.2004 a Curții de Apel B., respectiv nr. 2052/2005 a Judecătoriei B., definitivă prin Decizia penală nr. 546/10.10.2005 a Tribunalului B..
La dosarul cauzei au fost depuse/atașate: cazier judiciar, copie C.I. petent, hotărâri judecătorești de condamnare emise în ceea ce îl privește pe petent, hotărâre liberare condiționată, contract individual de muncă, fișă de evidență a persoanei, din care rezultă dovada domiciliilor/reședințelor petentului, precum și dovada că acesta nu înregistrează datorii la bugetul local al municipiului în raza căruia domiciliază.
Instanța de fond a reținut că petentul a fost condamnat prin Sentințele penale nr. 502/2001 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 22.03.2001, nr. 111/S/2002 a Tribunalului B., definitivă prin Decizia penală nr. 2638/03.06.2003 a Curții Supreme de Justiție, nr. 646/2004 a Judecătoriei B., definitivă prin Decizia penală nr. 1006/10.11.2004 a Curții de Apel B., respectiv nr. 2052/2005 a Judecătoriei B., definitivă prin Decizia penală nr. 546/10.10.2005 a Tribunalului B..
Din executarea ultimei pedepse aplicate, petentul a fost liberat condiționat la data de 16.05.2007, fracțiunea totală fiind de 2150 zile închisoare, iar cea obligatorie la momentul analizei fiind de 1613 zile închisoare.
Deși nu poate fi determinat cu exactitate restul rămas de executat la data liberării, se poate reține din actele dosarului că acesta nu putea fi mai mare decât diferența dintre cele două fracții anterior menționate, respectiv 537 de zile.
S-a reținut că reabilitarea reprezintă instituția juridică prin care efectele unei condamnări, ce constau în interdicții, incapacități și decăderi, încetează pentru viitor, pentru fostul condamnat, care, o perioadă de timp, a dovedit, prin întreaga sa comportare, că s-a îndreptat și că este posibilă reintegrarea socială deplină a acestuia.
S-a apreciat de către instanța de fond că regulile noi sunt favorabile în raport de regulile instituite de Cod penal 1968, având în vedere și aspectele reținute în Decizia Curții Constituționale nr. 214/1997, respectiv în Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 25/2007 (decizii în care s-a reținut, pe de o parte, că situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește, dacă de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate sau la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale, iar, pe de altă parte, principiul constituțional al retroactivității legii penale mai favorabile), astfel instanța a analizat cererea petentului prin raportare la prevederile de drept material înscrise în noul Cod penal.
S-a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 529 și urm. Cod procedură penală cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 166 și următoarele Cod penal.
În acest sens, potrivit art. 166 Cod penal, condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanță, după împlinirea următoarelor termene: 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depășește 5 ani; 5 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani; 7 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani sau în cazul pedepsei detențiunii pe viață, comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii; 10 ani, în cazul condamnării la pedeapsa detențiunii pe viață, considerată executată ca urmare a grațierii, a împlinirii termenului de prescripție a executării pedepsei sau a liberării condiționate.
Art. 167 Cod penal dispune, cu privire la calculul termenului de reabilitare, că termenele prevăzute în art. 166 se socotesc de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris. În cazul condamnărilor succesive, termenul de reabilitare se calculează în raport cu pedeapsa cea mai grea și curge de la data executării ultimei pedepse.
Art. 168 Cod penal dispune, cu privire la condițiile reabilitării judecătorești, că cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat întrunește următoarele condiții: nu a săvârșit o altă infracțiune în intervalul de timp prevăzut în art. 166; a achitat integral cheltuielile de judecată și și-a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedește că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunțat la despăgubiri.
Art. 530 Cod procedură penală dispune că în cererea de reabilitare trebuie să se menționeze: adresa condamnatului, iar când cererea este făcută de altă persoană, adresa acesteia; condamnarea pentru care se cere reabilitarea și fapta pentru care a fost pronunțată acea condamnare; localitățile unde condamnatul a locuit și locurile de muncă din tot intervalul de timp de la executarea pedepsei și până la introducerea cererii, iar în cazul când executarea pedepsei a fost prescrisă, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la introducerea cererii; temeiurile cererii; indicații utile pentru identificarea dosarului și orice alte date pentru soluționarea cererii.
Din actele dosarului a rezultat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de noul Cod penal pentru a se dispune reabilitarea petentului.
Pedeapsa cea mai grea aplicată petentului este de 8 ani și 10 luni închisoare, din executarea acesteia petentul fiind liberat condiționat, cu restul determinabil indicat mai sus.
Petentul nu a săvârșit o altă infracțiune în intervalul de timp prevăzut în art. 166 Cod penal.
Cu referire la sancțiunea administrativă aplicată în baza art. 18 ind. 1 din vechiul Cod penal, instanța a reținut că fapta în discuție nu constituia infracțiune potrivit legii în vigoare la momentul aplicării sancțiunii, reținându-se lipsa pericolului social. În acest stadiu procesual, s-a apreciat că instanța nu poate să verifice dacă în cazul faptei pentru care s-au aplicat dispozițiile art. 18 indice 1 Cod penal 1969, sunt întrunite sau nu trăsăturile esențiale ale infracțiunii conform noului Cod penal, pe de o parte, dat fiind principiul ne bis in idem și, pe de altă parte, întrucât pentru a se putea concluziona că petentul a săvârșit o infracțiune trebuie să se constate această împrejurare de către un organ abilitat, potrivit legii procesual-penale în vigoare.
Cu referire la indicarea locuințelor și locurilor de muncă, se reține că s-a atașat la dosar din oficiu fișa de evidență a persoanei din care rezultă dovada domiciliului legal stabilit al petentului pentru perioada de referință. Petentul nu a menționat existența unui alt domiciliu sau a unei alte reședințe, context în care această ipoteză nu va fi luată în considerare.
În ce privește plata cheltuielilor de judecată și a obligațiilor civile, s-a constatat că petentul nu are debite la acest moment către bugetul unității administrativ-teritoriale în raza căreia domiciliază, respectiv că se poate considera că dreptul părților civile de a li se plăti pretențiile civile s-a stins, fie prin plată ori executare silită fie prin prescripția dreptului la acțiune.
Petentul, deși i s-a pus în vedere să depună dovezile din care rezultă achitarea pretențiilor civile, nu a putut prezenta astfel de documente. D. fiind faptul că, la acest moment, creanțele părților civile sunt stinse (oricare ar fi modalitatea prin care acestea s-au stins), instanța de fond a apreciat că nu i se poate imputa petentului imposibilitatea prezentării documentelor justificative, mai ales în contextul în care de la data rămânerii definitive a sentințelor de condamnare au trecut mai bine de 11 ani, iar petentul nu are posibilitatea efectivă de a intra în legătură cu părțile civile la acest moment pentru a obține o dovadă de la acestea.
În concluzie, instanța a admis cererea petentului.
Împotriva acestor dispoziții în termenul legal Ministerul Public prin P. de pe lângă Judecătoria B.. Critica a vizat admiterea cererea petentului, deși în termenul de încercare al reabilitării a avut o sancțiune cu amenda administrativă.
Procurorul de ședință a apreciat contestația neîntemeiată, deoarece aplicarea sancțiunii administrative s-a efectuat tocmai în lipsa pericolului social al faptei.
Într-adevăr având în vedere că în termenul de încercare al reabilitării petentul a comis o faptă ce nu a fost considerată ca reprezentând pericol social, pentru aceasta a primind o amendă administrativă.
În mod corect s-a apreciat că fapta pentru care a fost aplicată amenda administrativă nu poate fi calificată drept infracțiune conform Codului penal printr-o simplă interpretare realizată cu prilejul soluționării prezentei cereri de reabilitare, acest lucru nefiind admisibil, mai ales în contextul în care, nu poate fi exclusă, chiar în ipoteza în care s-ar accepta posibilitatea redeschiderii urmăririi penale, incidența vreunuia din cazurile prevăzute la art. 16 Cod procedură penală (împrejurare care se poate constata, însă, doar prin acte emise cu respectarea procedurilor legale de către organele judiciare abilitate în acest sens).
Având în vedere cele de mai sus, constatând că toate condițiile reabilitării judecătorești au fost împlinite, contestația Ministerului Public va fi respinsă conform art. 425 indice 1 aliniatul 7 punctul 1 litera b Cod procedură penală.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația formulată de Ministerul Public prin P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale 1755 din data de 08.10.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal_ .
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi data de 18.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. C. G. C. A.-E.
Red. C.C.G./18.12.2015
Dact.A.C./21.12.2015 - 4 ex.
Jud.fond. D. B./20.10.2015
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 430/2015.... | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
