Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 352/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 352/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 16-10-2015
ROMANIA
TRIBUNALUL BRASOV
-secția penală-
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 352 /CONTESTAȚIE
ȘEDINȚĂ PUBLICĂ DIN DATA DE 16-10-2015
PREȘEDINTE – E. M. T.
GREFIER - G. M.
Cu participarea procurorului – I. B. - din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării contestației formulată de condamnatul M. L. împotriva sentinței penale nr 1421/2015 a Judecătoriei B..
Dezbaterile în prezenta cauză au fost înregistrate conform art. 369 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 15-10-2015, în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 16-10-2015 .
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința penală nr 1421/2015 Judecătoria B. a dispus:
Respingerea ca neîntemeiată a cererii de liberare condiționată formulată de petentul condamnat M. L., deținut în Penitenciarul C..
A menținut termenul stabilit de comisie, situația petentului urmând a fi reanalizată după data de 20.02.2016.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că la data de 27.07.2015 a fost înregistrată pe rolul instanței cererea de liberare condiționată formulată de deținutul M. L., fiul lui N. și G., născut la data de 15.07.1984, deținut în Penitenciarul C.. Împreună cu cererea a fost înaintat procesul-verbal al comisiei și anexa la acesta, privind caracterizarea condamnatului.
Analizând actele aflate la dosar, instanța de fond a reținut următoarele:
Deși la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare noul Cod penal, care instituie reguli diferite cu referire la condițiile ce trebuie îndeplinite de deținuți pentru a putea beneficia de liberare condiționată, luând act că regulile noi sunt defavorabile în raport de regulile instituite de vechiul Cod penal (cu referire la regimul revocării liberării condiționate, respectiv la îndeplinirea integrală a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare), având în vedere și aspectele reținute în Decizia Curții Constituționale nr. 214/1997, respectiv în Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 25/2007 (decizii în care s-a menționat, pe de o parte, că situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește, dacă de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate sau uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale, iar, pe de altă parte, că în situațiile tranzitorii - care în cazul instituției liberării condiționate se creează, de asemenea, la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a pedepsei închisorii - faptelor penale săvârșite sub imperiul vechii legi, mai favorabile, trebuie să le fie aplicabile dispozițiile acelei legi, care ultra-activează într-o asemenea situație, după cum, dimpotrivă, atunci când sunt mai favorabile dispozițiile legii noi, acestea trebuie să retro-activeze, aplicându-se și faptelor penale săvârșite sub imperiul legii anterioare), instanța a analizat cererea deținutului prin raportare la prevederile de drept material înscrise în vechiul Cod penal de la 1968.
Prin Procesul-verbal nr. 330 din 21.07.2015 al Comisiei de pe lângă Penitenciarul C. s-a dispus amânarea pentru o perioadă de 7 luni a formulării unei propuneri de liberare condiționată în ce îl privește pe petentul condamnat, soluția fiind justificată prin aceea că persoana privată de libertate are antecedente penale, fiind recidivist, a mai beneficiat de liberare condiționată și a avut un comportament oscilant pe durata executării pedepsei.
Împotriva deciziei comisiei, cu respectarea termenului prevăzut de art. 97 alin. 11 ultima teză din Legea nr. 254/2013, deținutul a formulat cerere de liberare condiționată.
Examinând procesul-verbal, instanța de fond a constatat că prin Sentința penală nr. 1696/2014 a Judecătoriei Miercurea C. condamnatului i s-a aplicat pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, a cărei executare a început la data de 30.05.2011 și expiră la data de 04.12.2017. Din pedeapsa aplicată, echivalentă cu 2557 zile, condamnatul a executat și i se consideră executate urmare muncii prestate 1710 zile.
Instanța de fond a mai reținut că, potrivit art.59 din vechiul Cod penal, condamnatul poate fi liberat condiționat dacă a executat din pedeapsa aplicată fracția minimă prevăzută de lege, este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Din cuprinsul caracterizării, anexă la procesul-verbal al comisiei, a reieșit în opinia instanței de fond că susnumitul a avut 2 sancțiuni disciplinare în actuala perioadă de detenție. Persoana privată de libertate figurează cu 20 zile câștigate urmare muncii prestate. De asemenea, din caracterizare rezultă că susnumitul nu a avut pe întreaga durată a detenției un comportament conform cerințelor impuse de mediul custodial, în prima parte a detenției având o perioadă de inadaptare, în care a încălcat normele instituționale, după care a reușit să își echilibreze comportamentul și să se adapteze. Se impune a fi reținut și că deținutul se află la prima analiză în vederea liberării condiționate, este recidivist, a mai beneficiat de liberare condiționată și nu a participat în mod susținut la activități productive, având doar 20 de zile câștigate urmare muncii prestate, deși a executat o pedeapsă semnificativă. În aceste condiții, instanța apreciază că argumentele oferite de comisie justifică soluția de amânare a liberării condiționate.
Așadar, deși deținutul a executat fracția minimă din pedeapsa aplicată, acesta nu a adoptat un comportament conform cerințelor impuse de mediul custodial pe întreaga durată a detenției, atitudinea oscilantă a acestuia nefiind de natură să releve că se poate considera că scopul pedepsei aplicate poate fi atins și prin punerea sa în libertate condiționat. Deținutul nu a muncit în mod susținut, a fost sancționat disciplinar, are antecedente penale, a mai beneficiat de liberare condiționată și se află la prima analiză în vederea acordării liberării condiționate.
În raport de cele indicate anterior, instanța de fond a respins cererea de liberare condiționată, întrucât condamnatul nu a avut un comportament corespunzător pe întreaga durată a detenției, acest lucru fiind confirmat mai ales de existența abaterilor și sancțiunilor disciplinare chiar dacă sancțiunile au fost ridicate în ultima perioadă a detenției, împrejurare care denotă o atitudine neconformă cu cerințele legii. S-a mai reținut că liberarea condiționată nu este un drept propriu-zis al persoanei private de libertate, ci o vocație. În atare condiții, acest beneficiu nu se recunoaște decât dacă deținutul dă dovezi temeinice de îndreptare și implicit de înțelegere a rolului punitiv și educativ al pedepsei. Or, în cazul de față, atitudinea petentului pe durata detenției, reflectată mai ales în sancțiunile disciplinare aplicate, nu este de natură a genera beneficiul liberării condiționate la acest moment.
Pe cale de consecință, considerând că pentru această persoană privată de libertate condițiile legale nu sunt încă îndeplinite, fiind nevoie de o perioadă suplimentară în care aceasta să execute pedeapsa pentru a se putea considera în mod fundamentat că are o conduită de natură să atragă beneficiul liberării condiționate, instanța de fond a respins cererea și a menținut termenul de reanalizare stabilit de comisie, situația petentului urmând a fi reanalizată în vederea liberării sale condiționate după data de 20.02.2016.
Împotriva acestei hotărâri a declarat contestație condamnatul solicitând rejudecarea cauzei și admiterea cererii sale de liberare condiționată.
În contestație nu s-au administrat probe noi.
Exainând hotărârea atacată, Tribunalul constată următoarele:
Liberarea condiționată este un beneficiu acordat de legiuitor celor condamnați definitiv la pedeapsa cu închisoare, pedeapsă executabilă în regim de detenție, care după ce au executat o parte din durata pedepsei au dat dovezi de îndreptare în sensul că scopul în vederea căreia sancțiunea a fost aplicată a fost atins, că se poate produce o reinserție socială fără temerea că se va relua un comportament infracțional. Liberarea condiționată nu se acordă automat însă la împlinirea termenului prevăzut de lege, căci atunci nici nu ar mai fi fost necesară intervenirea instanței în cadrul procedurii. Liberarea condiționată nu poate fi interpretată ca o modalitate de reducere a cuantumului pedepsei sau un drept absolut astfel cum este privită de condamnat, ci este o modalitate de individualizare a modului de executare al pedepsei. Prin urmare, instanța trebuie să verifice îndeplinirea unor criterii subiective, cum ar fi comportamentul pe perioada detenției, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, inclusiv starea de recidivă.
Se constată că în mod judicios instanța de fond a constatat că deși condamnatul a executat o fracție de pedeapsă ce dă dreptul la verificarea pe fond a cererii formulate, nu este dovedită acea excepție de la regulă care permite admiterea cererii. Astfel, din cuprinsul caracterizării efectuate de comisia de ”propuneri pentru punere in libertate condiționată ” din Penitenciarul C. reiese că persoana condamnată a avut în timpul executării pedepsei 2 sancțiuni disciplinare și nu a avut un comportament conform cerințelor impuse de mediul custodial în prima parte a detenției. Apoi, nu trebuie omis faptul că persoana condamnată nu se află la prima experimentare a mediului carceral, beneficiind și în trecut de liberare condiționată însă nu a înțeles să adopte o conduită prosocială. De asemenea, cei mai în măsură a aprecia comportamentul deținutului și posibilitățile sale de readaptare la mediul social sunt chiar membrii comisiei din cadrul penitenciarului C. care au opinat cu privire la condamnatul M. L. că acest fapt nu este întemeiat și au stabilit data de 20.02.2016 după care cererea poate fi rediscutată și pentru aceleași considerente de mai sus data stabilită de comisie nu se impune a fi modificată.
Așa fiind, constatând că hotărârea instanței de fond este la adăpost de orice critică potrivit art 425/1 Cpp se va dispune respingerea contestației formulate.
Văzând și dispozițiile art 275 al 2 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de condamnatul M. L. împotriva sentinței penale nr 1421/2015 a Judecătoriei B. pe care o menține.
Onorariu avocat oficiu în cuantum de 130 lei, avocat O. D., se suportă din fondurile Tribunalului B. și se include în cheltuieli judiciare.
Obligă condamnatul să plătească statului suma de 230 lei cheltuieli judiciare.
Defnitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
E. M. T. G. M.
Red E. M. T. /22-10-2015
tehored M.G 22-10-2015
4- ex
judecător de fond D. B.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.207 NCPP. Decizia nr.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 351/2015.... → |
|---|
