Verificare măsuri preventive. Art.207 NCPP. Decizia nr. 310/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 310/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 18-09-2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BRASOV
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 310/CONTESTAȚIE
Ședința publică din data de 18.09.2015
JUDECĂTOR DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI: C. C. G.
GREFIER: C. A. – E.
Cu participare PROCURORULUI: M. D. - din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul B.
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva încheierii de ședință pronunțată în data de 16.09.2015 de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ 15.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate prin mijloace tehnice.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul inculpat B. M. (deținut în Penitenciarul C.) și asistat de avocat J. A. în substituirea avocatului desemnat din oficiu B. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța procedează la identificarea intimatului inculpat B. M. căruia îi aduce la cunoștință motivul pentru care se află în sala de judecată la acest termen de judecată și care arată că este de acord ca asistența juridică în cauză să-i fie asigurată de avocatul desemnat din oficiu, avocat cu care a luat legătura.
Întrebat fiind intimatul inculpat B. M. arată că locuiește la adresa din Sighișoara, .. 16, jud. M., împreună cu mama sa, B. S. și cu unchiul său Dilo B..
Reprezentanta Parchetului și avocatul intimatului inculpat arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea contestației formulată de Ministerul Public și să se dispună în continuare menținerea măsurii arestări preventive. Arată că inculpatul este trimis în judecată în prezenta cauză pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie și prezintă pe scurt starea de fapt așa cum a fost reținută în actul de sesizare al instanței. Față de această stare de fapt apreciază că în cauză circumstanțele reale incidente și circumstanțele personale, justifică în continuare pericolul social concret generat de faptă. Sub aspectul circumstanțelor personale, consideră că este de remarcat faptul că inculpatul nu are ocupație, nu are loc de muncă, aspecte care justifică modul de operare al inculpatului din prezenta cauză, respectiv intenția acestuia de a-i însușii bunuri ușor de valorificat. Arată că atitudinea inculpatului față de faptă, nu atenuează pericolul social concret, având în vedere faptul că bunul a fost recuperat datorită vigilenței organelor de poliție, inculpatul prin recunoașterea sa, fiind pus în fața unor probe certe și de necontestat. Apreciază că în cauză subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive, aspect constatat și de către instanța de fond, însă apreciază netemeinic faptul că se susține că în raport de circumstanțele reale și personale incidente este nevoie să se facă dovada unor temeiuri noi. Consideră că în raport de circumstanțele anterior expuse și de intervalul de timp scurs de la momentul luării măsurii până în prezent, interval de timp pe care-l consideră rezonabil la acest moment, netrecând nici două luni de la data săvârșirii faptei, termenul este în continuare rezonabil, măsura fiind proporțională în raport de gravitatea infracțiunii săvârșite. Apreciază că în cauză nu sunt întrunite prevederile art. 202 privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar, întrucât scopul cerut de măsurile preventive aplicabile în cauză, nu poate fi atins decât prin măsura privativă de libertate la acest moment.
Avocatul intimatului inculpat solicită respingerea contestației formulată de Ministerul Public și menținerea ca temeinică și legală încheierea pronunțată de Judecătoria B. în data de 16.09.2015. Solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul în acest moment cunoaște obligațiile ce decurg din măsura dispusă în sarcina sa și le va îndeplini cu rigurozitate. Mai solicită a se avea în vedere că la hotărârea instanței de fond au condus faptul că acest inculpat nu are antecedente penale, că nu a avut reprezentarea faptei. De asemenea solicită a se avea în vedere că este o persoană tânără, de 21 de ani, astfel că nu a conștientizat ceea ce face în acel moment. Consideră că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă așa cum a fost perceput și de către instanța de fond, iar în mod just și corect, aceasta a analizat situația și a dispus ca acesta să fie pus sub măsura controlului judiciar urmând ca acesta să își îndeplinească obligațiile în măsura în care se va dispune respingerea prezentei contestații. În ceea ce privește circumstanțierea, solicită a se avea în vedere că acesta a fost angajat cu forme legale la societatea DST SRL din Sighișoara, unde a lucrat cu contract pe perioadă nedeterminată, astfel acest lucru arată că a avut posibilitatea să aibă venituri legale, astfel că în măsura în care va fi lăsat în libertate va putea merge să își caute un nou loc de muncă și cu siguranță nu va mai săvârșii asemenea fapte.
Intimatul inculpat B. M., având cuvântul, arată că persoana vătămată nu a fost agresată, că nu a îndreptat lama spre el, doar i-a arătat-o și i-a cerut să nu se mai țină după el. Arată că regretă și că nu o să mai facă.
TRIBUNALUL,
Deliberând,
Prin Încheierea de ședință din data de 16.09.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal_ 15, în baza art. 362 alin. 2 raportat la art. 208 alin. 2 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul B. M., în baza art. 242 Cod procedură penală cu aplicarea art. 211 și următoarele Cod procedură penală, înlocuiește măsura arestării preventive cu măsura controlului judiciar pe o durată de 60 zile de la rămânerea definitivă a prezentei.
În temeiul art.215 alin.1 și alin.2 Cod procedură penală, pe timpul controlului judiciar au fost impuse inculpatului următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să informeze de îndată Judecătoria B. cu privire la schimbarea locuinței;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, Poliția Mun. Sighișoara, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu depășească limita teritorială a județului M. fără încuviințarea prealabilă a Judecătoriei B.;
- să nu se apropie de partea civilă G. A. și să nu comunice cu acesta, direct sau indirect, pe nicio cale;
În temeiul dispozițiilor art. 215 alin 4 Cod procedură penală s-a desemnat ca organ de poliție însărcinat cu supravegherea Poliția Mun. Sighișoara.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a avut în vedere că prin rechizitoriul nr. 7565/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. a fost trimis în judecată inculpatul B. M., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută de art. 233, 234 alin. 1 lit. d) Cod penal.
În fapt, s-a reținut că la data de 29.07.2015, în jurul orelor 23:45, persoana vătămată G. A., în timp ce se afla pe . B. așteptând autobuzul pentru a se deplasa către casă, a fost abordat de o persoană pe care nu o cunoștea, identificată ulterior în persoana inculpatului B. M., cu care a început să discute amical. Cei doi s-au deplasat împreună către gara B. pe străzile N. I., 15 Noiembrie, până pe . suspectul B. M. i-a solicitat persoanei vătămate telefonul mobil, marca ALLVIEW pentru a apela o persoană.
Deși persoana vătămată G. A. i-a cerut să-i restituie telefonul, inculpatul B. M. a refuzat, motivând că este posibil să fie sunat de persoana care nu răspunsese la apel.
Cei doi și-au continuat drumul pe . apoi, în jurul orelor 02:00, persoana vătămată a fost condusă pe . A. i-a solicitat restituirea telefonului în repetate rânduri, iar inculpatul B. M. a scos un briceag din buzunar, i-a desfăcut lama și a îndreptat-o către persoana vătămată spunându-i să plece deoarece telefonul rămâne la el. La insistențele persoanei vătămate, inculpatul B. M. i-a restituit card-ul de memorie inserat în telefon și husa acestuia, plecând cu telefonul spre zona Centrului Civic, unde a fost depistat de un echipaj de poliție cu telefonul mobil al victimei și briceagul asupra lui.
În cursul urmăririi penale, inculpatul a fost reținut în data de 30.07.2015, fiind arestat preventiv pentru 30 de zile prin încheierea nr. 89/30.07.2015 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei B..
Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 20.08.2015, verificând măsura dispusă față de inculpat în baza dispozițiilor art. 207 alin 2 Cod procedură penală, a fost menținută stare de arest preventiv față de inculpat.
Prin încheierea din data de 16.09.2016, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei B. a dispus începerea judecății în cauză, fixând prim termen de judecată la data de 15.10.2015.
Instanța de fond a reținut că starea de fapt reținută în cauză în baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarația persoanei vătămate G. A., procesul-verbal de cercetare la fașa locului și planșă fotografică, procesul-verbal de depistare, declarația inculpatului B. M., procesul-verbal de predare – primire, înscrisuri, conduc la reținerea suspiciunii rezonabile privind săvârșirea faptei de către inculpat.
Totodată, infracțiunea de tâlhărie calificată prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. 1 lit. d Cod penal este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani, astfel că limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această faptă justifică aplicarea dispozițiilor art. 223 alin 2 Cod procedură penală, iar împrejurările săvârșirii faptei, respectiv deposedarea persoanei vătămate de telefonul mobil prin amenințare, folosind în acest scop un cuțit, conturează un pericol social ridicat al faptei.
Instanța a reținut că inculpatul a fost arestat preventiv pentru 30 de zile prin încheierea nr. 89/30.07.2015 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei B., măsura arestului preventiv fiind menținută ulterior prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 20.08.2015.
Deși nu poate fi contestată gravitatea faptei, instanța a reținut că pericolul social al faptei săvârșite de către inculpat descrește odată cu trecerea timpului, fiind necesare temeiuri noi care să justifice menținerea unei măsuri privative de libertate în vederea respectării caracterului necesar și proporțional al acesteia, impus de prevederile art. 202 alin. 3 Cod procedură penală.
Față de circumstanțele reale ale săvârșirii presupusei infracțiuni, persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale și perioada de timp pentru care a fost menținută măsura arestării preventive față de inculpat, în vederea respectării dispozițiilor art. 202 alin. 3 Cod procedură penală și raportat la art. 242 alin. 3 Cod procedură penală instanța a apreciat că la acest moment procesual se impune înlocuirea măsurii dispuse cu măsura preventivă a controlului judiciar pe o durată de 60 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei.
Constatând că este necesară supravegherea comportamentului inculpatului și supunerea sa unor obligații a căror respectare ar fi de natură să răspundă exigențelor unei bune desfășurări a procesului penal, împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată și prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni, instanța a impus acestuia obligația de a nu depăși teritoriul administrativ al județului M. decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar care a dispus măsura.
Împotriva acestor dispoziții Ministerul Public prin P. de pe lângă Judecătoria B. a declarat contestație și a solicitat menținerea inculpatului în stare de arest preventiv.
Contestația nu este întemeiată urmând a fi respinsă.
Astfel, dincolo de natura și gravitatea infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, instanța apreciază că perioada petrecută de acesta în stare de arest este de natură să diminueze pericolul concret pentru ordinea publică și să atenueze sentimentul de insecuritate indus în rândul cetățenilor, menținerea inculpatului in stare de arest creând aparența unei executări de pedeapsa iar nu a unei detenții provizorii.
În legătură cu menținerea unei persoane o perioadă îndelungată în arest preventiv, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în aplicarea dispozițiilor art. 5 par. 3 din Convenție, a statuat că persistenta motivelor plauzibile că persoană privată de libertate ar fi comis o infracțiune este o condiție sine qua non a regularității menținerii în detenție, însă, după un timp, aceasta nu mai este suficientă.
Menținerea unei persoane în arest preventiv trebuie să fie justificată de existența unor motive suficient de puternice, printre acestea fiind și necesitatea împiedicării tulburării ordinii publice de către inculpat. Sub acest aspect, Curtea Europeană a stabilit că, anumite infracțiuni, prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului la săvârșirea lor pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin un anumit timp.
Având în vedere stadiul procesual actual - începerea judecății, poziția procesuală a inculpatului de recunoaștere și regret, lipsa antecedentelor penale, cât față de durata de timp pe care acesta a petrecut-o în stare de arest preventiv (din data de 30.07.2015 până în prezent) sunt aspecte care conduc la concluzia că inculpatul poate fi plasat sub o altă măsură preventivă mai ușoară, cum este cea dispusă de instanța de fond.
După trecerea unei perioade de timp, instanțele sunt obligate să ia în considerare, chiar și din oficiu, posibilitatea luării față de persoană privată de libertate a unor măsuri alternative (arestul la domiciliu ori control judiciar).
Măsura arestării preventive este și trebuie să rămână una excepțională, inclusiv prin prisma prevederilor art. 5 par. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, datele concrete ale cauzei ne mai justificând această măsură, instanța apreciind că scopurile prevăzute de art. 202 Cod procedură penală, inclusiv sub aspectul normalei desfășurări în continuare a procesului, putând fi asigurate de o măsură mai puțin restrictiva – controlul judiciar.
Prin măsurile și obligațiile stabilite în sarcina inculpatului se va asigura monitorizarea inculpatului astfel încât să fie stopat orice eventual risc infracțional și de asemenea se va asigura buna desfășurare a procesului penal. Orice încălcare a obligațiile stabilite poate conduce la privarea de libertate a inculpatului.
Având în vedere cele ce preced conform art. 425 indice 1 aliniatul 7 punctul 1 litera b Cod procedură penală contestația Ministerului Public va fi respinsă.
Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului B. M. (fiul lui M. și S., născut la data de 14.04.1994 în Mun. Sighișoara, jud. M., domiciliat în mun. Sighișoara, .. 16, jud. M., posesor al C.I. . nr._ eliberată de SPCLEP Sighișoara, la data de 16.05.2012, CNP_) dacă nu este arestat în altă cauză.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 130 lei pentru prestația avocatului din oficiu B. C. se suportă din fondurile MJLC și se include în cheltuielile judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge contestația formulată de Ministerul Public prin P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva Încheierii de ședință din data de 16.09.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal_ 15, pe care o menține.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului B. M. (fiul lui M. și S., născut la data de 14.04.1994 în mun. Sighișoara, jud. M., domiciliat în mun. Sighișoara, .. 16, jud. M., posesor al C.I. . nr._ eliberată de SPCLEP Sighișoara, la data de 16.05.2012, CNP_) dacă nu este arestat în altă cauză.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 130 lei pentru prestația avocatului din oficiu B. C. se suportă din fondurile MJLC și se include în cheltuielile judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi data de 18.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. C. G. C. A. – E.
Red. C.C.G/18.09.2015
Dact.A.C./29.09.2015 - 4 ex.
Jud.fond. B. A.C./16.09.2015
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 199/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 352/2015.... → |
|---|
