Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 314/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 314/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 23-09-2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BRASOV
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR.314/CONTESTAȚIE
Ședința publică din data de 23.09.2015
PREȘEDINTE: C. C. G. - judecător
GREFIER: C. A. – E.
Cu participarea PROCURORULUI: I. C. - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial B.
Pe rol fiind soluționarea contestațiilor formulate de petentul Ț. R. și P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial B. împotriva sentinței penale nr. 973 din 23.04.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate prin mijloace tehnice.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa contestatorului petent Ț. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depuse la dosarul cauzei, prin serviciul Registratură al instanței, adresă nr. 4309/17.07.2015 emisă de Curtea Constituțională; adresă nr. K-_ din 17.09.2015 emisă de Penitenciarul C..
Instanța constată că în cauză asistența juridic nu este obligatorie, cauza are ca obiect contestațiile invocate de petent și de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial B., precum și faptul că în cauză s-a invocat o excepție de neconstituționalitate care a fost respinsă.
Reprezentantul Parchetului arată că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul al dezbateri.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea contestației formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial B., desființarea sentinței instanței de fond prin care a fost admisă sesizarea formulată de Comisia de evaluare privind incidența aplicării legii mai favorabile din cadrul Penitenciarul C., pentru că așa cum s-a stabilit și printr-un HP. faptele prevăzute de art. 323 și art. 8 din Legea nr. 39/2003 au fost înglobate în art. 367 din actualul Cod penal. Față de aceste considerente și ținând cont de faptul că, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate invocată în această cauză, solicită admiterea contestației Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial B. și pe cale de consecință să se respingă contestația formulată de petentul Ț. R..
TRIBUNALUL:
Prin sentința penală 973 din data de 23.04.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal_, a fost admisă sesizarea formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului C. cu privire la persoana condamnată Ț. R..
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b Cod Penal pe o perioadă de 3 ani, aplicată prin sentința penală nr. 2342/26.10.2011 a Judecătoriei G., definitivă prin decizia penală nr. 16/25.01.2012 a Tribunalului G. și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente:
- pedepsele de: 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 Cod penal, 3 (trei) ani închisoare, 2 (doi) ani închisoare, 1 (un) an închisoare, 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare (aplicate prin sentința penală nr. 458/15.10.2009 a Judecătoriei Sibiu, definitivă la data de 14.07.2011), înlăturând și sporul de 1 an și 6 luni;
- pedepsele de: 3 (trei) ani închisoare și 6 (șase) luni închisoare (aplicate prin sentința penală nr. 1724/08.12.2008 a Judecătoriei B., rămasă definitivă la data de 07.04.2009);
- pedepsele de: 2 (doi) ani închisoare, 2 (doi) ani închisoare, 5 (cinci) ani închisoare și 1 (un) an închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 2323/20.12.2010 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 320/07.03.2011 a Curții de Apel G., înlăturând și sporul aplicat;
- pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b Cod penal pe o perioada de 3 ani, stabilită prin sentința penală nr. 1724/08.12.2008 a Judecătoriei B., rămasă definitivă la data de 07.04.2009;
- s-a înlăturat temporar sporul de 2 ani închisoare.
În baza art. 4 din Noul Cod penal s-a constatat că infracțiunea prev. de art. 8 din Legea 39/2003 raportat la art. 323 Cod penal, pentru care s-a aplicat pedeapsa de 4 ani închisoare, prin sentința penală nr. 458/15.10.2009 a Judecătoriei Sibiu, definitivă la data de 14.07.2011, nu mai este incriminată în Noul Cod penal, pedeapsă care va fi înlăturată din procedeul de contopire.
Astfel, în temeiul art. 36 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele de 3 (trei) ani închisoare, 2 (doi) ani închisoare, 1 (un) an închisoare, 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare (aplicate prin sentința penală nr. 458/15.10.2009 a Judecătoriei Sibiu, definitivă la data de 14.07.2011), cu pedepsele de 3 (trei) ani închisoare și 6 (șase) luni închisoare (aplicate prin sentința penală nr. 1724/08.12.2008 a Judecătoriei B., rămasă definitivă la data de 07.04.2009), urmând ca petentul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, sporită la 4 ani și 6 luni închisoare (R1).
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele de 2 (doi) ani închisoare, 2 (doi) ani închisoare, 5 (cinci) ani închisoare și 1 (un) an închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 2323/20.12.2010 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 320/07.03.2011 a Curții de Apel G., urmând ca petentul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, sporita la 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare (R2).
În temeiul art. 39 alin. 1 Cod penal au fost contopite pedeapsa rezultantă de 4 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare (R1) cu pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare (R2), urmând ca petentul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare, sporită la 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În temeiul art. 35 alin. 1 Cod penal s-a aplicat petentului și pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b Cod penal pe o perioada de 3 ani, stabilită prin sentința penală nr. 1724/08.12.2008 a Judecătoriei B., rămasă definitivă la data de 07.04.2009.
S-a scăzut din durata pedepsei perioada executată anterior, de la 17.10.2009 la zi.
S-a anulat mandatul de executare nr. 2538/2011 din 30.01.2012 emis de Judecătoria G. și dispune emiterea unui nou mandat de executare, conform prezentei sentințe.
Împotriva acestor dispoziții au declarat contestație Ministerul Public prin Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial B. sub aspectul soluției de dezincriminare a art. 8 din Legea 39/2003 raportat la art. 323 Cod penal. De asemenea a declarat contestație și petentul fără a arăta motivele acesteia.
Petentul condamnat s-a aflat în executarea pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b Cod penal pe o perioadă de 3 ani, aplicată prin sentința penală nr. 2342/26.10.2011 a Judecătoriei G., definitivă prin decizia penală nr. 16/25.01.2012 a Tribunalului G..
Sesizarea Comisiei a privit dezincriminarea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea 39/2003 raportat la art. 323 Cod penal, pentru care s-a aplicat pedeapsa de 4 ani închisoare, prin sentința penală nr. 458/15.10.2009 a Judecătoriei Sibiu, definitivă la data de 14.07.2011.
În ceea ce privește soluția privind dezincriminarea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea 39/2003 raportat la art. 323 Cod penal, pentru care s-a aplicat pedeapsa de 4 ani închisoare, prin sentința penală nr. 458/15.10.2009 a Judecătoriei Sibiu, definitivă la data de 14.07.2011, prin Decizia 12 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul_ /HP/P, pronunțată de COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE D. ÎN MATERIE PENALĂ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 507 din 08/07/20 sesizată 14, s-a stabilit că faptele prevăzute de art. 323 din Codul penal anterior și art. 8 din Legea nr. 39/2003, în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, se regăsesc în incriminarea din art. 367 din Codul penal, nefiind dezincriminate.
Prin Încheierea de ședință din data de 13.08.2014 a fost Curtea Constituțională cu privire la excepția de neconstituționalitate a modului în care a fost dezlegată problema de drept prin Decizia 12 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin decizia 393 din data de 28.05.2015 Curtea Constituțională a respins excepția invocată.
Având în vedere acestea, contestația Ministerului Public este întemeiată, critica vizând greșita aplicare a art. 4 Cod penal este corectă deoarece infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea 39/2003 raportat la art. 323 Cod penal nu a fost dezincriminată.
În aceste condiții cum sesizarea comisei a fost admisă numai pentru considerentul dezincriminării infracțiunii de mai sus și față de dispozițiile Deciziei 12 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a stabilit contrariul, contestația Ministerului Public este întemeiată, urmând a fi admisă, iar pe fond se impune respingerea sesizării formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului C. cu privire la condamnatul Ț. R..
Chiar dacă instanța de fond a constatat dezincriminată infracțiunea art. 8 din Legea 39/2003 raportat la art. 323 Cod penal înlăturând din pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 458/15.10.2009 a Judecătoriei Sibiu, definitivă la data de 14.07.2011, pedeapsa rezultantă nu a fost micșorată.
Din executarea pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare condamnatul s-a liberat condiționat din executarea pedepsei stabilită în baza sentinței penale 2342/2011, mandat de executare a pedepsei 2538/2012, conform sentinței 411/05.03.2015 a Judecătoriei B., în dosarul penal_ . Liberarea condiționată a petentului nu modifică situația sa juridică, deoarece acesta s-a liberat condiționat din executarea sentinței de condamnare astfel cum a fost pronunțată prin sentința penală nr. 2342/26.10.2011 a Judecătoriei G..
Având în vedere cele ce preced, conform art. 425 indice 1 aliniatul 7 punctul 2 litera a Cod procedură penală se va admite contestația formulată de Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial B. împotriva sentinței penale 973 din data de 23.04.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal_, pe care o desființează.
Rejudecând, se va respinge sesizarea formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului C. cu privire la persoana condamnată Ț. R..
Se va respinge contestația formulată de petentul condamnat împotriva aceleiași sentințe.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 lei pentru prestația avocatului din oficiu Ț. L. se suportă din fondurile MJLC și se include în cheltuielile judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite contestația formulată de DIICOT St. B. împotriva sentinței penale 973 din data de 23.04.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal_, pe care o desființează.
Rejudecând, respinge sesizarea formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului C. cu privire la persoana condamnată T. R..
Constată că petentul condamnat Ț. R., fiul lui D. și R., născut la data de 11.09.1978) s-a liberat condiționat din executarea pedepsei 7 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b Cod Penal pe o perioadă de 3 ani, aplicată prin sentința penală nr 2342/26.10.2011 a Judecătoriei G., def prin decizia penală nr 16/25.01.2012 a Tribunalului G., mandat de executare a pedepsei 2538/2012.
Respinge contestația formulată de petentul condamnat împotriva aceleiași sentințe.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 lei pentru prestația avocatului din oficiu Ț. L. se suportă din fondurile MJLC și se include în cheltuielile judiciare.
Obligă petentul să plătească statului 30 lei cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi data de 23.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. C. G. C. A.-E.
Red. C.C.G./28.09.2015
Dact.A.C./08.10.2015 - 5 ex.
Jud.fond. C. N./02.06.2014
| ← Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Sentința nr.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 201/2015.... → |
|---|
