Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 730/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 730/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 15-07-2013 în dosarul nr. 3735/256/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CONSTANTA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.730
Ședința publică din 15.07.2013
Instanța constituită din
PREȘEDINTE – C. D.
JUDECĂTOR – L. L.
JUDECĂTOR – N. A.
GREFIER – C. C.
- cu participarea Ministerului Public - P. de pe lângă Tribunalul Constanta - PROCUROR - M. V.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de recurentul condamnat D. V. I. - fiul lui I. și A., născut la data de 15.02.1980, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C., împotriva sentinței penale nr.1290 din data de 17.05.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul condamnat D. V. I., în stare de arest și asistat de apărătorul ales, avocat G. A., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 176 – 181 cod procedură penală.
Recursul este declarat cu respectarea disp.prev. de art.385 ind.2 cod procedură penală, cu respectarea disp.prev. de art.385 ind.3 cod procedură penală, nemotivat.
Avocat G. A., solicită să depună la dosarul cauzei înscrisuri în susținerea motivelor de recurs, respectiv hotărârea nr.420 din data de 10.12.2012, a judecătorului delegat, prin care s-a admis cererea de trecere dintr-un regim închis la un regim semideschis, relații de la societatea unde a lucrat condamnatul, în baza unui contract de prestări servicii pe care l-a avut penitenciarul cu acea societate, copia certificatului de căsătorie, precum și o dovadă că dacă va fi pus în libertate, condamnatul va avea posibilitate să se angajeze.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, nu se opune depunerii la dosar a înscrisurilor mai susmenționate.
Instanța, primește la dosar înscrisurile menționate, urmând a le avea în vedere în contextul materialului probator.
În baza art.301 cod procedură penală, instanța întreabă dacă mai sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat și având în vedere că nu sunt, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art.385 13 cod procedură penală.
Avocat G. A., având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat de recurentul condamnat D. I. V. împotriva hotărârii pronunțate de Judecătoria Medgidia prin care s-a respins cererea de liberare condiționată, casarea hotărârii nr.1290 din 17.05.2013 și rejudecând, admiterea cererii de liberare condiționată a condamnatului.
Menționează că instanța de fond a acceptat propunerea Comisiei, în sensul de a acorda un termen de examinare a cererii în luna septembrie, motivat de faptul că, cele patru recompense care i-au fost acordate de către Penitenciarul Poarta Albă pentru comportament corespunzător, nu fac dovada că condamnatul a făcut suficiente eforturi pentru reintegrare socială.
Urmează ca instanța să aibă în vedere că potrivit art.59 Cod penal, legiuitorul nu prevede un comportament excepțional a inculpatului, ci doar existența unor dovezi temeinice de îndreptare. Examinând procesul verbal al Comisiei, se poate observa că recurentul condamnat a executat 2/3 din pedeapsa de 6 ani închisoare, a câștigat 63 de zile ca urmare a muncii prestate, ajungând la un număr de 1464 zile executate.
Prin hotărârea judecătorului delegat, s-a apreciat că acesta poate beneficia de un regim semideschis datorită comportamentului bun pe care l-a avut pe perioada detenției. Inculpatul a participat la o . acțiuni, a muncit, toate acestea fiind aspecte care atestă că există dovezi temeinice de îndreptare Totodată, menționează că recurentul condamnat s-a căsătorit pe perioada detenției și are un loc de muncă asigurat, în eventualitatea în care va fi admisă cererea de liberare condiționată.
Apreciază că toate aceste aspecte, în contextul disp. art.59 Cod penal, sunt suficiente pentru a constata că inculpatul poate fi liberat condiționat. De asemenea, solicită să se aibă în vedere că inițial, condamnatul a fost sancționat de patru ori, iar aceste sancțiuni au fost ridicate în luna decembrie 2010, participând la numeroase cursuri și activități sportive.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului și pe cale de consecință, admiterea cererii de liberare condiționată. Mai arată că în motivele de recurs au fost invocate și Regulile de la Tokio cu privire la normele speciale și obligativitatea, ori de câte ori apare, posibilitatea de liberare a unei persoane, aceasta să se dispună de îndată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de condamnatul D. V. I., ca fiind nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, în mod corect prima instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile art.59 Cod penal, urmând a se avea în vedere și împrejurarea că recurentul condamnat a fost sancționat disciplinar pe perioada detenției, astfel încât în mod corect s-a apreciat că nu se impune admiterea cererii de liberare condiționată.
Recurentul condamnat D. V. I., în ultimul cuvânt, este de acord cu concluziile apărătorului său, precizând că are un copil de 3 ani și dorește să fie alături de familie.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare;
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față :
Examinând actele și lucrările dosarului tribunalul constată că prin sent. pen. nr. 1290/17.05.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dos.pen. nr._ s-au dispus următoarele:
În baza art. 450, alin.(2) Cod Procedură Penală, raportat la art. 59, alin.(1) și alin.(2) Cod Penal,
Respinge cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat D. V. I., fiul lui I. și A., născut la 15.02.1980.
Fixează termen de reiterare după data de 15.09.2013.
În baza art. 189 Cod Procedură Penală,
Onorariul pentru apărătorul din oficiu în sumă de 100 RON va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C., pentru av. T. A. S..
În baza art. 192, alin. (2) Cod Procedură Penală,
Obligă petentul condamnat către stat la plata sumei de 300 lei RON cu titlul de cheltuieli judiciare
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele :
Prin cererea din data de 15.05.2013, condamnatul petent D. V. I. a solicitat instantei de judecata sa dispuna liberarea sa conditionata din pedeapsa cu inchisoarea de 6 ani pe care o executa potrivit sentintei penale nr. 417/2011 pronuntata de Judecătoria Slobozia si mandatului de executare a pedepsei nr. 857/2011, contestând propunerea de amânare a administrației locului de deținere.
In motivarea cererii condamnatul a sustinut, in esenta, ca indeplineste conditiile prevazute de art. 59-art. 60 CP si ca are o situatie personala si familiala deosebite, astfel incat apreciaza ca se impune liberarea sa conditionata.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 59 CP „După ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei”.
Analizand procesul-verbal nr. D16/15.05.2013 intocmit de Penitenciarul Poarta A., instanta retine ca petentul condamnat se afla in executarea pedepsei cu inchisoarea de 6 ani pe care o executa potrivit sentintei penale nr. 417/2011 pronuntata de Judecătoria Slobozia si mandatului de executare a pedepsei nr. 857/2011.
Executarea pedepsei a inceput la 15.07.2009 urmand sa expire la 14.07.2015.
Condamnatul se află la prima analiză.
Petentul condamnat a fost sancționat disciplinar în două rânduri.
Împotriva sentinței penale pronunțate de prima instanță a formulat recurs recurentul – condamnat D. V. I. criticând-o ca nelegală și netemeinică motivele fiind expuse pe larg în partea introductivă a prezentei hotărâri în recurs și fac parte integrantă din aceasta.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 385/6 c.p.p. tribunalul va reține următoarele aspecte :
Deși din procesul-verbal nr. D16/15.05.2013 intocmit de Penitenciarul Poarta A., se retine ca petentul condamnat se afla in executarea pedepsei cu inchisoarea de 6 ani pe care o executa potrivit sentintei penale nr. 417/2011 pronuntata de Judecătoria Slobozia si mandatului de executare a pedepsei nr. 857/2011, executarea pedepsei a inceput la 15.07.2009 urmand sa expire la 14.07.2015, tribunalul reține că în cauză condamnatul are antecedente penale si este beneficiarul unor alte liberări condiționate anterioare sens în care nu se poate reține incidența disp. art. 59 c.p. respectiv acesta este disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Actele depuse de recurent în susținerea recursului, respectiv hotărârea judecătorului delegat de alt penitenciar prin care s-a schimbat regimul de detenție sunt irelevante față de cele reținute anterior, în condițiile în care procesul-verbal nr. D16/15.05.2013 intocmit de Penitenciarul Poarta A., relevă actuala situație a condamnatului în raport de cea relevată cu mult înainte de hotărârea judecătorului delegat de alt penitenciar.
Faptul că este beneficiarul unor alte liberări condiționate anterioare determina instanța de recurs să sesizeze în cazul acestuia nu s-a atins până în prezent scopul educativ al pedepsei sens în care,
Față de aceste considerente :
În baza art.385/15 pct.1 lit.b c.p.p. ;
Va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul – condamnat D. V. I. împotriva sent. pen. nr. 1290/17.05.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dos.pen. nr._ .
În baza art. 192 alin.2 c.p.p.;
Va obliga pe recurentul - condamnat la 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b c.p.p. ;
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul – condamnat D. V. I. împotriva sent. pen. nr. 1290/17.05.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dos.pen. nr._ .
În baza art. 192 alin.2 c.p.p.;
Obligă pe recurentul - condamnat la 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat .
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 15.07.2013, în ședință publică
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. D. L. L. N. A.
GREFIER,
C. C.
Tehnored.3ex. -16.07.2013 - L.L./3 ex.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
