Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 1167/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1167/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 7373/256/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1167
Ședința publică din data de 19 11 2013
PREȘEDINTE – I. R.
JUDECĂTORI – M. V.
- A. A.
GREFIER – I. B.
Ministerul Public reprezentat de
PROCUROR – C. M. V.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de condamnatul L. B. A., fiul lui Ș. si G., născut la data de 20 08 1980, deținut in Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr.2451 din 27 09 2013 pronunțata de Judecătoria Medgidia in dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, cu respectarea dispozițiilor art.297 alin.1 Cod pr.penală, se prezintă recurentul condamnat L. B. A., în stare de deține asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat D. I., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuata cu respectarea disp.art.176-181 cod pr.penală.
Se depun la dosar împuterniciri avocațiale din partea domnilor avocați B. Ș. si R. D., in calitate de apărători aleși ai condamnatului L. B. A..
Doamna avocat D. I., având cuvântul, solicită instanței a constata ca a încetat delegația sa de asistență judiciară obligatorie si solicită acordarea onorariului parțial pentru studiul dosarului si prezența la două termene de judecată.
Instanța, in temeiul art.171 alin.5 Cod procedură penală, constată că a încetat împuternicirea avocațială a apărătorului desemnat din oficiu D. I., urmare depunerii delegației de către apărătorii aleși B. Ș. si R. D. și, apreciind întemeiată cererea formulată de apărătorul din oficiu, instanța o încuviințează, iar in baza art.189 Cod procedură penală dispune avansarea sumei de 50 lei reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, acesta fiind procentul stabilit potrivit Protocolului încheiat între Ministerul Justiției si UNBR, sumă care se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, către Baroul C., în favoarea doamnei avocat D. I..
Apărătorul recurentului condamnat, avocat B. Ș., depune la dosar înscrisuri care atestă situația familială si socială a acestuia, precum si o adresă din care rezultă posibilitatea angajării condamnatului in situația liberării sale condiționate. De asemenea, depune, spre a fi consultat de instanță, un atestat profesional, neavând asupra sa o copie a acestui înscris pentru a-l depune la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată ca este de acord cu depunerea la dosar a setului de înscrisuri prezentate de condamnat, prin apărător.
Instanța, deliberând, dispune atașarea la dosar a setului de înscrisuri prezentate de recurentul condamnat, prin apărător ales.
În baza art.301 cod procedură penală, instanța întreabă dacă mai exista cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat și având în vedere că nu sunt, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art.385 13 cod procedură penală.
Aparatorul recurentului condamnat, avocat B. Ș., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de instanța de fond cu consecința admiterii cererii de liberare condiționată.
Criticile sentinței vizează si nemotivarea hotărârii instanței de fond în acordarea prelungirii termenului pentru formularea unei noi cereri. Consideră ca in mod greșit prima instanță a apreciat ca nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art.59 Cod penal si ca nu se impune admiterea propunerii de liberare condiționată, prin aceeași soluție dispunându-se si un termen de 11 luni ca fiind suficient pentru atingerea scopului educațional din cadrul sistemului penitenciar. Arată ca nu se motivează care sunt elementele care au fost avute in vedere atunci când s-a analizat situația condamnatului. Astfel, consideră ca este o inconsecvență ce deviază asupra elementelor care pot interveni în executarea unei pedepse, condamnatul mai având o prelungire de termen de 3 luni insă instanța a mai acordat un termen, până la 11 luni, în condițiile în care comportamentul condamnatului a fost ireproșabil, a avut o atitudine sinceră, corectă si a participat la activitățile profesionale care au dus la o reducere a pedepsei de 240 zile.
Aparatorul recurentului condamnat, avocat R. D., având cuvântul, de asemenea solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de instanța de fond cu consecința admiterii cererii de liberare condiționată.
Este adevărat ca instituția liberării condiționate nu este un drept conferit condamnatului ci o vocație care ar trebui sa aibă capacitatea de a se motiva exigențelor art.59 Cod penal, însă apreciază ca hotărârea instanței de fond nu se subsumează unei asemenea cereri, nemotivând de ce la acest moment este necesar a se respinge propunerea de liberare condiționată precum si acordarea unui nou termen de reiterare a cererii, de 4 ori mai mare. Pentru respingerea propunerii de liberare condiționată instanța de fond putea sa aibă în vedere două aspecte, si anume: sa se aibă in vedere împrejurarea ca recurentul a fost sancționat de 3 ori sau sa se analizeze in sine pedeapsa ori infracțiunea pentru care acesta a fost condamnat, motive care sunt nerezonabile prin prisma art.59 Cod penal, condamnatul având un comportament bun si dând dovezi temeinice de îndreptare, fiind stăruitor în muncă. Ori, sa se aibă în vedere pedeapsa ori infracțiunea pentru care recurentul a fost condamnat ar însemna ca acesta sa fie condamnat de 2 ori, lucru inadmisibil.
Din înscrisurile existente la dosar considera ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.59 Cod penal, iar ca circumstanțe personale urmează a se avea in vedere ca acesta se bucură de sprijinul familiei, va dobândi un venit licit ca urmare a angajării sale, conform înscrisului depus. De asemenea solicita a se constata ca, pentru același gen de infracțiune au fost condamnate mai multe persoane in diferite dosare penale, aceștia au fost amânați o dată de către comisie însă apoi s-a admis liberarea condiționată.
Consideră că reeducarea recurentului condamnat poate avea loc și în situația în care acesta ar beneficia de liberarea condiționată sens in care solicită admiterea cererii.
În subsidiar, solicită a se dispune reducerea termenului pentru reexaminarea cererii.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de condamnatul L. B. A., ca fiind nefondat și apreciază că sentința penală recurată este legală și temeinică, în mod corect dispunându-se respingerea cererii de liberare condiționată, in urma analizării obiective a înscrisurilor de la dosar, apreciindu-se corect, ca acesta nu a dat suficiente dovezi de îndreptare si integrare socială, condamnatul fiind sancționat disciplinar de 3 ori si a beneficiat de un număr mic de recompense pe parcursul executării pedepsei, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.59 Cod penal.
Recurentul condamnat L. B. A., in ultimul cuvânt, arată ca este de acord cu concluziile formulate de apărătorii săi, participând la toate programele organizate in mediul penitenciar.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare;
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată că prin sentința penală nr.2451/27 09 2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._, s-a respins, ca neîntemeiată, propunerea de liberare condiționată formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor din cadrul Penitenciarului Poarta Albă, județul C., privind pe condamnatul L. B. A., fiul lui Ș. și G., născut la 20.08.1980.
S-a fixat termen de reînnoire a propunerii la 27.08.2014.
În baza art.189 Cod procedură penală;
S-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C. a sumei de 100 lei RON – onorariu avocat din oficiu D. A. – delegație nr. 3077/2013.
În baza art.192 alin. 3 Cod procedură penală;
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate ce funcționează în Penitenciarul Poarta Albă în temeiul Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, a analizat situația condamnatului L. B. A. care a fost condamnat la pedeapsa de 16 ani închisoare, aplicată prin sent. pen. nr. 31/F/2003 a Tribunalului Ialomița.
A început executarea la data de 18.04.2002 și expiră la data de 18.03.2018.
A câștigat un număr de 240 zile prin muncă.
A fost sancționat disciplinar de trei ori și a fost recompensat de 14 ori.
Este nerecidivist, fără antecedente penale.
Se află la a doua comisie.
De la ultima analiză și până în prezent a avut un comportament corespunzător normelor carcerale.
Nu a fost sancționat disciplinar și a fost recompensat o dată.
Nu a fost planificat la muncă.
A participat la o dezbatere.
Analizând actele de la dosar în legătura cu cererea formulată, instanța a reținut că acest condamnat nu poate fi liberat condiționat întrucât nu rezultă dovezi temeinice de îndreptare a petentului.
Prima instanță a reținut că beneficiul liberării condiționate nu este un drept al condamnatului, ci numai o vocație a acestuia și, din analiza datelor existente la dosar a apreciat în acest moment că nu este oportună și prudentă acordarea acestui beneficiu deținutului, pentru restul de pedeapsă.
S-a considerat că pedeapsa privativă de libertate aplicată acestuia nu și-a atins scopul înainte de expirarea ei, astfel că timpul efectiv executat nu este suficient reeducării sale și prevenirii comiterii de alte infracțiuni, de îndată ce acesta s-ar afla în libertate.
A subliniat prima instanță că liberarea condiționată ca instituție de drept penal, constituie nu numai un mijloc de individualizare administrativă a pedepsei, dar și un mijloc de reeducare a condamnaților, care au astfel posibilitatea de a dovedi că nu este necesar să execute în continuare pedeapsa, ceea ce nu se poate reține în prezent în privința condamnatului.
Având în vedere prevederile art. 59 C.penal, potrivit cărora liberarea condiționată se acordă atunci când se consideră că scopul pedepsei a fost atins înainte de durata prevăzută în hotărârea de condamnare, fapt ce se stabilește, în mod deosebit pe comportarea condamnatului în timpul executării pedepsei și pe baza antecedentelor penale, instanța a considerat necesară reanalizarea situației la data de 27.08.2014
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs, în termen legal, condamnatul L. B. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că a avut un comportament bun pe perioada detenției și a dat dovezi temeinice de îndreptare, fiind stăruitor în muncă.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, atât prin prisma criticilor formulate precum și din oficiu, în conformitate cu art. 385 ind. 6 C.p.p., tribunalul reține următoarele:
Instituția liberării condiționate constituie un beneficiu pentru condamnat care îi poate fi acordat de către instanță în situația în care acesta prezintă credibilitate și garanția că scopul preventiv al pedepsei precum și funcțiile acesteia de constrângere și reeducare s-au realizat prin eforturile condamnatului înainte de executarea integrală a pedepsei astfel încât acesta se poate integra în societate.
Pornind de la faptul că regula o constituie executarea integrală a pedepsei, liberarea condiționată fiind excepția precum și de la faptul că, și în situația în care condamnatul îndeplinește condițiile impuse de dispozițiile art.59 C.p. și art.75 din Legea 275/2006, instanța nu este obligată să dispună punerea în libertate a condamnatului, sens în care legiuitorul a folosit în redactarea dispozițiilor legale mai sus menționate sintagma „condamnatul poate fi liberat condiționat”, iar nu exprimări de genul „condamnatul este liberat condiționat”, ori „instanța dispune liberare condiționată”, rezultă că, la analizarea oportunității liberării condiționate, instanța poate ține seama și de elemente ca: natura faptei comise, gravitatea acesteia, modul concret de comitere - elemente ce pot furniza date legate de periculozitatea persoanei acestuia, de predispoziția sa pentru comiterea unui anume gen de infracțiuni, despre capacitatea reală a acestuia de reintegrare în societate ori despre existența unui anume risc de recidivare.
Din această perspectivă, tribunalul consideră că perioada efectiv executată de către condamnatul L. B. A. care a comis o infracțiune de o deosebită violență ( omor deosebit de grav ), suprimând viața victimei prin lovituri aplicate în mod repetat cu diferite obiecte, împreună cu alte persoane, chiar dacă acesta se află la a doua analiză, nu este suficientă pentru a se considera că, în mod indiscutabil, acesta a dobândit capacitatea reală de integrare în societate, și că în prezent poate fi liberat condiționat fără nici un fel de risc, termenul de amânare stabilit cu prilejul primei analize fiind unul foarte scurt ( de 2 luni ) prin raportare la gravitatea faptei comise și cuantumul pedepsei aplicate care ar urma să expire la 18.03.2013.
Pentru argumentele expuse, tribunalul va respinge recursul declarat de către condamnat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.p.p.:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurentul-condamnat L. B. A., fiul lui Ș. si G., născut la data de 20 08 1980, deținut in Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr.2451/27.09.2013 pron. de către Judec. Medgidia în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin 2 C.p.p.:
Obligă pe recurent la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare
avansate de către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. R. M. V. A. A.
GREFIER,
I. B.
Red.jud.fond.A.V.V.
Red./tehnored.jud.recurs. M.V./ /3ex
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
