Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 207/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 207/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 5927/212/2013/a1
Dosar penal nr._ 13
ROMANIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.207
Ședința publică din 27.02.2013
PREȘEDINTE – I. R.
JUDECĂTORI – M. V.
- A. A.
GREFIER – C. C.
Ministerul Public reprezentat de PROCUROR – C. B.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de recurenții inculpați
S. P. M. - fiul lui I. și F., născut la data de 02.05.1986, A. I. M. - fiul lui I. și A. L., născut la data de 16.07.1992 și D. V. - fiul lui V. și E., născut la data de 19.04.1994, deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii din data de 25.02.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr. _ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică, cu respectarea disp.art.297 alin.1 Cod pr.penală, se prezintă recurentul inculpat S. P. M., în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat L. M., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, prezent recurentul inculpat A. I. M., în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat T. A., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, prezent recurentul inculpat D. V., în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat O. G., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedură legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.176-181 Cod pr.penală.
Recursul este declarat cu respectarea dispozițiilor art.3852 Cod pr.penală, în termenul prevăzut de art.3853 Cod pr.penală, nemotivat.
Apărătorul recurentului inculpat S. P. M., avocat L. M., având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat de recurentul inculpat împotriva încheierii din data de 25.02.2013, pronunțată de Judecătoria C., încheiere prin care s-a apreciat că se impune în continuare menținerea stării de arest față de acesta.
In principal, în temeiul disp. art.3001 alin.2 Cod pr.penală, solicită revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, față de inculpatul S. P. M., nu au existat și nici nu au intervenit temeiuri noi care să impună menținerea în continuare a acestei măsuri preventive. Astfel, având în vedere circumstantele în care inculpatul a fost reținut în noaptea de 29/30.01.2013, de către organele de poliție, în localitatea M. K., alături de ceilalți doi coinculpați și împrejurarea că în portbagajul autoturismului aparținând inculpatului A. I. M. s-ar fi găsit bunuri provenite din sustrageri, au determinat la momentul respectiv luarea măsurii arestării preventive.
Ulterior, după ce s-au efectuat cercetări în faza de urmărire penală și în fața instanței de judecată, apreciază că în această cauză, acele temeiuri nu au existat și nici nu există temeiuri noi din care să rezulte necesitatea privării de libertate.
Solicită să se aibă în vedere că inculpatul, încă de la prima declarație, a afirmat că nu se face vinovat de cele 9 fapte de furt care i se rețin în sarcină. Este adevărat că a recunoscut că se afla în compania celor doi coinculpați dar nu are nici o legătură cu bunurile sustrase de aceștia sau de cele găsite în portbagajul mașinii. Totodată, solicită să se observe că în afară de declarațiile celor doi coinculpați și de plângerile părților vătămate, nu există alte probe care să conducă la concluzia că inculpatul ar fi săvârșit cele 9 fapte de furt, apreciind că numai aceste probe nu sunt suficiente să dovedească vinovăția inculpatului. Până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Așa cum a precizat încă de la început inculpatul, cu privire la modalitatea în care ceilalți doi au recunoscut faptele săvârșite și implicarea acestuia, a arătat că au fost forțați de organele de urmărire penală să recunoasca faptele, spunându-le exact ce să declare. Se poate observa că declarațiile olografe date în faza de urmarire penală de către cei doi coinculpați nu detaliază faptele săvârșite. Ulterior, se poate observa că, în special declarația inculpatului A. I. M., este foarte amănunțită, pe 8 pagini, dar dată într-o perioadă scurtă de timp, ceea ce, în opinia sa, este foarte greu ca această persoană să-și fi amintit toate detaliile faptelor săvârșite, atât de multe informații într-un timp atât de scurt, respectiv 40 minute.
Astfel, tinde să creadă că afirmațiile și declarațiile inculpatului S. P. sunt reale, având în vedere vârsta fragedă a celorlalți doi inculpați, au fost pentru prima dată în prezența organelor de urmărire penală, precum și faptul că li s-a promis că vor fi puși în libertate, ceea ce nu s-a întâmplat.
Un alt aspect, dacă se vor analiza mai în detaliu probele administrate în faza de urmărire penală, se poate observa că din declarațiile celor doi coinculpați reiese faptul că inculpatul S. P. era cel care forța ușile mașinilor, deschizând portierele și apoi lua bunuri din interior. La dosarul cauzei există o expertiză tehnico-științifică cu privire la urmele papilare care s-au prelevat de la o parte din mașinile părților vătămate, urme ce aparțin inculpatului A. I. M..
Totodată, arată că s-au mai prelevat urme papilare de la mașina unei părți vătămate, respectiv de la mașina aparținând familiei D., însă există un proces verbal de cercetare la fața locului (fila 71), din care rezultă că s-au prelevat urme papilare dar nu s-a efectuat o expertiză tehnico-științifică cu privire la aceste urme, pentru a vedea cui aparțin.
Apreciază că vinovăția acestui inculpat poate fi pusă sub semnul întrebării și poate beneficia de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive. Având în vedere că s-au administrat toate probele, solicită să i se dea posibilitate inculpatului să-și poată face apărarea într-o modalitate normală, apreciind că nu există nici un pericol pentru ordinea publică dacă inculpatul va fi cercetat în stare de libertate .
Arată că la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri din care rezultă că inculpatul are o pregătire profesională, declarațiile unor martori care atestă modul în care este perceput în societate, de unde se poate concluziona că inculpatul nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
In subsidiar, apreciind că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate, solicitând să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv localitatea N. B., inculpatul obligându-se să respecte dispozițiile impuse de art.145 Cod pr.penală.
Apărătorul recurentului inculpat A. I. M.,avocat T. A., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și revocarea arestului preventiv, considerând că scopul măsurii preventive a fost atins.
Jurisprudența CEDO statuează necesitatea dovedirii pe baza de probe certe si concrete raportate la materialul probator a pericolului concret, în acest sens precizând că nu există pericolul ca inculpatul să se sustragă procesului penal întrucât acesta a recunoscut săvârșirea faptelor și, odată pus în libertate, nu va împiedica înfăptuirea justiției. Inculpatul A. I. M. a colaborat cu autoritățile și urmează să se prevaleze de disp. art.3201 Cod pr.penală.
Totodată, solicită să se aibă în vedere împrejurarea că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, nu are antecedente penale, a avut un loc de muncă anterior săvârșirii faptelor, are o concubină care este însărcinată și este susținut de familie.
Apreciază că la acest moment procesual lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar menținerea stării de arest este neîntemeiată, față de atitudinea inculpatului care nu a fost influențat și a dat declarații de bună voie.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpat D. V., avocat O. G., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive, potrivit art.3001 alin.2 Cod pr.penală, apreciind că temeiurile inițiale au încetat și nu există temeiuri noi care să justifice în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Consideră că cea de-a doua teză prev. de art.148 lit.f Cod pr.penală nu este îndeplinită întrucât de la momentul arestării preventive au trecut aproape 3 săptămâni, iar pericolul concret a fost analizat de către prima instanță în mod abstract și nu cu probe faptuale, așa cum cere jurisprudența CEDO.
Solicită instanței sa aibă in vedere cauza C. contra României, in care se stipulează ca la analizarea pericolului concret, organele judiciare nu sunt ținute doar de gravitatea infracțiunii si modul de acțiune. Precizează faptul că arestarea preventiva este o măsura excepțională care trebuie fundamentată și pe alte motive decât cele prevăzute de art. 148 lit. f C.p.pen.
Precizează că pericolul concret pentru ordinea publică nu trebuie analizat numai raportat la natura infracțiunii, ci și prin prisma circumstanțelor personale ale inculpatului, arătând că acesta se afla la primul conflict cu legea penală, menționează faptul că se află in această situație din cauza anturajului său, regretă profund cele întâmplate, fiind integrat în societate și beneficiază de sprijinul familiei. De asemenea, solicită a se avea în vedere și lipsa de experiență a inculpatului, vârsta fragedă a acestuia, inculpatul având un loc de muncă cu contract anterior săvârșirii infracțiunilor care i se rețin in sarcină, are un domiciliu stabil și a terminat cursurile școlare.
Cu privire la prejudiciul cauzat, solicită a se analiza faptul că o singură persoană se constituire parte civilă în cauză, restul prejudiciului fiind recuperat în integralitate, arătând că familia inculpatului este de acord cu achitarea acestuia.
Față de toate aceste argumente, solicită admiterea recursului și, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, dacă instanța va aprecia că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune luarea unei măsuri preventive, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv localitatea N. B..
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor, apreciind încheierea instanței de fond ca fiind legală și temeinică, având în vedere numărul mare de acte materiale săvârșite, împrejurarea că unul dintre inculpați este recidivist, iar ceilalți doi inculpați, chiar agenți de pază, au săvârșit acte materiale de acest gen.
Recurentul inculpat S. P. M., în ultim cuvânt, este de acord cu concluziile apărătorului său, precizând că față de ceilalți doi coinculpați s-au manifestat presiuni și au fost bătuți de către organele de poliție.
Recurentul inculpat A. I. M., în ultim cuvânt, recunoaște faptele și solicită să fie judecat în stare de libertate. Precizează că nu a fost bătut de organele de poliție.
Recurentul inculpat D. V., în ultim cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate, este de acord cu concluziile apărătorului său și menționează că nu a fost bătut de organele de poliție.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor penale de fata:
Prin incheierea din data de 25.02.2013 pronuntata de Judecatoria Constanta s-a dispus:
-În baza art 3001 alin.1 c.pr.pen,constată legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților S. P. M., A. I. M. și D. V..
- In baza art 3001 alin 3 c.pr.pen menține arestarea preventivă a inculpaților S. P. M., A. I. M. și D. V. .
-Respinge cererile privind revocarea/înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de către avocații inculpaților.
Pentru a pronunta aceasta incheiere instanta de fond a retinut ca, la data de 21.02.2013 prin rechizitoriul nr. 1893/P/2013, P. de pe lângă Judecătoria C. i-a trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pe inculpații S. P. M., A. I. M. și D. V., sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, e, g și i C.p, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din codul penal, reținându-se în sarcina primilor doi participația la toate cele 9 acte materiale ale infracțiunii, iar în sarcina celui din urmă la 5 dintre acestea. În ceea ce-l privește pe inculpatul S. P. M., s-a reținut și starea de recidivă postcondamnatorie, potrivit art. 37 lit. a din codul penal..
Prin incheierea nr. 27/31.01.2013 pronuntata de Judecatoria Constanta, s-a dispus in baza art.148 lit. f C. proc. penală arestarea preventiva a inculpaților S. P. M., A. I. M. și D. V., pe o durată de 29 zile, de la data de 31.01.2013 și până la data de 28.02.2013, inclusiv, apreciindu-se că în cauză sunt indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpați a infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, e, g și i C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 2 din codul penal (în total 9 acte materiale, doar inculpatul D. V. participând doar la 5 dintre acestea), constând în aceea că, în perioada 19-30.01.2013, pe timp de noapte, inculpații, prin forțarea portierelor mai multor autoturisme parcate pe raza localității M. K., au sustras din interiorul acestora diverse bunuri, fiind totodată îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.p.p. privind limita de pedeapsă a infracțiunii cu privire la care se fac cercetări și existența pericolului concret pentru ordinea publică prin lăsarea inculpaților în libertate. Soluția a rămas definitivă la data de 05.02.2013, prin încheierea nr. 30 a Tribunalului C..
Verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța de fond a apreciat că, măsura este legală și temeinică și că motivele care au determinat arestarea preventivă nu au încetat, subzistând și la acest moment procesual indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă cu privire la comiterea infracțiunii de furt calificat și probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prezența pericolului concret pentru ordinea publică este reflectată de circumstanțele reale în care inculpații sunt suspectați că ar fi comis infracțiunea, așa cum au fost reținute de către instanța care a luat măsura arestării preventive, din scopul urmărit (sustragerea de bunuri din patrimoniul altor persoane), din urmarea produsă (vătămarea relațiilor sociale privitoare atât la protejarea patrimoniului),din natura, gravitatea și limitele de pedeapsă a infracțiunii pentru care sunt cercetați și din circumstanțele personale ale inculpaților (așa cum acestea au fost prezentate anterior).
Astfel, având în vedere și cele invocate de apărătorii inculpaților D. V. și A. I. M., cu ocazia dezbaterilor asupra legalității și temeiniciei arestării preventive, în ceea ce privește circumstanțele personale ale acestora, oarecum mai favorabile decât cele ale inculpatului S. P. M., trebuie observat că motivele pentru care s-a apreciat că și aceștia doi prezintă pericol concret pentru ordinea publică nu au fost întemeiate exclusiv pe aceste considerente, iar situația lor, de asemenea nu s-a schimbat față de momentul luării măsurii arestării preventive.
Astfel, chiar dacă, spre deosebire de inculpatul S. P. M., ceilalți doi inculpați nu au antecedente penale și au și recunoscut comiterea faptelor, neexistând astfel, în ceea ce-i privește, riscul influențării unei părți și al îngreunării aflării adevărului, acest fapt nu semnifică, prin el însuși, că lăsarea inculpaților D. V. și A. I. M. nu ar reprezenta pericol concret pentru ordinea publică. De altfel,temeiul privării acestora de libertate nu a fost fundamentat pe art. 148 lit. b c.proc.pen, ci pe art. 148 lit. f din același cod, sens în care, față de considerentele expuse, nu au intervenit schimbări nici în raport cu situația acestora doi, inclusiv în ceea ce privește circumstanțele lor personale.
În ceea ce privește aspectele invocate, cu ocazia dezbaterii legalității și temeiniciei arestării preventive, de către apărătorul inculpatului S. P. M., instanța constată că acestea privesc fondul cauzei și vor fi avute în vedere la soluționarea acesteia. La acest moment procesual, din datele existente la dosar rezultă indicii temeinice, în sensul art. 68 ind. 1 din c.p.p., așa cum s-a reținut și cu ocazia luării măsurii arestării preventive, iar față de acel moment, de asemenea, nu au survenit modificări în situația de fapt.
Luând în considerare posibilitatea luării față de inculpați a altor măsuri preventive mai puțin intruzive în libertatea acestora, față de circumstanțele cauzei în acest stadiu procesual, față de faza incipientă a procesului penal - nici nu a fost începută cercetarea judecătorească, față de caracterul rezonabil al duratei măsurii (organul de urmărire penală a depus diligențe pentru a asigura desfășurarea urmăririi penale cu celeritate - de la data luării măsurii privative de libertate față de inculpați (30.01.2013), până la trimiterea lor în judecată (21.02.2013), au trecut doar 23 zile, față de caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru protejarea publicului împotrivapericolului de repetare a faptelor de natura celor față de care se efectuează cercetări și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, precum și față de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpaților și cu scopul urmărit, instanța constată caracterul insuficient al unor astfel de măsuri.
Impotriva acestei incheieri au declarat recurs inculpatii Stoenica P. M., A. I. M. si D. V., criticand-o sub aspectul nelegalitatii si netemeiniciei, in sensul ca, in mod gresit a apreciat instanta de fond ca se impune mentinerea in continuare a stari de arest, in conditiile in care pentru inculpatul Stoenica P. M. nu exista indicii temeinice de comitere a faptelor ce i se retin in sarcina, ca probele ce au fost administrate prezinta mai multe deficiente in sensul ca ceilalti doi inculpati au fost fortati sa dea anumite declaratii in care sa il implice si pe acest inculpat.
Inculpatii A. I. M. si D. V. au motivat ca, vor intelege sa se prevaleze de dispozitiile art. 320/1 C.p.p., ca si-au recunoscut faptele pe care le regreta si ca nu au fost batuti sau fortati sa sustina declaratii de catre organele de politie.
Examinand incheierea penala recurata prin prisma criticilor formulate si din oficiu, tribunalul apreciaza ca, recursul declarat in cauza de recurentul inculpat Stoenica P. M. este nefondat si urmeaza sa fie respins, insa recursurile formulate de inculpatii A. I. M. si D. V. vor fi admise ca fondate.
In mod corect a apreciat instanta de fond ca, in cauza exista indicii temeinice de comitere a faptelor de care sunt banuiti inculpatii, iar in cazul inculpatului Stoenica P. M. este intrunita si conditia privind pericolul pentru ordinea publica, inscrisa in art. 148 lit.f C.p.p. si nu poate fi la acest moment pus in libertate, intrucat temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii subzista in continuare.
Astfel, inculpatul Stoenica P. M. este banuit de comiterea a 9 acte materiale de furt calificat, din autoturisme parcate in loc public, in conditiile in care acesta a mai fost anterior condamnat la o pedeapsa cu inchisoarea cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei, iar la momentul presupusei comiteri a faptelor se afla in termenul de incercare, deci prin punerea in libertate exista riscul major ca, ar putea reitera comportamentul infractional, din moment ce existenta unei condamnari nu l-a determinat sa-si schimbe comportamentul si sa nu mai intre in conflict cu legea penala, asa cum este in prezent banuit.
Mai mult, din atitudinea acestuia manifestata si in fata instantei de recurs, inculpatul incearcă influientarea coinculpatilor, incercand sa acrediteze ideea ca, acestia au fost batuti si fortati sa declare . in fata organelor de politie, desi ceilalti doi inculpati nu au confirmat o asemenea ipoteza, insa pentru instanta de recurs apare ca oportuna mentinerea in stare de arest a acestui inculpat, tocmai pentru a garanta bunul mers al procesului penal si a cercetarii judecatoresti care nu a inceput.
In ceea ce ii priveste pe ceilalti doi inculpati, A. I. M. și D. V., tribunalul apreciaza ca nu este oportunitatea mentinerii starii de arest a acestora, avand in vedere natura faptelor comise, a gradului de implicare al acestora in comiterea lor, a atitudinii sincere si cooperante si a mentinerii aceleiasi pozitii procesuale, chiar daca s-a incercat o influientare de catre celalalt inculpat.
Astfel, se constata ca, la acest moment cand, faptele au fost deja recunoscute de cei doi inculpati nu mai pot fi influientate probele din prezenta cauza, urmarirea penala fiind finalizata, ca exista posibilitatea pentru cei doi inculpati sa uzeze de procedura simplificata, fata de datele ce caracterizeaza persoana inculpatilor, care sunt tineri, nu au mai intrat in conflict cu legea penala si-au manifestat regretul pentru faptele comise, de aceea se apreciaza ca, desi masura preventiva s-a luat in conditii de legalitate nu se mai impune mentinerea acesteia.
De aceea, Tribunalul va admite, ca fondate, recursurile formulate de recurentii-inculpati A. I. M. si D. V., împotriva încheierii de ședință din data de 25.02.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._ 13 .
Va casa, in parte, încheierea penală recurată și, rejudecând:
In baza art. 139 C.proc.pen. rap. la art. 145 alin.1 C.proc.pen. dispune inlocuirea masurii arestarii preventive a inculpatilor A. I. M. si D. V. cu masura obligarii de a nu parasi localitatea, respectiv .. Constanta, apreciind ca si aceasta masura preventiva poate sa asigure o buna desfasurare a procesului penal.
Va dispune punerea de indata in libertate a inculpatilor A. I. M. si D. V. de sub puterea mandatelor de arestare preventiva nr. 23 si nr. 24 din data de 31.01.2013 emise de Judecatoria Constanta, daca nu sunt retinuti sau arestati in alta cauza.
În baza art.145 alin.11 si alin.12 C.p.p., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea inculpatii A. I. M. si D. V. au obligatia sa respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de cate ori vor fi chemati;
b) să se prezinte la organul de poliție, Postul de Politie al Comunei N. Balcescu, desemnat cu supravegherea conform programului de supraveghere stabilit sau ori de câte ori vor fi chemati ;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată ;
d) sa nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
e) sa nu ia legatura intre ei si cu inculpatul S. P. M., cu partile vatamate si cu martorii din prezenta cauza, direct sau indirect ;
Desemneaza ca organ de supraveghere Postul de Politie al Comunei N. Balcescu jud. Constanta în raza căruia domiciliaza inculpatii A. I. M. si D. V. .
Măsura dispusă se comunică administrației locului de deținere, inculpatului și organelor prevăzute de art.145 alin.21 Cpp.
În baza art.145 alin.3 C.proc.pen. atrage atenția inculpatilor asupra consecințelor decurgând din nerespectarea, cu rea credință, a măsurilor de supraveghere impuse.
Va înlătura din cuprinsul încheierii penale recurate dispozițiile privind mentinerea starii de arest fata de inculpatii A. I. M. si D. V. și menține celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C. Pr. P.. respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul – inculpat S. P. M., impotriva incheierii din data de 25.02.2013, pronunțată de Judecătoria Constanta în dosarul nr._ 13.
În baza art. 192 alin.2 C. Pr. P.. obligă recurentul – inculpat S. P. M. la plata sumei de 50 lei, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat.
In baza art.38515 pct.2 lit.d C.proc.pen., admite, ca fondate, recursurile formulate de recurentii-inculpati A. I. M. si D. V., împotriva încheierii de ședință din data de 25.02.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._ 13 .
Caseaza, in parte, încheierea penală recurată și, rejudecând:
In baza art. 139 C.proc.pen. rap. la art. 145 alin.1 C.proc.pen. dispune inlocuirea masurii arestarii preventive a inculpatilor A. I. M. si D. V. cu masura obligarii de a nu parasi localitatea, respectiv .. Constanta.
Dispune punerea de indata in libertate a inculpatilor A. I. M. si D. V. de sub puterea mandatelor de arestare preventiva nr. 23 si nr. 24 din data de 31.01.2013 emise de Judecatoria Constanta, daca nu sunt retinuti sau arestati in alta cauza.
În baza art.145 alin.11 si alin.12 C.p.p., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea inculpatii A. I. M. si D. V. au obligatia sa respecte următoarele obligații:
f) să se prezinte la instanța de judecată ori de cate ori vor fi chemati;
g) să se prezinte la organul de poliție, Postul de Politie al Comunei N. Balcescu, desemnat cu supravegherea conform programului de supraveghere stabilit sau ori de câte ori vor fi chemati ;
h) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată ;
i) sa nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
j) sa nu ia legatura intre ei si cu inculpatul S. P. M., cu partile vatamate si cu martorii din prezenta cauza, direct sau indirect ;
Desemneaza ca organ de supraveghere Postul de Politie al Comunei N. Balcescu jud. Constanta în raza căruia domiciliaza inculpatii A. I. M. si D. V. .
Măsura dispusă se comunică administrației locului de deținere, inculpatului și organelor prevăzute de art.145 alin.21 Cpp.
În baza art.145 alin.3 C.proc.pen. atrage atenția inculpatilor asupra consecințelor decurgând din nerespectarea, cu rea credință, a măsurilor de supraveghere impuse.
Înlătură din cuprinsul încheierii penale recurate dispozițiile privind mentinerea starii de arest fata de inculpatii A. I. M. si D. V. și menține celelalte dispoziții.
In baza art.192 alin.3 C.proc.pen. celelalte cheltuieli judiciare raman in sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.02.2013.
P., JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. R. M. V. A. A.
GREFIER,
C. C.
Red.jud.fond M.N.
Tehnored. Jud.A.A./3 ex./7.03.2013
| ← Dare de mită. Art. 255 C.p.. Sentința nr. 341/2013. Tribunalul... | Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... → |
|---|
