Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 1046/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1046/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 8341/256/2012
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1046
Ședința publică din 15 octombrie 2013
PREȘEDINTE : L. I. B.
JUDECĂTORI : M. L. T.
: M. M.
GREFIER : A.-M. G.
Cu participarea PROCUROR: C. C. B.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de petentul condamnat S-a luat în examinare recursul penal promovat de condamnatul S. M. C. – domiciliat în C., . nr.20, județ C. – împotriva sentinței penale nr.1680/27.06.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar penal nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședința publică cu respectarea disp.art.297 alin.1 Cod pr.penală, se constată lipsa recurentului condamnat, pentru care răspunde apărătorul ales Calaigii S., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
Apărătorul ales al petentului condamnat, având cuvântul, menționează că renunță la cererea privind depunerea la dosarul cauzei a actelor medicale.
Instanța ia act de renunțarea apărătorului petentului condamnat la cererea formulată, privind depunerea la dosar a actelor medicale.
Recursul este declarat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.3852 cod procedură penală, în termenul prevăzut de art.3853 cod procedură penală, nemotivat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.38510 cod procedură penală.
În baza art.301 cod procedură penală, instanța întreabă dacă mai sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat și având în vedere că nu sunt, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art.385 13 cod procedură penală.
Avocat ales Calaigii S., având cuvântul, solicită, ca prim motiv de recurs, admiterea recursului formulat de recurentul condamnat S. M. C., cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe, urmând a se constata că dreptul la apărare al petentului condamnat a fost încălcat, acesta aflându-se în imposibilitate de a participa la proces. Deși s-a solicitat prezența inculpatului la instanță, acesta nu s-a putut prezenta întrucât nu se putea mișca din pat, însă instanța nu a avut în vedere administrarea de probe pentru a constata care este situația inculpatului.
Ca al doilea motiv de recurs, solicită admiterea recursului declarat de recurentul condamnat S. M., casarea hotărârii recurate și, rejudecând, să fie respinsă sesizarea formulată de către Serviciul de Probațiune, urmând a se constata că instanța de fond a analizat mai mult decât obiectul cu care a fost învestită. Astfel, urmează a se observa că Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C. a sesizat instanța cu neprezentarea recurentului la data de 15.11.2012 precum și la încă două date anterioare, însă se poate constata că la filele 57 – 58 din dosarul instanței se află acte medicale eliberate de o clinică din Spania unde recurentul a fost transportat, acte medicale din care rezultă că acesta are oasele bazinului și femurul sfărâmate.
Astfel, solicită instanței să constate că revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere excede temeiului cu care instanța a fost sesizată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de condamnatul S. M. C., ca fiind nefondat și apreciază că sentința penală recurată este legală și temeinică.
Cu privire la primul motiv de recurs, menționează că instanța nu trebuia să facă demersuri în sensul menționat de apărătorul recurentului, ci trebuia doar să citeze persoana și să se asigure că aceasta are asigurată asistența juridică obligatorie în situația în care nu avea un apărător ales. Participarea inculpatului la soluționarea cauzei având obiectul prezentei spețe reprezintă un drept iar nu o obligație, acesta putând participa dacă ar fi dorit. Mai mult decât atât, dacă situația prezentată astăzi este una reală, recurentul condamnat S. M. C. ar fi putut învedera instanței motivul imposibilității prezentării sale iar instanța ar fi putut constata situația acestuia.
De asemenea, urmează a se constata că reprezentarea este o instituție permisă de codul de procedură penală, instituție de care inculpatul putea uza dacă s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a se prezenta în fața instanței de judecată.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, consideră că este hilar a susține că instanța deși investită cu o sesizare a Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C. față de persoana inculpatului S. M. C., aceasta trebuia să se pronunțe numai cu privire la cererea inițială, să nu își exercite rolul său activ și să nu analizeze în ansamblu toată conduita acestuia. Din această perspectivă, în mod corect instanța de fond a apreciază că neprezentarea inculpatului la Serviciul de Probațiune îi este imputabilă acestuia, cu cât mai mult cu cât a constatat că acesta nu se putea prezenta urmare comiterii unor infracțiuni și în alte state. Astfel, deși recurentul inculpat avea obligația de a nu conduce nici un autoturism, totuși acesta a fost condamnat în Austria tocmai pentru conducerea unui autoturism cu care a transportat bunurile pe care le sustrăsese, ocazie cu care a provocat un accident de circulație, accident în care a și suferit vătămările invocate de către apărătorul său cu ocazia susținerii recursului.
Avocat Calaigii S., având cuvântul în replică, menționează că nu pot fi avute în vedere argumentele aduse astăzi de către procuror câtă vreme efectele hotărârii pronunțată de instanța din România sunt valabile doar pe teritoriul statului român.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită a fi avut în vedere de către instanță în contextul replicii apărătorului recurentului inculpat, și principiul personalității legii penale potrivit căruia, legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării de cetățenii români sau de persoanele apatride care își au domiciliul în România.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare;
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 1680 din data de 27.06.2013, Judecătoria Medgidia, a dispus:
„În baza art. 447 Cod procedură penală raportat la art. 864 Cod penal,
Revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante cu închisoarea de 3 ani aplicată condamnatului S. M. C., fiul lui I. și E., născut la data de 24.07.1976 în C., cu domiciliul în mun. C., . nr. 20, județul C., prin sentința penală nr. 1492/P/21.09.2007 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin decizia penală nr. 17/21.01.2008 a Tribunalului C. și decizia penală nr. 260/P/20.05.2008 a Curții de Apel C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208, alin. 1 – 209, alin. 1, lit. a, e, g, și i CP, art. 293, alin. 1 CP și art. 86, alin. 1 CP cu aplicarea art. 33, lit. a CP – art. 34, alin. 1, lit. b CP.
Condamnatul S. M. C. execută în întregime pedeapsa de 3 ani închisoare în condițiile art. 57 CP.
În baza art. 88 CP,
Deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive executate de la 12.12.2006 la 04.04.2007.
În baza art. 71 Cod penal,
Interzice condamnatului drepturile prevăzute de art. 64, alin. 1, lit. a, teza a doua și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 191 CPP,
Obligă condamnatul la plata către stat a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru condamnat.”
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 23.11.2012 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, sesizarea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C., cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată condamnatului S. M. C. prin sentința penală nr. 1492/P din data de 21.09.2007 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar nr._, modificată prin decizia penală nr. 17/21.10.2008 a Tribunalului C., definitivă la data de 20.05.2008 prin decizia penală nr. 260/P din 20.05.2008 a Curții de Apel C..
În susținerea cererii s-a arătat că numitul S. M. C. nu a respectat, cu rea-credință, măsurile de supraveghere instituite în sarcina sa prin sentința penală de condamnare, în sensul că acesta nu s-a prezentat la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C., ignorând chemările în fața consilierului de probațiune, dar și faptul că pe perioada supravegherii i-au fost înmânate două avertismente pentru atitudine nepotrivită și un limbaj necorespunzător.
La dosarul cauzei au fost atașate: copia sentinței penale nr. 1492/P/21.09.2007 a Judecătoriei Medgidia, copiile adreselor emise de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C. și răspunsurile autorităților solicitate în sensul depistării condamnatului S. M. C., precum și proces verbal nr. 5525/SP/17.09.2012 prin care s-a consemnat atitudinea condamnatului de la ultima prezentare la Serviciul de probațiune.
La solicitarea instanței au fost înaintate la dosarul cauzei certificatul de caziere judiciar al condamnatului și sentința penală nr. 370/30.08.2011 a Curții de Apel București prin care este recunoscută sentința penală nr. 151HV 122 / 099 / 18.02.2010 a Tribunalului de Cauze Penale Vienna, Austria.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 1492/P din data de 21.09.2007 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar nr._, modificată prin decizia penală nr. 17/21.10.2008 a Tribunalului C., definitivă la data de 20.05.2008 prin decizia penală nr. 260/P din 20.05.2008 a Curții de Apel C., S. M. C. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
Potrivit procesului-verbal încheiat între condamnat și consilierul de probațiune, în temeiul art. 861 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani și s-au stabilit măsuri de supraveghere și obligații, astfel:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;
- să nu conducă niciun autovehicul.
Serviciul de Probațiune a luat în evidențe pe condamnat și acesta a fost înștiințat despre măsurile de supraveghere și planul de supraveghere.
Potrivit declarației nr. 2140/14.09.2009, condamnatul urma să se deplaseze în Franța începând cu data de 15.09.2009, având totodată cunoștință de data de 30.10.2009 stabilită ca termen de întrevedere cu consilierul de probațiune.
Ca urmare a deplasării anunțate, condamnatul a lipsit la termenele de întrevedere din datele de 30.10.2009, 14.12.2009 și 06.05.2011, justificând ulterior că în anul 2009 a suferit un accident auto și învederând imposibilitatea obiectivă de a se prezenta în țară la întrevederile cu consilierul de probațiune motivată de faptul că acesta se afla internat în diferite unități spitalicești din vestul Europei.
Potrivit sentinței penale nr. 370/30.08.2011 a Curții de Apel București, prin care este recunoscută sentința penală nr. 151HV 122 / 099 / 18.02.2010 a Tribunalului de Cauze Penale Vienna, Austria, în luna august 2009 condamnatul S. M. C. a aderat la un grup infracțional constituit în scopul săvârșirii de furturi din magazine de parfumerie din Viena, iar la datele de 25.09.2009, 27.09.2009 și 09.10.2009, pe timp de noapte, prin efracție și împreună cu alte peroane, a comis trei fapte de furt, cu o valoare a bunurilor sustrase de_,03 euro,_,60 euro, respectiv_,75 euro.
Prin aceeași hotărâre penală s-a reținut săvârșirea de condamnat a infracțiunilor de vătămare corporală gravă și calomnie prin aceea că, la data de 09.10.2009, pe când conducea camioneta cu nr. de înmatriculare BH.0332.PB, cu care transporta o parte din bunurile sustrase, din cauza nerespectării regulilor de circulație privind viteza de deplasare și a interdicției de circulație pe culoarea roșie a semaforului electric, a intrat în coliziune cu un alt autovehicul, rezultând vătămarea corporală a 4 persoane. În privința faptei de calomnie s-a reținut că în timpul anchetei, condamnatul S. M. C., la datele de 21.10.2009 și 30.10.2009, a declarat în mod mincinos că la volanul autovehiculului s-ar fi aflat o altă persoană în timpul producerii accidentului.
Față de faptele reținute, condamnatul a fost arestat preventiv începând cu data de 09.10.2009 și transferat în România – în anul 2011 - în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de autoritățile judiciare austriece.
Față de acestea, instanța reține că persoana condamnată, deși fiind citată în mai multe rânduri, nu s-a prezentat la sediul serviciului de probațiune o lungă perioadă de timp, nerespectând termenele de întrevedere stabilite.
Se reține că imposibilitatea condamnatului de a se prezenta la termenele de întrevedere îi este imputabilă exclusiv acestuia, starea de deținere în care s-a aflat având drept cauză atitudinea ilicită a condamnatului.
De asemenea, instanța reține că pe durata termenului de încercare condamnatul și-a încălcat obligația de a nu conduce nici un autovehicul.
Deși fost gratificat cu încrederea instanței în reeducarea socială, din conduita ulterioară a condamnatului S. M. C. se constată o manifestare disprețuitoare a acestuia față de autoritatea statului, autoritate exercitată inclusiv prin Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C..
Împotriva sentinței penale 1680/27.06.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosar penal_, în termen legal a declarat recurs condamnatul S. M. C..
În susținerea recursului, s-a arătat că dreptul la apărare al petentului condamnat a fost încălcat, acesta aflându-se în imposibilitate de a participa la proces. Deși s-a solicitat prezența inculpatului la instanță, acesta nu s-a putut prezenta întrucât nu se putea mișca din pat, însă instanța nu a avut în vedere administrarea de probe pentru a constata care este situația inculpatului. O altă critică privește împrejurarea că instanța de fond a analizat mai mult decât obiectul cu care a fost învestită, Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C. a sesizat instanța cu neprezentarea recurentului la data de 15.11.2012 precum și la încă două date anterioare, însă se poate constata că la filele 57 – 58 din dosarul instanței se află acte medicale eliberate de o clinică din Spania unde recurentul a fost transportat, acte medicale din care rezultă că acesta are oasele bazinului și femurul sfărâmate.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate, atât prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, instanța constată următoarele:
Pe parcursul judecării contestației în primă instanță, condamnatul s-a prezentat personal solicitând termen pentru pregătirea apărării, și-a angajat apoi avocat, care i-a susținut interesele atât în faza judecății în primă instanță cât și în recurs. Nu există așadar nici un motiv care să justifice încălcarea drepturilor condamnatului .
Pornind de la informații obiective – conținutul sentinței penale nr. 151HV 122 / 099 / 18.02.2010 a Tribunalului de Cauze Penale Vienna, Austria, prima instanță a constatat că S. M. C. a aderat la un grup infracțional constituit în scopul săvârșirii de furturi din magazine de parfumerie din Viena, iar la datele de 25.09.2009, 27.09.2009 și 09.10.2009, pe timp de noapte, prin efracție și împreună cu alte peroane, iar pe de altă parte, acesta nu s-a prezentat la întrevederile stabilite de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C., la datele de 30.10.2009, 14.12.2009 și 06.05.2011.
Nerespectarea de către condamnat a măsurilor de supraveghere este așadar cu atât mai gravă cu cât e determinată de implicarea condamnatului în comiterea unor infracțiuni în Austria, fapt probat obiectiv .
Actele medicale depuse atestă ,în anul 2012, existența unor afecțiuni a căror cauză este învederată de contestator ca fiind accidentul din anul 2009. Primele acte medicale legate de afecțiune sunt din octombrie 2010,o primă intervenție chirurgicală a existat în 9.10.2010 (fila 25 dosar fond ).
Rezultă așadar că recurentul nu a respectat măsurile de supraveghere pentru că era prea ocupat în activitatea infracțională derulată în Austria, fiind de altfel arestat preventiv începând cu data de 09.10.2009, ceea ce reprezintă o evidentă încălcare a măsurilor de supraveghere stabilite de instanță în cuprinsul sentinței penale nr. 1492/P din data de 21.09.2007 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar nr._, modificată prin decizia penală nr. 17/21.10.2008 a Tribunalului C., definitivă la data de 20.05.2008 prin decizia penală nr. 260/P din 20.05.2008 a Curții de Apel C., în raport de care criticile aduse de contestator sunt neîntemeiate, urmând a respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod proc.pen., va obliga pe recurentul condamnat S. M. C. la suma de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod proc.pen.:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul S. M. C. împotriva sentinței penale 1680/27.06.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosar penal_ .
În baza art. 192 alin. 2 Cod proc.pen.:
Obligă pe recurentul condamnat S. M. C. la suma de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.10.2013.
PREȘEDINTE DE COMPLET, JUDECĂTORI,
L. I. B. M. L. T.
M. M.
GREFIER,
A.-M. G.
Tehnored.hot.jud.V.M.U./05.07.2013;
Tehnored.dec.jud.M.L.T./5.11.2013/ 3 ex.
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr.... → |
|---|
