Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 781/2013. Tribunalul CONSTANŢA

Decizia nr. 781/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 02-08-2013 în dosarul nr. 2685/254/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C.

SECȚIA PENALĂ

DECIZIE PENALĂ Nr. 781

Ședința publică din data de 02 august 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE E. G.

Judecător L. M. T.

Judecător I. C. S.

Grefier L. Ș.

Cu participare procuror Grațiela L.

S-a luat în examinare recursul penal promovat de inculpatul P. G. – R. - fiul lui A. și E., născut la data de 09.02.1972 în localitatea Broșteni, jud. Suceava, deținut în Arestul I.P.J.C., împotriva încheierii nr.163 din data de 31.07.2013 pronunțată de Judecătoria M., în dosar penal nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică cu respectarea disp.art.297 alin.1 Cod pr.penală, se prezintă recurentul inculpat – în stare de deținere, asistat de avocat ales D. M., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul nr._ al Judecătoriei M. (fila 7).

Procedura legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod pr.penală.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.

Apărătorul recurentului inculpat având cuvântul, solicită primirea la dosarul cauzei a unui înscris care atestă că inculpatul a fost internat în perioada 11.06._13 în Spitalul de Pneumoftiziologie Iași.

Instanța pune în discuție înscrisul prezentat de apărătorul recurentului inculpat.

Procurorul având cuvântul, precizează că este de acord cu depunerea la dosarul cauzei a înscrisului prezentat de apărătorul recurentului inculpat.

Recursul este declarat în termenul prev.de art.3853 cod pr.penală, nemotivat.

Instanța, în baza art.301 cod pr.penală, întreabă părțile dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat și constatând că nu sunt, declară terminată cercetarea judecătorească, constată recursul în stare de judecată și, în baza art.38513 cod pr.penală, acordă cuvântul în dezbateri.

Instanța deliberând, încuviințează primirea la dosarul cauzei a înscrisului prezentat de apărătorul recurentului inculpat, respectiv bilet de ieșire din spital.

Avocat D. M. având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând, să se admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar.

A apreciat instanța de fond că nu se impune admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât există indicii temeinice din care rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea ce se reține în sarcina sa, fără a preciza care sunt acele indicii, care sunt probele directe care să demonstreze existența infracțiunii.

Nu se dovedește nici măcar existența infracțiunii, se indică două probe, respectiv raportul de constatare tehnico-științifică, care însă nu este suficient pentru a demonstra existența infracțiunii de viol; de reținut că raportul medico-legal nu constată existența unei fapte de viol.

Toată acuzarea se sprijină pe declarațiile a trei martori, care erau în stare avansată de ebrietate, că inculpatul s-a lăudat că ar fi săvârșit o infracțiune. Chiar dacă are o condamnare de 10 ani închisoare, după executarea pedepsei acesta și-a întemeiat o familie, are doi copii, are loc de muncă și a reușit să se integreze în societate. În nici un caz nu trebuie să răspundă azi pentru o faptă pe care a săvârșit-o în trecut și pentru care a fost tras la răspundere penală.

Se invocă de către instanța de fond rezonanța socială a faptelor ce se rețin în sarcina clientului său, însă rezultatul testului A.D.N. va demonstra că nu inculpatul P. G. R. este autorul faptei, urmând ca la acel moment să se discute despre rezonanța socială.

Prima instanță a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar și pentru buna desfășurare a procesului penal.

Să se rețină că nu există nici o probă directă care să-l incrimineze pe inculpatul pe care-l apără.

Urmează a se reține declarația soțului părții vătămate aflată la fila 14, care arată că: „ În urma cercetărilor efectuate de organele de poliței, am aflat că persoana care a întreținut relații sexuale cu soția mea, se numește P. G. R.”. Deci soțul părții vătămate nu a perceput cu propriile simțuri că violatorul era inculpatul.

De reținut și declarația aflată la fila 18 în care soțul părții vătămate arată că: „ A doua zi, am mers la sediul societății unde am discutat cu o femeie și i-am povestit ce s-a întâmplat în seara precedentă la locuința mea, spunându-i că-l bănuiesc de comiterea faptei pe muncitorul pe care-l servisem cu verdețuri în urmă cu câteva zile, ” iar la fila 20 se află o altă declarație a soțului părții vătămate, care relatează „…am bănuit că persoana care a violat-o pe soția mea era unul din muncitorii ce lucrează la societate”…..

Nu s-a făcut o recunoaștere din grup, nu există nici o probă directă, care să-l indice pe inculpat ca autor.

Să se rețină practica CEDO nu merge pe ideea că o persoană care a suferit o condamnare, trebuie să fie neapărat făptuitor și într-o altă cauză, numai pentru că a fost condamnat, sau numai pentru că alte persoane l-au indicat, fără să existe probe directe împotriva sa. Infracțiunea de viol trebuie demonstrată. Trebuie demonstrată existența constrângerii sau cel puțin a raportului intim.

Soțul victimei a formulat plângere penală după trei zile de la săvârșirea faptei. a făcut cercetări trei zile, fără a putea să indice cu precizie persoana care i-a violat soția.

Apreciază că instanța de fond nu a analizat condițiile pentru liberarea provizorie sub control judiciar, deși a indicat disp.art.5 alin.1 din CEDO, care arată că trebuie îndeplinită o condiție pentru reținerea unei persoane și anume: protejarea individului împotriva măsurilor arbitrare.

Nu există indicii temeinice din care să rezulte existența infracțiunii de viol, nici măcar pentru existența infracțiunii de violare de domiciliu.

Numai faptul că a plecat a doua zi după faptă la spital, astfel din rezultă din dosar fila 97, nu înseamnă că a vrut să ascundă săvârșirea faptei. Inculpatul a plecat la spital pentru copilul său. Mai mult, nu exista nici o plângere împotriva inculpatului la momentul când acesta a plecat cu copilul său la spital.

Nu s-a demonstrat existența faptei.

Pentru considerentele arătate, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând, să se admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar.

Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefundat, cu consecința menținerii încheierii pronunțată de prima instanță, încheiere pe care o consideră ca fiind legală și temeinică.

Există indicii temeinice din care rezultă că este posibil ca inculpatul să fi săvârșit fapta ce se reține în sarcina sa. Aceste indicii sunt: declarațiile date de martorii P. G. M., P. I. și T. I., în fața cărora inculpatul a arătat în mod repetat că a săvârșit această faptă.

Declarațiile celor trei martori se coroborează cu declarația dată de soțul părții vătămate, acesta recunoscându-l pe inculpat ca fiind persoana care anterior i-a vândut zarzavaturi.

Subliniază faptul că soțul părții vătămate cunoștea anterior fizionomia inculpatului, ceea ce face posibilă recunoașterea acestuia.

Pe de altă parte, lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind deci inoportună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

Pericolul concret pentru ordinea publică rezidă din faptul că, în mod premeditat, a ales ca victimă o persoană de sex feminin despre care cunoștea că avea o sănătate precară și că era lipsită de apărare.

De asemenea, trebuie avute în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, anterior condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor.

În ce privește împrejurarea că până la acest moment nu au fost dovedite existența unor raporturi intime, să se aibă în vedere că disp.art.198 Cod penal, astfel cum a fost interpretat în R.I.L., este suficient ca inculpatul să fi obținut satisfacție sexuală, profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra.

În ce privește împrejurarea că s-ar putea justifica faptul că inculpatul a părăsit după trei zile localitatea, solicită a se respinge, motivele expuse fiind suficiente pentru a constata că este inoportună și riscantă punerea în libertate a inculpatului, existând risc de repetitivitate.

Având cuvântul în replică, avocat D. M. arată că reprezentantul parchetului susține că „există posibilitatea ca inculpatul să fi săvârșit fapta ce se reține în sarcina sa.”

Nu se poate acuza o persoană pe „posibilități”, ci doar pe probe certe, clare.

În ultim cuvânt, recurentul inculpat P. G. R. arată că, deși a executat o condamnare de 10 ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor, s-a reintegrat în societate, are o familie închegată, 2 copii și a fost un cetățean model.

Nu consideră că cercetarea sa în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică și precizează că-și însușește concluziile formulate de apărătorul său.

Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului penal declarat de inculpatul P. G.-R.:

Prin încheierea de ședință nr.163 din data de 31 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosar penal nr._, s-au dispus următoarele:

„În baza art. 160 ind. 8aalin. 6 C.pr.pen. rap. la art. 160 ind. 2 alin. 2 C.pr.pen,

Respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P. G.-R., fiul lui A. și E., născut la data de 09.02.1972 în loc. Broșteni, jud. Suceava, domiciliat în ., jud. Iași, aflat în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul I.P.J. C., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor concurente de viol, violare de domiciliu și distrugere, fapte prevăzute și pedepsite de art. 197 alin.1, alin.2 lit.a C.pen., art. 192 alin.2 C.pen. și art. 217 alin.1 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit.a din C.pen.

În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen.,

Obligă inculpatul la plata sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.

Cu drept de recurs în termen de 24 de ore de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru părțile lipsă.”

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea formulată la data de 22.07.2013 și înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._, inculpatul P. G.-R., cercetat în dosarul nr._ al Parchetului de pe lângă Judecătoria M., pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de violare de domiciliu și viol, fapte prev. și ped. de art. 192 alin.2 C.pen. și art. 197 alin.1 C.pen., cu aplic. art. 33 lit. a din C.pen. și art. 37 lit. b din C.pen., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună liberarea provizorie a acestuia sub control judiciar.

În motivarea cererii, inculpatul a arătat că, în cauză, sunt întrunite condițiile impuse de art 160 ind. 2 alin. 1 C.pr.pen.; astfel, limitele maxime de pedeapsă aferente faptelor pentru care inculpatul este cercetat nu depășesc limita impusă de textul invocat, respectiv nu sunt mai mari de 18 ani.

De asemenea, sunt îndeplinite condițiile art. 160 ind. 2 alin. 2 C.pr.pen., respectiv, nu există riscul ca inculpatul să zădărnicească aflarea adevărului, să influențeze martorii, părțile, experții ori să distrugă probe sau mijloace de probă.

La acest moment, întreg dosarul de urmărire penală este instrumentat, singura probă ce mai trebuie administrată este expertiza biocriminalistică ADN din probele prelevate de pe cearceaful din casa victimei; cu certiutdine, rezultatul acestei expertize nu poate fi influențat, aceasta fiind o probă științifică și se realizează de Institutul Național de Criminalistică al I.G.P.R..

Din perspectiva probatoriului administrat în cauză, se constată că a fost audiat soțul victimei, S. llie, care a afirmat că agresorul soției sale este un muncitor care cumpără zarzavaturi de la acesta, însă nu se cunoaște în ce condiții s-a făcut recunoașterea inculpatului și este greu de crezut faptul că pe întuneric acesta a putut distinge cu exactitate figura agresorului. Din 40 de muncitori cazați în dormitorul S.C. S.B.R. Solentache Bachy S.R.L., este greu de crezut ca a fost identificat cu certitudine inculpatul.

În cauză, au fost audiați ca martori frații P. I. și P. G. M.. Cei doi martori sunt consăteni cu inculpatul, cunosc faptul că acesta a fost condamnat anterior pentru o faptă de omor și sunt singurii care afirmă că inculpatul le-ar fi făcut confidențe pe fondul consumului de băuturi alcoolice cu privire la fapta comisă. Se poate naște astfel și bănuiala că unul dintre cei doi frați ar putea fi autorul și se susțin reciproc pentru a nu fi trași la răspundere.

La dosar există Raportul de constatare medico-legală nr. 44/A1S/2013/12.06.2013 din care reiese faptul că nu se poate stabili cu exactitate existența mijloacelor de constrângere, nu se poate preciza tipul raportului sexual și nici dacă agresorul a folosit prezervativ.

Raportul de constatare medico-legala este proba științifică cea mai importanta pentru stabilirea existenței faptei de viol. Atâta timp cât nu se poate stabili cu exactitate nici măcar existența raportului sexual, nu se poate vorbi despre o faptă de viol.

În privita sustragerii de la efectuarea urmării penale, inculpatul a arătat că acesta s-a învoit de la muncă la trei zile după comiterea faptei de care este acuzat, pe fondul unor probleme familiale, respectiv unul dintre cei doi copii, minorul P. A. R. a fost internat pentru intervenție chirurgicală la Spitalul Clinic de Urgență Sf. M. - lași. Minorul a fost însoțit și supravegheat de către mama sa, iar celălalt minor a rămas singur;: în acest context, inculpatul a fost nevoit să se învoiască de la locul de muncă, pentru o scurtă perioadă de timp, pentru a avea grijă de cel de-al doilea minor. Când a fost citat pentru audieri, inculpatul s-a prezentat imediat.

Inculpatul a conchis că, în cauză, este posibil să treacă o mare perioadă de timp până va fi întocmită analiza ADN, motiv pentru care a solicitat admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, fiind îndeplinite toate condițiile legale în acest sens.

În vederea soluționării cererii de liberare provizorie sub control judiciar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală, instanța a reținut următoarele:

Inculpatul P. G.-R. este cercetat în dosarul nr. 1576/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria M. pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de violare de domiciliu și viol, fapte prev. și ped. de art. 192 alin.2 C.pen. și art. 197 alin.1 C.pen., cu aplic. art. 33 lit. a din C.pen. și art. 37 lit. b din C.pen.

Prin Încheierea nr. 64/15.06.2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria M. a admis cererea formulată de P. de pe lângă Judecătoria M. și a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. G.-R. pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu 15.06.2013 până la data de 13.07.2013 inclusiv .

La adoptarea acestei măsuri, instanța a avut în vedere în vedere împrejurarea că din probele administrate în cauză până la data formulării propunerii de arestare preventivă, rezultau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat în dosarul penal nr. 1576/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria M..

Astfel, martorii P. G.-M., P. I. și T. I., colegi de serviciu cu inculpatul, au declarat că în cursul zilei de duminică, 26.05.2013, au consumat împreună cu inculpatul băuturi alcoolice la barul .. din localitatea Chirnogeni până în jurul orelor 21,3o, când numiții P. G.-M. și T. I. au plecat și au ajuns în dormitor, iar la scurt timp a venit și numitul P. I..

În jurul orelor 23,oo-23,3o, în dormitor a venit și inculpatul P. G. R., care era în stare avansată de ebrietate și împreună cu colegii săi a mai consumat bere, timp în care le-a povestit că în acea seară a mers la locuința unor situată în apropierea locului în care erau cazați, de la care cumpăra legume și verdețuri și a întreținut raporturi sexuale cu bătrâna, după care cu toții s-au culcat.

În dimineața zilei de 27.05.2013, inculpatul a fost din nou întrebat de către colegii săi, respectiv P. G.-M. și P. I., dacă cele relatate în noaptea anterioară sunt adevărate, iar inculpatul i-a spus unuia dintre colegi că fapta este reală, dar a adăugat că regretă fapta, iar altuia i-a spus că nu este adevărat ceea ce a povestit în seara anterioară.

În aceeași dimineață, în jurul orei 10,oo, soțul părții vătămate, numitul S. I., a venit la sediul societății S.C. SBR Solentache Bachy S.R.L. având în mână o pereche de chiloți și l-a întrebat pe P. I. dacă poate să vorbească cu patronul societății despre o problemă personală, în legătură cu unul dintre angajații societății. Aceste discuții au fost auzite și de către martorul Stamatov T..

Imediat după aceste discuții, în dimineața zilei de 28.05.2013, inculpatul P. G.-R. a plecat fără nicio justificare de la locul unde era cazat și a lăsat bagajele în dormitor.

Din declarația soțului părții vătămate, S. I., a rezultat că în seara zilei de 26.03.2013, în jurul orelor 22,oo-22,oo, după ce a terminat treburile gospodărești și a administrat tratamentul soției sale, s-au culcat în același pat; a precizat că soția sa, S. E., suferă de afecțiuni neuropsihice, respectiv demență mixtă, astfel că nu este conștientă și se deplasează foarte greu, fiind astfel în imposibilitate de a-și exprima consimțământul.

În cursul nopții, S. I. s-a trezit și a văzut că soția este dezbrăcată de la brâu în jos și că în pat, peste ea, se află un bărbat care tocmai întreținuse raporturi sexuale cu ea și care a fugit în momentul în care s-a trezit soțul părții vătămate, motiv pentru care S. I. l-a urmărit și l-a recunoscut ca fiind unul dintre muncitorii care cumpărase anterior alimente de la el, respectiv, inculpatul P. G.-R..

Inculpatul a fost identificat de către lucrătorii de poliție la domiciliu său din ., unde a fugit imediat după săvârșirea faptei pentru a îngreuna desfășurarea cercetărilor penale.

Fiind audiat, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei și a declarat că a plecat de la societatea de unde era angajat pentru că unul din copiii săi minori era bolnav.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică privind detecția comportamentului simulat nr._/14.06.2013, întocmit de I.P.J. Bacău – Serviciul Criminalistic, a rezultat că în evoluția diagramelor poligraf corespunzător răspunsurilor numitului P. G.-R., la întrebările critice ale cauzei, au fost evidențiate modificări ale stresului emoțional, semnificativ caracteristice indiciilor comportamentului simulat.

La data de 14.06.2013, s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de violare de domiciliu și viol, fapte prev. și ped. de art. 192 alin.2 C.pen. și art. 197 alin.1 din C.pen., cu aplic. art. 33 lit. a din C.pen. și art. 37 lit. b din C.pen., activitate confirmată de procuror prin rezoluția din 15.06.2013.

De asemenea, prin ordonanța procurorului din data de 15.06.2009, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat.

Prin Încheierea nr. 74/09.07.2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria M. a admis cererea formulată de P. de pe lângă Judecătoria M. și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului P. G.-R., pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu 14.08.2013 până la data de 12.08.2013 inclusiv .

Pentru a dispune această măsură, instanța a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, astfel cum au fost reținute prin încheierea nr. 64/15.06.2013 a Judecătoriei M., subzistau și impuneau în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Trecând la soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P. G.-R., instanțade fond reținut următoarele:

Potrivit art. 160 ind. 2 alin. 1 C.pr.pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar potrivit alineatului 2 liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va zădărnici aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Potrivit art. 160 ind. 8a alin. 6C.pr.pen., în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile din lege, când cererea este neîntemeiată sau când aceasta a fost făcută de către o altă persoană și nu a fost însușită de inculpat, instanța respinge cererea.

Analizând cererea dedusă judecății prin prisma dispozițiilor legale enunțate, raportat la actele și lucrările dosarului,instanța a constatat că din probele administrate până în acest moment în dosarul de urmărire penală,, respectiv, proces-verbal de consemnare a plângerii, proces-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile soțului părții vătămate, declarațiile martorilor P. G.-M., P. I., Tărnăuceau I., B. G., G. C.-D. și N. D.-I., raportul de constatare tehnico-științifică privind detecția comportamentului simulat nr._/14.06.2013 întocmit de I.P.J. Bacău – Serviciul Criminalistic,, rezultă, în continuare, presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat.

În esență, infracțiunile de viol și, respectiv, violare de domiciliu sunt infracțiuni grave, care sunt pedepsite de legea penală cu închisoarea mai mare de patru ani, astfel încât instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, care se desprinde în mod evident din împrejurările în care au fost comise faptele reținute în sarcina acestuia; cu deosebire, infracțiunea de viol pentru care este cercetat inculpatul este deosebit de gravă, având în vedere împrejurările în care a fost comisă, respectiv, în stare de ebrietate și asupra unei victime aflate în imposibilitate de a se apăra, care suferă de afecțiuni neuropsihice și se deplasează foarte greu.

Mai mult, infracțiunile sunt deosebit de grave și prin modul în care au afectat libertatea persoanei, integritatea corporală și sănătatea acesteia, conturând o periculozitate ridicată, importante fiind în context alegerea premeditată a unei persoane de sex feminin cu o sănătate precară, despre care inculpatul știa cu certitudine că nu se poate apăra, astfel încât instanța poate aprecia că inculpatul a premeditat comiterea faptelor, le-a prevăzut și a acceptat rezultatul acestora.

În speță, inculpatul a fost identificat de lucrătorii de poliție la domiciliu său din ., unde a fugit imediat după săvârșirea faptei, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată și pentru a îngreuna desfășurarea cercetărilor penale.

Fiind audiat, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei și a declarat că a plecat de la societatea de unde era angajat pentru că unul dintre copiii săi minori era bolnav.

De asemenea, comiterea faptelor s-a petrecut pe fondul consumului de alcool, ceea ce conduce la convingerea că inculpatul, în împrejurări asemănătoare, poate adopta un comportament similar și poate fi predispus la acte de violență ridicată, iar potrivit raportului de constatare tehnico-științifică privind detecția comportamentului simulat nr._ / 14.06.2013, întocmit de I.P.J. Bacău – Serviciul Criminalistic, în evoluția diagramelor poligraf corespunzător răspunsurilor numitului P. G.-R., la întrebările critice ale cauzei, au fost evidențiate modificări ale stresului emoțional, semnificativ caracteristice indiciilor comportamentului simulat.

Instanța a reținut și faptul că, potrivit fișei de cazier judiciar, inculpatul nu se află la prima încălcare a legii penale, ci a mai fost condamnat prin sentința penală 261/12.02.1992 a Tribunalului Suceava, definitivă prin decizia penală 35/20.05.1993 a Curții Supreme de Justiție, la 15 ani închisoare pentru infracțiunea de omor și a fost eliberat condiționat la data de 27.03.2002, cu un rest de 1.727 zile.

Susținerile inculpatului din cererea de liberare provizorie sub control judiciar, sunt neîntemeiate în raport cu întregul material probator existent, până la acest moment, la dosarul nr. 1576/P/2013.

Analizând cererea formulată de inculpat prin prisma dispozițiilor art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța a apreciat că sunt îndeplinite și cerințele impuse de prevederile Convenției pentru restrângerea în continuare a dreptului inculpatului la libertate individuală.

Astfel, disp. art. 5 paragraf. 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului conțin două garanții distincte: prima vizează protejarea individului împotriva oricărei arestări arbitrare, făcând să intervină de îndată autoritatea judiciară care va asigura controlul măsurii, iar cea de-a doua are ca obiectiv evitarea menținerii în detenție, pe o durată îndelungată, a persoanelor, înainte de a fi judecate definitiv.

Față de prevederile anterior menționate și având în vedere atât împrejurarea că măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă la data de 15.06.2013, cât și pericolul social concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă pentru ordinea publică, instanța apreciază că durata măsurii preventive dispusă față de inculpat nu este una nerezonabilă, ci proporțională cu scopurile urmărite, respectiv asigurarea unui climat social sigur, caracterizat printr-o protecție eficace a dreptului la inviolabilitatea domiciliului și a libertății sexuale a persoanelor, precum și pentru buna desfășurare a procesului penal.

Coroborând toate aceste aspecte și ținând seama și de rezonanța socială a faptelor reținute în sarcina inculpatului în comunitatea locală în care au fost săvârșite, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a acestuia ar avea în continuare, drept rezultat, o stare de pericol social concret pentru ordinea publică, sentimente de insecuritate pentru ceilalți cetățeni, îndreptățiți să pretindă autorităților statului asigurarea unui climat social sigur.

Instanța a apreciat, totodată, că restricționarea dreptului fundamental la libertate al inculpatului prin menținerea măsurii arestării preventive se impune și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, probatoriul apreciat ca fiind util justei soluționări a cauzei nefiind administrat în totalitate, dar și pentru a împiedica săvârșirea altor infracțiuni, cu atât mai mult cu cât o eventuală punere în libertate a inculpatului ar presupune reîntoarcerea acestuia în comunitatea locală în care locuiesc partea vătămată și martorii audiați în cauză și nu ar exclude posibilitatea influențării conduitei acestora în cursul procesului penal.

Față de considerentele de fapt și de drept dezvoltate mai sus, instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă inițială subzistă și impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului P. G.-R..

Potrivit art. 136 al.1 Cod procedură penală, în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiunea pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau a inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, poate fi luată și măsura arestării preventive a inculpatului iar potrivit alineatului ultim, alegerea măsurii urmează a se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunilor, sănătatea, vârsta, antecedentele penale și de alte situații privitoare la persoanele față de care se ia măsura.

Potrivit art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, „Măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii”.

Arestarea preventivă reprezintă, astfel, doar o măsură apreciată de instanță ca fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, nu se confundă cu arestarea în vederea executării pedepsei cu închisoarea și nu aduce atingere prezumției de nevinovăție care operează în favoarea inculpatului până la condamnarea printr-o hotărâre definitivă, motive pentru care susținerile inculpatului din cererea dedusă judecății nu pot fi primite.

Prin urmare, în baza art. 160 ind. 8aalin. 6 C.pr.pen. rap. la art. 160 ind. 2 alin. 2 C.pr.pen.,instanța a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P. G.-R., fiul lui A. și E., născut la data de 09.02.1972 în loc. Broșteni, jud. Suceava, domiciliat în ., jud. Iași, aflat în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul I.P.J. C., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor concurente de viol, violare de domiciliu și distrugere, fapte prevăzute și pedepsite de art. 197 alin.1, alin.2 lit.a C.pen., art. 192 alin.2 C.pen. și art. 217 alin.1 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit.a din C.pen.

În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de instanța de fond si rejudecând, sa se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

În expunerea motivelor de recurs s-a arătat că se impune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului raportat la împrejurarea că nu există indicii temeinice din care să rezulte existența infracțiunii de viol, nici măcar pentru existența infracțiunii de violare de domiciliu, că nu există nici o probă directă care să-l incrimineze pe inculpat

Examinând Încheierea penală recurată atât prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art 3866 alin 3 cod pr penală, Tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente :

Inculpatul P. G.-R., este cercetat penal, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea În sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea în concurs a infracțiunilor de violare de domiciliu și viol, fapte prev. și ped. de art. 192 alin.2 C.pen. și art. 197 alin.1 C.pen., cu aplic. art. 33 lit. a din C.pen. și art. 37 lit. b din C.pen.

În sarcina acestuia se reține faptul că în noaptea de 26/27.05.2013 a intrat în locuința victimei S. E., în vârstă de 73 de ani, cunoscută cu afecțiuni psihice și a întreținut relații sexuale cu aceasta, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra.

Prin Încheierea nr. 64/15.06.2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria M. a admis cererea formulată de P. de pe lângă Judecătoria M. și a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. G.-R. pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu 15.06.2013 până la data de 13.07.2013 inclusiv .

Prin Încheierea nr. 74/09.07.2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria M. a admis cererea formulată de P. de pe lângă Judecătoria M. și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului P. G.-R., pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu 14.08.2013 până la data de 12.08.2013 inclusiv .

Tribunalul evidențiază că liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură procesuală de individualizare a măsurii arestării preventive care conferă persoanei arestate vocația ca, în anumite condiții, să fie pusă în libertate, potrivit art.1601 și urm. Cod procedură penală și art.23 alin.10 din Constituție.

Această instituție procesuală este facultativă, fiind indisolubil legată de considerațiuni ce privesc personalitatea celui arestat și împrejurările cauzei și putând avea aplicabilitate numai în situația în care măsura arestării nu este absolut necesară. Se observă că, pe lângă vocația legală pe care ar avea-o un anumit inculpat pentru a putea beneficia de această instituție, este necesar a se verifica și oportunitatea unei astfel de măsuri, în raport de scopul recunoscut de legea procesual penala.

O analiză atentă a speței concrete dedusă judecății, din perspectiva faptelor penale reținute în sarcina inculpatului prin actul de inculpare și a probelor pe care se sprijină acuzațiile, relevă cel puțin la acest moment procesual incipient, faptul că inculpatul nu prezintă garanții de natură a evoca împrejurări diferite de cele avute în vedere cu ocazia arestării preventive și nici ulterior, cu prilejul menținerii acestei măsuri.

Se constată că nu se pot trece cu vederea temeiurile avute în vedere cu ocazia arestării preventive a inculpatului, verificate atât de instanța de fond, cât și de către instanța de recurs, temeiuri actuale, care subzistă nemodificate.

În speță, analiza concretă a activităților ilicite pentru care inculpatul este supus instrucției penale, astfel cum sunt relevate din probele culese de organele de cercetare penală, conturează presupunerea legitimă că inculpatul a comis acte reprobabile îndreptate împotriva vieții intime a persoanei, dar și a inviolabilității domiciliului.

Infracțiunea de viol pentru care este cercetat inculpatul este deosebit de gravă, având în vedere împrejurările în care a fost comisă, respectiv, în stare de ebrietate și asupra unei victime aflate în imposibilitate de a se apăra, care suferă de afecțiuni neuropsihice și se deplasează foarte greu

Astfel cum în mod corect a constatat prima instanță, lăsarea în libertate a inculpatului nu este oportună la acest moment procesual, raportat la natura și gravitatea faptelor pentru care este cercetat.

Referitor la elementele ce caracterizează persoana inculpatului se observă, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar, că acesta a fost condamnat anterior, faptele pentru care este cercetat în prezenta cauză fiind presupus comise în stare de recidivă postexecutorie.

Se observă, din argumentele expuse anterior, că lăsarea în libertate a inculpatului nu este oportună la acest moment procesual, tocmai datele personale ale inculpatului fiind de natură a-l caracteriza ca pe o persoană ce ignoră total atât regulile impuse de legiuitor, dar și interdicțiile și sancțiunile penale aplicate de autorități.

La determinarea vocației inculpatului la liberare provizorie nu se pot ignora aspectele enunțate anterior, soluția instanței de fond fiind în conformitate cu piesele aflate la dosarul cauzei și adaptată scopului măsurilor preventive astfel cum este acesta reglementat în art.136 Cod procedură penală, motiv pentru care nu se impune liberarea provizorie sub control judiciar, buna desfășurare a procesului penal și ocrotirea ordinii publice fiind prioritare.

Pentru toate aceste considerente, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod Pr. Penală va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul – inculpat P. G.-R. împotriva Încheierii de ședință din 31.07.2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ .

În baza art. 192 alin. 2 Cod Pr. Penală va obliga recurentul – inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art._ pct. 1 lit. b Cod Procedură Penală;

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat P. G. R. fiul lui A. și E., născut la data de 09.02.1972 în localitatea Broșteni, jud. Suceava, deținut în Arestul I.P.J.C., împotriva încheierii de ședință din 31.07.2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ .

În baza art.192 alin.2 Cod Procedură Penală,

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 02.08.2013.

PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,

E. G. M. L. T.

I. C. S.

GREFIER,

L. Ș.

Tehnored.jud.fond.LDL/31.07.2013/2 ex.

Tehnored.jud.recurs.ICS/3 ex./07.08.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 781/2013. Tribunalul CONSTANŢA