Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1237/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1237/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 29537/212/2013/a2
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
- DECIZIA PENALĂ NR.1237 –
Ședința publică din data de 6 decembrie 2013
PREȘEDINTE – I. C. S.
JUDECĂTOR – E. G.
JUDECĂTOR - L. I. B.
GREFIER – D. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul C. – a fost reprezentat prin PROCUROR – N. Z.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA C. împotriva încheierii de ședință din data de 05.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 13, privind pe inculpatul S. I.- fiul lui S. și C., născut la data de 01.02.1963 în mun. C., CNP_, deținut în Penitenciarul Poarta Albă.
La apelul nominal făcut în ședința publică cu respectarea disp.art.297 alin.1 cod procedură penală, se prezintă intimatul inculpat S. I., în stare de deținere, asistat de apărătorul ales Ș. V., în baza împuterniciri avocațiale depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.176-181 cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Recursul este declarat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.3852 cod procedură penală, în termenul prevăzut de art.3853 cod procedură penală, nemotivat.
În baza art.301 cod procedură penală, instanța întreabă dacă mai sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat și având în vedere că nu sunt, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând, menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul S. I., urmând a fi respinsă cererea acestuia de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Solicită a se constata că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive a inculpatului subzistă în continuare, acestea nu s-au modificat, așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond, prin raportare la perioada de timp scursă de la momentul arestării preventive, respectiv 11.10.2013. Consideră că o perioadă mai mică de două luni de arest preventiv nu este suficientă pentru a atenua pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, raportat la reacția opiniei publice față de infracțiunile pentru care acesta a fost trimis în judecată (respectiv art.20 cod penal rap. la art.211 al.1,al.2 lit.c) și al.2 ind.1 lit. a) cod penal și art.240 cod penal), dar și la modalitatea de săvârșire a acesteia - în timp ce părțile vătămate, cetățeni germani, se aflau în Portul Turistic Tomis, s-ar fi legitimat ca polițist, împreună cu alți doi participanți, i-ar fi controlat în buzunare și le-ar fi luat pașapoartele și portofelele. Astfel, inculpatul a profitat de vulnerabilitatea părților vătămate, care nu cunoșteau limba română și legislația națională, fapt ce a condus la paralizarea voinței acestora, prezentându-le acea legitimație de polițist. Mai mult decât atât, reacția uneia dintre părțile vătămate a fost edificatoare, în condițiile în care s-a speriat și a țipat, inculpatul fiind astfel reținut.
În raport de aspectele invocate, urmează a se observa că inculpatul a dat dovadă de temeritate în săvârșirea faptei penale, măsura arestului preventiv fiind singura oportună la acest moment procesual, proporțională cu gravitatea faptei și acuzația penală.
Având cuvântul pentru intimatul inculpat, avocat Ș. V. solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria C., apreciind încheierea instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Solicită a fi avute în vedere circumstanțele personale ale inculpatului – în vârstă de 51 de ani, la primul conflict cu legea penală, suferind de diabet, așa cum rezultă din actele medicale depuse la dosarul cauzei, fiul și soția acestuia suferind de asemenea de afecțiuni grave.
În ceea ce privește probatoriile administrate, consideră că se impune ca aceasta să fie analizate în detaliu, întrucât inculpatul nu se află la prima menținere a stării de arest preventiv. Astfel, în rechizitoriu se reține că inculpatul i-ar fi abordat pe cetățenii germani, prezentându-le o legitimație de polițist pe care o avea prinsă în interiorul hainei, însă nu s-a găsit asupra acestuia o astfel de legitimație. Mai mult decât atât, inculpatul nu știe să scrie și să citească, iar părțile vătămate, ce au profesia de medici, nu se puteau lăsa influențate de către o persoană îmbrăcată în civil.
De altfel, probele administrate în cursul urmăririi penale constă în declarația unui martor ce se afla la un restaurant din apropiere și care spune că a observat doar când cei trei cetățeni germani l-au imobilizat pe inculpat, nu însă și momentul anterior, precum și înregistrările video surprinse de camerele de supraveghere ale respectivului restaurant, care însă, din cauza rezoluției foarte mici, nu pot dezvălui cele petrecute.
În atare situație, cu ocazia soluționării fondului cauzei, se va observa că nu există dovezi privind infracțiunea de uzurparea de calități oficiale, singurele probe fiind declarațiile părților vătămate, scrise de mână în limba germană și traduse în mod defectuos. Din această perspectivă, se constată că declarațiile părților vătămate au valoare probatorie doar în măsura în care se corelează cu alte probe, potrivit art.75 cod procedură penală, însă alte probe nu există în raport de această infracțiune.
Totodată, în raport de prevederile art.6 C.E.D.O. privind dreptul la un proces echitabil, părțile vătămate ar fi trebuit interogate în cursul urmăririi penale și confruntate cu inculpatul, însă acestea n-au fost nici măcar întrebate dacă doresc să participe în această calitate în procesul penal.
În aceste condiții, urmează a se constata că nu există suficiente date pentru a se dispune menținerea stării de arest preventiv față de inculpat, ținând seama de cele reținute de către prima instanță, în sensul că procesul penal se poate prelungi, fără a se putea proceda la desfășurarea cercetării judecătorești, față de lipsa de procedură cu părțile vătămate.
De asemenea, arestul preventiv este o măsură de excepție, probele fiind cele care cântăresc în cauză, iar nu prezumțiile și bănuielile, nefiind necesar ca instanța de recurs să limiteze libertatea de acțiune a judecătorului fondului, care a apreciat că inculpatul poate fi judecat în continuare în stare de libertate.
Intimatul inculpat S. I., în ultim cuvânt, menționează că este de acord cu concluziile apărătorului său, solicitând a fi judecat în stare de libertate, întrucât este foarte bolnav și necesită tratament de specialitate.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din data de 05 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria C.,în dosar nr._ 13, s-a dispus: ” Admite cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive formulată de avocatul inculpatului.
În baza art. 139 al. 1 c.pr.pen înlocuiește măsura arestării preventive a inculpatului S. I. (fiul lui S. și C., ns.la 01.02.1963, deținut la Penitenciarul Poarta Albă) dispusă prin încheierea de ședință nr 270/11.10.2013 a Judecătoriei C. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu C..
Dispune punerea acestuia în libertate, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 256/11.10.2013 emis de Judecătoria C..
În baza art. 145 al 11c.pr.pen pe durata obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
--să se prezinte la instanța de judecată ori de cate ori este chemat;
--să se prezinte la secția de poliție în a cărei raza teritorială locuiește conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
--să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
--să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
O copie de pe încheiere se comunică inculpatului, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește acesta, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor de frontieră, organelor competente să elibereze pașaportul .
Măsura dispusă se comunică administrației locului de deținere și devine executorie la data rămânerii definitive a prezentei încheieri.
Atrage atenția inculpatului că încălcarea cu rea-credință a obligațiilor impuse va atrage luarea măsurii arestării preventive.”
Pentru a pronunța încheierea de ședință menționată prima instanță procedând în baza art. 300 ind.2 C.pr.pen., la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului S. I. a reținut următoarele:
La data de 31.10.2013 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C., rechizitoriul nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. I. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.20 C.pen rap. la art.211 al.1,al.2 lit.c) și al.2 ind.1 lit. a)c.pen. ( 2 infracțiuni) și art.240 C.pen.
S-a reținut că asupra inculpatului S. I. planează suspiciunea rezonabilă că la data de 10.10.2013 în jurul orei 13,45, în timp ce părțile vătămate, cetățeni germani, se aflau în Portul Turistic Tomis, s-ar fi legitimat ca polițist, împreună cu alți 2 participanți i-ar fi controlat în buzunare și le-ar fi luat pașapoartele și portofelele în care se aflau sumele de 5 euro și 7 dolari.
Deși s-a constatat cu privire la legalitatea măsurii de arestare preventivă a inculpatului S. I., că aceasta a fost luată și menținută cu respectarea dispozițiilor Codului de procedura penală incidente în materie, instanța a apreciat că, în prezent, temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive a inculpatului s-au schimbat și nu mai pot fundamenta detenția preventivă a acestuia.
Deși în cauză există indicii temeinice care duc la presupunerea rezonabilă că inculpatul S. I. ar fi săvârșit faptele de a căror comitere este bănuit (art. 681 C.pr.pen.), raportat la probele administrate până la acest moment procesual - instanța a constatat că în cauză nu mai subzistă necesitatea menținerii măsurii preventive privative de libertate față de inculpat, în vederea asigurării vreunuia dintre scopurile prev. de art. 136 C.pr..pen.: pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală ori de la judecată.
Procesul penal poate continua, în bune condiții, și cu inculpatul în stare de libertate, soluția contrară a lipsirii de libertate fiind impusă de considerente excepționale care nu se mai regăsesc, la acest moment procesual.
Ținând seama de circumstanțele personale ale inculpatului S. I. ( în vârstă de 50 de ani, nu are antecedente penale fiind la primul conflict cu legea penală,pensionar pe caz de boală), apreciind că nu există pericolul reiterării activității infracționale întrucât perioada de izolare petrecută de inculpat în arest a fost suficientă pentru a-l conștientiza asupra consecințelor conduitei sale și imperativului respectării valorilor sociale, apreciind că scopul măsurii arestării preventive dispusă prin încheierea de ședință nr. 270/11.10.2013 față de inculpat a fost atins, se poate aprecia că s-a diminuat rezonanța socială negativă a infracțiunilor de a căror comitere este bănuit inculpatul și întrucât nu există temeiuri noi care să impună concluzia ca se menține starea de tulburare in comunitate,s-a concluzionat că s-au schimbat temeiurile care au justificat inițial luarea și ulterior menținerea măsurii arestării preventive.
Deși cercetarea judecătorească nu a început, până la acest moment, s-a apreciat că nu există pericol ca acesta să influențeze mijloacele de probă deja administrate, astfel că măsura dispusă de instanță este conformă scopului bunei administrări a procesului penal
F. de cele expuse, a fost admisă cererea formulată de avocatul inculpatului privind înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Împotriva încheierii de ședință menționate a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria C.,fiind invocate motivele prezentate pe larg în practicaua prezentei decizii penale.
Instanța de recurs în exercitarea controlului judiciar,prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu potrivit art.3856 al.3 c.pr.pen.,reexaminând actele și lucrările dosarului, constată că recursul declarate de către P. este întemeiat și urmează a fi admis.
Într-adevăr, inculpatul S. I. a fost trimis în judecată și este în prezent cercetat sub aspectul comiterii, în concurs real sau material, a infracțiunilor de tentativă la tâlhărie prev. de art.20 C.pen rap. la art.211 al.1,al.2 lit.c) și al.2 ind.1 lit. a) c.pen. (2 infracțiuni) și de uzurpare de calități oficiale prev.de art.240 C.pen, întrucât la data de 10.10.2013 în jurul orelor 13,45 în timp ce părțile vătămate ,cetățeni germani, se aflau în Portul Turistic Tomis, s-ar fi legitimat ca polițist, și împreună cu alți 2 participanți,rămași neidentificați, i-ar fi controlat în buzunare și le-ar fi luat pașapoartele și portofelele în care se aflau sumele de 5 euro și 7 dolari.
Măsura arestării preventive s-a dispus față de inculpatul S. I. prin încheierea de ședință nr. 270/11.10.2013 a Judecătoriei C.(dosar nr._/212/2013 )pe o durată de 29 zile,hotărâre menținută de Tribunalul C..
Prin raportare la probatoriul administrat în prezenta cauză cât și la stadiul procesual, faza de urmărire penală s-a finalizat,au fost strânse probele, s-a întocmit rechizitoriul și a fost sesizată instanța de judecată, se poate conchide că temeiurile primare avute în vedere inițial la momentul luării măsurii arestării preventive ,respectiv la data de 11.10.2013 ,s-au schimbat /modificat în sensul disp.art.139 al.1 c.pr.pen.și pentru realizarea și a scopului procesului penal astfel cum este prevăzut de art.136 al.1 c.pr.pen.se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, fără încuviințarea instanței de judecată,precum a procedat în mod just și instanța de fond.
În aprecierea justeții unei asemenea înlocuiri ,atât prin prisma dreptului intern cât și din punct de vedere al art.5 C.E.D.O., se ține seama de perioada de timp ce a trecut de la luarea măsurii arestării preventive,respectiv de cca.55 zile, și care constituie (în prezenta cauză) un termen rezonabil,prin raportare la faptele comise, tâlhăria rămânând în forma tentativei, și față de care nu se mai justifică în prezent continuarea privării de libertate a inculpatului S. I..
În considerarea indiciilor temeinice ,conform disp.art.143 al.1 c.pr.pen. și art.68 1 c.pr.pen.,,care există în continuare la dosar ale comiterii faptelor,față și de circumstanțele personale ale inculpatului, care nu posedă antecedente penale, nefiind începută faza de judecată, se justifică totuși o măsură preventivă,dar mai blândă,neprivativă de libertate,avându-se în vedere și prezumția de nevinovăție de care beneficiază în continuare inculpatul conform art.5 ind.2 c.pr.pen.și art.6 pct.2 C.E.D.O,pe tot parcursul procesului penal,astfel că în mod justificat s-a dispus conform art.139 al.1 c.pr.pen.,înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, ,și stabilirea în sarcina inculpatului a unor obligații ferme,care să asigure buna desfășurare a cercetării judecătorești și finalizarea procesului penal.
Față de considerentele expuse,găsind că încheierea pronunțată de către prima instanță este legală și temeinică și din oficiu nu se constată cazuri de casare dintre cele prevăzute de art.385 ind.9 c.pr.pen.,urmează ca în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b)c.pr.pen să se respingă ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva încheierii de ședință din data de 05.12.2013,pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
În baza art.192 al.3 c.pr.pen se va dispune ca cheltuielile judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct.1 lit.b) c.pr.pen;
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria C., împotriva încheierii de ședință din data de 05 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ 13.
În baza art.192 al.3 c.pr.pen;
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 06.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. C. S. E. G. L. I. B.
GREFIER,
D. V.
Red. fond Jud. C. R.
Red./tehnored. dec. Jud. E. G.
2 ex./06.12.2013
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
