Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 869/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 869/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 29-08-2013 în dosarul nr. 23126/212/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CONSTANTA
-DECIZIA PENALĂ NR.869-
Ședința publică din data de 29.08.2013
Instanta constituită din:
PREȘEDINTE: I. R.
JUDECĂTORI: M. L. T.
: I. C. S.
GREFIER: L. S.
- cu participare PROCUROR - C. C. B.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpatul N. D. P. - fiul lui D. și A., ns.la data de 06.08.1976, aflat în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii din data de 27.08.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosar penal nr._/212/2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică, cu respectarea disp. prev. de art.297 alin.1 cod procedură penală, se prezintă recurentul inculpat N. D. P., în stare de arest preventiv si asistat de apărătorul ales M. L. O., în baza împuternicirii avocatiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp. prev. de art.176-181 cod procedură penală.
Recursul este declarat cu respectarea disp.prev. de art.385 ind.2 cod procedură penală în termenul prev. de art.385 ind.3 cod procedură penală, nemotivat cu respectarea disp. prev. de art.385 ind.10 cod procedură penală.
În baza art.301 cod procedură penală instanța întreabă părțile dacă au cereri, excepții de formulat.
Apărătorul recurentului inculpat si reprezentantul Parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri, exceptii ori alte chestiuni prealabile de formulat.
Instanța constată recursul în stare de judecată si în baza art.385 ind.13 cod procedură penală acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului inculpat N. D. Nicușor, avocat M. L. O., având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii instantei de fond si rejudecând solicită revocarea măsurii arestării preventive si judecarea în libertate a inculpatului iar în subsidiar, în situatia în care se va aprecia de către instanță necesitatea luării unei măsuri restrictive de libertate, solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, întrucât inculpatul lucrează în C., iar domiciliul său se află în Murfatlar.
Temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, din perspectiva modificării conduitei inculpatului, de la momentul când a fost trimis în judecată, când a înțeles să-și assume vina pentru faptele reținute în sarcina sa. Precizează că la instant de fond se va prevala de disp.art.3201 Cod pr.penală și, cel puțin din această perspectivă se poate aprecia asupra prevederilor art.139 alin.1 Cod pr.penală.
Trebuie analizat dacă subzistă temeiul prev.de art.148 lit.f Cod pr.penală, respective dacă cele două condiții sunt îndeplinite în mod cumulative. Apreciază că teza a doua a acestui text de lege nu este îndeplinită, întrucât persoana inculpatului cercetat în libertate nu prezintă pericol cocnret pentru ordinea publică. Nu trebuie analizată exclusive încadrarea juridical a faptei, astfel cum a fost stabilită de parchet.
Urmează a se reține înscrisurile depuse în dosarul care are ca obiect recursul la propunerea de arestare preventivă, înscrisuri din care reiese că evenimentul a fost unul izolat în viața inculpatului, care nu se va mai repeta. Urmează a se reține și depozițiile martorilor audiați, care au relatat că inculpatul este cunoscut în comunitate ca o persoană liniștită, care nu a creat probleme.
Înainte de săvârșirea faptei, inculpatul a obținut venituri licite, astfel că se poate aprecia că persoana acestuia nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Clientul său și-ar putea relua munca numai dacă instanța ar dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, astfel că ar avea posibilitatea să achite pensia de întreținere către cei doi minori ai săi.
Pentru considerentele expuse, solciită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii instantei de fond si rejudecând solicită revocarea măsurii arestării preventive si judecarea în libertate a inculpatului iar în subsidiar, solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarant de inculpat, ca nefondat si mentinerea încheierii instantei de fond ca fiind legală si temeinică întrucât în mod correct s-a dispus față de inculpate mentinerea măsurii arestării preventive întrucât temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă în continuare si nu au apărut elemente de noutate din care să rezulte că temeiurile s-au estompat sau au dispărut pentru a se dispune revocarea măsurii arestării preventive, raportat la natura si gravitatea faptei – inculpatul a lovit doi agenți ai autorității statului, care se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, aspecte de denotă o periculozitate sporită, astfel încât singura măsură adecvată să ofere garanții procesuale este măsura arestării preventive.
Reacția opiniei publice este una de insecuritate, întrucât prin comiterea unor astfel de fapte, dispare încrederea în forța coercitivă a autorităților statului.
Apreciază că cele trei săptămâni de arest preventiv nu depășesc caracterul rezonabil al acestei măsuri.
Față de aceste considerente, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat si mentinerea încheierii instantei de fond ca fiind legală si temeinică si respingerea cererii formulate în subsidiar privind luarea măsurii obligării de a nu părăsi tara.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvâtnul în replică, precizează că inculpatul a chemat organele de poliție.
Recurentul inculpat N. D. P., în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din data de 27.08.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosar penal nr._/212/2013, s-au dispus următoarele:
„ În baza art.3001alin. 1 C.pr.pen. constata legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive a inculpatului N. D. P..
În baza art.3001alin.3 C.pr.pen. mentine masura arestarii preventive a inculpatului N. D. P. (fiul lui D. și A., ns.la data de 06.08.1976, aflat la IPJ C.).
Respinge cererile formulate de avocatul inculpatului privind revocarea/înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Masurile dispuse se comunica administratiei locului de detinere.
Cu recurs in termen de 24 de ore de la pronunțare.
Pronuntata in sedinta publica, azi 27.08.2013 ora 15,03.”
Pentru a pronunța această soluție, isntanța de fond a avut în vedere următoarele:
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța a apreciat că măsura este legală, iar temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului N. D. P. subzistă în continuare.
Astfel ,asupra inculpatului N. D. P. planează suspiciunea rezonabilă că la data de 12.08.2013, în jurul orei 22:17, ar fi amenințat și ar fi lovit cu pumnii și picioarele în diferite zone ale corpului, organele de poliție S. L. – din cadrul Poliției orașului Murfatlar – și A. N. – polițist local în cadrul Serviciul Poliției Locale Murfatlar – care se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu; suspiciunea rezonabilă privind comiterea infracțiunilor de ultraj, condiție sine qua non pentru legalitatea măsurii preventive, este dată de: declarațiile părților vătămate, rapoartele întocmite de organele de poliție, declarațiile martorilor, procesele verbale de examinare medico-legală și rapoarte medico-legale.
Raportat la circumstanțele reale în care se reține de către procuror prin actul de sesizare la acest moment procesual că inculpatul ar fi comis infracțiunile de a cărei comitere este acuzat( pe fondul consumului de alcool, în timpul nopții, împotrivindu-se măsurilor luate de către organele de poliție al căror sprijin fusese solicitat chiar de către acesta, ar fi exercitat mai multe acte de violență cu pumnii și picioarele asupra lucrătorilor de poliție sosiți la fața locului, provocându-le leziuni corporale care necesită 4-5, respectiv 2-3 zile de îngrijiri medicale și le-ar fi adresat în același timp injurii), din urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce - în principal atingerea relațiilor sociale referitoare la autoritatea de stat care nu poate fi asigurată în lipsa protejării prestigiului și siguranței funcționarilor care exercită această autoritate, iar în secundar relațiile care se referă la integritatea corporală a persoanei, cu repercusiuni nu numai asupra părților vătămate a căror siguranță psihică va fi afectată, dar și asupra sentimentului de siguranță a persoanelor care au asistat/au auzit despre incident, a căror încredere în forța coercitivă a statului vis a vis de aplanarea diferitelor conflictelor, este în mod evident știrbită, din reacția particulară a opiniei publice la săvârșirea unor astfel de fapte, care încalcă relațiile sociale ce privesc autoritatea de stat și care reclamă, corelativ, o reacție fermă, de reprimare și sancționare, din partea autorităților judiciare, în lipsa unei asemenea reacții, statul ar fi pus în imposibilitatea să își aducă la îndeplinire funcțiile de bază printre care și pe cea care asigură derularea celorlalte, respectiv ordinea publică, instanța a apreciat că nu este oportună punerea în libertate a inculpatului.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f C.pr.pen. cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitor la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile de ultraj) este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pentru care acesta este trimis in judecată, este peste limita minimă, aceea de 4 ani închisoare.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta la acest moment lăsarea în libertate a inculpatului, în legătură cu acest aspect trebuie precizat că sintagma pericol pentru ordinea publică desemnează o stare și nu un fapt ce ar putea periclita în viitor după punerea în liberate a inculpatului normala desfășurare a unui segment de relații sociale protejate în cadrul ordinii publice, respectiv relațiile sociale referitoare la autoritatea de stat.
Instanța a reținut că la acest moment procesual circumstanțele personale pozitive ale inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, are un domiciliu stabil și 2 copii în întreținere nu sunt suficiente pentru a se aprecia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă garanții rezonabile, fiind necesară privarea de libertate a acestuia.
În consecință, ținând seama de împrejurarea că fapte de genul celor ce i se impută inculpatului au o frecvență mare în ultima perioadă, instanța a reținut că la acest moment procesual, din elementele dosarului există date din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Ținând seama de împrejurarea că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și că în favoarea inculpatului nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea acestuia in libertate și nici nu s-au schimbat aceste temeiuri, apreciind caracterul necesar al măsurii pentru interesul bunei desfășurări a procesului penal și caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit, caracterul insuficient al altor măsuri privative de drepturi față de circumstanțele cauzei, instanța a respins cererile privind revocarea/înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligarii de a nu părăsi localitatea formulate de către avocatului inculpatului.
În ceea ce privește conformitatea măsurii privative de libertate cu prevederile art 5 par 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, constatând că subzistă suspiciunea rezonabilă care justifică presupunerea că inculpatul N. D. P. ar fi comis infracțiunile pentru care este trimis în judecată, că există motive pertinente și suficiente care să justifice măsura arestării preventive și că durata acestei măsuri nu a depășit un termen rezonabil (inculpatul fiind arestat preventiv de 13 zile ), instanța a reținut că sunt respectate exigențele ce decurg din acest text și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului .
Împotriva încheierii pronunțate la data de 27.08.2013 de Judecătoria C. în dosar penal_ 13, în termen legal a declarat recurs inculpatul N. D. P. susținând că temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, din perspectiva modificării conduitei inculpatului, de la momentul când a fost trimis în judecată, când a înțeles să-și asume vina pentru faptele reținute în sarcina sa; evenimentul a fost unul izolat în viața inculpatului, care nu se va mai repeta; a obținut venituri licite.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, atât prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 3001 Cod.proc.pen., după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține că prin rechizitoriul_/P/2013 din 26.08.2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N. D. P. pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj prevăzută de art. 239 alin. 1, 2, 5 Cod penal, art. 239 alin. 1, 2, 5 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, art. 34 lit. b Cod penal.
Potrivit actelor dosarului, se presupune că inculpatul ar fi amenințat și ar fi lovit cu pumnii și picioarele în diferite zone ale corpului, organele de poliție S. L. – din cadrul Poliției orașului Murfatlar – și A. N. – polițist local în cadrul Serviciul Poliției Locale Murfatlar – care se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Analizând actele și lucrările dosarului se constată că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată în condiții de legalitate și temeinicie, cu respectarea dispozițiilor art.143 Cod.proc.pen. și art.148 alin.1 Cod.proc.pen. referitoare la existența indiciilor temeinice, limitele de pedeapsă prevăzute de lege și existența pericolului concret pentru ordinea publică.
Art.143 Cod.proc.pen. prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Sunt indicii temeinice, conform art.681 Cod.proc.pen., atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis o faptă de natură penală.
În art.5 paragraf 1 lit.c) din Convenția europeană, una din condițiile prevăzute pentru măsurile privative de libertate este să existe „motive verosimile” de a bănui că persoana a săvârșit o infracțiune. Prin motive verosimile Curtea Europeană a Drepturilor Omului înțelege motive plauzibile, acestea bazându-se pe fapte care trebuie să fie nu doar sincere și autentice, ci ele trebuie să poată convinge un observator independent că persoana față de care s-a luat măsura este posibil să fi comis respectiva infracțiune.
Astfel, cel puțin până la acest moment sunt întrunite cerințele art.681 Cod.proc.pen. și art.5 paragraf 1 lit.c) din Convenția europeană, în sensul că în cauză sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis fapte de natură penală, indicii care se regăsesc în probele administrate până în prezent în cauză- declarațiile părților vătămate, rapoartele întocmite de organele de poliție, declarațiile martorilor, procesele verbale de examinare medico-legală și rapoarte medico-legale.
Totodată, subzistă temeiurile prev. de art.148 alin.1 lit.f Cod.proc.pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani și sunt date că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol se analizează atât prin prisma datelor ce caracterizează persoana inculpatului, cât și în raport de gradul concret de pericol social al infracțiunilor reținute.
În ce privește circumstanțele reale ale cauzei, instanța de recurs are în vedere că inculpatul este bănuit a fi comis (pe fondul consumului de alcool, în timpul nopții, împotrivindu-se măsurilor luate de către organele de poliție al căror sprijin fusese solicitat chiar de către acesta, ar fi exercitat mai multe acte de violență cu pumnii și picioarele asupra lucrătorilor de poliție sosiți la fața locului, provocându-le leziuni corporale care necesită 4-5, respectiv 2-3 zile de îngrijiri medicale și le-ar fi adresat în același timp injurii); având în vedere valorile sociale cărora le-a adus atingere (ce protejează autoritatea, prestigiul și siguranța funcționarilor care exercită această autoritate, respectiv ordinea publică, iar în secundar relațiile care se referă la integritatea corporală a persoanei), având în vedere sentimentul de temere resimțit de colectivitate ce reclamă o reacție promptă din partea organelor judiciare
Chiar dacă circumstanțele personale îi sunt favorabile, în situația de față pericolul concret ce rezultă din celelalte aspecte analizate mai sus, impun ocrotirea cu prioritate a interesului public, în detrimentul celui personal.
temeiurile de arestare, în speță art.148 alin.1 lit.f Cod.proc.pen., trebuie corelate și cu alte prevederi legale care reglementează desfășurarea procesului penal și anume cele care vizează scopul acestuia și al măsurilor preventive.
În acest sens, potrivit art.1 Cod.pen., legea penală apără împotriva infracțiunilor, printre alte valori supreme, și întreaga ordine de drept, iar potrivit art.136 Cod.proc.pen., măsurile preventive asigură buna desfășurare a procesului penal ori împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.
Deși urmărirea penală a fost definitivată, prin întocmirea rechizitoriului și sesizarea instanței de judecată, întrucât în cauză cercetarea judecătorească nu a început, nu se poate susține că temeiurile care au atras arestarea au suferit modificări care să justifice luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive de libertate față de inculpat, respectiv măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
În condițiile în care cerințele prevăzute de art.139 alin.1 Cod.proc.pen., care ar putea atrage judecarea în stare de libertate a inculpatului, nu sunt îndeplinite, măsura cea mai adecvată stadiului procesual actual este aceea a arestării preventive, măsură ce corespunde atât cerințelor art.136 Cod.proc.pen., cât și exigențelor jurisprudenței CEDO în materie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod proc.penală;
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N. D. P. fiul lui D. și A., ns.la data de 06.08.1976, aflat în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii pronunțate la data de 27.08.2013 de Judecătoria C. în dosar penal_ 13.
În baza art. 192 alin. 2 Cod proc.pen.:
Obligă pe recurentul inculpat N. D. P. la suma de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.08.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. R. M. L. T. I. C. S.
GREFIER,
L. Ș.
Red.jud.fond.C.R.
Tehnored.jud.dec.MLT
3 ex./4 sept. 2013
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
