Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1198/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1198/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 31564/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CONSTANTA
SECTIA PENALĂ
-DECIZIA PENALĂ NR.1198-
Ședința publică din data de 28 11 2013
PREȘEDINTE – C. D.
JUDECĂTORI – T.-V. G.
- L. I. B.
GREFIER – I. B.
Cu participarea PROCUROR – C. M. V.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA C., împotriva încheierii de ședință nr.320 pronunțată la data de 27 11 2013 de către Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică cu respectarea disp.art.297 al.1 cod procedură penală, se prezintă intimatul inculpat I. G., aflat in stare de arest preventiv si asistat de apărătorul ales, avocat Bugălă R. I., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.176-181 cod procedură penală.
Recursul este declarat în termenul prev.de art.3853 cod procedură penală, nemotivat.
Instanța, în baza art.301 cod procedură penală, întreabă părțile dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat si având in vedere ca nu sunt, constată recursul în stare de judecată și, în baza art.38513 cod procedură penală, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de instanța de fond si rejudecând, sa se dispună respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Analizând actele dosarului, apreciază ca inculpatul nu prezintă suficiente garanții ca lăsat in libertate nu ar mai comite alte infracțiuni, având in vedere modalitatea de comitere a faptei, profitând de încrederea acordată, a sustras acele telefoane mobile din magazia de lucru a magazinului Germanos, unde acesta lucra.
In raport de toate aceste considerente, apreciază ca nu poate fi admisă cererea inculpatului privind liberarea sa sub control judiciar.
Apărătorul intimatului inculpat I. G., avocat Bugălă R. I., având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria C., cu consecința menținerii ca legală si temeinică a încheierii pronunțate de instanța de fond.
Conform înscrisurilor de la dosar, arată ca inculpatul este încadrat într-o categorie de handicap care necesită o protecție specială.
Solicită a se constata ca există neconcordanțe in declarațiile date de reprezentanții părții vătămate. Face precizarea ca inculpatul presta servicii de curățenie si doar spăla geamurile de dinafara magazinului Germanos, fiind remunerat pentru aceasta activitate, fiind însă imposibil de crezut ca acesta ar fi sustras 45 de telefoane mobile, in condițiile in care acest lucru poate fi verifica pe camerele de luat vederi, iar de un an de zile de când inculpatul colabora cu societatea parte vătămată nu s-a întâmplat nici un incident, mai ales ca inculpatul nu avea acces la acel depozit.
In cauză a fost solicitată efectuarea unei expertize psihiatrice, aceasta fiind in curs de realizare, menționând ca, raportat la înscrisurile existente la dosar inculpatul suferă de un retard psihic, mama acestuia fiind prezenta in sala de judecată si a declarat ca, dacă inculpatul ar fi lăsat . cunoscută din oraș, acesta nu ar ști sa se întoarcă acasă.
Apreciază ca in mod corect au fost analizate toate aspectele de către prima instanță si consideră ca nu mai subzistă temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestului preventiv.
Apreciază ca in libertate, cu obligații impuse asupra sa, inculpatul nu ar crea un sentiment de insecuritate referitoare la posibilitatea încălcării dispozițiilor legale, raportat atât la circumstanțele reale cât si cele personale ale inculpatului, care se afla la primul conflict cu legea penală, nu s-a sustras urmăririi penale, reclamă probleme de sănătate si este infractor primar.
Intimatul inculpat, I. G., in ultimul cuvânt, arată ca este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față :
Examinând actele și lucrările dosarului tribunalul constată că prin Încheierea nr.320 din data de 27 11 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dos. pen. nr._ s-au dispus următoarele:
„În baza art.160 ind.8a alin.2 C.pr.penala admite cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul I. G..
Dispune punerea de îndată în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului I. G. (fiul lui A. și A. născut la data de 01.12.1986 deținut în Arestul IPJ C.) de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 160/09.11.2013 emis de Tribunalul C., dacă acesta nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În baza art. 160 ind.2 alin.3 C.pr.penală dispune ca inculpatul I. G. să respecte următoarele obligații pe timpul liberării provizorii:
-să nu depășească limita teritorială a localității C. decât în condițiile stabilite de instanță;
-să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
-să se prezinte la organele de poliție desemnate cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
-să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
-să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 160² alin. 3² coroborat cu art. 1604 alin. 2 C.proc.pen. atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare, cu rea credință, a obligațiilor stabilite în sarcina sa se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
În baza art. 160 ind.8 a alin. 4 C.proc.pen. măsurile dispuse se comunică administrației locului de deținere, organelor de poliție în a căror rază teritorială locuiește inculpatul și devin executorii la data rămânerii definitive a prezentei încheieri.
În baza art. 192 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia”.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele :
Instanța a constatat că deși măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea prevederilor legale, la acest moment procesual nu mai este oportună menținerea stării de arest preventiv a inculpatului și se impune luarea în calcul a unei măsuri preventive alternative, neprivative de libertate.
Analizând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul I. G., instanța a constatat că aceasta este întemeiată.
La soluționarea prezentei cereri instanța a avut în vedere următoarele prevederi legale și principii:
- prevederile art. 5 par 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului conform cărora orice persoană arestată în condițiile prev de alin 1 are dreptul să fie judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii, precum și
-principiile care se degajă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului –anume că autoritățile naționale sunt obligate, atunci când decid cu privire la menținerea stării de arest a unei persoane, să aibă în vedere măsuri alternative de natură să asigure prezența acuzatului la proces și nu au de ales între a soluționa cauza persoanei judecate în stare de arest . sau a dispune punerea în libertate a persoanei pe parcursul procesului ca urmare a depunerii unei cauțiuni, iar atunci când durata arestarii depășește o durată rezonabilă, în temeiul art 5 § 3 persoana respectivă trebuie eliberată (hot. C. c. România) .
- constatările CEDO în cauzele Scundeanu împotriva României din 2.02.2010 și J. împotriva României din 16.03.2010 Curtea Europeană a Drepturilor Omului în sensul că în situația în care autoritățile judiciare nu au prezentat fapte pertinente pe baza datelor din dosar din care să rezulte riscul efectiv pentru ordinea publică prin punerea în libertate a reclamantului, nu au examinat circumstanțele personale ale acuzatului și nu au indicat în concret pentru ce motiv luarea unei măsuri alternative nu era de natură să asigure prezența acuzatului în fața autorităților, a existat o încălcare a art. 5 par 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Instanța a reținut că potrivit art. 1601 și art. 1602 C.pr.pen, pentru a se putea dispune liberarea provizorie, trebuie să fie îndeplinite anumite condiții: sa existe o stare de arest legala si temeinica a inculpatului; suspiciunea rezonabila, reținuta ca temei al arestării preventive sa vizeze savarsirea unor infracțiuni din culpa sau a unor infracțiuni intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care sa nu depaseasca 18 ani; sa nu existe date din care sa rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpatul arestat sa săvârșească alte infracțiuni, sau ca acesta va încerca sa zadarniceasca aflarea adevărului, prin influențarea unor parti, martori sau experti, alterarea sau distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.
Liberarea provizorie presupune menținerea împrejurărilor legale care permit arestarea, măsura privării de libertate fiind legala si temeinica, insa prin intermediul acestei instituții procesuale se apreciază asupra caracterului necesar și oportun al arestării, organul judiciar fiind chemat sa verifice daca prelungirea sau menținerea stării de arest mai apare sau nu ca fiind absolut necesara, din prisma circumstanțelor personale ale inculpatului și garanțiile procesuale ce pot fi asumate de acesta.
Pentru a fi în măsură să constate că se impune liberarea inculpatului, instanța trebuie să aibă în vedere existența sau nu, a stării de pericol pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpatului, care trebuie raportata la circumstantele personale ale inculpatului si la circumstantele reale in care se retine ca ar fi fost comisa infractiunea pentru care acesta este cercetat în prezent.
Astfel, având în vedere că temeiul luării măsurii arestării preventive, față de inculpat, l-a constituit art.148 lit.f Cpp, instanța a avut in vedere comportamentul acestuia pe parcursul procesului penal, garanțiile personale pe care acesta le prezintă, pentru a aprecia daca, după o anumita durata a arestării, pericolul concret pentru ordinea publica, ce a rezultat din modul de comitere a faptei, evidențiat de acuzare, ce formează obiectul prezentei cauze, s-a diminuat sau dimpotrivă a rămas neschimbat.
Instanța a constatat că asupra inculpatului I. G. planează suspiciunea rezonabilă privind comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. g) cu aplic. art.41 alin.2 C.penal C.pen., constând în aceea că în intervalul 25.10._13 ar fi sustras din magazia punctului de lucru al magazinului aparținând . telefoane mobile.
În prezenta cauză, la acest moment procesual, instanța a constatat că în raport de natura și gravitatea infracțiunii de a cărei comitere este acuzat inculpatul, de împrejurările comiterii acestei infracțiuni de furt calificat, de modalitatea concretă în care se presupune că infracțiunea ar fi fost comisă, de circumstanțele personale ale inculpatului I. G., care nu are antecedente penale, are domiciliu stabil, beneficiază de pensie de handicap, raportat și la atitudinea procesuală a inculpatului care a cooperat cu organele judiciare, că prezența în comunitate a inculpatului nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică.
În aceste condiții instanța a apreciat că este suficientă perioada de 18 zile petrecută în arest de un inculpat care nu are antecedente penale și care este acuzat de comiterea infracțiunii de furt calificat din magazin și că este oportună punerea în libertate a inculpatului la acest moment procesual, nefiind necesară privarea de libertate în continuare a inculpatului pentru a se asigura buna desfășurare a prezentului proces.
Așadar, instanța a apreciat că la acest moment procesual prin lăsarea în libertate a inculpatului nu s-ar crea în concret o stare de pericol, de insecuritate pentru comunitate, diminuându-se rezonanța negativă a infracțiunii de a cărei comitere este acuzat inculpatul și a constatat că punerea în libertate a inculpatului, subsumată unor obligații sau garanții, este de natură să asigure un control eficient din partea autorităților asupra comportamentului inculpatului.
În consecință, instanța a admis cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul I. G..
S-a dispus punerea de îndată în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 160/09.11.2013 emis de Tribunalul C., dacă acesta nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În baza art. 160 ind.2 alin.3 C.pr.penală s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele obligații pe timpul liberării provizorii:
-să nu depășească limita teritorială a localității C. decât în condițiile stabilite de instanță;
-să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
-să se prezinte la organele de poliție desemnate cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
-să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
-să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 160² alin. 3² coroborat cu art. 1604 alin. 2 C.proc.pen. s-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare, cu rea credință, a obligațiilor stabilite în sarcina sa se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
În baza art. 160 ind.8 a alin. 4 C.proc.pen. măsurile dispuse au fost comunicate administrației locului de deținere, organelor de poliție în a căror rază teritorială locuiește inculpatul și devin executorii la data rămânerii definitive a prezentei încheieri.
Împotriva încheierii penale pronunțate de prima instanță a formulat recurs P. de pe lângă Judecătoria C. criticând-o ca nelegală și netemeinică, motivele fiind expuse pe larg în partea introductivă a prezentei hotărâri în recurs și fac parte integrantă din aceasta.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, conform art. 3856 alin 3 Cod procedură penală, tribunalul constată recursul parchetului ca fiind nefondat, pentru considerentele care urmează:
Potrivit art. 1602 alin 2 cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Din probele dosarului tribunalul reține că nu sunt întrunite aceste condiții negative care ar impune respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Astfel, în ce privește temerea ca inculpatul să încerce zădărnicirea adevărului, acestea nu pot fi justificate în condițiile atitudinii procesuale sincere a inculpatului, precum și având în vedere capacitatea sa redusă de a pune la punct astfel de manopere dolosive.
În ce privește riscul ca inculpatul să săvârșească alte infracțiuni, tribunalul reține că acesta nu este unul actual câtă vreme inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale iar împrejurările concrete în care se reține că s-ar fi produs sustragerea aparatelor telefonice mobile, profitând de neglijența gestionarilor bunurilor sustrase, nu sunt de natură a se repeta și a crea astfel pentru inculpat reprezentarea posibilității unor noi fapte de natură penală.
Inculpatul este cunoscut cu probleme de sănătate psihică, este integrat în familie, membrii familiei se preocupă de situația sa juridică, astfel încât și din acest punct de vedere se poate aprecia că nu există un pericol actual pentru ordinea publică de o intensitate care să justifice măsura efectivă a arestării preventive.
Pentru considerentele expuse, încheierea instanței de fond este legală și temeinică, recursul parchetului urmând a fi respins ca nefundat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art. 38515 pct 1 lit b) Cod procedură penală:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA C. împotriva încheierii nr 320 din 27 11 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr_ .
În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală:
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia .
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică azi 28 11 2013 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR ,
C. D. T.-V. G. L. I. B.
GREFIER ,
I. B.
Red.jud.fond C.R.
Tehnored.jud.rec T.V.G. /2 ex. -.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
