Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 514/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 514/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 15-05-2013 în dosarul nr. 12310/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
-DECIZIA PENALĂ NR. 514 -
Ședința publică din data de 15.05.2013
PREȘEDINTE – A. A.
JUDECĂTORI – M. L. T.
- I. R.
GREFIER – A. R. R.
Cu participarea PROCUROR – M. V.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de recurentul inculpat M. A. - fiul lui I. și M. E. născut la data de 16.10.1986, împotriva încheierii nr. 145 din 13.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică cu respectarea disp.prev.de art.297 alin.1 Cod pr.penală, se prezintă recurentul inculpat M. A., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul ales, avocat Balaican I., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită, cu respectarea disp.prev.de art.176-1812 cod pr.penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Recursul este declarat în termenul prev.de art.3853 cod pr.penală, nemotivat.
Apărătorul recurentului inculpat arată că a luat legătura cu inculpatul înainte de începerea ședinței.
Instanța, în baza art.301 cod pr.penală, întreabă părțile dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat și văzând că nu sunt, constată recursul în stare de judecată și, în baza art.38513 cod pr.penală, acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului inculpat M. A., avocat Balaican I., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului, solicitând să fie avute în vedere aspectele concrete, evidente până la acest moment. Apreciază că indiciile care la momentul arestării preventive conturau o anumită situație de fapt, la acest moment nu s-au concretizat în probe concrete care să ateste faptele reținute în sarcina inculpatului. Solicită să se aibă în vedere că asupra inculpatului nu a fost găsit niciun pistol, iar la percheziția domiciliară nu a fost găsit nimic în legătură cu cauza, care să privească desfășurarea activității infracționale. Menționează că, așa cum s-a arătat și în cerere, inculpatul nu a suferit anterior nici măcar o amendă contravențională și consideră că cineva nu poate reprezenta pericol pentru ordinea publică doar invocând un text de lege, fără o raportare la situația de fapt din dosar. Mai mult, atât timp cât inculpatul și-a manifestat intenția și chiar a fost supus în cursul zilei precedente testării cu aparatul poligraf, înseamnă că nu are nimic de ascuns, astfel că nu va încerca în vreun fel zădărnicirea aflării adevărului. Pentru aceste considerente, apreciază că recursul declarat este întemeiat și solicită admiterea lui, cu consecința admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că în mod corect instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie formulată de inculpat, având în vedere circumstanțele săvârșirii faptei, poziția procesuală de nerecunoaștere a faptei și faptul că nu există suficiente garanții că lăsat în libertate inculpatul nu va încerca să comită alte fapte sau să zădărnicească aflarea adevărului. Pentru aceste considerente solicită respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii încheierii instanței de fond ca legală și temeinică.
Recurentul inculpat M. A., în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin încheierea 145/13.05.2013 pronunțată de Judecătoria C., in dosar penal_, s-au dispus următoarele:
În baza art. 1608a alin. 6 C.p.p. respinge ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul M. A. (fiul lui I. și M. E. născut la data de 16.10.1986 în mun.C., CNP_) privind liberarea provizorie sub control judiciar.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 09.05.2013 a fost înregistrată pe rolul instanței cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului M. A. prin care a solicitat instanței să dispună liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
În motivarea cererii s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege raportat la infracțiunea ce se reține în sarcina inculpatului și că nu există necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o nouă infracțiune ori ca inculpatul să încerce să zădărnicească aflarea adevărului.
La termenul din data de 13.05.2013, inculpatul M. A. și-a însușit cererea formulată de avocatul său ales, precizând că are cunoștință de cazurile în care potrivit legii se dispune revocarea liberării provizorii sub control judiciar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin încheierea nr.136/05.03.2013 pronunțată în dosarul nr._/212/2013, Judecătoria C. a respins propunerea de arestare preventivă formulată de către P. de pe lângă Judecătoria C., privind luarea față de inculpații M. A. și Șerbea A.. În termen legal, P. de pe lângă Judecătoria C. a formulat recurs, iar prin încheierea nr.131 din data de 05.05.2013, Tribunalul C., a admis recursul Parchetului și casând hotărârea primei instanțe, a dispus arestarea preventivă a inculpaților M. A. și Șerbea A., pentru o perioadă de 29 de zile, de la data de 06.05.2013 la data de 03.06.2013 inclusiv.
La pronunțarea încheierii s-a avut în vedere că în cauză sunt indicii temeinice, în sensul art. 68¹ C.p.p., privind săvârșirea de către inculpat a infracțiunii pentru care este cercetat (fiind, astfel, incidente dispozițiile art. 143 C.p.p.) și, de asemenea, că sunt întrunite condițiile prev. de art. 148 lit. f C.p.p. în sensul că acesta este cercetat pentru săvârșirea unei fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii cu mult peste limita minimă de 4 ani, iar lăsarea acestuia în liberate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M. A. sub aspectul temeiniciei, instanța constată că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, asupra inculpatului M. A. planează suspiciunea rezonabilă că la data de 04.05.2013, în jurul orelor 14.00, în timp ce se împreună cu inculpatul Șerbea A. pe . mun. C., zona Campus, au deposedat-o prin folosirea de amenințări și a unei arme, pe partea vătămată Nichiturcă C. A., de un telefon Iphone 5 în valoare de aproximativ 2700 lei.
La soluționarea prezentei cereri instanța are în vedere următoarele texte:
- art 160 ind alin 1 c.pr.pen, conform căruia liberarea provizorie poate fi ceruta de inculpat în cursul urmăririi penale și art 160 ind.2 alin 1c.pr.pen potrivit căruia cererea de liberare provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
-de asemenea instanța are în vedere prevederile art 5 par 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului conform cărora orice persoană arestată în condițiile prev de alin 1 are dreptul să fie judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii, precum și
-principiile care se degajă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului –anume că autoritățile naționale sunt obligate, atunci când decid cu privire la menținerea stării de arest a unei persoane, să aibă în vedere măsuri alternative de natură să asigure prezența acuzatului la proces și nu au de ales între a soluționa cauza persoanei judecate în stare de arest . sau a dispune punerea în libertate a persoanei pe parcursul procesului ca urmare a depunerii unei cauțiuni, iar atunci când durata arestarii depășește o durată rezonabilă, în temeiul art 5 § 3 persoana respectivă trebuie eliberată (hot. C. c. România) .
- constatările CEDO în cauzele Scundeanu împotriva României din 2.02.2010 și J. împotriva României din 16.03.2010 Curtea Europeană a Drepturilor Omului în sensul că în situația în care autoritățile judiciare nu au prezentat fapte pertinente pe baza datelor din dosar din care să rezulte riscul efectiv pentru ordinea publică prin punerea în libertate a reclamantului, nu au examinat circumstanțele personale ale acuzatului și nu au indicat în concret pentru ce motiv luarea unei măsuri alternative nu era de natură să asigure prezența acuzatului în fața autorităților, a existat o încălcare a art 5 par 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și decizia nr. 17/2011 pronunțată în RIL de către Înalta Curte de Casație și Justiție care a statuat că: „În absența unor criterii legale care ar trebui să stea la baza aprecierii organului judiciar asupra temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului, instanța trebuie să se raporteze atât la elementele ce privesc faptele pentru care este cercetat, cât și la datele care circumstanțiază persoana inculpatului.
Pentru punerea în libertate provizorie trebuie să fie reținute nu numai aspecte referitoare la gravitatea faptei de care este acuzat un învinuit sau inculpat, ci trebuie cercetate toate circumstanțele apte a conduce la concluzia că, într-o cauză concretă, există ori nu temeiuri care să justifice o derogare de la regula judecării în stare de libertate.
Totodată, judecătorul trebuie să aprecieze în funcție de datele concrete din dosar dacă temeiurile inițiale justifică sau nu în continuare privarea de libertate, având în vedere probele administrate nemijlocit, gravitatea faptei, pericolul concret pentru ordinea publică demonstrat prin probe, impactul social al faptei reținute în sarcina inculpatului, limitele de pedeapsă, durata arestului, persoana inculpatului, vârsta, antecedente penale și sănătatea acestuia.
În raport de dispozițiile legale care reglementează instituția liberării provizorii sub control judiciar în măsura în care se constată că cererea formulată îndeplinește condițiile legale instanța este ținută să aprecieze asupra oportunității lăsării în libertate a inculpatului prin verificarea temeiniciei cererii formulate.
În condițiile în care legea nu limitează și nici nu indică criteriile ce urmează a sta la baza aprecierii organului judiciar, acestea se vor raporta la elementele care privesc fapta pentru care se efectuează cercetări, gradul de pericol social concret, împrejurările în care ar fi fost comisă, urmările produse, persoana inculpatului.
Pe cale de consecință, deși din punct de vedere formal instanța a constatat că cererea formulată de inculpatul M. A. îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, pe fondul acesteia, cererea nu este întemeiată.
În prezenta cauză, instanța constată că la acest moment procesual, nu este oportună punerea în libertate a inculpatului în raport de împrejurările concrete în care se presupune că ar fi fost comisă fapta,modul și mijloacele de săvârșire a faptei de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările în care este bănuit inculpatul că ar fi acționat: împreună cu o altă persoană, în loc public fără a se teme nici un moment că vor fi descoperiți și trași la răspundere penală, prin eforturi conjugate, M. A. oprind mașina pentru a permite inculpatului Șerbea A. să exercite amenințări la adresa părții vătămate și a martorului, și să producă chiar leziuni părții vătămate, pentru a obține rezultatul urmărit, respectiv acela de a păstra telefonul mobil pe care în avea asupra sa, urmare a exprimării intenției de a-l cumpăra.
La soluționarea prezentei cereri instanța a avut în vedere și dispozițiile art.5 par.3 din CEDO potrivit cărora orice persoana arestata sau deținuta in condițiile prev. de par. 1 lit. c al aceluiași articol are dreptul sa fie judecata . sau eliberata in cursul procedurii; aceasta ultima teză însă este aplicabilă în măsura în care durata arestării a depășit un termen rezonabil și nu mai subzistă cazurile pentru care s-a apreciat ca este necesară privarea de libertate a inculpatului.
Or, astfel cum s-a apreciat mai sus, starea de pericol pentru ordinea publica subzistă, iar perioada în care inculpatul a fost în stare de detenție (respectiv din data de 05.05.2013) nu poate fi considerată una nerezonabilă la acest moment procesual.
Circumstanțele pozitive ale inculpatului, faptul că acesta nu are antecedente penale, este integrat social, are un loc de muncă, raportat la circumstanțele reale în care se reține că ar fi fost săvârșite faptele, acestea nu sunt nu sunt suficiente pentru a justifica punerea în libertate, protejarea valorilor sociale de interes general, a ordinii publice, prevalând în acest caz .
Așadar, deși formal sunt îndeplinite condițiile liberării provizorii, instanța apreciază că buna desfășurare a procesului penal impune privarea de libertate a inculpatului în condițiile în care punerea în libertate, chiar subsumată unor obligații sau garanții, este de natură să provoace o reală tulburare a ordinii și liniștii publice, și ținând seama și de împrejurarea că inculpatul este arestat preventiv din data de 04.05.2013, măsura privativă de libertate nedepășind o durată rezonabilă, pentru a se asigura în continuare buna desfășurare a prezentului proces, instanța în baza art 160 ind 8 lit.a lin.6 C.p.p. va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul M. A. privind liberarea provizorie sub control judiciar.
Împotriva încheierii 145/13.05.2013 pronunțată de Judecătoria C., in dosar penal_, în termen legal a declarat recurs inculpatul M. A. care a susținut că indiciile care la momentul arestării preventive conturau o anumită situație de fapt, la acest moment nu s-au concretizat în probe concrete care să ateste faptele reținute în sarcina inculpatului; inculpatul nu a suferit anterior nici măcar o amendă contravențională și consideră că cineva nu poate reprezenta pericol pentru ordinea publică doar invocând un text de lege, fără o raportare la situația de fapt din dosar.
Examinând încheierea recurată, atât prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, instanța constată următoarele:
Față de recurentul inculpat s-a luat măsura preventivă a arestării prin încheierea nr.136/05.03.2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._/212/2013. S-a apreciat atunci că sunt întrunite temeiurile prevăzute de art. 143 Cod proc.pen., art. 148 lit. f Cod proc.pen.
Recurentul inculpat este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 2 indice 1 lit. a și b C.pen, întrucât acesta este bănuit că la data de 04.05.2013, în jurul orelor 14.00, în timp ce se împreună cu inculpatul Șerbea A. pe . mun. C., zona Campus, au deposedat-o prin folosirea de amenințări și a unei arme, pe partea vătămată Nichiturcă C. A., de un telefon Iphone 5 în valoare de aproximativ 2700 lei.
Prin cererea formulată inculpatul a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar, motivând că are vocație, în condițiile în care sunt îndeplinite atât cerința pozitivă, cât și cea negativă, prevăzute de art.1602 alin.1 și 2 Cod.proc.pen.
Potrivit art.136 alin.1 Cod.proc.pen. în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una dintre măsurile preventive.
Dispozițiile art.136 alin.2 Cod.proc.pen. prevăd că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar.
În același sens sunt și dispozițiile art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care prevăd că persoana arestată sau reținută beneficiază, printre altele, de dreptul de a putea fi eliberată în cursul procedurii, punerea în libertate putând fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
Astfel, art.1601 prevede că în tot cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune.
Art.1602 alin.1 și 2 Cod.proc.pen. prevede că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
După cum se arată în considerentele deciziei nr.17/2011 a ICCJ, prevederile legale incidente permit concluzia că acordarea liberării provizorii reprezintă o vocație și nu un drept al învinuitului sau inculpatului, doar instanța fiind în măsură să aprecieze asupra oportunității dispunerii acestei măsuri, aprecierea în acest sens presupunând un examen al cauzei concrete cu privire la fapta pentru care s-a dispus arestarea învinuitului ori inculpatului, calitatea acestuia, modul de săvârșire a faptei, natura acesteia, circumstanțele concrete ale cauzei și cele privind persoana învinuitului sau inculpatului.
Prin urmare, se constată că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, atât cele prev. de art.143 Cod.proc.pen. în ref. la art.681 Cod.proc.pen. și art.5 paragraf 1 lit.c CEDO referitoare la existența indiciilor temeinice de săvârșire a unor fapte de natură penală, cât și cele prev. de art.148 alin.1 lit.f Cod.proc.pen. referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute și la existența pericolului concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
Astfel, și la acest moment procesual în cauză sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis o faptă prevăzută de legea penală .
Totodată, considerăm, în continuare, că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, raportat la timpul scurt care s-a scurs de la dispunerea măsurii, de doar 8 zile, prilej cu care atât circumstanțele reale cât și cele personale au fost analizate; față de circumstanțele reale și împrejurările de fapt (în loc public, fără a se teme nici un moment că vor fi descoperiți și trași la răspundere penală, prin eforturi conjugate )
Analizând cererea de liberare provizorie sub control judiciar, trebuie ținut cont de faptul că, îndeplinirea condiției pozitive prevăzute la art.1602 alin.1 Cod.proc.pen. și lipsa cazurilor prevăzute expres în art.1602 alin.2 Cod.proc.pen. nu conferă celui arestat dreptul la liberare provizorie, ci numai o vocație, instanța având posibilitatea de a respinge cererea dacă persoana învinuitului sau inculpatului nu oferă suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal.
Raportat la cele expuse mai sus în opinia instanței inculpatul nu oferă suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal cu el în stare de libertate.Urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. A. .
În baza art. 192 alin. 2 Cod proc.pen., va obliga pe recurentul inculpat M. A. la suma de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod proc.pen.:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. A. - fiul lui I. și M. E. născut la data de 16.10.1986, împotriva încheierii 145/13.05.2013 pronunțată de Judecătoria C., in dosar penal_ .
În baza art. 192 alin. 2 Cod proc.pen.:
Obligă pe recurentul inculpat M. A. la suma de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.05.2013 .
Președinte, Judecător, Judecător,
A. A. M. L. T. I. R.
Grefier,
A. R. R.
Red.jud.fond. Ș. P.
Tehnored.decizie jud. M.L. T.
3 ex./ 27.05.2013
| ← Ridicarea controlului judiciar. Art. 160 ind.3 C.p.p.. Decizia... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
