Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1156/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1156/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-11-2013 în dosarul nr. 30519/212/2013
Dosar penal nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 1156
Ședința publică din data de 18.11.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – L. I. B.
JUDECĂTOR – E. G.
JUDECĂTOR – A. A.
GREFIER – C. C.
Cu participarea Ministerului Public – P. de pe lângă Tribunalul C., reprezentat prin PROCUROR – N. Z.
Pe rol, examinarea recursului penal declarat de recurentul inculpat T. C. A. – CNP_, fiul lui C. și A., născut la data de 14.05.1989 în C., împotriva Încheierii nr.302 / 14.11.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, cu respectarea disp.art.297 al.1 Cod de procedură penală, se prezintă recurentul inculpat T. C. A., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul ales, avocat O. G., în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.176 - 181 Cod de procedură penală.
Recursul este declarat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.3852 Cod de procedură penală, în termenul prevăzut de art.3853 Cod de procedură penală, nemotivat, cu respectarea dispozițiilor art.38510 Cod de procedură penală.
În baza art.301 Cod procedură penală, instanța întreabă părțile și reprezentantul Ministerului Public dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat și, având în vedere că nu sunt, constată recursul în stare de judecată. Potrivit art.385 ind.13 Cod procedură penală acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Apărătorul ales al recurentului inculpat T. C. A., avocat O. G., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând, solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cu consecința liberării provizorii a inculpatului.
Analizând hotărârea primei instanțe, se poate observa că motivația judecătorului fondului are la bază exclusiv argumente ce țin de natura infracțiunilor săvârșite, împrejurările în care au fost săvârșite, pericolul concret pentru ordinea publică și valorile lezate. Arată că toate aceste elemente au fost avute în vedere atât de instanța de fond, cât și de instanța de recurs, la momentul propunerii de arestare preventivă, și, totodată, solicită să se observe că în încheierea recurată, judecătorul fondului nu analizează disp. art.1602 Cod pr.penală. In aceste condiții, solicită să se observe că cele două condiții negative nu sunt incidente în cauză.
In ceea ce privește eventualul pericol de zădărnicire a aflării adevărului, posibilitatea de a influența participanții la proces, dar și posibilitatea de a altera sau a distruge mijloacele de probă, solicită să se observe că nu există un astfel de pericol, întrucât inculpatul înțelege să recunoască, în totalitate, infracțiunile ce i se rețin în sarcină, urmând să se prevaleze de disp. art.3201 Cod pr.penală.
Din punct de vedere al pericolului de a continua alte activități infracționale, solicită să se observe că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, până la vârsta de 24 de ani nu a fost sancționat, iar la dosarul instanței de fond există o ofertă de angajare, în calitate de operator.
In încheierea pronunțată de instanța de fond se arată că măsura arestării preventive se impune pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, solicitând a se avea în vedere acest aspect din prisma celor invocate anterior. De asemenea, solicită să se mai aibă în vedere recursul în interesul legii din data de 14.12.2011, în care se arată că instanța de judecată, în cadrul examenului de temeinicie a unei asemenea cereri, va verifica în ce măsură temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă.
In opinia sa, nu se poate reține motivarea primei instanțe, în sensul că se impune menținerea arestării preventive, întrucât inculpatul continuă să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, solicită să se aibă în vedere jurisprudența I.C.C.J. care arată că trebuie puse în balanță atât circumstanțele reale de săvârșire, cât și circumstanțele personale. In încheierea recurată, instanța de fond face trimitere în sensul că inculpatul prezintă aspecte favorabile, însă se limitează doar la a arăta faptul că nu are antecedente penale.
Din acest punct de vedere solicită să se aibă în vedere înscrisurile existente la dosarul cauzei din care rezultă că inculpatul este integrat în societate, locuia cu mama și bunica sa, iar în urmă cu câtva timp tatăl său a decedat. In perioada petrecută în arest, inculpatul a conștientizat ceea ce s-a întâmplat, anterior arestării sale preventive muncea fără contract de muncă și există posibilitatea să muncească în alt loc cu contract de muncă. De asemenea, la dosar există și înscrisuri medicale din care rezultă că în trecut a fost diagnosticat cu TBC, dar nu se află în prezent sub o medicamentație.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea încheierii instanței de fond ca legală și temeinică, întrucât în mod corect a apreciat că nu se impune punerea în libertate a inculpatului, față de natura și gravitatea infracțiunilor pentru care este cercetat, precum și pentru necesitatea asigurării bunei desfășurări a urmăririi penale, care nu este încă definitivată, față de perioada relativ scurtă de când s-a dispus arestarea sa preventivă, care nu a fost suficientă pentru atenuarea sentimentului de teamă.
Având în vedere aceste aspecte, precum și faptul că liberarea provizorie este doar o vocație și nu un drept, apreciază că în mod corect instanța de fond a considerat că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, circumstanțele personale ale inculpatului fiind avute de instanță la soluționarea cauzei pe fond.
Recurentul inculpat T. C. A., având ultimul cuvânt, regretă cele întâmplate și este de acord cu concluziile apărătorului său.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată că prin încheierea încheierii nr.302 / 14.11.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, în baza art. 160 ind. 8a alin. 6 c.pr.pen., s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul T. C. A., fiul lui C. și A., născut la data de 14.05.1989 în C., domiciliat în C., . nr. 30, CNP:_, ca neîntemeiată.
Măsurile dispuse s-au comunicat administrației locului de deținere.
În baza art 192 alin 2 c.pr.pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 288/01.11.2013, Judecătoria C. a admis propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Judecătoria C. cu privire la inculpații MEMET A., A. TUNGEAI, ȚĂNDUREL ACÎ, T. C. A. și A. L. și a dispus arestarea preventivă a acestora pe o durată de 29 zile, începând cu data de 01.11.2013 și până la data de 29.11.2013 inclusiv.
Instanța a reținut că în cauză sunt incidente prev. art. 143 și art 148 lit f c. proc.pen., iar, în ceea ce-l privește pe inculpatul Memet A., și cazul prev. de art. 148 lit. a c.p.p. Soluția a rămas definitivă la data de 04.11.2013, prin încheierea nr. 284 a Tribunalului C..
Analizând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată la data de 13.11.2013 de inculpatul T. C. A. sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a constatat că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, asupra inculpatului planează în continuare suspiciunea rezonabilă ca ar fi săvârșit infracțiunile de tăinuire și complicitate la infracțiunea de furt calificat în formă continuată, fapte prev. și ped. de art.221 alin.l C.pen. și art.26 C.pen. rap. la art.208 alin.l, 209 alin.l, lit. a), g) și i) C.pen., cu aplic. disp. art. 33 lit.a) C.pen., fiind astfel satisfăcute exigențele art. 143 c.p.p.
De asemenea, instanța a constatat că subzistă și temeiul reținut de instanța, cu ocazia luării măsurii, prin prisma art. 148 lit. f din c.p.p., inclusiv în ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, astfel că, având în vedere și Decizia Î.C.C.J. nr. 17/2011, dată în soluționarea recursului în interesul legii, se impune ca, în continuare, odată stabilită legalitatea și temeinicia stării de arest preventiv, să se analizeze dacă buna desfășurare a procesului penal este sau nu împiedicată prin punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului T. C. A.. În acest sens vor fi avute în vedere împrejurările concrete ale cauzei, atât circumstanțele reale în care faptele au fost săvârșite, cât și circumstanțele personale ale inculpatului.
În prezenta cauză, la acest moment procesual, instanța a constatat că, în raport de natura și gravitatea infracțiunilor de a căror comitere este acuzat inculpatul, reflectată și în limitele de pedeapsă stabilite de lege (de la 3 la 15 ani, pentru infracțiunea de furt calificat, chiar dacă participația inculpatului a fost de complicitate), de împrejurările comiterii acestor infracțiuni (în mod repetat, mai multe acte materiale, la intervale scurte de timp, a contribuit în mod nemijlocit la asigurarea produsului infracțional de către ceilalți inculpați), de circumstanțele personale ale inculpatului (favorabile, în condițiile în care acesta nu este cunoscut cu antecedente penale), în condițiile în care urmărirea penală este în plină desfășurare, de la momentul luării măsurii arestării preventive trecând doar 14 zile, nu este oportună punerea în libertate a inculpatului; în consecință, pentru a se asigura în continuare buna desfășurare a prezentului proces și ținând seama de reacția negativă a opiniei publice în situația în care persoane asupra cărora planează suspiciunea comiterii unor infracțiuni serioase ar fi cercetate în stare de libertate, se constată că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
De altfel, jurisprudența constantă a instanței supreme este în sensul că, la aprecierea temeiniciei cererii de liberare provizorie, trebuie să se țină cont și să se facă o relaționare între circumstanțele reale ale comiterii faptei și cele personale ale inculpatului și că, în raport cu gravitatea faptei și reacția de insecuritate a cetățenilor față de lăsarea în libertate a unor inculpați asupra cărora planează suspiciunea comiterii acesteia, circumstanțele lor personale (caracterizate prin lipsa antecedentelor penale, buna conduită a acestora în trecut) nu sunt de natură a înlătura pericolul concret pe care îl reprezintă aceștia pentru ordinea publică. În cazul de față, o analiză a gravității faptei și a urmărilor acesteia în rândul comunității (prin prisma lăsării în libertate a inculpatului) a fost efectuată atât cu ocazia luării măsurii arestului preventiv, cât și cu ocazia deliberării în prezenta cauză, așa cum s-a evidențiat în considerentele de mai sus.
Așadar, deși formal sunt îndeplinite condițiile liberării provizorii, instanța a apreciat că buna desfășurare a procesului penal impune privarea de libertate a inculpatului în condițiile în care punerea lui în libertate, chiar subsumată unor obligații sau garanții, este de natură să provoace o reală tulburare a ordinii și liniștii publice. Ținând seama și de împrejurarea că inculpatul este arestat preventiv din data de 01.11.2013, măsura privativă de libertate fiind departe de a atinge o durată nerezonabilă, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul T. C. A. privind liberarea provizorie sub control judiciar.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs inculpatul T. C. A., criticand-o sub aspectul nelegalitatii si netemeiniciei, in sensul ca, in mod gresit a apreciat instanta de fond ca, nu se impune liberarea provizorie sub control judiciar, in conditiile in care sunt indeplinite conditiile prevayute de lege pentru a se lua o astfel de masura.
Examinand incheierea penala recurata, prin prisma criticilor formulate si din oficiu, tribunalul apreciaza ca, recursul declarat in cauza este nefondat si urmeaza sa fie respins, pentru urmatoarele considerente:
F. de inculpatul T. C. A. a fost luata masura arestarii preventive prin incheierea nr. 288/1.11.2013 a Judecatoriei Constanta, in temeiul art. 143 C.p.p. si art. 148 lit.f C.p.p., fiind banuit de comiterea infractiunilor de tainuire si complicitate la furt calificat, constand in aceea ca in perioada iunie –octombrie 2013 in repetate randuri, la diferite intervale de timp, in baza unei intelegeri prealabile cu inculpatul Memet A., ar fi primit si valorificat sau ar fi inlesnit valorificarea bunurilor sustrase de catre acesta.
Temeiurile care au stat la baza luarii masurii subzista si nu vor mai fi analizate la acest moment, deoarece numai in aceste conditii s-ar putea aprecia oportunitatea admiterii unei astfel de cereri, insa se va analiza daca la acest moment se impune sau nu judecarea inculpatului in stare de libertate si daca acesta prezinta garantiile necesare pentru a fi scos de sub puterea mandatului de arestare preventiva.
Se va avea in vedere faptul ca inculpatul era arestat doar de 13 zile, raportat la momentul formularii cererii, ca durata petrecuta in stare de arest, raportat si la gravitatea faptelor ce i se imputa inculpatului este mult prea redusa, iar scopul masurii este de inteles ca, nu a putut fi atins in totalitate, chiar daca inculpatul la momentul solutionarii cererii a aratat ca, isi recunoaste greselile comise si a adoptat o pozitie procesuala diferita de cea expusa initial.
Se va avea in vedere si numarul actelor materiale presupus a fi comise de inculpat, modul organizat in care se actiona si gravitatea faptelor aflate in stransa legatura cu activitatea de ajutor oferit de inculpat altor participanti, pentru a le garanta reusita.
Se apreciaza ca pana la lamurirea situatiei de fapt sub toate aspectele, in raport si de pozitia procesuala ulterioara a inculpatilor se impune mentinerea acestuia in stare de arest preventiv, pentru a garanta bunul mers al procesului penal, circumstantele personale favorabile ale inculpatului putand fi valorificate odata cu solutionarea pe fond a cauzei.
Pentru aceste motive, recursul declarat de recurentul inculpat T. C. A., impotriva incheierii nr. 302 din data de 14.11.2013, pronunțată de Judecătoria Constanta va fi respins ca nefondat, cu consecinta obligarii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C. Pr. P.. respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul – inculpat T. C. A., impotriva incheierii nr. 302 din data de 14.11.2013, pronunțată de Judecătoria Constanta, în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin.2 C. Pr. P.. obligă recurentul – inculpat T. C. A. la plata sumei de cate 100 lei, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18.11.2013.
P., JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. I. B. E. G. A. A.
GREFIER,
C. C.
Red.jud.fond.M.N.
Tehnored.jud.A.A./3 ex./19.11.2013
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Omor calificat. At. 175 C.p.. Sentința nr. 95/2013. Tribunalul... → |
|---|
