Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 749/2013. Tribunalul CONSTANŢA

Tribunalul CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2013

Decizia nr. 749/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 16-07-2013 în dosarul nr. 18557/212/2013/a1

Dosar nr._

TRIBUNALUL C.

SECȚIA PENALĂ

- DECIZIA PENALĂ NR.749 –

Ședința publică din data de 16 iulie 2013

PREȘEDINTE – M. V.

JUDECĂTORI – L. I. B.

- T. V. G.

GREFIER – A.-M. G.

Cu participare PROCUROR – Grațiela L.

S-a luat în examinare recursul penal promovat de inculpatul M. A. G. – fiul lui G. și I., născut la data de 30.09.1970, M. K., în mun. C. - împotriva încheierii de ședință din data de 15.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 13.

La apelul nominal făcut în ședința publică cu respectarea disp.art.297 alin.1 Cod pr.penală, se prezintă recurentul inculpat M. A. G. – în stare de deținere, asistat de avocat din oficiu M. Tana, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.

Procedura legal îndeplinită, cu respectarea disp.art.176-181 Cod pr.penală.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.

Recursul este declarat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.385² cod procedură penală, în termenul prevăzut de art.385³ cod procedură penală, nemotivat.

În baza art.301 cod procedură penală, instanța întreabă dacă mai sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat și având în vedere că nu sunt, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.

Apărătorul recurentului inculpat M. A. G., avocat M. Tana, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de instanța de fond și rejudecând, să nu se mențină față de inculpat măsura arestării preventive, iar în subsidiar, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

Consideră că încheierea recurată este una nelegală și netemeinică, reținându-se în mod greșit că, raportat la gravitatea faptei, la pericolul social al faptei, pericolul pentru ordinea publică ar fi unul ridicat și că opinia publică ar fi afectată prin lăsarea inculpatului în libertate.

Solicită a se avea în vedere de către instanță împrejurarea că urmărirea penală a fost finalizată, inculpatul fiind trimis în judecată, dar și conduita inculpatului pe parcursul urmăririi penale, acesta dând declarații sincere, recunoscând și regretând fapta, urmând să solicite aplicarea procedurii simplificate.

Totodată, solicită instanței a avea în vedere că perioada de arest preventiv de până în prezent a fost suficientă pentru ca inculpatul să conștientizeze consecințele faptelor sale și împrejurarea că acesta are un domiciliu stabil și a lucrat în străinătate fără forme legale.

Concluzionând, solicită admiterea recursului declarat de inculpat cu consecința de a nu se menține față de acesta măsura arestării preventive.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază încheierea pronunțată de Judecătoria C., ca fiind legală și temeinică, în mod corect apreciindu-se că în cauză temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și impun privarea de liberate în continuare a inculpatului.

Solicită a se avea în vedere că există riscul real ca inculpatul să repete comportamentul infracțional, având în vedere atât modalitatea de comitere a faptelor, precum și împrejurarea că acesta a mai fost anterior condamnat pentru fapte de același gen.

Recurentul inculpat M. A. G., în ultim cuvânt, menționează că este de acord cu concluziile apărătorului său, precizând că dorește să fie judecat în libertate.

Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.

După deliberare,

TRIBUNALUL

Asupra recursului de față :

Prin încheierea pronunțată la data de 15.07.2013 de Judecătoria C., în dosar penal nr._ 13 s-au dispus următoarele:

„În baza art. 300¹ alin. 1 C.proc.pen. constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului M. A. G..

În baza art. 300¹ alin. 3 C.proc.pen. menține arestarea preventivă a inculpatului: M. A. G. – fiul lui G. și I., născut la data de 30.09.1970, M. K., în mun. C..

Respinge cererea de revocare a măsurii arestării preventive, respectiv de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de apărătorul inculpatului.

Măsurile dispuse se comunică administrației locului de deținere.

În baza art. 189 C.proc.pen. onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției, acordându-se către avocat M. A. (conform delegației de substituire nr. 1/12.07.2013).

Cu recurs în 24 ore de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.07.2013, ora 11.20.”

Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarea situație:

Astfel, s-a arătat că, rechizitoriul nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. A. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. e C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b C.pen.

S-a reținut în sarcina inculpatului M. A. G. că, în ziua de 27.06.2013, în jurul orelor 17:00, a sustras din poseia părții vătămate P. F., dintr-unul din buzunarele de la pantaloni, un portofel ce conținea suma de 80 lei, în timp ce aceasta se deplasa pe . din mun. C., prejudiciul fiind parțial recuperat.

În cursul urmăririi penale, față de inculpatul M. A. G. s-a dispus măsura arestării preventive, prin încheierea nr.177/28.06.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._/212/2013, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 160/28.06.2013.

Instanța de fond a apreciat că măsura arestării preventive luată față de inculpat este legală și temeinică, pentru considerentele care urmează.

Prin încheierea nr.177/28.06.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._/212/2013, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. A. G., pe o durată de 29 de zile, până la data de 26.07.2013 inclusiv.

La pronunțarea încheierii s-a avut în vedere că în cauză sunt indicii temeinice, în sensul art. 68¹ C.proc.pen., privind săvârșirea de către inculpat a infracțiunii pentru care este cercetat (fiind, astfel, incidente dispozițiile art. 143 C.proc.pen.) și, de asemenea, că sunt întrunite condițiile prev. de art. 148 lit. f C.proc.pen.

S-a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă, neexistând până în acest moment procesual elemente noi, care să opereze în favoarea acestuia și care să justifice punerea în libertate.

Astfel, sunt în continuare incidente dispozițiile art.148 lit. f C.proc.pen., în sensul că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. La stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică instanța are în vedere atât circumstanțele reale, care rezultă din natura și din modalitatea de săvârșire a faptei pentru care este cercetat inculpatul (pe timp zi, pe stradă, abordând victima, după ce a constatat că aceasta își așeza un portofel în buzunarul de la spate al pantalonilor, pentru a-i distrage atenția și, apoi, profitând de vârsta înaintată și neatenția acesteia, preocupată fiind să traverseze în siguranță bulevardul, luând hotărârea de a săvârși fapta în mod instinctiv, aspect ce denotă caracterul instinctiv al deciziei de a comite infracțiunea, existând astfel riscul ca acesta să comită și alte fapte similare în viitor, fără a ține seama de reacția trecătorilor, ulterior dând dovadă de nonșalanță, intrând într-un bar din apropierea locului săvârșirii faptei (unde, de altfel, a fost și depistat), cheltuind aici o parte din banii sustrași), cât și circumstanțele personale ale inculpatului (o persoană fără loc de muncă, fără ocupație, din fișa de cazier rezultând faptul că acesta a suferit numeroase condamnări pentru fapte de același gen cu cele pentru care în prezent este cercetat, fiind liberat condiționat în anul 2007, împrejurare care duce la concluzia că inculpatul nu a înțeles să adopte o conduită socială adecvată perseverând într-un comportament îndreptat împotriva valorilor ocrotite de legea penală și normelor de conviețuire socială).

Relevante în acest moment sunt probele administrate în cadrul urmăririi penale, respectiv:declarațiile părții vătămate P. F., procesul verbal de depistarea inculpatului, declarațiile martorului R. C. care, procesul verbal de recunoaștere din fotografii și din grup, precum și declarațiile inculpatului,care a recunoscut fapta reținută în sarcina sa.

În prezent, asupra inculpatului planează bănuiala că a comis o faptă cu un grad ridicat de pericol social, îndreptat împotriva patrimoniului persoanei; văzând circumstanțele reale ale cauzei (expuse anterior), instanța apreciază că prevalează față de orice circumstanțe personale, pozitive, ale inculpatului, precum și că, prin lăsarea în libertate a inculpatului, s-ar crea pericol pentru ordinea publică, în general, pentru comunitatea din mun. C., în special, care ar avea reprezentarea că organele judiciare nu concură la sancționarea fermă a acestui gen de fapte penale.

Această soluție este în acord și cu prevederile art. 5 par. 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului subliniind că, deși regula este judecarea inculpatului în stare de libertate, măsurile privative de libertate având un caracter cu totul excepțional, în anumite împrejurări particulare, are prioritate protejarea ordinii publice.

Totodată, măsura arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul, până la rămânerea definitiva a hotărârii, întrucât a fost luată pe baza unor presupuneri rezonabile, în sensul comiterii unei infracțiuni, fără a se face vreo referire la vinovăția acestuia, și nici nu tinde să reprezinte o executare anticipată a unei eventuale pedepse, ce i-ar putea fi aplicată, măsura arestării preventive având, la acest moment procesual, caracter rezonabil.

În condițiile în care cercetarea judecătorească încă nu a început, nefiind administrate niciun fel de probe, care să prefigureze o altă situație de fapt sau să argumenteze schimbarea sau încetarea temeiurilor inițiale, în baza cărora s-a luat măsura arestării preventive față de inculpat, pentru îndeplinirea scopului procesului penal, în baza art. 300¹ alin. 1 C.proc.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului: M. A. G. și s-a menținut măsura.

Luând în considerare posibilitatea luării față de inculpat a altor măsuri preventive mai puțin intruzive în libertatea sa, față de circumstanțele cauzei, în acest stadiu procesual, față de caracterul necesar al măsurii arestării preventive și pentru protejarea publicului împotriva pericolului de repetare a faptelor de natura celor față de care se efectuează cercetări și față de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit prin instituirea unei măsuri preventive, instanța de fond a constatat caracterul insuficient al unor astfel de măsuri, astfel că va respinge cererile subsidiare formulate de apărătorul inculpatului.

Împotriva încheierii pronunțate la data de 15.07.2013 de Judecătoria C., în termen legal au declarat recurs inculpatul.

Motivele recursului, așa cum au fost susținute de apărători sunt precizate expres în practicaua prezentei decizii.

Examinând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, atât prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, instanța constată că acesta este nefondat și va fi respins pentru motivele care vor fi expuse în continuare.

Prin rechizitoriul nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. A. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. e C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b C.pen.

Și la momentul analizării recursului de față există suspiciunea rezonabilă privind comiterea infracțiunii de care inculpatul este acuzat, indiciile temeinice necesare și suficiente în acest stadiu al anchetei penale, constând, în esență, în: declarațiile părții vătămate P. F., procesul verbal de depistare a inculpatului, declarațiile martorului R. C. care, procesul verbal de recunoaștere din fotografii și din grup, precum și declarațiile inculpatului, care a recunoscut fapta reținută în sarcina sa.

În ceea ce privește recursul formulat de inculpat, tribunalul apreciază-la acest moment al anchetei penale - că recurentul nu oferă suficiente garanții pentru buna deafășurare a procesului penal cu cu cercetarea acestora în stare de libertate.

Potrivit art.136 alin.1 Cod.proc.pen. în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una dintre măsurile preventive.

În același sens sunt și dispozițiile art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care prevăd că persoana arestată sau reținută beneficiază, printre altele, de dreptul de a putea fi eliberată în cursul procedurii, punerea în libertate putând fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.

Și la momentul analizării recursului de față, instanța apreciază că subzistă temeiurile inițiale avute în vedere la luarea și ulterior la menținerea măsurii arestării preventive, atât cele prev. de art.143 Cod.proc.pen. în ref. la art.68¹ Cod.proc.pen. și art.5 paragraf 1 lit.c CEDO referitoare la existența indiciilor temeinice de săvârșire a unor fapte de natură penală, cât și cele prev. de art.148 alin.1 lit.f Cod.proc.pen. referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută și la existența pericolului concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpatului, în sensul că există suspiciunea rezonabilă că acesta ar fi comis infracțiunea de care este bănuit, în acest stadiu al anchetei penale, în care cercetarea judecătorească nu a început în fața instanței de fond, raportat și la caracterul rezonabil al termenului privării de libertate, inculpatul fiind arestat din data de 28.06.2013-aproape o lună.

Astfel, sunt în continuare incidente dispozițiile art.148 lit.f C.proc.pen., în sensul că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol care rezultă din circumstanțele reale ale comiterii infracțiunilor, subzistând indiciile temeinice avute în vedere la luarea și la menținerea măsurii privative de libertate-expuse pe larg anterior de instanța de fond, aspecte care rămân valabile și vor fi însușite și de instanța de control ierarhic - împreună cu circumstanțele reale în care se reține de către acuzare că inculpatul ar fi comis infracțiunea-pe timp zi, pe stradă, abordând victima, după ce a văzut că aceasta își așeza un portofel în buzunarul de la spate al pantalonilor, în scopul de a-i distrage atenția și profitând de vârsta înaintată și neatenția acesteia, preocupată fiind să traverseze în siguranță bulevardul, luând hotărârea de a săvârși fapta în mod instinctiv, aspect care dovedește ușurința periculoasă cu care inculpatul a luat decizia de a comite infracțiunea, a ales ca victimă un bătrân, de la care nu aștepta o reacție fermă, având caracteristicile unei victime bine aleasă, existând astfel riscul ca acesta să comită și alte fapte similare în viitor, fără a ține seama de reacția trecătorilor, fără teamă, infracțiunea apărând ca o faptă oarecare comisă de inculpat în acea zi, în condițiile în care ulterior dând dovadă de curaj, a intrat într-un bar din apropierea locului săvârșirii faptei (unde, de altfel, a fost și depistat), cheltuind aici o parte din banii sustrași, fără a părea urmărit de remușcări-aspecte care dovedesc un pericol social ridicat și o periculozitate mare a inculpatului, de circumstanțele personalenefavorabile ale inculpatului-care nu are loc de muncă, nu are ocupație și mijloace licite de trai, din fișa de cazier rezultând faptul că acesta a suferit numeroase condamnări pentru fapte de același gen cu cele pentru care în prezent este cercetat, fiind liberat condiționat în anul 2007, fiind recidivist în condițiile art. 37 lit. b C.pen.

Și la acest moment, probatoriul administrat în cauză oferă suficiente date certe care coroborate, conduc la concluzia existenței bănuielii legitime că inculpatul ar fi comis infracțiunea față de care este cercetat și nu au intervenit temeiuri noicare să impună revocarea arestării sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, care - la acest moment de început al anchetei penale în fața instanței de fond - nu oferă garanții procesuale suficiente.

Astfel se mențin, așa cum legal și temeinic a apreciat și judecătorul fondului, indiciile temeinice necesare și suficiente în acest stadiu al anchetei penale, expuse anterior,aspecte care, fiecare în parte și coroborate susțin situația de fapt și bănuiala rezonabilă care planează asupra inculpatului M. A. G..

În prezența temeiurilor de drept reglementate de art.143 Cod proc.pen., art.148 lit.b, f Cod proc.pen., care subzistă nemodificate, Tribunalul urmează a aprecia încheierea pronunțată de Judecătoria C. în data de 15.07.2013 drept legală și temeinică, urmând a respinge recursul, ca nefondat.

În baza art.192 alin.2 Cod Procedură Penală:

Va obliga inculpatul M. A. G. la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Văzând și dispozițiile art.189 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 385¹⁵ pct.1 lit. b Cod procedură penală;

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat M. A. G. – fiul lui G. și I., născut la data de 30.09.1970, M. K., în mun. C., deținut în Arestul I.P.J C. - împotriva încheierii din 15.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 13.

În baza art.189 Cod procedură penală avansează din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C. onorariu avocat din oficiu: M.(B.)S. – în cuantum de 100 lei.

În baza art.192 al.2 Cod procedură penală obligă pe recurentul-inculpat M. A. G. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 16.07.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

M. V. L. I. B. T. V. G.

GREFIER,

A.-M. G.

Tehnored.dec.jud.L.I.B./26.07.2013./ 3 ex.

Tehnored.înch.fond jud.A.E.M.;

← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1...		Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... →

Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 749/2013. Tribunalul CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 749/2013. Tribunalul CONSTANŢA