Rejudecarea după extrădare. Art.522 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 275/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 275/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 5394/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CONSTANTA
SECTIA PENALA
SENTINȚA PENALĂ NR.275
Ședința publică din data de 18 iunie 2013
PREȘEDINTE – M. M.
GREFIER - A.-M. G.
Cu participare PROCUROR – M. C. V.
S-a luat în examinare cauza penală având ca obiect cererea de rejudecare a cauze după extrădare formulată de petentul condamnat D. M. – fiul lui I. și M., născut la data de 12.08.1978, deținut în Penitenciarul Poarta Albă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, cu respectarea disp. art. 297 alin. 1 cod procedură penală, se prezintă petentul condamnat D. M. – în stare de deținere și asistat de avocat ales D. S. C., în baza împuternicirii avocațial depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 176 – 181 cod procedură penală.
Fiind întrebat de către instanță, petentul condamnat D. M. menționează că are cunoștință de conținutul cererii de rejudecare a cauzei după extrădare formulată de apărătorul său ales, își însușește această cerere și o semnează.
Instanța, luând act de susținerile reprezentantului Ministerului Public și ale petentului condamnat D. M., personal și prin apărător, în sensul că nu mai au de formulat alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de rejudecare a cauzei după extrădare.
Apărătorul petentului condamnat, având cuvântul, solicită admiterea cererii, cu consecința de a se dispune rejudecarea cauzei după extrădare, urmând a se constata că, potrivit actelor dosarului instanței de fond, inculpatul nu a fost prezent la nici unul din termenele de judecată, nu a avut posibilitatea de a formula nici o probă în apărare, acesta fiind plecat din țară încă din anul 2007.
Solicită a se avea în vedere la soluționarea prezentei cauze toate motivele expuse pe larg în cererea de rejudecare după extrădare și a se dispune admiterea cererii, întrucât nu rezultă din nici una din probele administrate că inculpatul s-ar fi sustras de la judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită a se constata că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art. 5221 cod procedură penală și a fi respinsă cererea de rejudecare a cauzei după extrădare formulată de petentul Șăicaru M..
Petentul condamnat Șăicaru M., în ultim cuvânt, menționează că este de acord cu concluziile apărătorului său, precizând că nu a avut cunoștință nici de începerea urmăririi penale și nici de dosarul în care dumnealui a fost condamnat.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare;
TRIBUNALUL
Asupra cererii de față:
La data de 29.05.2013 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe, sub nr._ cererea formulată de condamnatul D. M. având ca obiect dispozițiile art.5221 Cod procedură penală.
Obiectul cererii de rejudecare după extrădare este cauza penală care a fost soluționată de Tribunalul C. în dosarul nr._ în care s-a pronunțat sentința penală nr.165/10.05.2010 a Tribunalului C. – rămasă definitivă prin decizia penala nr. 9/MP/26.05.2011 pronunțata de Curtea de Apel C. si prin decizia penala nr. 4143 din 06.12.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin sentința penală nr.165/10.05.2010 a Tribunalului C. s-au dispus următoarele:
În baza art. 189 alin.1,2,3 Cod penal cu aplic. art.37 lit.a Cod penal, condamnă pe inculpatul D. M. la pedeapsa de 7 ( (șapte) ani și 6 ( șase ) luni închisoare .( parte vătămată S. M.).
În baza art. 189 alin.1,2,3 Cod penal cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 7 ( (șapte) ani și 6 ( șase ) luni închisoare .( parte vătămată M. D. C. ).
În baza art. 189 alin.1,2,3 Cod penal cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare .( parte vătămată G. M. A.).
În baza art. 189 alin.1,2,3 Cod penal cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare .( parte vătămată O. G.).
În baza art. 329 alin.1,2,3 Cod penal cu aplic.art.41alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 6 ( șase) ani și 9 ( nouă ) luni închisoare.
În baza art.65 alin.2 Cod penal rap. la art. 64 alin. 1 lit. a, b Cod penal și art.66 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară prev.de art. 64 alin. 1 lit. a,b Cod penal, pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei cu închisoarea.
În baza art. 33 lit.a – art.34 lit.b Cod penal contopește pedepsele cu închisoarea aplicate,în cea mai grea, de 8 ( opt) ani închisoare.
În baza art. 83 Cod penal, revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 267 / 28.07.2003 a Judecătoriei Medgidia și dispune executarea acesteia alăturat pedepsei de 8 ani închisoare, în final, inculpatul D. M. execută pedeapsa de 9 ( nouă) ani și 6 ( șase) luni închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit a, b Cod penal după executarea pedepsei închisorii.
În baza art.71 Cod penal, interzice inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II – a și lit. b Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
Sentința penală nr.165/10.05.2010 a Tribunalului C. a rămas definitivă la data de 06.12.2011 prin respingerea recursului declarat de inculpat.
La data de 19.03.2012 a fost emis pe numele condamnatului mandatul de executare pedeapsa nr. 320/2010 și întrucât acesta nu a putut fi executat, condamnatul nefiind depistat, pe numele acestuia au fost emise un mandat de urmărire internațională și un mandat european de arestare.
Prin adresa nr._/SMG/01.03.2013, Biroul SIRENE a comunicat instanței că numitul D. M. a fost arestat în Franța la data de 28.02.2013, solicitându-se transmiterea mandatului european de arestare către autoritatea competentă din Franța.
Prin adresa din data de 18.03.2013 s-a comunicat instanței că numitul D. M. a fost preluat din Franța la data de 15.03.2013 și încarcerat la aceeași dată la Serviciul de reținere și arest preventiv al Direcției Generale de Poliție a Municipiului București.
Conform procesului-verbal de încarcerare nr._/29.03.2013 emis de Penitenciarul Rahova, condamnatul a fost încarcerat începând cu data de 15.03.2013, pedeapsa urmând a expira la data de 14.09.2022.
Analizând cererea petentului prin prisma art. 5221 Cod procedura penala, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 5221 Cod procedura penala, în cazul în care fata de o persoana judecata si condamnata în lipsa s-a derulat procedura de extradare în Romania, aceasta persoana va putea fi rejudecata, la cererea sa, de catre instanta care a judecat cauza in primul grad de jurisdictie.
Acelasi text de lege, in alin. (2), face trimitere la procedura de rejudecare inscrisa in art. 405 – 408 Cod procedura penala, procedura care este valabila pentru rejudecarea cauzelor dupa admiterea in principiu a cererilor de revizuire.
Privind obiectul acestei proceduri, instanta este tinuta a face unele verificari prealabile, si anume: daca hotararea data in cauza este definitiva, asupra scopului extradarii persoanei condamnate - respectiv daca s-a facut in vederea executarii pedepsei sau in baza unui mandat de arestare preventiva si asupra modului in care a avut loc judecata initiala, in sensul daca persoana extradata a fost judecata si condamnata in lipsa.
Rejudecarea cauzei se face in conditiile art. 34 alin. 1 din Legea nr. 302/2004, potrivit caruia noua procedura de judecata are drept scop salvgardarea drepturilor la aparare a persoanei care, judecata si condamnata in lipsa, nu a avut cunostinta de procesul pornit impotriva sa și, prin urmare nu a fost in masura sa-si faca apararile.
Analizand actele dosarului, instanta constata că inculpatul D. M. avea cunoștință de procesul început împotriva sa, a parasit teritoriul țării stabilindu-se în Spania pentru a se sustrage urmăririi penale și cercetării judecătorești.
Faptul că inculpatul D. M. a părăsit teritoriul țării pentru a se sustrage rezultă înscrisurile existente la dosar.
Astfel, în procesul verbal de efectuare a percheziției domiciliare la locuința inculpatului, întocmit în data de 26.09.2007 se consemnează că la adresă a fost găsită numita S. D. D., care a arătat că se află la acea adresă întrucât se află într-o relație de concubinaj care durează de șapte ani cu numitul D. M., persoană căreia îi aparține locuința și împreună cu care are un copil minor în vârstă de 5 ani, iar întrebată cu privire la locul în care se află D. M., a precizat că se află plecat în municipiul București pentru rezolvarea unor probleme, în procesul verbal încheiat la data de 20.01.2008 se consemnează declarația numitului D. D., fratele inculpatului D. M., care arată că, de la concubina fratelui său, numita S. D. a aflat că acesta se află în Franța, procesul verbal întocmit la data de 27.02.2008 în care se consemnează că martorul asistent B. E. M. declară că are cunoștință despre faptul că D. M. este fugit în Franța (toate aceste aspecte prezentate infirmă cele susținute de condamnatul D. M., ca nu a mai ținut legătura cu familia din anul 2007).
Plecarea din tara este interpretata de instanță ca sustragere de la judecata, deoarece exista raporturi juridice de drept procesual penal si, deci, obligatii procesuale, in functie de care aprecierile sunt in sensul manifestarii relei credinte din partea inculpatului.
Deși inculpatul nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, acesta a beneficiat de serviciile avocaților aleși, care l-a reprezentat pe parcursul căilor de atac și conform art. 172-173 Cod procedură penală, apărătorii aleși au avut dreptul sa exercite toate drepturile procesuale ale inculpatului, fiind obligați sa asigure asistenta juridica inculpatului.
Totodată, se reține că inculpatul a fost cercetat și judecat în stare de libertate, fiind major, nefiind în nici una dintre situațiile prevăzute de lege in care prezenta învinuitului sau inculpatului este obligatorie, prev. de art. 314 Cod procedura penala, si in consecință, în cursul judecății inculpatul a putut fi reprezentat.
În consecință, inculpatul și-a exercitat toate drepturile procesuale prin apărătorii aleși, care i-au reprezentat interesele, și a epuizat toate gradele de jurisdicție prin declararea cailor de atac prevazute de lege, impotriva sentintei penale prin care a fost condamnat la pedeapsa inchisorii, in a carei executare se afla in prezent si pentru care a fost nevoie sa se emita mandat european de arestare, motivat de atitudinea inculpatului de a se sustrage.
Eventuala lipsa de diligente a apărătorilor aleși, vizează relația contractuală avocat-client, și nu poate fi invocata ca argument al lipsei de apărare și a necunoașterii existentei unui proces pe rol, finalizat cu condamnare.
F. de actele dosarului, instanța constată că la judecarea cauzei, inculpatul a fost citat în mod corect la domiciliul sau și prin afișare, iar lipsa inculpatului de la judecata si condamnare, ii este imputabila.
Având în vedere că D. M. nu este o persoana judecată și condamnata în lipsă, în înțelesul art. 522 indice 1 Cod procedura penală, astfel că, după extrădare, nu poate beneficia de rejudecarea cauzei.
Nu poate fi acceptată concluzia că pentru admiterea cererii de rejudecare, este irelevant dacă inculpatul a fost asistat de apărător, a primit citația sau s-a sustras de la procesul penal, ceea ce ar fi esențial ar fi ca inculpatul să nu fi participat la judecată și la pronunțare indiferent dacă a cunoscut sau dacă s-a sustras de la procesul penal, în aceste condiții având garanția unei rejudecări, având în vedere că în acest mod s-ar crea cadrul unei tergiversări cu privire la întregul ciclu procesual.
De altfel, nici jurisprudenta CEDO nu instituie o obligatie a statelor de a relua procedura penala indreptata contra condamnatilor, ci considera contrar art. 6 din Conventie acele legislatii interne care nu permit unei persoane condamnate in absenta, dreptul de a obtine o noua examinare a acuzatiilor aduse ei de catre o instanta (cazul T. v.s. Statul Italian; cazul T. v.s. Statul E.), atunci cand aceasta nu a fost informata, efectiv despre procesul intentat ei si nu a renuntat fara echivoc la dreptul de a se infatisa la proces.
Luand in calcul faptul ca dreptul inculpatului de a fi prezent la judecata este recunoscut in Pactul international relativ la drepturile civile si politice si ca art. 6 paragraf 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale recunoaste celui acuzat "dreptul de a se apara el insusi" si "dreptul de a interoga martori", Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca prezenta inculpatului este in principiu obligatorie la solutionarea cauzei. Curtea este constanta in a afirma ca in cazul procedurii in apel sau in recurs art. 6 din Conventie se aplica cu mai putina strictete, admitandu-se chiar regularitatea unor asemenea proceduri in care audienta se desfasoara fara prezenta celui acuzat (Hotararea Ekbatani). Se admit exceptii de la regula prezentei inculpatului atunci cand asigurarea acestei conditii ar conduce la amanarea nejustificata a procedurii, mai ales daca aceasta situatie a fost verificata si constatata si daca inculpatul are o culpa in absenta sa (Hotararea Colozza si S.). Ca atare, solutia adoptata in cauza este in concordanta si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, fugarii si cei care au renuntat fara echivoc la dreptul de a comparea, nu intra in câmpul de aplicare a art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în același sens fiind și practica Înaltei Curți de casație și Justiție.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în baza art.5221 Cod procedură penală și art. 72 alin.2 din Legea nr.302/2004 va respinge, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul D. M. de rejudecare a cauzei ce a făcut obiectul dosarului penal nr._, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 165/10.05.2010, a Tribunalului C., definitivă prin decizia penală nr. 9/MP/26.05.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.5221 Cod procedură penală și art. 72 alin.2 din Legea nr.302/2004:
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul D. M. – fiul lui I. și M., născut la data de 12.08.1978, deținut în Penitenciarul Poarta Albă - de rejudecare a cauzei ce a făcut obiectul dosarului penal nr._, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 165/10.05.2010, a Tribunalului C., definitivă prin decizia penală nr. 9/MP/26.05.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cu apel în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă
Pronunțată în ședință publică, azi 18.06.2013.
PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,
M. M. A.-M. G.
Tehnored.hot.jud. M.M./20.06.2013/ 2 ex.;
| ← Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
