Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 762/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 762/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 23-07-2013 în dosarul nr. 7891/212/2013/a4
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.762
Ședința publică din data de 23.07.2013
PREȘEDINTE – L. L.
JUDECĂTORI –N. A.
- T. V. G.
GREFIER – O. C.
Cu participarea PROCUROR – N. Z.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de recurentul inc. S. K. B. - fiul lui H. și F., născut la data de 10.04.1982, împotriva încheierii de ședință din 19.07.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică cu respectarea disp.prev.de art.297 alin.1 Cod pr.penală, se prezintă recurentul inculpat - personal, în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales – avocat Calaigii S. în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie depuse la dosar. Se mai prezintă și dl.traducător Hasan Dinci.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea disp.prev.de art.176-1812 cod pr.penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Recursul este declarat în termenul prev.de art.3853 cod pr.penală, nemotivat.
Fiind întrebat, recurentul inculpat precizează că își menține recursul declarat.
Instanța, în baza art.301 cod pr.penală, întreabă părțile dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat și văzând că nu sunt, constată recursul în stare de judecată și, în baza art.38513 cod pr.penală, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat Calaigii S., având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii de ședință din 19.07.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._ 13, casarea încheierii recurate, rejudecând să nu se mai dispună menținerea măsurii arestării preventive dispusă în sarcina inculpatului și să se aibă în vedere înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi municipiul București sau țara, așa cum a formulat și la fondul cauzei.
În continuare, arată că în sarcina inculpatului se reține acuzația înfiorătoare de tâlhărie și ultraj.
Când a fost sesizată instanța de judecată, indiciile s-au modificat de la termen la termen, reținându-se în sarcina inculpatului că a intrat într-un fast food situat pe ., agresând un bucătar, cu un cuțit de kebab și a provocat scandal public, dar a precizat că s-a datorat unei condiții particulare, respectiv a venit administratorul T. C. și i-a spus că nu mai are ce căuta acolo. A fost angajata T. Alica care arată că nu a avut nici o discuție, după care a avut loc incidentul.
Este un aspect condamnabil cum a pătruns în locația societății, dar cuțitul nu l-a luat pentru a-l însuși pe nedrept, inculpatul era tulburat și l-a luat pentru a se apăra, a aplicat 2 palme părții vătămate, împrejurare ce nu o contestă, fiind CD atașat la dosarul cauzei, dar a plecat cu cuțitul pe care l-a aruncat în spațiul verde, după care a plecat în altă locație.
A fost ascultat și martorul care a arătat că nu avea nimic în mână iar T. C. trebuie să răspundă la 2 întrebări: s-a arătat că s-a închis societatea că nu avea cuțit special pentru kebab și este proces verbal din care rezultă că s-a restituit cuțitul, deci nu s-a închis localul că nu avea cuțit. Totodată, arată că respectivul cuțit nu a fost folosit de inculpat și s-a înapoiat proprietarului.
Față de cele expuse, starea de fapt este alta și instanța de control judiciar să nu primească infracțiunea de tâlhărie pentru menținerea măsurii arestării preventive; inculpatul era în stare de provocare, după 5 luni apreciază că termenul măsurii arestării preventive este rezonabil.
Ca circumstanțe personale, arată că inculpatul a venit de 7 ani în România, a lucrat la fast food, s-a căsătorit cu un cetățean român, are un copil și domiciliul este în București.
Referitor la infracțiunea de ultraj, arată că persoanele care au comis astfel de fapte au anumite trăsături, dar inculpatul este o persoană care nu este predispusă să facă așa ceva; inculpatul într-o seară nu și-a putut controla nervii și trebuie avut în vedere scopul măsurii arestării preventive, opinând că se poate dispune altă măsură preventivă mai puțin restrictivă în sarcina acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de Ministerul Public ca nefondat, soluția instanței fondului fiind legală și temeinică.
Instanța fondului în mod corect a apreciat că temeiurile inițiale care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă la acest moment procesual, trebuie avut în vedere natura și gravitatea infracțiunii comise de către inculpat, atitudinea procesuală, acesta nerecunoscând săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, impunându-se menținerea măsurii arestării preventive și pentru buna desfășurare a procesului penal și protejarea ordinii publice.
Se impune menținerea măsurii arestării preventive și pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri, în condițiile în care a agresat pe S. A., pe care l-a deposedat de un cuțit de kebab, a provocat o stare de panică și de temere iar o persoană și-a pierdut cunoștința de teamă.
Măsura arestării preventive este proporțională în raport de durata și desfășurarea procesului penal, mai trebuie ascultat un martor propus de inculpat, fiind măsura cea mai oportună la acest moment procesual.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său și solicită să fie cercetat în stare de libertate, nu a făcut fapta și este căsătorit în România de 7 ani.
Traducător Hasan Dinci depune cerere prin care solicită acordarea onorariului cuvenit pentru traducerea efectuată,
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Cu privire la recursul penal de față,
Prin încheierea din 19 07 2013 pronunțată în dosarul penal nr_ 13, Judecătoria C. a dispus:
În baza art. 300 ind. 2 C. proc. pen. rap. la art. 160 ind. b alin.1 și 3 C. proc. pen. menține starea de arest preventiv a inculpatului S. K. B. ( fiul lui H. și F., născut la data de 10.04.1982, CNP_ cu reședința în mun București, ., sector 2, București ), arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 39/05.03.2013 emis de Tribunalul C..
Respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/ țara, formulată de apărătorul inculpatului, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului în conformitate cu prevederile art. 300 ind. 2 Cod procedură penală raportat la art. 160 ind. b alin. 1 Cod procedură penală, instanța va constata legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, la momentul luării acestei măsuri fiind respectate prevederile art. 137, 137 ind. 1, 149 și următoarele Cod procedură penală.
Astfel, asupra inculpatului planează suspiciunea rezonabilă că, la data de 23/24.02.2013, în jurul orei 03,20, a pătruns în incinta fast food-ului „Istanbul Kebab" din municipiul C., . nr. 99, deschis non-stop, unde prin comportament agresiv față de numitul S. A., prin forță și smulgere 1-ar fi deposedat pe acesta de un cuțit de kebab, pe care acesta l-ar fi avut asupra sa, totodată, prin actele și gesturile săvârșite, precum și prin modul de desfășurare a actelor infracționale, ar fi provocat scandal public.
S-a apreciat că în cauză există indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, astfel cum impune art. 68 ind. 1 Cod procedură penală, care prevede că sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit faptele pentru care este cercetat.
De asemenea, instanța a reținut că măsura arestării preventive nu a depășit o durată rezonabilă raportat atât la intervalul de timp de la luarea măsurii arestării preventive cât și la atitudinea organelor de urmărire penală care au desfășurat în mod continuu activități specifice, nefiind constatate perioade de inactivitate în derularea procedurilor. S-a avut în vedere și faptul că măsura arestării preventive este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și proporțională cu scopul urmărit și cu gravitatea acuzației, astfel că a menținut măsura arestării preventive a inculpatului S. K. B..
Instanța constată faptul că motivele pentru menținerea măsurii arestării preventive sunt condiționate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și să fie prevăzut unul dintre temeiurile de arestare expres și limitativ prevăzute de art. 148 Cod procedură penală. În cauză s- a constatat că temeiul care a stat la baza luării și menținerii măsurii arestării preventive, prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, subzistă și în prezent. Astfel analizând actele și lucrările dosarului se constată că, în cauză, temeiurile inițiale ce au justificat luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat și nici nu au încetat, ci din contră s-au consolidat prin emiterea rechizitoriului, trimiterea inculpatului în judecată, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Măsura arestării preventive a fost luată și menținută cu respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale prevăzute de dispozițiile interne art. 137,137 ind. 1, 149 și urm. Cod procedură penală și de art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului . Instanța apreciază că menținerea măsurii arestării preventive se justifică nu atât pentru scopul de a-l face pe inculpat să conștientizeze și să reflecteze asupra comportamentului antisocial ci acela al asigurării bunei desfășurări a judecății, cât și pentru a-l împiedica să comită noi infracțiuni. Instanța are în vedere și împrejurarea în care se presupune că s-au săvârșit faptele, în jurul orelor 03.20 (noaptea), prin inducerea unei stări de panică și teamă în rândul celor prezenți, în raport și de reacția negativă a opiniei publice în situația în care persoane asupra cărora planează suspiciunea comiterii de infracțiuni cu grad ridicat de periculozitate ar fi cercetate în stare de libertate, instanța apreciază că la acest moment nu au fost depășite limitele rezonabile ale detenției provizorii, și urmează să constate legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
Deși inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și are un copil minor în întreținere, față de circumstanțele reale în care au fost săvârșite faptele – se constată că privarea în continuare de libertate a inculpatului este justificată de necesitatea protejării ordinii publice.
Astfel, se constată la acest moment, pe baza probatoriului administrat până în prezent, că subzistă bănuiala legitimă că inculpatul a săvârșit faptele de care este acuzat, ce au presupus, între altele, acte de amenințare și violență psihică (una dintre persoane, respectiv martora T. A. leșinând), participația sa concretă și împrejurările în care a fost săvârșită fapta urmând a fi stabilită cu certitudine la finalul cercetării judecătorești. Pericolul pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului este actual, având în vedere gravitatea faptelor pe care se presupune că acesta le-a săvârșit și rezonanța lor în rândul comunității locale.Este neîndoios că faptele pentru care inculpautl este cercetat s-au repercutat profund în psihicul persoanelor prezente.
Totodată, având în vedere că urmează a fi continuată cercetarea și audiați ultimii martori propuși prin actul de sesizare se constată că termenul rezonabil al acestei măsuri luate față de inculpat nu a depășit o durată rezonabilă .
În raport de aspectele precizate, de modalitatea concretă de săvârșire a faptelor și de gravitatea deosebită a acestora, dar mai ales de efectul negativ resimțit de soceitatea civilă în cazul lăsării inculpatului în libertate, instanța apreciază că măsura arestării preventive este necesară și proporțională cu scopul urmărit și cu gravitatea acuzației, astfel că va menține măsura arestării preventive a inculpatului S. K. B. și va respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ca neîntemeiată.
În baza art. 300 ind. 2 Cod procedură penală rap. la art. 160 ind. b alin.1 și 3 Cod procedură penală va menține starea de arest preventiv a inculpatului S. K. B. .
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul S. K. B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
Dezvoltarea motivelor de recurs se regăsește în cuprinsul practicalei ce face parte integrantă din prezenta încheiere, motiv pentru care nu se mai necesită reluarea acestora .
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, conform art. 3856 alin 3 Cod procedură penală, tribunalul apreciază recursul inculpatului ca fiind fondat, urmând a-l admite pentru considerentele care urmează:
Conform art. 136 alin 1 cod procedură penală, scopul măsurtilor preventive este acela de a se asigura buna desfășurare a procesului penal, precum și acela de a se împiedica sustragerea …inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei .
De asemenea, potrivit alin 8, alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Tribunalul reține și dispozițiile art. 139 alin 1 cod procedură penală, potrivit cărora măsura prevebtivă se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Cu privire la situația de fapt și cea procesuală din prezentul dosar, tribunalul reține că inculpatul S. K. B. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.
Cercetarea judecătorească s-a desfășurat în mare parte, rezultând din ultima încheiere de ședință că mai sunt de audiat doi martori indicați în rechizitoriu și un martor propus în apărare de către inculpat.
Inculpatul a fost menținut în stare de arest preventiv începând cu data de 27 02 2013 până la zi . Mai rezultă că nu este cunoscut cu antecedente penale .
Fără a evalua pe fond relevanța declarațiilor persoanelor audiate, tribunalul reține că acestea tind la nuanțarea sau modificarea parțială a situației de fapt reținute în rechizitoriu, în sensul modificării –în favoarea inculpatului –a temeiurilor avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive, și anume:
-declarație martor D. A., care afirmă că la coborârea din taxi, după incident, inculpatul nu avea în posesie cuțitul de kebab, aspect care este de natură a pune în discuție scopul pentru care inculpatul ar fi luat acest cuțit ;
-declarație martoră T. A., care afirmă că s-a speriat și a leșinat pentru că din discuții percepuse că inculpatul urma a fi împușcat ; de asemenea, martora a dat amănunte referitoare la cauza incidentului, și anume o neînțelegere legată de administrarea localului, precizând că anterior acel local fusese administrat(de facto) de inculpat, care o și angajase.
-declarații martori I., T. A., T., în sensul că inculpatul a luat cuțitul de kebab în mână însă nu l-a folosit împotriva vreunei persoane.
Față de elementele de mai sus ale dosarului, tribunalul reține că prin trecerea timpului (cca 5 luni) de la producerea evenimentului, coroborat cu starea de arest preventiv a inculpatului pe această perioadă și cu finalizarea urmăririi penale, trimiterea în judecată și parcurgerea unei părți importante a judecății în primă instanță, pericolul concret pentru ordinea publică (constând în starea de insecuritate a cetățenilor care iau la cunoștință despre punerea în libertate a inculpatului) s-a estompat, întrucât publicul a perceput totodată că oorganele judiciare au luat cu celeritate măsurile procesuale necesare pentru prevenirea săvârșriii de către inculpat a altor fapte periculoase, precum și pentru tragerea la răspundere penală a acestuia, pentru aflarea adevărului și pentru soluționarea temeinică a procesului. Prin urmare, din acest punct de vedere, percepția actuală a publicului este în sensul că activitatea organelor judiciare și de ordine publică este aptă de a asigura un climat de securitate și intervenție promptă în astfel de situații.
În același timp, tribunalul apreciază, având în vedere comportamentul procesual corect al inculpatului, dar și datele sale personale –cetățean turc stabilit de mulți ani în România, având familie constituită și domiciliu stabil în țară, necunoscut ca fiind implicat în alte evenimente antisociale –că derularea procesului penal în sine, măsura preventivă în a cărei executare se află, sunt de natură a-l determina să se abțină pe viitor de la implicarea în alte fapte antisociale ; este de remarcat, în același sens, că inculpatul a avut stăpânirea de sine, în momentul altercației, de a nu folosi efectiv arma albă împotriva vreunei persoane, ceea ce conduce la concluzia că realizează consecințele grave ale unei astfel de fapte, și are capacitatea de a se autocontrola în sensul evitării unui incident grav.
Față de considerentele de mai sus, tribunalul apreciază că temeiurile luării și menținerii măsurii arestării preventive s-au modificat după termenul de judecată din 19 07 2013, arestarea nemaifiind necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a judecății –în raport și de datele ce-l caracterizează pe inculpat –și putându-se adopta o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă de libertate, care să asigure un just echilibru între interesul general de administrare a justiției și interesul personal al inculpatului de a fi lăsat în stare de libertate pentru a-și desfășura în continuare activitățile lucrative de întreținere a sa și a familiei sale. Sunt de remarcat în acest sens dispozițiile art. 52 din Constituția României.
Tribunalul apreciază că se impune, în acest context, înlocuirea arestării prevebtive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara, cu instituirea măsurilor de supraveghere necesare pentru prevenirea denaturării mijloacelor de probă constând în principal în declarațiile martorilor ce urmează a fi audiați, dar și –pentru etapa căilor de atac –prevenirea influențării martorilor din cauză în ipoteza în care se va aprecia ca necesară reaudierea lor. Măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara asigură atât libertatea de circulație a inculpatului cât și buna desfășurasre a judecății prin instituirea obligațiilor de prezentare în fața instanței și de neluare de contact cu martorii din cauză .
Pentru considerentele expuse, recursul inculpatului va fi admis ca fondat, se va casa încheierea recurată iar în rejudecare se va dispune înlocuirea măsurii arestării prevebtive cu măsura obligării inculpatului S. K. B. de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței de judecată.
Va fi obligat inculpatul la următoarele măsuri de supraveghere necesare în continuare în proces:
-să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat (inclusiv la toate termenele de judecată);
-să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori este chemați ;
-să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței ;
-să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
-să nu comunice direct sau indirect, inclusiv prin mijloace electronice, cu martorii din cauză ;
-să nu conducă nici un autovehicul ;
Va desemna ca organ de supraveghere Poliția sector 2 București, în a cărei rază de competență locuiește inculpatul ;
Masura se va comunica potrivit dispozițiilor art. 145 alin 21 Cod procedură penală .
Va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului S. K. B. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr 39/05 03 2013 emis de Tribunalul C. în dosarul penal nr_, prezenta decizie fiind definitivă și executorie.
Cu privire la cererea d-lui traducător de limba turcă Hasan Dinci, privind plata onorariului pentru activitatea de interpret desfășurată în ședința publică din 23 07 2013, tribunalul o va admite în parte, în sensul de a avansa suma de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției reprezentând onorariu traducător, având în vedere perioada de timp în care d-l traducător s-a aflat la dispoziția instanței, ce nu justifică un onorariu în cuantum de 150 lei, astfel cum a fost solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515 pct 2 lit d) Cod procedură penală:
Admite recursul declarat de inculpatul S. K. B. împotriva încheierii din 19 07 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr_ 13 .
Casează încheierea recurată și rejudecând dispune:
În baza art. 139 alin 1 Cod procedură penală raportat la art. art. 1451 Cod procedură penală - art. 145 Cod procedură penală:
Dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului S. K. B. (fiul lui H. și F., născut la 10 04 1982 în Reynhali, Turcia, cu reședința în București, ., sector 2, CNP_), luată prin încheierea nr 72 din 05 03 2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul penal nr_, cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței de judecată .
În baza art. 145 alin 11 și alin 12 Cod procedură penală:
Dispune ca pe durata acestei măsuri preventive inculpatul S. K. B. să respecte următoarele obligații:
-să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat (inclusiv la toate termenele de judecată);
-să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori este chemați ;
-să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței ;
-să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
-să nu comunice direct sau indirect, inclusiv prin mijloace electronice, cu martorii din cauză ;
-să nu conducă nici un autovehicul ;
Desemnează ca organ de supraveghere Poliția sector 2 București ;
Masura se comunica potrivit dispozițiilor art. 145 alin 21 Cod procedură penală .
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului S. K. B. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr 39/05 03 2013 emis de Tribunalul C. în dosarul penal nr_ .
În baza art. 189 -190 Cod procedură penală:
Dispune avansarea sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către d-l traducător de limba turcă Hasan Dinci .
În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală:
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia .
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică azi 23 07 2013 .
Președinte Judecător Judecător
L. L. N. A. T.-V. G.
Grefier
O. C.
Jud fond/B A.
Red/dact/Gh V/25 07 2013/2 ex
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
