Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1014/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1014/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 17338/212/2013/a4
Dosar nr. _
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
-DECIZIA PENALĂ NR. 1014–
Ședința publică din data de 03.10.2013
PREȘEDINTE – N. A.
JUDECĂTORI – I. C. S.
L. I. B.
- GREFIER – L. N.
Cu participarea PROCUROR – C. B.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul S. S. I. - fiul lui natural și E., născut da la data de 28.05.1994, împotriva încheierii din data de 01.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică cu respectarea disp.art.176 - 181 cod pr.penală, se prezintă recurentul inculpat S. Iașar – în stare de arest și asistat de apărător ales B. Ș. în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar .
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.176-181 cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Recursul este declarat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.3852 cod procedură penală, în termenul prevăzut de art.3853 cod procedură penală.
Constatând că nu sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri în baza art.385/13 Cod pr. penală.
Avocat B. Ș. având cuvântul pentru recurentul inculpat S. S. I. solicită instanței, admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii recurate și, rejudecând, solicită revocarea măsurii arestării preventive. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv localitatea Năvodari.
Solicită a se constata că la acest moment, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, raportat și la împrejurările în care s-au comis faptele, apreciază că nu se poate concluziona că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. A depus la dosar înscrisuri, respectiv caracterizări de la vecini, cunoștințe, din care rezultă comportamentul inculpatului.
Apreciază că prin trecerea timpului, pericolul pentru ordinea publică este estompat, chiar redus.
Dincolo de gravitatea faptei, solicită a se observa circumstanțele personale: a recunoscut săvârșirea faptelor și le regretă, se va prevala de dispozițiile art. 320 ind.1 cpp. Vecinii și apropiații sunt dispuși să îl ierte cu privire la comportamentul său anterior săvârșirii faptei, pericolul pentru ordinea publică nu este unul ridicat, a prezentat tulburări psihice emoționale pentru că părinții nu i-au fost alături, a consumat în trecut și etnobotanice. În prezent, mama sa s-a întors din străinătate, este alături de fiul său, care a început tratamentul medicamentos. Ulterior, a săvârșit fapta și după încarcerare, nu a mai putut continua tratamentul. Apreciază că lăsat în libertate, nu va mai săvârși alte fapte.
În principal solicită revocarea măsurii arestării preventive iar în subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv localitatea Năvodari.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către inculpat ca fiind neîntemeiată, urmând a se constata că încheierea pronunțată de instanța de fond este una legală și temeinică.
Solicită a se avea în vedere că în mod corect instanța de fond a constatat că măsura arestării preventive a fost dispusă față de inculpați în condiții de legalitate și temeinicie și a dispus menținerea acestei măsuri, apreciind că temeiurile care au determinat luarea măsurii, respectiv art. 148 lit. f. Cod procedură penală, subzistă și în continuare, respingând cererile formulate în subsidiar, această măsură preventivă impunându-se pentru buna desfășurare a procesului penal.
Se susține că inculpatul ar fi săvârșit fapta în anumite condiții, și în anumite împrejurări. Și dacă nu ar fi existat acele circumstanțe, inculpatul tot un caracter deviant ar fi avut: consumator de stupefiante, fără ajutorul părinților. Aceste circumstanțe fuseseră înlăturate la momentul reîntoarcerii părinților din străinătate. Inculpatul începuse tratamentul și tot a săvârșit fapta. A se reține că și anterior a săvârșit fapte penale, fiind aplicate sancțiuni administrative. Inculpatul a demonstrat că nu poate fi cercetat în stare de libertate, chiar dacă a început tratamentul și părinții i-au fost alături, tot a săvârșit fapte penale.
Recurentul inculpat S. S. I. în ultim cuvânt, solicită admiterea recursului, este de acord cu concluziile apărătorului său.. Promite că nu va mai săvârși alte fapte., se va prezenta ori de câte ori va fi chemat.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului penal declarat de inculpatul S. S. – I.:
Prin încheierea de ședință din data de 01.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._/212/2013, s-au dispus următoarele:
„În baza art. 300 ind. 2 Cod procedură penală raportat la art. 160b alin. 3 Cod procedură penală, constată legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului S. S. – I..
Menține arestarea preventivă a inculpatului S. S. – I. (fiul lui N. și E., născut la data de 28.05.1994 în mun. C., jud. C.).
Respinge cererile privind revocarea/înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, formulate de către avocatul inculpatului.
Măsurile dispuse se comunică administrației locului de deținere.”
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a apreciat că măsura este legală și temeinică și că motivele care au determinat arestarea sa preventivă nu au încetat, subzistând și la acest moment procesual indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă cu privire la comiterea infracțiunii de tâlhărie și probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prezența pericolului concret pentru ordinea publică este reflectată de circumstanțele reale în care inculpatul este suspectat că ar fi comis infracțiunea (a acționat în mod conjugat împreună cu alți 5 coinculpați, într-un loc public, prin amenințarea și înfrângerea voinței părții vătămate, profitând de faptul că partea vătămată consumase alcool), de scopul urmărit (sustragerea de bunuri din patrimoniul altei persoane), de urmarea produsă (vătămarea relațiilor sociale privitoare la protejarea patrimoniului persoanei și a celor privind integritatea psihică a acesteia), de natura, gravitatea și limitele de pedeapsă a infracțiunii pentru care acesta este cercetat și din circumstanțele personale ale inculpatului, care a mai săvârșit fapte prevăzute de legea penală, anterior fiindu-i aplicate sancțiuni administrative pentru săvârșirea unor fapte de furt calificat, iar din fișa de cazier judiciar rezultă că față de acesta este pusă în mișcare acțiunea penală, în alte două dosare penale, pentru infracțiuni de tâlhărie și de furt calificat, fiind totodată prezentat în fața instanței cu propunere de arestare preventivă pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, propunere ce a fost respinsă de către instanță, care a considerat că inculpatul are șanse de reintegrare în societate.
Rezultă așadar că inculpatul nu a înțeles să-și îndrepte conduita socială, chiar perseverând în încălcarea normelor de conviețuire, ceea ce denotă că acesta este predispus la săvârșirea de fapte îndreptate împotriva patrimoniului, în scopul însușirii unor bunuri ce pot fi valorificate, a unor sume de bani, inclusiv prin exercitarea de violențe asupra părților vătămate, atrăgând în activitatea sa și persoane minore, cu înclinații în acest sens.
Luând în considerare posibilitatea luării față de inculpat a altor măsuri preventive mai puțin intruzive în libertatea acestuia, față de circumstanțele cauzei în acest stadiu procesual, de caracterul rezonabil al duratei măsurii, de caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru protejarea publicului împotriva pericolului de repetare a faptelor de natura celei față de care se efectuează cercetări și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, precum și față de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit, instanța a constatat caracterul insuficient al unor astfel de măsuri.
Faptul că la termenul de judecată din 30.09.2013, inculpatul a înțeles să formuleze o cerere privind aplicarea procedurii simplificate reglementate de disp. art. 320 ind. 1 c.p.p., nu semnifică o încetare sau modificare a temeiurilor anterior avute în vedere la luarea și menținerea succesivă a măsurii arestării preventive și care au fost mai sus prezentate. Pe de o parte recunoașterea de către inculpat a vinovăției a avut loc în condiții de nuanțare a participației sale și, în special, a unora dintre ceilalți coinculpați, altfel decât în rechizitoriu, fapt ce, în aprecierea instanței, necesită o analiză mai amănunțită a îndeplinirii disp. art. 320 ind. 1 alin. 2 c.p.p., în acest sens acordându-se un termen scurt, până la 14.10.2013. Pe de altă parte, chiar și admisă o astfel de cerere, aceasta nu ar avea drept consecințe decât reducerea, în mod corespunzător, a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Reținând astfel că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă la acest moment procesual și că în favoarea acestuia nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea lui în libertate, instanța a respins ca nefondată cererea de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de avocatul inculpatului și a menținut măsura arestării preventive a inculpatului S. S. I..
Împotriva acestei Încheieri de ședință a declarat recurs inculpatul S. S. – I., solicitând admiterea recursului, casarea Încheierii recurate și, rejudecând să se dispună revocarea măsurii arestării preventive. În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi.
În expunerea motivelor de recurs s-a invocat că temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă la acest moment, având în vedere atitudinea de recunoaștere și regret pentru fapta săvârșită, se va prevala de dispozițiile art. 320 ind.1 cpp., pericolul pentru ordinea publică nu este unul ridicat, a prezentat tulburări psihice emoționale pentru că părinții nu i-au fost alături, a consumat în trecut și etnobotanice.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, verificând legalitatea și temeinicia încheierii atacate în raport de motivele de recurs expuse, cât și din oficiu conform art.3856 al.3 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul nr. 7810/P/2013, P. de pe lângă Judecătoria C. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. S.-I. - cercetat în stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, faptă prev. și ped. de art 211 alin. 1, al.2 lit c, al. 21 lit a din C.pen., cu aplic, art 75 alin. 1 lit c din C. P...
În sarcina inculpatului se reține că împreună cu alți cinci coinculpați, la data de 05.05.2013, în urma unor înțelegeri prealabile de a sustrage bunuri de la persoanele aflate în stare de ebrietate pe plaja din Mamaia, în jurul orelor 05.00, în timp ce partea vătămată RUZSA-V. T. M. C. se afla pe plajă, prin întrebuințarea de amenințări cu acte de violență, au deposedat-o de un telefon mobil marca Iphone 4 S și un pachet de țigări.
Prin încheierea nr. 171/18.06.2013, pronunțată de Judecătoria C., s-a dispus, in baza art.148 lit. f C. proc. penală, arestarea preventivă a inculpatului S. S. I., pe o durată de 29 zile, de la data de 18.06.2013 și până la data de 16.07.2013, inclusiv, apreciindu-se că în cauză sunt indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către acesta a infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c. Soluția a rămas definitivă la data de 20.06.2013, prin încheierea nr. 168 a Tribunalului C..
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că din mijloacele de probă administrate în cauză există indicii temeinice, în sensul art. 68¹ Cod procedură penală, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de tâlhărie de care este bănuit, fiind îndeplinită condiția prevăzută la art. 143 Cod procedură penală.
Instanța a apreciat că în cauză este îndeplinită și condiția prevăzută de art.148 lit.f Cod procedură penală.
După sesizarea instanței, această măsură a fost verificată sub aspectul legalității și temeiniciei de către instanța de fond, fiind menținută până în prezent.
Tribunalul constată că prima instanța a realizat o analiză obiectivă a situației inculpatului, stabilind în mod echilibrat faptul că se impune menținerea privării de libertate a acestuia.
Din analiza mijloacelor de probă administrate până la acest moment procesual, se constată că subzistă nemodificate temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri privative de libertate față de inculpat, existând indicii din care rezultă presupunerea rezonabilă că a comis o faptă penală cu un ridicat grad de pericol social, faptă pedepsite de legea penală cu închisoarea mai mare de 4 ani.
Necesitatea protejării ordinii publice este actuală având în vedere natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, gravitatea faptei și modalitatea de comitere a acestora – împreună cu alți 5 coinculpați, într-un loc public, prin amenințarea și înfrângerea voinței părții vătămate, profitând de faptul că partea vătămată consumase alcool, scopul urmărit – obținerea de foloase materiale prin presiune psihică asupra părții vătămate, urmarea produsă, atingerea adusă, valorilor sociale ce ocrotesc atât patrimoniul persoanei, cât și cele privind integritatea psihică a acesteia.
Mai mult, datele de natură a contura persoana inculpatului, astfel cum rezultă din actele și lucrările cauzei, îl recomandă pe acest ca fiind o persoană care adoptă o atitudine constantă de nerespectare a legilor, care a mai săvârșit fapte prevăzute de legea penală, anterior fiind sancționat administrativ pentru săvârșirea unor fapte de furt calificat.
Totodată din fișa de cazier judiciar rezultă că față de inculpat este pusă în mișcare acțiunea penală, în alte două dosare penale, pentru infracțiuni de tâlhărie și de furt calificat, existând temerea reiterării comportamentului infracțional.
Față de aspectele prezentate anterior, Tribunalul constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă nemodificate, neexistând până în acest moment procesual elemente noi care să justifice punerea în libertate a acestuia, ocrotirea ordinii publice fiind prioritară și prevalând intereselor personale, iar o măsură preventivă mai blândă, cum ar fi cea a obligării de a nu părăsi localitatea, nu ar fi de natură a satisface necesitatea desfășurării procesului în condiții normale.
Din economia dispozițiilor cuprinse în art.139 Cod procedură penală se observă că măsura arestării preventive se înlocuiește cu o altă măsură când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii și se revocă când măsura a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să o justifice.
Ori, în speță, din analiza actelor și lucrărilor cauzei, se constată că, pe de-o parte, măsura arestării preventive a fost luată în condiții de legalitate, cu respectarea dispozițiilor instituite de codul de procedură penală, iar pe de altă parte temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu au dispărut.
Tribunalul, în consens cu soluția primei instanțe, nu a identificat aspecte care ar justifica revocarea arestului preventiv și în continuare planează asupra inculpatului suspiciunea comiterii infracțiunii pentru care s-a declanșat instrucția penală, existând probe în acest sens, cu atât mai mult cu cât minorul a recunoscut comiterea faptei ce i se impută..
În atare situație, revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea măsurii arestării preventive nu au aplicabilitate în cauză la acest moment procesual.
Pentru toate aceste considerente, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod Pr. Penală va respinge, ca nefondat, recursul declarate de către inculpatul S. S. – I. împotriva Încheierii de ședință din 01.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._/212/2013.
În baza art.192 alin.2 Cod Procedură Penală, va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod Procedură Penală,
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat S. S. I. împotriva Încheierii de ședință din 01.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 13.
În baza art.192 alin.2 Cod Procedură Penală,
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 03.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
N. A. I. C. S. L. I. B.
GREFIER,
L. N.
Tehnored.jud. M.N.
Tehnored.dec. I.C.S.
3 exs./07.10.2013
| ← Cerere de reabilitare. Art.494 şi urm. C.p.p., art.134 şi... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
