Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 176/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 176/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 5137/212/2013/a1
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
- DECIZIA PENALĂ NR. 176 -
Ședința publică din data de 21.02.2013
PREȘEDINTE – M. M.
JUDECĂTORI – N. A.
- C. C.
GREFIER – L. N.
Cu participarea PROCUROR – C. B.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de recurentul inculpat S. A. D., fiul lui I. si M., născut la data de 25.10.1992 împotriva încheierii din 18.02.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică cu respectarea disp.prev.de art.297 alin.1 Cod pr.penală, se prezintă recurentul inculpat S. A. D., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul ales, avocat N. M., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită, cu respectarea disp.prev.de art.176-1812 cod pr.penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Recursul este declarat în termenul prev.de art.3853 cod pr.penală, nemotivat.
Apărătorul inculpatului menționează că a luat legătura cu acesta înainte de începerea ședinței și depune la dosar un memoriu.
Instanța aduce la cunoștință inculpatului motivul aducerii sale în fața instanței.
Instanța, în baza art.301 cod pr.penală, întreabă părțile dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat și văzând că nu sunt, constată recursul în stare de judecată și, în baza art.38513 cod pr.penală, acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului inculpat, avocat N. M., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de instanța de fond, considerând ca nelegală și netemeinică.
Deși este acuzat de săvârșirea unei fapte grave de tâlhărie, solicită a se constata că inculpatul are circumstanțe personale favorabile, care poate conduce instanța la concluzia că poate fi cercetat în stare de libertate, se va prezenta ori de câte ori va fi nevoie, la dosar nu există probe din care să rezulte că va încerca în vreun fel să zădărnicească aflarea adevărului, avându-se în vedere momentul procesual la care ne aflăm, urmărirea penală fiind finalizată, Referitor la circumstanțele personale, inculpatul are domiciliu stabil, nu are antecedente penale, și a avut o atitudine procesuală cooperantă și de recunoaștere, urmează să se judece prin procedura simplificată prev. de art. 320 ind.1 Cod procedură penală, era integrat în societate, are o familie care se interesează de el, părinții foarte bolnavi. Referitor la circumstanțele reale, modalitatea de săvârșire, prejudiciul recuperat prin restituirea bunurilor, consideră că o astfel de faptă nu prezintă impact social deosebit.
Solicită a i se acorda o șansă să se judece în stare de libertate, în principal solicită revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, cu menținerea încheierii instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Apreciază că prima instanță, în mod corect a dispus menținerea măsurii arestării preventive având în vedere că temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare, opinând că nu au intervenit elemente noi care să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive, având în vedere dovezile existente dar și pericolul concret pe care îl prezintă pentru ordinea publică inculpatul, raportat la modalitatea concretă în care a acționat, respectiv asupra unei persoane în vârstă de 60 de ani. Inițial a urmărit-o, plasându-se la câțiva metri de aceasta, așteptând un moment propice când i-a smuls poșeta, prin spate. Apreciază că dura arestării preventive nu a depășit termenul rezonabil, iar pentru buna desfășurare a procesului penal, se impune menținerea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat.
Recurentul inculpat S. A. D., în ultimul cuvânt, arată că regretă ce a făcut, se afla într-un moment de disperare.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin încheierea de ședință din data de 18.02.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ 13,
În baza art. 3001 alin.1 C.pr.pen s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului S. A. D..
În baza art 3001 alin 3 C.pr.pen s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului S. A. D., fiul lui I. și M., născut la data de 25.10.1992 în mun. C., domiciliat în mun. C., ., jud. C., CNP_ .
S-a respins cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de către avocata inculpatului.
Măsura dispusă a fost adusă la cunoștința imculpatului S. A. D. și comunicată administrației locului de deținere.
În baza art. 192 alin 3 C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 150 lei a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Prima instanță a constatat:
Prin încheierea nr. 29/02.02.2013 a Judecătoriei C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului S. A. D. pe o durată de 29 de zile începând cu data de 02.02.2013 și până la data de 02.03.2013. Inculpatul a declarat recurs iar prin încheierea nr. 40/06.02.2013 Tribunalul C. a respins recursul ca nefondat. Prin rechizitoriul nr. 2101/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. A. D. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie constând în aceea că în ziua de 02.02.2013, in jurul orei 13:15 ar fi deposedat-o, prin smulgere, de pe umăr pe partea vătămată L. I., in vârsta de 60 de ani, de o poșeta care conținea suma de aproximativ 400 lei, diferite acte si inscrisuri personale, in timp ce aceasta se afla in zona intersecției bld-ului 1 Decembrie 1918 cu . mun. Constanta, prejudiciul cauzat fiind de aproximativ 450 lei, recuperat integral, faptă prevăzută și pedepsită de art.211 alin.l, alin.2 lit.c Cp.
La data de 14.02.2013 a fost sesizată Judecătoria C. prin rechizitoriul nr. 2101/P/2013 și în urma repartizării aleatorii s-a format dosarul nr._ 13 acordându-se termen pentru soluționarea fondului cauzei la data de 21.03.2013 iar pentru discutarea menținerii arestării inculpatului la primirea dosarului conform art. 300 ind. 1 C. proc. pen. s-a acordat termen la data de 15.02.2013 când instanța a amânat cauza la data de 18.02.2013 .
Analizând cererea din oficiu conform disp. art. 300 ind. 1 C. proc. pen. prin prisma probelor administrate în dosarul de urmărire penală instanța a reținut următoarele:
Inculpatul S. A. D. este cercetat în dosarul nr.2101/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzute de art.211 alin.1, alin.2 lit.c Cod penal.
La data de 02.02.2013, partea vătămată L. I. a sesizat organele de politie din cadrul Politiei Municipiului Constanta, Biroul de Investigații Criminale, solicitând efectuarea de cercetări față de persoana care i-a sustras prin smulgere poșeta din piele de culoare neagra, persoana reușind să fugă. În același timp, un lucrator de politie din cadrul Politiei Municipiului Constanta, Biroul de Investigații Criminale, aflându-se intîmplător prin zonă, s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că o persoană de sex feminin striga dupa ajutor („hoțul!hoțul, mi-a furat poșeta") si a observat cum un tânăr se deplasa in fugă dinspre . locul unde se afla femeia care striga dupa ajutor, către . sa o poșeta de culoare neagra, pe care a ascuns-o in sân, pe sub jacheta. Procedând la urmărirea si interceptarea acestuia, cu sprijinul unor trecători, in dreptul Băncii Comerciale Romane, in apropierea intersecției Bid. 1 Decembrie 1918 cu . in procesul verbal de depistare.
La controlul corporal efectuat asupra inculpatului STANILĂ A. D. a fost găsita poșeta pârtii vătămate, care conținea bunurile menționate de aceasta.
La data de 02.02.2013, prin rezoluția organelor de cercetare penală s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul STANILĂ A. D. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.c Cod penal, activitate confirmată de procuror prin rezoluția din aceeași dată .
Prin ordonanța din data de 02.02.2013, procurorul a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpat pentru infracțiunea pentru care s-a pus în mișcare urmărirea penală ( fila 34 din dosarul de urmărire penală).
Din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului, instanța reține împrejurarea că acesta se află la primul conflict cu legea penală, nemaifiind anterior condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni de același gen.
Instanța observă că pentru menținerea arestării inculpatului este necesară analizarea îndeplinirii cumulative a trei condiții de fond respectiv să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, fapta să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și să fie prezent unul din temeiurile prev. de disp. art. 148 C. proc. pen. . În cauză, s-a constatat că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive prevăzut de art. 148 lit. f C. proc. pen., subzistă și în prezent.
Astfel instanța sesizează că din plângerea si declarația părții vătămate rezultă că aceasta, persoană în etate de 60 de ani, a fost deposedată in jurul orei 13:15, prin smulgere, de pe umăr de o poșetă care conținea suma de aproximativ 400 lei si diferite acte si inscrisuri personale, in timp ce aceasta se afla in zona intersecției bld-ului 1 Decembrie 1918 cu . mun. Constanta. Din procesul verbal de depistare rezultă că cel care ar fi smuls poșeta părții vătămate este inculpatul S. A. D. iar cu ocazia controlului corporal sumar s-au găsit asupra acestuia printre alte bunuri, o poșetă damă de culoare neagră cu suma de 400 lei și diferite înscrisuri, recunoscut fiind, cu această ocazie și de către partea vătămată. Din declarația martorului D. M. E. reiese faptul că la un moment dat când martorul se afla la intersecția bld-ului 1 Decembrie 1918 cu . culoarea verde a semaforului a auzit o voce de femeie strigând după ajutor, observând totodată și un tânăr care a început să fugă . L-a urmărit cu autoturismul pe tânăr și a reușit să îl blocheze iar inculpatul s-a supus intenției acestuia de a-l preda organelor de poliție. Inculpatul STANILĂ A. D. a relatat modul de săvârșire a faptei precizând că “s-a ținut după aceasta (partea vătămată)” și că stătea la circa 2(doi) metri în spate. A mai arătat faptul că la un moment venind din fugă din spatele acesteia i-a smuls geanta iar la poliție a recunoscut fapta și și-a exprimat regretul.
Pot fi considerate elemente care trebuie avute în vedere în analiza existentei "pericolului pentru ordinea publica": reacția publică declanșată din cauza faptelor comise, starea de nesiguranță ce ar putea fi generată prin lăsarea sau punerea în libertate a acuzatului, precum și profilul personal al acestuia. Rezonanța negativă în rândul opiniei publice, o anumită stare de nesiguranță generată de faptele comise sau aspectele referitoare la persoana acuzatului au fost evidențiate ca elemente constitutive ale pericolului pentru ordinea publică, noțiune care nu trebuie confundată cu cea de "pericol social al faptelor" comise.
În ceea ce privește legalitatea măsurii arestării preventive, se constată că măsura privativă de libertate a inculpatului a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale.
Luând în considerare temeinicia măsurii arestării preventive, se constată că temeiurile care au justificat inițial luarea măsurii arestării preventive a inculpatului se mențin.
Astfel este incident cu privire la inculpat cazul prevazutdeart. 148 lit f C.pr.pen – pedeapsa prevazută de lege pentru infracțiunile de tâlhărie pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani, și există probe că lăsarea in libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publică, pericol care rezultă din modul și mijloacele de săvârșire a faptei, asupra unei persoane de sex feminin, în vârsta de 60 ani,precum și din împrejurărileîn careinculpatul este suspectat că ar fi comis infracțiunea în plină zi, pe stradă, deci într-un loc public, fără teama de a fi prins, după ce a urmărit victima preț de aprox. 2 minute, timp în care nu s-a răzgândit, în sensul de a reveni asupra rezoluției infracționale luate anterior, din scopul urmărit ,sustragerea de bunuri din patrimoniul altei persoane și însușirea acestora pe nedrept, din urmarea produsă scoaterea bunurilor mobile din posesia părții vătămate și însușirea pe nedrept și temerea provocată părții civile, din natura, gravitatea și limitele de pedeapsă a infracțiunilorpentru care este cercetat, din reacția particulară a opiniei publice la săvârșirea unor astfel de fapte, care încalcă relațiile sociale ce ocrotesc atât patrimoniul, cât și persoana și care reclamă, corelativ, o reacție fermă, de reprimare și sancționare, din partea autorităților judiciare.
Deși circumstanțele personale ale inculpatului îi sunt favorabile, în sensul că este la primul conflict cu legea penală totuși instanța are în vedere motivația săvârșirii faptei, astfel cum aceasta a rezultat din declarațiile inculpatului iar acesta, deși a învederat că este angajat și că și-ar putea pierde locul de muncă, realizând astfel venituri, a ales totuși această cale facilă, având cunoștință de riscurile la care se expune.
Față de solicitarea apărătorului inculpatului, luând în considerare posibilitatea luării față de inculpat a unei alte măsuri preventive mai puțin restrictive de libertatea decât măsura arestării preventive, respectiv obligarea de a nu părărsi localitatea, instanța față de circumstanțele cauzei în acest stadiu procesual, față de caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru asigurarea desfășurării în bune condiții a procedurii judiciare ce se derulează împotriva acestuia și pentru protejarea publicului împotrivapericolului de repetare a faptelor de natura celor față de care se efectuează cercetări și față de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit, instanța constată caracterul insuficient al unor astfel de măsuri, motiv pentru care va respinge solicitarea avocatului inculpatului privind luarea față de acesta a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Coroborând toate aspectele menționate și reținute, ținând seama și de rezonanța socială, de impactul major al faptei reținute în sarcina inculpatului în comunitatea locală în care au fost săvârșite și în care inculpatul locuiește, instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului ar avea drept rezultat o stare de pericol social concret pentru ordinea publică ținând cont și de sentimentul de insecuritate provocat celorlalți cetățeni.
Instanța apreciază, de asemenea, că menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului și restricționarea dreptului fundamental la libertate al acestuia sunt necesare pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a împiedica săvârșirea unor alte infracțiuni.
Luând în considerare ansamblul motivelor anterior expuse, instanța apreciază că susținerile apărătorului ales pentru inculpat, în sensul că lăsarea în libertate a acestuia nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, nu pot fi reținute.
Lăsarea în libertate a inculpatului presupune revenirea acestuia în comunitatea locală în care faptele ce îi sunt reținute în sarcină au fost comise și în care locuiesc atât inculpatul cât și partea vătămată, împrejurare de natură să atragă indignarea membrilor comunității și accentuarea sentimentului de insecuritate al acestora, sentiment generat de fapta de o gravitate deosebită comisă de inculpat.
Împotriva susmenționatei încheieri,în termen legal a declarat recurs inculpatul ,pentru motivele de nelegalitate și netemeinicie consemnate în partea introductivă,care face parte integrantă din prezenta decizie,așa încât nu se impune reiterarea lor.
Examinând actele și lucrările dosarului și verificând încheierea recurată, în raport de criticile aduse și din oficiu ,conform art.385 ind. 6 alin.3 Cod proc. pen.,Tribunalul constată că recursul este nefondat.
În mod întemeiat prima instanță a reținut că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
La acel moment procesual s-a apreciat în mod corect că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 143 Cod proc.pen. în ref.la art.68 ind.1 Cod proc.pen. ,întrucât în raport de probatoriul administrat până în prezent, există indiciile temeinice care au justificat presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea de de tâlhărie pentru care a fost cercetat și trimis în judecată.
Rămâne în continuare incident, temeiul de arestare preventivă prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod proc.pen., deoarece infracțiunea de furt calificat este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani iar prin lăsarea în libertate a acestora s-ar creea un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel cum a reținut și prima instanță ,acest pericol este evident și derivă din gravitatea sporită a faptei, dată de circumstanțele concrete ale cauzei (în plină zi, pe stradă, fără teama de a fi prins, după ce a urmărit victima ,în vârstă de 60 de ani ), din intensitatea atingerii adusă relațiilor sociale ce ocrotesc patrimoniul și integritatea fizică a persoanei,precum și din datele privind persoana inculpatului ,care ,deși susține că are loc de muncă ,a ales această cale pentru obținerea în mod facil a mijloacelor de trai, ceea ce denotă că lăsarea sa în libertate prezintă riscul repetării acestei conduite.
În evaluarea pericolului concret pentru ordinea publică, trebuie avut în vedere că infracțiunile de natura celei presupus comise de către inculpat, prezintă o rezonanță socială negativă deosebită și pe fondul frecvenței îngrijorătoare cu care sunt comise agest gen de infracțiuni, creează un puternic sentiment de teamă și insecuritate socială ,determină indignarea cetățenilor ce nu se mai simt în siguranță pe stradă ,în plină zi și reclamă măsuri de combatere a acestui fenomen, inclusiv cu caracter preventiv,în vederea protejării valorilor ocrotite de legea penală, lipsa lor putând încuraja persoanele predispuse la un comportament similar cu cel al inculpatului.
Circumstanțele personale invocate în favoarea inculpatului pot constitui elemente de individualizare a pedepsei,dacă se va stabili vinovăția sa,însă la momentul prezent, cea mai adecvată măsură preventivă care ajută atingerii scopului prevăzut de art. 136 alin. 1 Cod proc. pen.,este măsura privativă de libertate .
Pe cale de consecință, în baza art. 38515 pct.1 lit. b Cod procedură penală,Tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. C. .
Văzând și prevederile art.192 alin.2 proc.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385 ind. 15 pct.1 lit.b Cod proc. pen.,
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. A. D. împotriva încheierii de ședință din data de 18.02.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar penal nr._ .
În baza art.192 alin.2 Cod proc.pen.,obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi ,21 .02. 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. M. N. A. C. C.
Grefier,
L. N.
Red.jud.fond. A.B. A./18.02.2013
Tehnored.decizie jud. N. A.
3 ex./ 21.02.2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
