Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 323/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 323/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 29-03-2013 în dosarul nr. 7549/212/2013/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CONSTANTA
-DECIZIA PENALĂ NR.323.-
Ședința publică din data de 29.03.2013
PREȘEDINTE: I. R.
JUDECĂTORI: M. M.
: A. A.
GREFIER: C. B.
- cu participare PROCUROR – C. C. B.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpatii D. T., fiul lui S. și B., născut la data de 17.05.1982 în C., CNP_ și S. B., fiul lui I. și N., născut la data de 22.11.1977 în municipiul C., județul C., ambii deținuti în Penitenciarul Poarta Albă, judetul Constanta, împotriva încheierii de sedință din 26.03.2013 pronunțată de Judecătoria Constanta, în dosarul penal nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică, cu respectarea disp. prev. de art.297 alin.1 cod procedură penală, se prezintă recurentul inculpat D. T., în stare de arest si asistat de apărătorul ales P. L. D., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar si recurentul inculpat S. B., în stare de arest si asistat de apărătorul ales Calaigii S., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp. prev. de art.176-181 cod procedură penală.
Recursurile sunt declarate cu respectarea disp.prev. de art.385 ind.2 cod procedură penală în termenul prev. de art.385 ind.3 cod procedură penală, nemotivate cu respectarea disp. prev. de art.385 ind.10 cod procedură penală.
În baza art.301 cod procedură penală instanța întreabă părțile dacă au cereri, excepții de formulat.
Reprezentantul Parchetului arată că nu are cereri, exceptii ori alte chestiuni prealabile de formulat.
Apărătorii recurentilor inculpati, după ce au luat legătura cu acestia, arată că nu au cereri, exceptii de formulat.
Instanța constată recursurile în stare de judecată si în baza art.385 ind.13 cod procedură penală acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului inculpat D. T., avocat P. L. D., având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii instanței de fond ca fiind nelegală si netemeinică si rejudecând solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Cu privire la condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 1604 raportat la disp. art. 1602 alin. l din Codul de procedura penala, solicită a se constata că sunt îndeplinite cerințele stabilite de textul de lege, întrucât pedeapsa pentru care este trimis în judecată, pedeapsa pentru infracțiunile sale nu depășesc 18 ani și in aceeași măsura este îndeplinita si condiția de la alineatul 2, respectiv aceea de a nu exista date din care rezulta necesitatea de a-l împiedica pe inculpat sa săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca sa zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte iar referitor la cazul de față consideră că nu exista astfel de date.
Față de aceste considerente, în situația în care temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă si în prezent, apreciază că sunt permisive dispozițiile pentru a se dispune admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Face precizarea că deși nu a existat nici un termen pe fondul cauzei, acesta fiind stabilit pentru data de 16.04.2013, judecătorul investit cu solutionarea cauzei motivează în sensul că se impune respingerea ca neîntemeiată a cererii formulată de inculpat, motivat de faptul că punerea în libertate a acestora prezentând în continuare pericol concret pentru ordinea publică– având în vedere împrejurările în care sunt suspectați cei doi inculpații că ar fi comis infracțiunile însă nu se are în vedere circumstantele personale ale inculpatului, faptul că acesta nu este recidivist, are familie si doi copii minori în întretinere precum si pe mama acestuia, solicitând a se avea în vedere înscrisurile existente la dosarul cauzei, respective caracterizările de la locul de muncă, din care rezultă că acesta avea un loc stabil atât pe timp de vară cât sip e timp de iarnă.
În raport de probele administrate în cursul urmăririi penale nu există nici un indiciu în sensul că inculpatul ar fi săvârșit fapta,acesta a și susținut că s-a întâlnit cu ceilalți inculpați în mall,însă nu au fost împreună. Mai mult, după finalizarea urmăririi penale a fost sesizată instanta cu rechizitoriul, prin motivarea încheierii retinând că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică, însă acest pericol se impune a fi concretizat în probe si nu doar invocat la modul general.
În concluzie, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii instantei de fond si rejudecând pe fond solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și cercetarea inculpatului în stare de libertate, având în vedere că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, apreciind că scopul preventiv putând să fie atins prin liberarea provizorie sub control judiciar.
Apărătorul recurentului inculpat S. B., avocat Calaigii S., având cuvântul, în temeiul disp.art.385 ind.15 pct.2 lit.b cod procedură penală, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii instanței de fond si rejudecând să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Critică încheierea instantei de fond în care judecătorului fondului a înteles să antameze indiciile temeinice pe care însă nu le contestă ci doar anumite conditiile de la alin.2 a disp. art.160 ind.2 cod procedură penală care ar fi trebuit să fie îndeplinite, însă în opinia sa solicită a se constata că sunt îndeplinite cerințele stabilite de disp.art.160 ind.1 alin.2 cod procedură penală, întrucât pedeapsa pentru care infractiunile pentru care este cercetat nu depășesc 18 ani și in aceeași măsura este îndeplinita si condiția de la alineatul 2, respectiv aceea de a nu exista date din care rezulta necesitatea de a-l împiedica pe inculpat sa săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca sa zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte iar referitor la cazul de față consideră că nu exista astfel de date.
Solicită a se avea în vedere poziția procesuală singulară a inculpatului încă din faza de urmărire penală precum si faptul că acesta este singurul care a încercat să achite prejudiciul fațăde părtile vătămate iar aportat la atitudinea inculpatului, nu se poate aprecia că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului si de asemenea, nu se poate prezuma că inculpatul va încerca să denatureze mijloacele de probă, raportat la demersurile acestuia de a achita prejudiciul.
Face referire la dispozițiile art.136 al.2 Cod proc.penala, respectiv scopul măsurii preventive, ce poate fi atins și prin liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, liberarea provizorie sub control judiciar fiind o formă de arestare preventivă, astfel cum rezultă din doctrină și din practică.
De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale, prejudiciile sunt modice, faptul că inculpatul dă dovada de buna credință, a înțeles să achite proporțional parte a prejudiciului, solicitând a fi valorificat acest aspect.
Prin urmare, consideră că prin admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, se vor stabili în sarcina inculpatului o . obligații de natură a asigura bunul mers al procesului penal, urmând a se avea în vedere si situatia personală a inculpatului care este căsătorit si are doi copii minori în întretinere, dintre care un copi are probleme grave de sănătate, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, a recunoscut săvârsirea faptelor, nu este cunoscut cu antecedente penale si doreste să fie pus în libertate pentru a achita prejudiciul în totalitate.
Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii instantei de fond si rejudecând solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că în mod gresit se retine de către instanta că subzistă pericolul concret pentru ordinea publică, iar în ceea ce priveste garanțiile de ordin personal prezentate de inculpați respectiv posibilitătile de angajare în susținerea cererilor de liberare provizorie precum și obligațiile prevăzute în art. 1602 C.p.p., ce s-ar putea stabili în sarcina acestora, nu sunt în măsură a înlătura pericolul public concret pentru ordinea publică, însă prin înscrisurile depuse la dosar s-a dovedit contrariul aspectelor retinute de instanta de fond.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpate, ca nefondate si menținerea încheierii instanței de fond ca fiind legală si temeinică întrucât apreciază că în mod corect au fost respinse cererile de liberare provizorie sub control judiciar, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
În concret o cerere de liberare provizorie sub control judiciar nu poate fi admisă decât atunci când garantiile procesuale ale inculpatului poate atinge scopul preventiv pentru buna desfăsurarea procesului penal, însă în cazul de față garantiile inculpaților nu sunt suficiente pentru admiterea cererii.
În acest sens, instanța de fond a arătat motivele pentru care nu a admis cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpati, raportat la împrejurarea că prezența acestora în comunitate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, raportat la modalitatea concretă de comitere a infracțiunii, organizarea acestora si împărtirea rolurilor precum si usurinta cu care s-au lăsat angrenati în activitatea infractională, respectiv acestia la datele de 31.01.2013, 16.02.2013, 24.11.2012 si 18.12.2012 împreună cu alti inculpati au sustras cu ajutorul unui dispozitiv special confecționat pentru mascarea elementelor de siguranță ale produselor, articole vestimentare din magazinele KOTON, M &M situat în incinta MARITIMO SHOPPING CENTER precum si din magazinul LC WAIKIKI aparținând S.C. T. RETAIL RO S.R.L., situat în incinta City Park C., iar față de toate aceste aspecte consideră că în situatia în care se va admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar s-ar împiedica buna desfășurare a procesului penal.
Referitor la garanțiile pe care le oferă persoana inculpatilor consideră că lăsarea în libertate a acestuia prin admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar nu prezintă suficiente garanții prin prisma atitudinii si modului în care a fost săvârșită fapta, aspecte care au fost avute în vedere de instanța de fond atunci când s-a apreciat asupra acestor garanții prevăzute de dispozițiile legale.
Față de aceste considerente, solicită a se dispune respingerea recursurilor declarate de inculpati, ca nefondat si menținerea încheierii instanței de fond ca fiind legală si temeinică, apreciind că inculpatii prezintă în continuare un pericol pentru ordinea și liniștea publică și că subzistă temeiurile de la propunerea de arestare provizorie a inculpatilor si chiar dacă sunt îndeplinite condițiile liberării provizorii sub control judiciar, consideră că arestarea preventivă nu și-a atins scopul, timpul scurt petrecut în închisoare nefiind suficient ca inculpatii să conștientizeze gravitatea faptelor săvârsite..
Recurentul inculpat D. T., în ultim cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului ales, solicită admiterea recursului si admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Face precizarea că are loc de muncă stabil atât pe perioada iernii cât sip e perioada verii.
Recurentul inculpat S. B., în ultim cuvânt, solicită admiterea recursului precum si admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cu precizarea că este de a cord cu concluziile apărătorului ales. Solicită a se avea în vedere situatia familiară precum si faptul că are un copil bolnav care are nevoie de îngrijire specială.
Instanta rămâne în pronuntare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 26.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ 13 în baza art.1608aalin.6 C.pr.penala au fost respinse ca neîntemeiate cererile privind liberarea provizorie sub control judiciar a inculpaților D. T. și S. B..
Pentru a pronunța încheierea de ședință menționată prima instanță a reținut că:
La data de 15.03.2013 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ 13, rechizitoriul nr. 2248/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., prin care au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, alături de alți 4 inculpați:
Inculpatul D. T., pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- complicitate la furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 C.pen. rap. la art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, e C.pen.
- furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, e C.pen. ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.,
constând în aceea că la data de 31.01.2013, împreună cu O. BEIGHIUZEL și HUSEIN T., i-a ajutat pe S. B. și IUSEIN GEILAN, să sustragă cu ajutorul unui dispozitiv special confecționat pentru mascarea elementelor de siguranță ale produselor, articole vestimentare din magazinul KOTON situat în incinta MARITIMO SHOPPING CENTER, cauzând un prejudiciu de 2.000 lei; la data de 24.11.2012 împreună cu inculpații O. BEIGHIUZEL și S. B. și făptuitorul IUSEIN NIAT, au sustras din magazinul aparținând S.C. M. TOTAL DISTRIBUTION S.R.L. patru pungi cu detergenți, prejudiciul fiind de aproximativ 440 lei.
Inculpatul S. B., pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, e C.pen.,
- furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, e C.pen.,
- furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, e C.pen.
- furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. e C.pen, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.,
constând în aceea că la data de 31.01.2013 împreună cu IUSEIN GEILAN și fiind ajutat de D. T., HUSEIN T. și O. BEIGHIUZEL, a sustras cu ajutorul unui dispozitiv special confecționat pentru mascarea elementelor de siguranță ale produselor, articole vestimentare din magazinul KOTON situat în incinta MARITIMO SHOPPING CENTER, cauzând un prejudiciu de 2.000 lei; la data de 16.02.2013 împreună cu IUSEIN GEILAN, fiind ajutat de I. METIN, a sustras cu ajutorul unui dispozitiv special confecționat pentru mascarea elementelor de siguranță ale produselor, zece cămăși bărbătești din magazinul H&M situat în incinta MARITIMO SHOPPING CENTER, cauzând un prejudiciu de 1.000 lei; la data de 24.11.2012 împreună cu inculpații O. BEIGHIUZEL și D. T. și făptuitorul IUSEIN NIAT, au sustras din magazinul aparținând S.C. M. TOTAL DISTRIBUTION S.R.L. patru pungi cu detergenți, prejudiciul fiind de aproximativ 440 lei; la data de 18.12.2012 a sustras mai multe obiecte de îmbrăcăminte din magazinul LC WAIKIKI aparținând S.C. T. RETAIL RO S.R.L., situat în incinta City Park C., valoarea prejudiciului fiind de 279,6 lei.
La data de 22.03.2013 au fost înregistrate în cauză, cererile formulate de apărătorii aleși ai celor doi inculpați, prin care au solicitat instanței să dispună liberarea provizorie sub control judiciar a acestora. In motivarea cererilor, s-a arătat că sunt indeplinite cerintele prev. de art. 160 ind. 2 alin.1 C.pr.penala in sensul ca pentru infractiunile comise, legea prevede o pedeapsa sub 18 ani de inchisoare și nu există niciun fel de probe din care sa rezulte in mod necesar privarea de libertate inculpaților, neexistând probe privind necesitatea împiedicării acestora de a comite alte infracțiuni sau de a zădărnici aflarea adevărului în cauză.
Analizand actele si lucrarile din dosarul de fond instanta a retinut urmatoarele:
În cursul urmăririi penale, prin încheierea nr. 46/18.02.2013 a Judecătoriei C., astfel cum a fost modificată prin încheierea nr. 56/21.02.2013 a Tribunalului C., precum și prin încheierea nr. 53/26.02.2013 a Judecătoriei C., menținută prin încheierea nr. 64/28.02.2013, s-au admis propunerile Parchetului de pe lângă Judecătoria C. și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o durată de 29 de zile.
Potrivit art. 160 ind. 2 alin.1 C.pr.penala, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii care nu depaseste 18 ani, și nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului în cauză.
Astfel, din interpretarea textului invocat, se poate observa că liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o vocație, nu un drept pentru inculpat, și îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de liberare provizorie nu atrage în mod automat admiterea pe fond a cererii, concluzie susținută de prev.art.1608a C.pr.penală care fac referire la verificarea de către instanță a temeiniciei cererii.
Pentru a stabili dacă se poate acorda liberarea provizorie, instanța trebuie să verifice, pe lângă îndeplinirea condițiilor formale, și îndeplinirea condițiilor de fond, respectiv temeinicia cererii de liberare provizorie. De altfel, dispozițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu instituie o obligație de acordare a liberării provizorii în cursul procedurii judiciare, iar luarea măsurilor alternative celor privative de libertate trebuie să se subsumeze în mod obligatoriu realizării scopurilor acestora.
Astfel, deși Codul de procedură penală și Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul persoanei acuzate de a obține liberarea în cursul procedurii, aprecierea cu privire la oportunitatea unei asemenea cereri aparține instanței de judecată, care în absența unor criterii legale, trebuie să realizeze o examinare în concret a cauzei, cu privire la fapta pentru care s-a dispus arestarea inculpatului, calitatea acestuia, modul de săvârșire a faptei, natura acesteia, circumstanțele concrete ale cauzei și cele privind persoana inculpatului.
Din aceasta perspectivă, instanța a considerat că este neîntemeiată cererea inculpaților de liberare provizorie sub control judiciar, punerea în libertate a acestora prezentând în continuare pericol concret pentru ordinea publică– având în vedere împrejurările în care sunt suspectați inculpații că ar fi comis infracțiunile (mai multe persoane împreună, în mod organizat, din locuri publice, la intervale regulate de timp - aspect ce denotă însușirea acestui mod de trai, prin folosirea unor instrumente de natură a asigura însușirea produsului infracțional și evitarea prinderii, aspect ce denotă un grad ridicat de specializare și prin urmare un grad ridicat de risc în ceea ce privește reiterarea comportamentului infracțional; gradul ridicat de specializare rezultă inclusiv din alegerea unui anumit tip de magazin din care se presupune că ar fi sustras bunuri, din natura acestora, din modalitatea de acțiune, toate acestea reliefând dezvoltarea unui modus operandi de către inculpați).
Deși inculpatul S. B. a făcut dovada diligențelor depuse pentru acoperirea prejudiciului produs, acest aspect nu diminuează gradul de pericol al lăsării inculpatului în libertate, urmând să fie avută în vedere această situație, eventual cu ocazia soluționării fondului.
Prin urmare, instanța a considerat că subzistă pericolul concret pentru ordinea publică, iar garanțiile de ordin personal prezentate de inculpați (posibilități de angajare) în susținerea cererilor de liberare provizorie precum și obligațiile prevăzute în art. 1602 C.p.p., ce s-ar putea stabili în sarcina acestora, nu sunt în măsură a înlătura pericolul public concret pentru ordinea publică.
Împotriva încheierii de ședință menționate au declarat recurs inculpații D. T. și S. B., motivele de recurs sunt prezentate pe larg în practicaua prezentei decizii.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 3856 Cod procedură penală tribunalul reține următoarele aspecte:
Din analiza dispozițiilor art. 136 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, scopul masurilor preventive îl constituie asigurarea bunei desfășurări a procesului penal sau împiedicarea sustragerii învinuitului ori inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, acesta putând fi atins și prin liberarea provizorie sub control judiciar ori pe cauțiune.
Dispozițiile art. 1606 si art. 1602 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala prevăd condițiile concrete în care aceasta poate fi acordată.
Astfel, liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o măsura procesuală alternativă la masurile preventive privative de libertate a cărei acordare este lăsată la latitudinea instanței, și care presupune îndeplinirea unor condiții expres reglementate privind cuantumul pedepsei închisorii pentru infracțiunea comisa, forma de vinovăție cu care aceasta a fost săvârșita și inexistenta datelor din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat sa săvârșească alte infracțiuni ori ca acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.
În mod corect prima instanță a constatat că cererile inculpaților sunt admisibile și a procedat la analiza temeiniciei acestora.
Se constată că deși inculpații au vocație, în prezent, la liberare sub control judiciar, raportat la faptul că la acest moment procesual asupra acestora planează suspiciunea că ar fi comis o fapte cu un grad ridicat de pericol social și cu o puternică rezonanță socială negativă, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați, la gravitatea faptelor pentru care sunt cercetați, la împrejurările concrete în care s-ar fi acționat, numărul persoanelor implicate, Tribunalul constată că în mod corect prima instanță a considerat că nu este oportună și prudentă acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar la acest moment procesual.
Circumstanțele personale ale inculpaților, așa cum au fost prezentate în apărare, nu pot înlătura pericolul pentru ordinea publică, în raport de circumstanțele particulare ale cauzei, lipsirea de libertate a inculpaților fiind prioritară în vederea protejării ordinii publice.
Prin această soluție nu se încalcă nici prezumția de nevinovăție de care se bucură în continuare inculpații, și nici dreptul acestora la un proces echitabil, cu respectarea unui termen rezonabil, întrucât ambele exigențe sunt compatibile cu orice măsură restrictivă sau privativă de libertate, pentru a se asigura buna desfășurare a cercetărilor.
În concluzie, prima instanță în mod corect a respins cererile inculpaților apreciind că lăsarea în libertate a acestora nu este oportună în raport de actualul stadiu procesual.
Pe cale de consecință, în baza art. 38515 pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții inculpați D. T. și S. B. împotriva încheierii din 26.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 13.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală va obliga pe recurenții inculpați D. T. și S. B. la plata a câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515 pct.1 lit. b Cod procedură penală;
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții inculpați D. T., fiul lui S. și B., născut la data de 17.05.1982 în C., CNP_ și S. B., fiul lui I. și N., născut la data de 22.11.1977 în municipiul C., județul C., ambii deținuti în Penitenciarul Poarta Albă, judetul Constanta, împotriva încheierii din 26.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 13.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă pe recurenții inculpați D. T. și S. B. la plata a câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 29.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. R. M. M.
A. A.
GREFIER,
C. B.
red.jud.fond.V.V.
tehnored.jud.dec.M.M.
3 ex./02.04.2013
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Omorul. Art. 174 C.p.. Sentința nr. 289/2013. Tribunalul... → |
|---|
