Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 772/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 772/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 30-07-2013 în dosarul nr. 10228/212/2013/a4
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
-DECIZIA PENALĂ NR. 772 -
Ședința publică din data de 30.07.2013
PREȘEDINTE – E. G.
JUDECĂTORI – M. L. T.
- I. C. S.
GREFIER – A. R. R.
Cu participarea PROCUROR – N. Z.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de recurentul inculpat ȘEFCHIU V. T. – fiul lui N. și N., născut la data de 21.03.1986, împotriva încheierii din 26.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică cu respectarea disp.prev.de art.297 alin.1 Cod pr.penală, se prezintă recurentul inculpat Șefchiu V. T., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat S. F., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită, cu respectarea disp.prev.de art.176-1812 cod pr.penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Recursul este declarat în termenul prev.de art.3853 cod pr.penală, nemotivat.
Apărătorul inculpatului arată că a luat legătura cu acesta înainte de începerea ședinței.
Recurentul inculpat, fiind întrebat de instanță, menționează că își menține recursul declarat.
Instanța, în baza art.301 cod pr.penală, întreabă părțile dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat și văzând că nu sunt, constată recursul în stare de judecată și, în baza art.38513 cod pr.penală, acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat Șefchiu V. T., avocat S. F., având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii recurate și rejudecând solicită să se revoce măsura arestării preventive, întrucât temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu subzistă și nici nu au apărut elemente noi de natură să ducă la convingerea că se impune menținerea stării de arest preventiv. Menționează că recurentul inculpat se află în stare de arest preventiv de o perioadă de 4 luni și consideră că această perioadă este suficientă, astfel că nu se mai impune menținerea acestei stări, inculpatul putând fi cercetat în stare de libertate întrucât prezența acestuia în comunitate nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, dată fiind și perioada mare de timp de când acesta se află în detenție.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca neîntemeiat și menținerea încheierii instanței de fond ca legală și temeinică, în mod corect constatând că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, raportat la natura și gravitatea faptei, modul de comitere și circumstanțele personale ale inculpatului care, deși a acroșat trei persoane în timp ce conducea fără permis și cu o alcoolemie peste limita legală, a părăsit locul accidentului, dând dovadă de indiferență față de normele legale. Apreciază că față de o astfel de persoană se impun măsuri ferme, inculpatul fiind condamnat anterior pentru fapte de furt și de tâlhărie, dând deci dovadă de perseverență infracțională, astfel că lăsat în libertate poate reitera acest tip de comportament. De asemenea consideră că durata rezonabilă a arestului preventiv nu a fost depășită la acest moment procesual când cercetarea judecătorească este în plină desfășurare.
Recurentul inculpat Șefchiu V. T., în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său și solicită să fie cercetat în stare de libertate, menționând că muncește de doi ani, că a greșit, însă orice om greșește.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea de ședință din data de 26.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ 13, s-au dispus următoarele:
În baza art 300ind. 2 alin. 1 C. proc. pen. rap. la art. 160 ind. b alin. 1 C. proc. pen. s-a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului Șefchiu V. T. și, în baza art 300ind. 2 C. proc. pen. rap. la art. 160 ind. b alin. 3 C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a aceluiași inculpat.
Au fost respinse cererea de revocare a măsurii arestării preventive, respectiv de înlocuire a măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de către avocatul inculpatului, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
Prin Rechizitoriul nr. 5600/P/2013 din data de 12.04.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Șefchiu V. T. pentru săvârșirea a 3 (trei) infracțiuni respectiv: 1. „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere", prevăzută și pedepsită de art.86 al. l OUG.195/2002 rep.; 2. „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge" prevăzută și pedepsită de art.87 al.l OUG.195/2002 rep.; 3. „părăsirea locului accidentului de către conducătorul autovehiculului fără încuviințarea poliției", prevăzută și pedepsită de art. 89 alin. l teza II din OUG 195/2002 rep. pentru toate cele trei infracțiuni s-a reținut și art. 37 lit.a C. pen, recidiva postondamnatorie.
Prin încheierea nr. 97/30.03.2013 a Judecătoriei C., rămasă definitivă prin încheierea nr. 97 din data de 2.04.2013 Tribunalul C., s-a luat măsura arestării preventive a inculpatului Șefchiu V. T. pe o durată de 20 zile, de la data de 30.03.2013 și până la data de 18.04.2013 inclusiv.
La data de 12.04.2013, prin Rechizitoriul nr. 5600/P/2013, P. de pe lângă Judecătoria C. a procedat la sesizarea instanței de judecată, în conformitate cu prevederile art. 264 C. proc. pen., cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._/212/_.
La primirea dosarului, din oficiu, instanța procedând conform dispozițiilor art. 300 ind. 1 C. proc. pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive și a menținut-o. Prin încheierile din data de 24.05.2013 și 14.06.2013 în baza art. 300 ind. 2 C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive.
S-a constatat că, la momentul luării acestei măsuri au fost respectate prevederile art. 137, 137 ind. 1, 149 și urm. C. proc. pen..
În cauză sunt indicii temeinice de comitere a infractiunilor reținute în sarcina inculpatului, astfel cum impune art. 143 raportat la art. 68 ind. 1 C. proc. pen. raportat la probatoriul administrat în cursul urmăririi penale. La momentul luării măsurii arestării preventive s-a apreciat că sunt îndeplinite și cerințele prevăzute de art. 148 lit. f C. proc. pen., in sensul că, pedeapsa prevazută de lege este mai mare de 4 ani iar lăsarea inculpatului în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Cu privire la acest ultim aspect instanța a avut în vedere natura și gravitatea faptelor, împrejurările concrete în care este bănuit inculpatul că ar fi comis infracțiunile, respectiv: a condus autoturismul, după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, aspect ce rezultă atât din declarația inculpatului dată în cursul urmăririi penale și consemnată în procesul verbal din data de 29.03.2013 (rezultă că a consumat băuturi alcoolice împreună cu martorul G. E.) precum și din rezultatul, ce a reieșit în urma verificării cu aparatul Drager, acesta indicând o valoare de 0,38 mg/l alcool pur în aerul expirat, presum și procesul verbal de prelevare a probelor biologice, buletinul de analiză toxicologică nr. 452-453/A2/03.04.2013 din care rezultă că inculpatul avea o alcoolemie de 0,85gr%o, la proba I și 0,70 gr%o la proba a II-a.
De asemenea inculpatul a condus fără a poseda permis de conducere, fiind lipsit de orice pregătire teoretică și practică de conducere a unui autovehicul a provocat un accident rutier, soldat cu avarierea a două autoturisme (autoturismul Renault Twingo pe care îl conducea cu număarul de înmatriculare_ și autoturismul marca Ford Focus înmatriculat sub nr._ ), lovirea ușoară 3 persoane /minori, abandonând autoturismul și fugind de la locul accidentului, aspecte ce denotă o ignorare flagrantă a normelor privind siguranța circulației pe drumurile publice atât în ceea ce privește propria persoană cât și pe ceilalți participanți la trafic. S-a avut în vedere faptul că, pe fondul recrudescenței infracțiunilor la regimul circulației rutiere și în lipsa unei reacții ferme din partea justiției, potențiali infractori ar fi încurajați în comiterea unor astfel de fapte, interesul general al societății fiind tocmai acela de a se proteja împotriva faptelor prin care se periclitează siguranța participanților la trafic.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a apreciat că măsura arestării preventive este legală, iar temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și la acest moment procesual.
Instanța a constatat că inculpatul nu se află la primul impact cu legea penală, fiind anterior condamnat pentru infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului, atât în timpul minorității cât și ulterior. Conform fișei de cazier (f. 21) rezultă că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa 2 ani închisoare pentru o infracțiune de tâlhărie, când era minor, conform sentinței penale nr. 658/18.11.2003 a Tribunalului C. iar după această condamnare prin sentința penală nr. 332/26.10.2010 a Judecătoriei C. a fost condamnat la pedepasa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, executarea pedepsei fiind suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani .
Cu toate că inculpatul a mai fost anterior condamnat, fiind și arestat în vederea executării pedepsei aplicate pentru infracțiunea de tâlhărie, acesta nu și-a corijat comportamentul asftel că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă garanția unei conduite conforme normelor de drept și ordinii sociale.
Raportat la circumstanțele pozitive, invocate de inculpatul cum că are un loc de muncă stabil, este integrat social, are copil minor, are de partea sa familia care îl susține fiind și singurul întreținător al familiei, s-a considerat că nu pot prevala față de circumstanțele reale concrete în care se reține că ar fi fost săvârșite faptele, favorabile de altfel însă au fost analizate cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii preventive dar raportate la persoana inculpatului, s-a apreciat și s-a observat în continuare că nu pot fi valorificate, aceste împrejurări subzistând de altfel și la momentul când inculpatul se presupune că ar fi săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și nu au fost de natură să îl împiedice să acționeze în mod ilicit.
Lăsarea în libertate a inculpatului ar putea să încurajeze și alte persoane predispuse la săvârșească de infracțiuni, întrucât ar considera că nu există o reacție imediată și promptă a justiției, creându-le astfel convingerea că măsurile care se iau în aceste cazuri le asigură o libertate deplină și chiar un sentiment de impunitate, în condițiile în care astfel de manifestări ale participanților la traficul rutier au devenit un fenomen social acut și puternic mediatizat.
Totodată pentru menținerea arestării inculpatului este necesară analizarea îndeplinirii cumulative a trei condiții de fond respectiv să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, fapta să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și să fie prezent unul din temeiurile prev. de disp. art. 148 C. proc. pen. .
În cauză, s-a constatat că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive prevăzut de art. 148 lit. f C. proc. pen. subzistă și în prezent. S-a constatat că sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen. existând indicii temeinice de natură să convingă un observator obiectiv, în sensul art. 143 alin. 1, art. 68 ind. 1 C. proc. pen. și al art. 5 par. 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că inculpatul ar fi comis infracțiunile pentru care este cercetat.
Temeiurile inițiale ce au justificat luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat și nici nu au încetat ci din contra s-au consolidat prin emiterea rechizitoriului și trimiterea acestuia în judecată iar în plus s-a procedat la cercetarea judecătorească conform dreptului comun, inculpatul s-a prevalat de dreptul de a nu da nicio declarație, au fost audiați martorii G. M. I., I. M., C. N., M. C. E. și E. P., propuși prin actul de sesizare urmând a fi audiați ultimii martori .
Din declarațiile martorilor audiați în mod nemijlocit de către instanță reiese faptul că inculpatul ar fi condus autoturismul Renault Twingo, ar fi acroșat un autoturism, ulterior intrând frontal în peretele imobilului de pe . mun. C. iar când a coborât, deși a fost oprit de martorul E. P., acesta a fugit. În plus din declarațiile martorilor reiese și faptul că inculpatul nu s-ar fi aflat singur în autoturism ci împreună cu un minor în vârstă de 7-8 ani care era așezat pe locul din dreapta și după producerea accidentului ar fi plecat în grabă.
În continuare, pentru a se asigura buna desfășurare a judecății și pentru a-l împiedica să comită alte noi infracțiuni se impune menținerea măsurii preventive față de inculpat. Sun aspecte ce urmează a fi lămurite de către instanță, ce necesită prezența inculpatului raportat la faptul că inculpatul a precizat că nu ar fi acroșat decât o singură persoană iar în actul de sesizare se reține că ar fi atins 3 minori în timpul manevrelor, respectiv la momentul când a pătruns cu autoturismul pe .>
Pericolul social concret pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea faptelor comise, din împrejurările și modalitatea concretă în care a acționat inculpatul, care a condus un autoturism pe drumurile publice deși nu poseda permis de conducere, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prevăzută de lege și provocând un accident a părăsit locul faptei fără încuviințarea organelor de poliție.
Pe lângă aceste aspecte au fost avute în vedere și urmările produse constând în vătămarea ușoară a trei minori, atingerea gravă adusă relațiilor sociale ocrotite de legiuitor referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice, rezonanța socială negativă a acestui gen de infracțiuni dar și persistența infracțională a inculpatului, ce reiese din faptul că pedepsele aplicate anterior nu și-au atins scopul preventiv educativ.
Față de solicitarea apărătorului inculpatului, luând în considerare posibilitatea luării față de inculpat a unei alte măsuri preventive mai puțin restrictive de libertate decât măsura arestării preventive, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea, instanța față de circumstanțele cauzei în acest stadiu procesual, față de caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru asigurarea desfășurării în bune condiții a procedurii judiciare ce se derulează împotriva acestuia și pentru protejarea publicului împotrivapericolului de repetare a faptelor de natura celor față de care se efectuează cercetări și față de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit, a constatat caracterul insuficient al unei astfel de măsuri.
Astfel, starea de neliniște și insecuritate generate în rândul societății, nu au încetat. Întrucât cercetarea judecătorească în cazul de față continuă, urmând a fi audiați ultimii martori din rechizitoriu, s-a apreciat că apare ca justificată menținerea măsurii arestării preventive în cauză.
Împotriva încheierii pronunțată la data de 26.07.2013 de Judecătoria C. în dosar penal_ 13, în termen legal a declarat recurs inculpatul Șefchiu V. T. care a solicitat să se revoce măsura arestării preventive, întrucât temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu subzistă și nici nu au apărut elemente noi de natură să ducă la convingerea că se impune menținerea stării de arest preventiv. Menționează că se află în stare de arest preventiv de o perioadă de 4 luni și consideră că această perioadă este suficientă, astfel că nu se mai impune menținerea acestei stări, putând fi cercetat în stare de libertate întrucât prezența acestuia în comunitate nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, dată fiind și perioada mare de timp de când se află în detenție.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, atât prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, instanța constată următoarele:
Potrivit art.3002 Cod.proc.pen. în ref. la art.160b Cod.proc.pen., în cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Recurentul inculpat Șefchiu V. T. este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor: „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere", prevăzută și pedepsită de art.86 al. l OUG.195/2002 rep.; 2. „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge" prevăzută și pedepsită de art.87 al.l OUG.195/2002 rep.; 3. „părăsirea locului accidentului de către conducătorul autovehiculului fără încuviințarea poliției", prevăzută și pedepsită de art. 89 alin. l teza II din OUG 195/2002 rep. pentru toate cele trei infracțiuni s-a reținut și art. 37 lit.a C. pen, recidiva postondamnatorie.
Deși în cauză s-au efectuat acte de cercetare judecătorească, în opinia instanței și la acest moment procesual subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și care justifică menținerea în continuare a acestei măsuri.
Prin urmare, sunt în continuare întrunite cerințele prev. art.681 Cod.proc.pen. și art.5 pct.1 lit.c CEDO, în sensul că probele administrate până în prezent conferă suficiente indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul Șefchiu V.- T. ar fi comis o faptă de natură penală, în speță cea pentru care este cercetat.
Considerăm că sunt întrunite cumulativ și cele două cerințe prevăzute de art.148 alin.1 lit.f Cod.proc.pen., respectiv că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani și sunt date că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul are în vedere natura cauzei și gravitatea infracțiunilor, prin care se atentează la siguranța circulației pe drumurile publice și a participanților la traficul rutier ,împrejurările în care este suspectat inculpatul că ar fi comis infracțiunile ( deși nu poseda permis de conducere și se afla sub influența băuturilor alcoolice, a urcat la volanul autoturismului, l-a condus pe drumurile publice ,a provocat un accident rutier, soldat cu avarierea a două autoturisme, lovirea ușoară a trei persoane, apoi a fugit de la locul accidentului),față de valorile sociale cărora le-a adus atingere privind patrimoniul și siguranța conducerii autoturismelor pe drumurile publice coroborat cu circumstanțele personale ale inculpatului ( nu se află la primul impact cu legea penală, fiind anterior condamnat pentru infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului, atât în timpul minorității cât și ulterior. Astfel conform fișei de cazier inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru o infracțiune de tâlhărie conform sentinței penale nr. 658/18.11.2003 a Tribunalului C., iar prin sentința penală nr. 332/26.10.2010 a Judecătoriei C. a fost condamnat la pedepasa de 3 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea dispozițiilor art.86 ind 1 C. pen, suspendarea sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani ).
Față de considerentele expuse, apreciem că în raport de probatoriul ce se impune a fi administrat în această fază procesuală durata privării de libertate nu a depășit un termen rezonabil iar cea mai adecvată măsură preventivă ,care contribuie și la atingerea scopului prevăzut de art. 136 alin. 1 Cod proc. pen.,este la momentul procesual prezent, arestarea preventivă, așa încât motivele care au stat la baza formulării recursului inculpatului ,se dovedesc a fi nefondate.
În baza art. 189 Cod proc.pen., onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei, se va vira din fondul Ministerului Justiției,către Baroul de Avocați C., pentru avocat S. F..
În baza art. 192 alin. 2 Cod proc.pen., va obliga pe recurentul inculpat Șefchiu V. T. la suma de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod proc.pen.:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul Șefchiu V. T. – fiul lui N. și N., născut la data de 21.03.1986, împotriva încheierii pronunțată la data de 26.07.2013 de Judecătoria C. în dosar penal_ 13 .
În baza art. 189 Cod proc.pen.:
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei, se va vira din fondul Ministerului Justiției,către Baroul de Avocați C., pentru avocat S. F..
În baza art. 192 alin. 2 Cod proc.pen.:
Obligă pe recurentul inculpat Șefchiu V. T. la suma de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 iulie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
E. G. M. L. T. I. C. S.
Grefier,
A. R. R.
Red.jud.fond. A.B. A./27.07.2013
Tehnored.decizie jud. M. L. T.
3 ex./23.08.2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
