Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1231/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1231/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 32634/212/2013/a1
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1231
Ședința publică din data de 05.12.2013
PREȘEDINTE – M. V.
JUDECĂTORI – A. ardeleanu
L. I. B.
GREFIER – L. N.
Cu participarea PROCUROR – C. B.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul I. G. fiul lui M. și A., născut la data de 04.09.1971, împotriva încheieri din data de 03.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică cu respectarea disp.art.176 - 181 cod pr. penală, se prezintă recurentul inculpat – în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu P. A. M. M., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.176-181 cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Recursul este declarat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.3852 cod procedură penală, în termenul prevăzut de art.3853 cod procedură penală.
În baza art.301 cod procedură penală, instanța întreabă dacă mai sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat și având în vedere că nu sunt, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Avocat P. A. M. M., având cuvântul pentru recurentul inculpat I. G., solicită instanței, admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii recurate și, rejudecând, solicită ca în conformitate cu dispozițiile art. 300 ind.2 ref. la art. 160 ind.b al.2 Cod procedură penală, revocarea măsurii arestării preventive iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Solicită a se constata că la acest moment, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, raportat și la împrejurările în care s-au comis faptele, apreciază că nu se poate concluziona că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, solicită a se avea în vedere circumstanțele personale și circumstanțele reale ce planează în favoarea acestuia: a recunoscut săvârșirea faptelor și o regretă, este căsătorit, are 1 copil minori în întreținere, fiind singurul întreținător al familiei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către inculpat ca fiind nefondat, urmând a se constata că încheierea pronunțată de instanța de fond este una legală și temeinică.
Solicită a se avea în vedere că în mod corect instanța de fond a constatat că măsura arestării preventive a fost dispusă față de inculpat în condiții de legalitate și temeinicie și a dispus menținerea acestei măsuri, apreciind că temeiurile care au determinat luarea măsurii, respectiv art. 148 lit. f. Cod procedură penală, subzistă și în continuare, respingând cererile formulate în subsidiar, această măsură preventivă impunându-se pentru buna desfășurare a procesului penal.
Arată că inculpatul nu este un simplu recidivist, a mai fost condamnat anterior de mai multe ori, respectiv pentru săvârșirea a 3 infracțiuni de furt calificat și o infracțiune de tâlhărie.
Consideră că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere modalitatea de comitere a faptelor, numărul mare de acte materiale, precum și perseverența în săvârșirea infracțiunilor.
Recurentul inculpat I. G. în ultim cuvânt, solicită admiterea recursului, precizând că este de acord cu concluziile apărătorului său.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare;
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea din data de 03.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 13, s-a dispus:
În baza art 300ind. 1 alin. 1 C. proc. pen. a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului I. G..
În baza art 300ind. 1 alin 3 C. proc. P. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului I. G. (fiul lui M. și A., născut la data de 04.09.1971 in mun. C., CNP_, domiciliat in mun. Medgidia, ., ., .).
A respins cererile de revocare/înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de apărătorul inculpatului, ca neîntemeiate.
Măsurile dispuse s-au comunicat administrației locului de deținere.
În baza art. 192 alin. 3 C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., înregistrat pe rolul instanței sub nr._ 13 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului I. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și f C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen.
Prin Încheierea nr. 301/14.11.2013 a Judecătoriei C., definitivă, s-a dispus arestarea preventivă a incupatului I. G. pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 14.11.2013 până la data de 12.12.2013 inclusiv.
S-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 13.11.2013, împreună cu inculpatul Vuap Aedin, in jurul orelor 13.15, in timp ce se aflau in autobuzul liniei 48, între stațiile Liceul Ovidius și Școala nr. 8, au sustras din buzunarul gecii părții vătămate L. A. Elis un telefon mobil marca IPHONE 4, cauzând un prejudiciul de 1000 de lei.
În conformitate cu prevederile art. 300 ind. 1 alin. 1 C. proc. pen, instanța va constata legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive a inculpatului, la momentul luării acestei măsuri fiind respectate prevederile art. 137, 137 ind. 1, 149 și urm. C. proc. pen. .
S-a apreciat că în cauză există indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infractiunea reținută în sarcina sa, astfel cum prevăd dispozițiile art. 143 C. proc. pen. și că aceste indicii temeinice rezultă din probele administrate de organele de urmărire penală, cât și declarația inculpatului I. G., dată cu ocazia ascultării sale în fața judecătorului.
S-a constatat că partea vătămată, în data de 13.11.2013, în jurul orelor 13.00, în timp ce se deplasa cu autobuzul liniei 48, ar fi fost deposedată de un telefon Iphone 4, cu carcasă de culoare albă, pe care îl avea în buzunarul stâng al hainei pe care o purta.
S-a reținut că, la scurt timp de la comiterea faptei, cei doi inculpați au fost depistați de organele de poliție în apropierea Școlii nr. 8 din C., inculpatul I. G. având asupra sa telefonul mobil reclamat sustras de către partea vătămată.
În ceea ce privește a doua condiție ce trebuie analizată s-a observat că este îndeplinită, în sensul că față de dispozițiile art. 136 alin. 6 C. proc. pen. raportat la art. 148 alin. 2 C. proc. pen., întrucât pentru fapta reținută în sarcina inculpatului, legea prevedere pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani .
Analizând cea de a treia condiție obligatorie pentru dispunerea unei măsuri preventive privative de libertate s-a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f C. proc. pen., existând și pericolul concret pentru ordinea publică, raportat la împrejurările cauzei și la personalitatea inculpatului I. G..
Judecătorul a apreciat cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, de natura și gravitatea infracțiunii, de împrejurările în care este bănuit inculpatul că ar fi acționat, într-un mijloc de transport în comun, printr-un mod de operare care denotă lipsa temerii de reacția opiniei publice, de scopul urmărit (obținerea pe nedrept a unor foloase materiale), de urmarea produsă (cauzarea unei pagube în patrimoniul părții vătămate), de reacția particulară a opiniei publice la săvârșirea unor astfel de fapte care încalcă relațiile sociale care ocrotesc patrimoniul persoanei și care reclamă, corelativ, o reacție fermă de reprimare și sancționare din partea autorităților judiciare.
De asemenea, instanța a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, acesta aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie.
Totodată pentru a ajunge la această concluzie, instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 136 alin. 1 din C. proc. pen., în ceea ce privește scopul măsurilor preventive, apreciindu-se că buna desfășurare a procesului penal, poate avea loc numai cu inculpatul în stare de arest preventiv.
Se observă că pentru menținerea arestării preventive a inculpatului este necesară analizarea îndeplinirii cumulative a trei condiții de fond respectiv să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, fapta să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și să fie prezent unul din temeiurile prev. de disp. art. 148 C. proc. pen.
În cauză, se constată că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive prevăzut de art. 148 lit. f C. proc. pen., subzistă și în prezent. Astfel, în continuare sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen. existând indicii temeinice de natură să convingă un observator obiectiv, în sensul art. 143 alin. 1, art. 68 ind. 1 C. proc. pen. și al art. 5 par. 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului că inculpatul ar fi săvârșit infarcțiunea de furt calificat reținută în sarcina sa.
Astfel ,în cauză, temeiurile inițiale ce au justificat luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat și nici nu au încetat ci din contra s-au consolidat prin emiterea rechizitoriului și trimiterea acestuia în judecată. De asemenea se reține că în cauză menținerea măsurii arestării preventive se justifică nu atât în scopul de a-l face pe inculpat să conștientizeze comportamentul antisocial cât și acela al asigurării bunei desfășurări a judecății și pentru a-l împiedica să comită alte noi infracțiuni.
Instanța are în vedere faptul că inculpatul nu are un loc de muncă sau vreo ocupație, nu este la primul impact cu legea penală acesta a fost condamnat de nenumărate ori pentru infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar de la fila 60 dosar urmărire penală, de trei ori pentru furt calificat și o dată pentru săvârșirea infarcțiunii de tâlhărie, încă din anul 1990, dar și modalitatea în care se presupune că a acționat inculpatul într-un mijloc de transport în comun, fără teama că ar putea fi surprins de călători și chiar de partea vătămată, în vederea obținerii unui foloas material injust, cauzarea unei pagube în patrimoniul părții vătămate, împreună cu altă persoană, aspecte ce fundamentează convingerea instanței că acesta își asigură resursele materiale prin comiterea de fapte ilicite, precum este cea de față.
Față de solicitarea apărătorului inculpatului, analizând posibilitatea luării față de inculpat a unei alte măsuri preventive mai puțin restrictive de libertate decât măsura arestării preventive, respectiv obligarea de a nu părărsi localitatea, instanța față de circumstanțele cauzei în acest stadiu procesual, față de caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru asigurarea desfășurării în bune condiții a procedurii judiciare ce se derulează împotriva acestuia și pentru protejarea publicului împotriva pericolului de repetare a faptelor de natura celor față de care se efectuează cercetări și față de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit, constată caracterul insuficient al unor astfel de măsuri, motiv pentru care va respinge solicitarea apărătorului, privind luarea față de acesta a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs inculpatul I. G., criticand-o sub aspectul nelegalitatii si netemeiniciei, in sensul ca, in mod gresit a apreciat instanta de fond cand a considerat ca se impune mentinerea in stare de arest, fata de circumstantele favorabile ale inculpatului.
Examinand incheierea penala recurata, prin prisma criticilor formulate si din oficiu, tribunalul apreciaza ca, recursul declarat in cauza este nefondat si urmeaza sa fie respins.
In mod corect a apreciat instanta de fond ca, temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii subzista si nu exista elemente noi care sa opereze in favoarea inculpatului, banuit de comiterea infractiunii de furt calificat, constand in sustragerea unui telefon mobil, in timp ce partea vatamata in varsta de 14 ani circula cu mijloacele de transport in comun.
In cauza exista indicii de comitere a faptei pentru care este cercetat constand in declaratia partii vatamate, proces verbal de predare primire a bunului, proces verbal de vizionare a inregistrarii video, declaratiile inculpatului, fiind astfel indeplinite conditiile prevazute de art. 143 C.p.p.
De asemenea, se constata ca, in cauza sunt incidente dispozitiile art. 148 lit.f C.p.p., pedeapsa prevazuta pentru infractiunea dedusa judecatii si pentru care s-a dispus luarea masurii arestarii preventive este mai mare de 4 ani, iar inculpatul odata lasat in stare de libertate prezinta pericol pentru ordinea publica, acesta fiind privit prin prisma modalitatii concrete de comitere a faptei, sustragerea unui bun de la o persoana cu varsta de 14 ani, in conditiile in care inculpatul are varsta de 42 de ani, care chiar daca ar fi sesizat momentul deposedarii de telefon ar fi fost timorata sa riposteze si sa-si revendice bunul, indrazneala cu care a actionat inculpatul . transport in comun dar si dexteritatea de care da dovada inculpatul, ondamnat anterior pentru fapte similare.
Vor fi avute in vedere si datele ce caracterizeaza persoana inculpatului, care a mai intrat in conflict cu legea penala, nu are ocupatie, loc de munca, iar pana la acest moment nu a dat dovada ca ar constientiza gravitatea faptei ce i se imputa.
Pentru aceste motive, recursul declarat in cauza de recurentul inculpat I. G. va fi respins ca nefondat, cu consecinta obligarii acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C. Pr. P.. respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul – inculpat I. G., împotriva încheierii de ședință din data de 3.12.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ 13.
In baza art. 189 C.p.p. dispune avansarea din fondurile Ministerului Justitiei in favoarea Baroului Constanta a sumei de 100 lei, pentru doamna avocat P. A. M. M..
În baza art. 192 alin.2 C. Pr. P.. obligă recurentul – inculpat I. G. la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05.12.2013.
P., Judecător, Judecător,
M. V. A. A. L. I. B.
Grefier,
L. N.
Tehnored. Jud. fond. AAB..
Tehnored. Jud. dec. A.A.
3 exs/11.12.2013
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
