Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1236/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1236/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 32633/212/2013/a1
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
- DECIZIA PENALĂ NR.1236 –
Ședința publică din data de 6 decembrie 2013
PREȘEDINTE – I. C. S.
JUDECĂTOR – E. G.
JUDECĂTOR - L. I. B.
GREFIER – D. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul C. – a fost reprezentat prin PROCUROR – N. Z.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA C. împotriva încheierii de ședință din data de 04.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 13, privind pe inculpatul M. E.- fiul lui A. și A., născut la data de 01.12.1995 în mun. C., CNP_, deținut în Penitenciarul Poarta Albă.
La apelul nominal făcut în ședința publică cu respectarea disp.art.297 alin.1 cod procedură penală, se prezintă intimatul inculpat M. E., în stare de deținere, asistat de apărătorul ales S. B. F., în baza împuterniciri avocațiale depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.176-181 cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Recursul este declarat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.3852 cod procedură penală, în termenul prevăzut de art.3853 cod procedură penală, nemotivat.
În baza art.301 cod procedură penală, instanța întreabă dacă mai sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat și având în vedere că nu sunt, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând, menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul M. E., urmând a fi respinsă cererea acestuia de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Solicită a se constata că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă în continuare, raportat la natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina acestuia – una contra patrimoniului și una contra regimului rutier – la modul și mijloacele de comitere, ce relevă o periculozitate sporită, în condițiile în care inculpatul, după ce a sustras un autoturism pe care l-a condus pe drumurile publice, deși anterior consumase băuturi alcoolice, a avariat alte șapte autoturisme, demonstrând astfel indiferența acestuia față de pericolul generat pentru circulația pe drumurile publice.
Mai mult decât atât, se impune a fi avută în vedere și împrejurarea că daunele provocate prin fapta inculpatului sunt destul de ridicate și se impune luarea unor măsuri ferme din partea autorităților.
Deși instanța de fond a apreciat că perioada petrecută de inculpat în arest preventiv este suficientă, consideră că, de la data comiterii presupusei fapte penale – 18.11.2013 – impactul acesteia în rândul comunității nu s-a redus, astfel încât temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă în continuare, nemodificate.
În atare situație, solicită instanței de control să constate că, raportat la gravitatea infracțiunii, dar în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului M. E..
Având cuvântul pentru intimatul inculpat, avocat S. B. F. solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria C., apreciind încheierea instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Urmează a se constata că, de la data luării măsurii arestării preventive a inculpatului, pericolul social al faptei s-a diminuat, în mod corect prima instanță apreciind că nu se mai justifică privarea de libertate a acestuia.
Mai mult decât atât, inculpatul a recunoscut fapta și o regretă, era minor la data comiterii acesteia, iar pe fond intenționează să se prevaleze de procedura simplificată prevăzută de art. 3201 cod procedură penală. De asemenea, familia inculpatului a făcut eforturi și a achitat o parte din prejudiciul produs, urmând a fi achitat și restul.
În ceea ce privește datele personale ale inculpatului, artă că acesta are un domiciliu stabil, are un loc de muncă, a recunoscut toate faptele, este căsătorit, are în întreținere un copil minor, iar soția sa este însărcinată cu al doilea, prezentând astfel suficiente garanții morale în sensul că nu va reitera comportamentul infracțional.
Având în vedere aceste aspecte, precum și caracterizările depuse la dosarul având ca obiect propunere de arestare preventivă, din conținutul cărora rezultă că nu este cunoscut în comunitate ca fiind o persoană violentă, faptul că acesta se află la primul conflict cu legea penală și a comis fapta pe fondul consumului de băuturi alcoolice, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul inculpat M. E., în ultim cuvânt, arată că regretă fapta comisă, are un loc de muncă, consumase băuturi alcoolice la momentul respectiv, solicitând să fie judecat în stare de libertate.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din data de 04.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 13, în baza art. 139 alin. 2 c.p.p., a fost respinsă cererea formulată de avocatul inculpatului M. E., privind revocarea măsurii arestării preventive.
Prin aceeași încheiere de ședință, a fost admisă cererea formulată de avocatul inculpatului M. E., privind înlocuirea măsurii arestării preventive.
În baza art. 139 alin 1 c.pr.pen, a fost înlocuită măsura arestării preventive a inculpatului M. E. (fiul lui A. și A., născut la data de 01.12.1995, în mun. C., C.N.P._), cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea C..
S-a dispus punerea acestuia în libertate, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 292, emis la data de 18.11.2013 de Judecătoria C..
În baza art. 145 alin 11 și alin. 12 C.pr.pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul este ținut să respecte următoarele obligații:
-să se prezinte la instanța de judecată ori de cate ori este chemat;
-să se prezinte la secția de poliție în a cărei rază teritorială locuiește conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
-să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
-să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
-să nu se apropie de martorii din dosar, de membrii familiilor acestora, să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
O copie de pe încheiere a fost comunicată inculpatului, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor de frontieră, organelor competente să elibereze pașaportul.
Măsurile dispuse s-au comunicat administrației locului de deținere și devin executorii la data rămânerii definitive încheierii.
S-a atras atenția inculpatului că încălcarea cu rea-credință a obligațiilor impuse va atrage înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 02.12.2013, pe rolul Judecătoriei C. a fost înregistrat sub nr._ 13, dosarul penal nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanta, prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului M. E., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 208 alin. 1, 4 – 209 alin. 1 lit. e, g, i C.pen. și art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, rep., fiecare cu aplic. art. 99 și urm. C.pen. și ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. S-a reținut în sarcina inculpatului faptul că, în noaptea de 17/18.11.2013, în jurul orelor 00:40, lucrătorii de poliție din cadrul Secției 2 Poliție C. l-au depistat în trafic pe inculpatul M. E., la volanul autoturismului marca Daewoo Matiz cu număr de înmatriculare_, pe care l-a condus pe drumurile publice din mun. C., fără a poseda permis de conducere, avariind un număr de 7 autoturisme parcate în locuri publice, după ce anterior în aceeași noapte, cu chei potrivite, inculpatul sustrăsese autoturismul proprietate personală a părții vătămate C. L. M., lăsat parcat pe ..
În cursul urmăririi penale, prin Încheierea nr. 306/18.11.2013, a Judecătoriei C., a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanta și s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului, pe o durată de 19 de zile, începând cu data 18.11.2013 și până la data de 06.12.2013 inclusiv.
Pentru a lua această măsură preventivă, instanța a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 C.p.p., în sensul că sunt indicii temeinice care reflectă comiterea de către inculpat a infracțiunilor reținute în sarcină, și că lăsarea acestuia în libertate ar constitui pericol public concret pentru ordinea publică, având în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, împrejurările în care este suspectat inculpatul că ar fi comis infracțiunile.
Verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța a apreciat că din materialul probator administrat în cauză până la acest moment procesual, există indicii temeinice care justifică în continuare presupunerea rezonabila ca inculpatul ar fi săvârșit faptele de care este bănuit, fiind incidente condițiile prev.de art.143 cod pr.penala.
Însă, în ceea ce privește necesitatea menținerii arestării preventive față de inculpat, instanța a reținut că pe toată perioada stării de detenție, trebuie să fie analizat un element de bază ce stă la baza acestei măsuri grave și anume cel al proporționalității între protejarea interesului general al societății de a nu fi expusă la comiterea de infracțiuni și protejarea dreptului personal la libertate de care se bucură inculpatul, pe timpul judecății, fiind obligatoriu să se evidențieze echilibru în protejarea celor două interese.
Analizând caracterul rezonabil al perioadei în care inculpatul s-a aflat în stare de detenție, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, la faptul că faza de urmărire penală este finalizată, la circumstanțele personale ale inculpatului (care nu are antecedente penale, a împlinit vârsta de 18 ani doar în urmă cu 3 zile, are un copil minor și altul pe cale să i se nască, domiciliu cunoscut, la faptul că pericolul pentru ordinea publică s-a atenuat în perioada scursă de la luarea măsurii preventive față de inculpat), instanța a reținut că toate aceste aspecte nu mai sunt de natură a reflecta necesitatea menținerii arestării preventive.
Mai mult, instanța a constatat că inculpatul a recunoscut fapta în cursul urmăririi penale, iar disponibilitatea acestuia de a se prevala de procedura simplificată a recunoașterii vinovăției este susținută și de eforturile pe care le-a făcut pentru despăgubirea părții civile, la acest termen prezentând un înscris autentificat, din care rezultă că a achitat acesteia suma de 2400 lei, din cei 4400 lei, cât a reprezentat pretențiile sale civile.
Față de cele de mai sus, instanța a considerat că luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea față de inculpat, cu stabilirea unor obligații în sarcina acestuia, inclusiv de natură să asigure evitarea pericolului luării legăturii cu martorii din dosar, este în măsură să asigure pe deplin buna desfășurare a procesului penal.
Față de cele de mai sus, a admis cererea formulată de avocatul inculpatului M. E., privind înlocuirea măsurii arestării preventive și, în baza art. 139 alin 1 c.pr.pen., a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului M. E., cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea C..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria C., solicitând admiterea recursului, casarea Încheierii recurate și rejudecând, să se cererea de înlocuire a măsurii și să se mențină arestarea preventivă.
Examinând încheierea recurată atât prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art 386/6 alin 3 cod pr penală, Tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Inculpatul M. E. este trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev de art. 208 alin. 1, 4 – 209 alin. 1 lit. e, g, i C.pen. și art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, rep., fiecare cu aplic. art. 99 și urm. C.pen. și ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.pen., constând în aceea că, în noaptea de 17/18.11.2013, în jurul orelor 00:40, lucrătorii de poliție din cadrul Secției 2 Poliție C. l-au depistat în trafic pe inculpatul M. E., la volanul autoturismului marca Daewoo Matiz cu număr de înmatriculare_, pe care l-a condus pe drumurile publice din mun. C., fără a poseda permis de conducere, avariind un număr de 7 autoturisme parcate în locuri publice, după ce anterior în aceeași noapte, cu chei potrivite, inculpatul sustrăsese autoturismul proprietate personală a părții vătămate C. L. M., lăsat parcat pe ..
Din analiza Încheierii recurate raportat la particularitățile speței, Tribunalul constată că prima instanță a realizat o analiză echilibrată și în mod justificat a dispus înlocuirea arestării preventive cu o măsură mai puțin restrictivă de libertate.
Astfel, inculpatul a fost arestat preventiv prin Încheierea de ședință nr.306 din 18.11.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._/212/2013 pe o durată de 19 zile, începând cu data 18.11.2013 și până la data de 06.12.2013 inclusiv.
Se observă că inculpatul a petrecut în stare de arest preventiv cele 19 zile dispuse inițial și, la acest moment se consideră că scopul măsurii a fost atins. Această concluzie se poate trage din aspectele de natură a contura personalitatea inculpatului care abia a împlinit 18 ani, este tatăl unui copil minor, iar la momentul arestării preventive își asigura existența prin mijloace licit, fiind încadrat în muncă. Un alt aspect ce întărește concluzia că timpul petrecut în stare de deținere a fost suficient pentru ca inculpatul să realizeze consecințele negative ale faptelor sale și să-și adapteze pe viitor conduita, astfel încât să nu mai intre în conflict cu normele penale, este cel privind lipsa antecedentelor penale, fiind infractor primar, faptele din prezenta cauză fiind un incident izolat în viața sa, comise sub influența băuturilor alcoolice.
Mai mult, inculpatul a recunoscut fapta în cursul urmăririi penale, a menționat că se prevala de procedura simplificată a recunoașterii vinovăției a despăgubit partea civilă, prin achitarea sumei de 2400 lei din cei 4400 lei solicitați.
De altfel, alegerea unei măsuri preventive mai blând cu instituirea unor obligații în sarcina inculpatului este de natură a asigura atât respectarea pe viitor de către inculpat a normelor legale, cât și desfășurarea eficientă a procesului penal.
Pentru toate aceste considerente, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, va respinge ca nefondat recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA C. împotriva Încheierii de ședință din 04.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 13.
În baza art.192 alin.3 Cod Procedură Penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod Procedură Penală,
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA C. împotriva Încheierii de ședință din 04.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 13.
În baza art.192 alin.3 Cod Procedură Penală
Cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 06.12. 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. C. S. E. G. L. I. B.
GREFIER,
D. V.
Red. fond Jud. M. N.
Red./tehnored. dec. Jud. I.C. S.
2 ex./06.12.2013
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
