Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1124/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1124/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 07-11-2013 în dosarul nr. 5927/212/2013/a2.5
Dosar nr._ /a2.5
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.1124
Ședința publică din data de 07 11 2013
PREȘEDINTE – M. M.
JUDECĂTORI – A. A.
- M. L. T.
GREFIER – I. B.
Cu participarea PROCUROR – Z. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul S. P. M. – fiul lui I. si F., născut la data de 02 05 1986, in prezent aflat in stare de arest preventiv in Penitenciarul Poarta Albă - împotriva Încheierii de ședință pronunțată la data de 05 11 2013 de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică cu respectarea disp.art.297 al.1 cod procedură penală, se prezintă recurentul inculpat S. P. M., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul ales, avocat L. M., conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.176-181 cod procedură penală.
Recursurile sunt declarate în termenul prev.de art.3853 cod procedură penală, nemotivate.
Instanța, în baza art.301 cod procedură penală, întreabă părțile dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat și constatând că nu sunt, constată recursurile în stare de judecată și, în baza art.38513 cod procedură penală, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat S. P. M., avocat L. M. având cuvântul, precizează ca inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii pronunțate de Judecătoria C. la data de 05 11 2013, prin care s-a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive si s-a dispus menținerea acestei măsuri, totodată respingându-se cererea inculpatului privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea.
Solicită admiterea recursului, iar ca urmare a casării încheierii pronunțate de instanța de fond, sa se dispună, in principal, a nu se menține măsura arestării preventive, cu consecința punerii in libertate a inculpatului, iar in subsidiar sa se dispună înlocuirea acestei măsuri cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea, apreciind ca o măsură mai puțin restrictivă de libertate este proporțională si oportună raportat la scopul procesului penal.
Solicită a se avea in vedere ca inculpatul se află în stare de arest preventiv de mai mult de 10 luni, apreciind astfel ca durata rezonabilă pe care ar trebui sa o aibă o măsură preventivă, a fost depășită, in condițiile în care regula o constituie judecarea in stare de libertate, măsura arestului preventiv constituind excepția.
Face precizarea ca majoritatea probelor au fost administrate, au fost audiați toți martorii, atât cei in acuzare cât si cei propuși in apărare, în cauză urmând sa se facă demersuri pentru a se administra o expertiză dactiloscopică referitoare la urme prevalate cu ocazia cercetării la fața locului.
Inculpatul, încă de la început a avut o poziție constantă de nerecunoaștere a faptelor, acesta fiind si beneficiarul prezumției de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare. Consideră ca această prezumție de nevinovăție este încălcată deoarece s-a susținut si se susține în continuare ca in cauză, doi dintre inculpați au recunoscut faptele si au indicat ca le-a comis alături de S. P. M.. Menționează ca cei doi inculpați au recunoscut având în vedere violențele exercitate împotriva lor, astfel ca această recunoaștere a fost prin constrângere, nefiind asistați nici de apărători din oficiu la luarea declarațiilor. Având in vedere ca actele de urmărire penală nu au fost făcute in prezența unui avocat din oficiu, consideră ca poziția de recunoaștere a celor doi inculpați nu a fost făcută în condițiile legii si astfel nu poate fi avută în vedere.
Arată ca inculpatul dorește sa-și dovedească nevinovăția, in această privință fiind audiați martori propuși în apărare care au menționat ca la momentul comiterii infracțiunii inculpatul S. se afla in altă locație.
Consideră ca a fost atins un termen rezonabil, inculpatul fiind arestat de 10 luni, perioadă ce tinde sa se transforme într-o executare efectivă a pedepsei.
Apreciind ca cercetarea judecătorească se poate desfășura in condiții optime cu inculpatul in stare de libertate, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul fiind susținut moral si financiar de familie, sora acestuia fiind prezentă la fiecare termen de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală si temeinică a încheierii pronunțate de instanța de fond apreciind ca se impune menținerea măsurii arestării preventive având in vedere subzistența temeiurilor avute in vedere la luarea acestei măsuri precum si in vederea unei bune desfășurări a procesului penal, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni dar si protejării ordinii publice raportat la rezonanța faptelor sociale săvârșite de inculpați si impactul pe care îl generează comunității.
Deși măsura arestului preventiv a fost luată în urmă cu 10 luni, arată ca în circumstanțierea speței aceasta este rezonabilă astfel ca durata rezonabilă nu este depășită având in vedere numărul mare de acte materiale si necesitatea administrării tuturor probelor pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele. Mai mult, menționează ca organele judiciare au efectuat actele cu ritmicitate astfel încât nu există o culpă din partea autorităților referitor la durata scursă.
Apreciază ca in mod corect prima instanță a apreciat că măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale, măsură care apare temeinică raportat la faptele pentru care inculpatul a fost trimis in judecată in referire si la persoana acestuia, inculpatul neaflându-se la primul conflict cu legea penală, anterior fiind condamnat pentru comiterea unor fapte de aceeași natură.
În raport de aceste considerente, solicită si respingerea, ca nefondată, a cererii subsidiare formulată de inculpat, prin apărător.
Recurentul inculpat S. P. M., in ultim cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său solicitând sa i se admită cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea, in condițiile in care se consideră nevinovat, totodată apreciind ca s-a atins termenul rezonabil de când se află arestat preventiv.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față :
Examinând actele și lucrările dosarului tribunalul constată că prin Încheierea din data de 05 11 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dos. pen. nr._ /a2 s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 300 ind.2 Cod procedură penală raportat la art. 160b alin. 3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului S. P. M. (fiul lui I. și Florintina, născut la data de 02.05.1986 în ..C.).
S-au respins cererile de revocare/înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ca nefondate.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele :
Verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului S. P. M., în baza art. 300 ind. 2 rap. la art. 160 ind. b din c.p.p., instanța a apreciat că măsura este legală și temeinică și că motivele care au determinat arestarea preventivă nu au încetat, subzistând și la acest moment procesual indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă cu privire la comiterea infracțiunii de furt calificat și probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prezența pericolului concret pentru ordinea publică este reflectată de circumstanțele reale în care inculpatul este suspectat că ar fi comis infracțiunea, așa cum au fost reținute de către instanța care a luat măsura arestării preventive, din scopul urmărit (sustragerea de bunuri din patrimoniul altor persoane), din urmarea produsă (vătămarea relațiilor sociale privitoare atât la protejarea patrimoniului), din natura, gravitatea și limitele de pedeapsă a infracțiunii pentru care este cercetat și din circumstanțele personale ale inculpatului (așa cum acestea au fost prezentate anterior).
În ceea ce privește aspectele invocate cu ocazia dezbaterii legalității și temeiniciei arestării preventive, de către apărătorul inculpatului S. P. M., instanța a constatat că acestea privesc fondul cauzei și vor fi avute în vedere la soluționarea acesteia. La acest moment procesual, din datele existente la dosar rezultă indicii temeinice, în sensul art. 68 ind. 1 din c.p.p., așa cum s-a reținut și cu ocazia luării măsurii arestării preventive.
Până la acest moment procesual au fost administrate toate probele încuviințate, atât în acuzare, cât și în apărarea inculpatului, mai puțin efectuarea unei expertize dactiloscopice, solicitată de inculpat, pentru a cărei încuviințare a fost emisă o adresă către P.P. M.K., pentru a furniza instanței date cu privire la urmele papilare ridicate cu ocazia cercetării la fața locului efectuată în urma unuia dintre furturile ce fac obiectul cauzei. Instanța a constatat așadar că, deși într-o fază avansată, cercetarea judecătorească încă nu este finalizată, iar privarea în continuare de libertate a inculpatului se impune pentru aceleași considerente avute în vedere la luarea și menținerea ulterioară a măsurii preventive, în raport cu necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, cu reacția opiniei publice față de lăsarea în libertate a unor persoane asupra cărora planează suspiciunea rezonabilă că au comis fapte de genul ce fac obiectul cauzei și cu pericolul reiterării comportamentului infracțional, în situația în care, deși recidivist, inculpatul ar fi comis mai multe acte materiale ale infracțiunii de furt într-o perioadă atât de scurtă.
Luând în considerare posibilitatea luării față de inculpat a altor măsuri preventive mai puțin intruzive în libertatea acestuia, față de circumstanțele cauzei în acest stadiu procesual, față de faza procesului penal, cercetarea judecătorească aflându-se în plină desfășurare, față de caracterul rezonabil al duratei măsurii (deși aparent, aceasta, fiind luată la data de 30.01.2013, ar putea apărea ca fiind nerezonabilă, trebuie avută în vedere complexitatea dosarului, faptul că se administrează inclusiv probele încuviințate inculpatului, că dosarul a fost disjuns ca urmare a opțiunii celorlalți inculpați de a se prevala de dispozițiile privind procedura simplificată a recunoașterii vinovăției, precum și lipsa oricărei culpe a organelor judiciare, în cauză fiind acordate termene rezonabile) față de caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru protejarea publicului împotriva pericolului de repetare a faptelor de natura celor față de care se efectuează cercetări și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, precum și față de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulată împotriva inculpatului și cu scopul urmărit, instanța a constatat caracterul insuficient al unor astfel de măsuri.
Reținând astfel că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă la acest moment procesual și că în favoarea acestuia nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea lui în libertate, instanța a respins ca nefondate cererile de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de avocatul inculpatului și a menținut măsura arestării preventive a inculpatului S. P. M..
Împotriva încheierii penale pronunțate de prima instanță a formulat recurs inculpatul S. P. M., criticând-o ca nelegală și netemeinică motivele fiind expuse pe larg în partea introductivă a prezentei hotărâri în recurs și fac parte integrantă din aceasta.
Examinand incheierea penala recurata, prin prisma criticilor formulate si din oficiu, tribunalul apreciaza ca, recursul declarat in cauza este nefondat si urmeaza sa fie respins.
In mod corect a apreciat instanta de fond ca, temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii subzista si nu exista elemente noi care sa opereze in favoarea inculpatului.
Acesta este banuit de comiterea a 9 acte materiale de furt calificat, comise in intervalul 19.01._13, pe raza comunei M. Kogalniceanu, din autoturisme parcate in loc public, impreuna cu alte persoane, fapte pentru care exista indicii temeinice si probe, respectiv cele administrate in faza de urmarire penala dar si readministrate in fata instantei de judecata.
In raport de criticile aduse de inculpat incheierii recurate, cum ca probele nu au consistenta necesara pentru a permite privarea de libertate a inculpatului, dat fiind faptul ca ceilalti doi participanti au recunoscut faptele, doar pentru ca au fost batuti la politie si le-au fost incalcate drepturile, tribunalul considera ca, la acest moment nu pot fi analizate in detaliu probele la care se face referire, insa se poate constata, dupa o verificare, cel putin a deciziei penale nr. 207/27.02.2013, că inculpatii din aceeasi cauza, A. I. M. si D. V., au precizat in fata tribunalului ca, recunosc faptele prezentate si nu au fost batuti de catre organele de politie, iar ulterior acestia chiar s-au prevalat de dispozitiile art. 320/1 C.p.p.
In ceea ce priveste incidenta in continuare a dispozitiilor art. 148 lit.f C.p.p., instanta apreciaza ca, aceste temeiuri se mentin, ca inculpatul prezinta pericol pentru ordinea publica si la acest moment, avand in vedere riscul de repetabilitate a comportamentului infractional, in conditiile in care acseta a mai fost condamnat anterior la o pedeapsa de 2 ani inchisoarea cu suspendare conditionata a executarii pedepsei si la o alta pedepeapsa de 4 luni inchisoare cu suspendare conditonata a executarii pedepsei pentru acelasi gen de infractiuni, fara ca inculpatul sa dea dovada de o reticenta ulterior si sa-si controleze comportamentul, pentru a nu mai intra in conflict cu legea penala.
Pentru o buna desfasurare a cercetarii judecatoresti, aflata in curs de derulare, in conditiile in care urmeaza sa fie administrate mai multe probe propuse de inculpat in aparare, se apreciaza ca se impune mentinerea starii de arest, asa cum a dispus instanta de fond.
Pentru aceste motive, recursul declarat de recurentul inculpat Stoenica P. M. va fi respins ca nefondat, cu consecinta obligarii acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C. Pr. P.. respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul inculpat S. P. M. – fiul lui I. si F., născut la data de 02 05 1986, in prezent aflat in stare de arest preventiv in Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 5.11.2013, pronunțată de Judecătoria Constanta, în dosarul penal nr._ .
În baza art. 192 alin.2 C. Pr. P.. obliga pe recurentul- inculpat Stoenica P. M. la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR ,
M. M. A. A. M. L. T.
GREFIER ,
I. B.
Red.jud.fond M.N.
Tehnored.jud.rec A.A./3ex./13.11.2013 -.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
