Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 925/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 925/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 24301/212/2013/a1
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 925
Ședința publică din data de 16.09.2013
PREȘEDINTE – L. I. B.
JUDECĂTORI – E. G.
- I. C. S.
GREFIER – N. L.
Cu participarea PROCUROR – C. B.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul M. M. fiul lui N. și D., născut la data de 14.02.1986, împotriva încheierii din data de 11.09.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică cu respectarea disp.art.176 - 181 cod pr.penală, se prezintă recurentul inculpat – în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu T. B. în substituirea avocat C. G., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.176-181 cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Recursul este declarat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.3852 cod procedură penală, în termenul prevăzut de art.3853 cod procedură penală.
În baza art.301 cod procedură penală, instanța întreabă dacă mai sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat și având în vedere că nu sunt, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Avocat T. B., având cuvântul pentru recurentul inculpat M. M., solicită instanței, admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii recurate și, rejudecând, solicită revocarea măsurii arestării preventive iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara, în conformitate cu dispozițiile art. 136 lit. b sau c. Cod procedură penală .
Solicită a se constata că la acest moment, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, raportat și la împrejurările în care s-au comis faptele, apreciază că nu se poate concluziona că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, solicită a se avea în vedere circumstanțele personale și circumstanțele reale ce planează în favoarea acestuia: a recunoscut săvârșirea faptelor și o regretă, urmează a beneficia de dispozițiile prevăzute de art. 320 ind.1 Cod pr. Penală, e clar că nu poate influența negativ buna desfășurare a procesului penal, neexistând riscul sustragerii. Apreciază că fapta este lipsită de semnificație, prejudiciul este recuperat, partea vătămată nu s-a constituitparte civilă.
Invocă dispozițiile art. 5 și 6 din CEDO, măsura arestării preventive reprezentând o măsură de excepție, și orice persoană are dreptul la un proces echitabil.
În subsidiar, în situația în care se apreciază că se impune luarea unei măsuri preventive, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, cu stabilirea obligațiilor ce se impun pentru garanția bunei desfășurări a procesului penal.
Solicită acordarea onorariului din oficiu, avocatului titular.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către inculpat ca fiind nefondat, urmând a se constata că încheierea pronunțată de instanța de fond este una legală și temeinică.
Solicită a se avea în vedere că în mod corect instanța de fond a constatat că măsura arestării preventive a fost dispusă față de inculpat în condiții de legalitate și temeinicie și a dispus menținerea acestei măsuri, apreciind că temeiurile care au determinat luarea măsurii, respectiv art. 148 lit. f. Cod procedură penală, subzistă și în continuare, respingând cererile formulate în subsidiar, această măsură preventivă impunându-se pentru buna desfășurare a procesului penal.
Referitor la susținerile în apărare cu privire la faptul că infracțiunea este lipsită de pericol deosebit, apreciază că aceasta nu poate fi primită. Chiar dacă s-a reținut în sarcina inculpatului complicitatea prev. de art. 26 Cod penal, sunt reținute ți circumstanțe agravante, cum ar fi dispozițiile art. 75 lit.c Cd penal, precum și starea de recidivă.
Consideră că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere modalitatea de comitere a faptelor, precum și perseverența în săvârșirea faptelor de același gen. Societatea tinde să ia măsuri apte de prevenție, iar instanța de fond a avut în vedere aceste argumente.
Recurentul inculpat M. M. în ultim cuvânt, solicită admiterea recursului, precizând că este de acord cu concluziile apărătorului său.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursurilor penale de față;
Prin încheierea de ședință din data de 11.09.2013 pronunțată de Judecătoria C.,în dosar nr._ 13, ,s-a dispus:” În baza art. 3001 al..1 c.pr.pen,constată legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului M. M..
In baza art. 3001 al 3 c.pr.pen menține arestarea preventivă a inculpatului M. M. (fiul lui N. și D., ns.la 14.02.1986 în mun. C., jud. C., CNP_).
Respinge cererea privind revocarea/înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de către avocatul inculpatului.
Măsurile dispuse se comunică administrației locului de deținere. »
Pentru a pronunța încheierea de ședință menționată,prima instanță deliberând asupra legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului M. M., a reținut următoarele:
La data de 09.09.2013, prin rechizitoriul nr._/P/2013, P. de pe lângă Judecătoria C. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul M. M., sub aspectul comiterii infracțiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art. 26 rap. la 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a, g, i c.pen cu aplic. art. 37 lit. b)c.pen. și art. 75 lit. c) C.pen., reținându-se în sarcina acestuia că, în noaptea de 23/24.08.2013, in jurul orei 04,00, ar fi supravegheat zona, in timp ce un alt făptuitor în vârstă de 15 ani, ar fi pătruns prin spargerea geamului ușii de acces, în punctul de lucru aparținând S.C. Rian 95 S.R.L. C. situat in mun. C., bld. Tomis nr. 220, . unde ar fi sustras trei sticle cu whisky, creând un prejudiciu de 700 lei.
Prin încheierea nr. 228/24.08.2013, pronunțată de Judecătoria C., s-a dispus, in baza art.148 lit. f) C. pr. P. arestarea preventivă a inculpatului M. M., pe o durată de 29 zile, de la data de 24.08.2013 și până la data de 21.09.2013, inclusiv, apreciindu-se că în cauză sunt indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către acesta a infracțiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art. 26 rap. la 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a, g, i c.pen cu aplic. art. 37 lit. b)c.pen. și art. 75 lit. c) C.pen., fiind totodată îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f)c.pr.pen., privind limita de pedeapsă a infracțiunii cu privire la care se fac cercetări și existența pericolului concret pentru ordinea publică prin lăsarea inculpatului în libertate. Soluția a rămas definitivă la data de 27.08.2013, prin încheierea nr. 231 a Tribunalului C..
Instanța a reținut că din mijloacele de probă administrate în cauză există indicii temeinice, în sensul art. 68¹ C.pr.pen. care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit, în calitate de complice, infracțiunea de furt calificat de care este bănuit, fiind îndeplinită condiția prevăzută la art. 143 C.pr.pen.
În cauză este îndeplinită și condiția prevăzută de art.148 lit.f)c.pr.pen. în sensul că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică instanța a ținut seama de natura și gravitatea faptei, îndreptată împotriva patrimoniului, de modalitatea și împrejurările în care a fost comisă infracțiunea – împreună cu un minor, creând pericolul coruperii infracționale a acestuia, în timpul nopții, prin efracție, prin pătrunderea într-un spațiu comercial, aducând atingere nu numai patrimoniului persoanei juridice, dar și inviolabilității punctului comercial.
Modul de comitere a infracțiunii denotă nu numai un grad ridicat de îndrăzneală infracțională dar și un pericol ridicat de reiterare a comportamentului infracțional.
Au fost avute în vedere inclusiv circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are ocupație, nu are loc de muncă, nu are un domiciliu stabil, este necăsătorit, a fost condamnat de două ori, inclusiv pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat.
Verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța a apreciat că măsura este legală și temeinică și că motivele care au determinat arestarea preventivă nu au încetat, subzistând și la acest moment procesual indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă cu privire la comiterea infracțiunii de complicitate la furt calificat și probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prezența pericolului concret pentru ordinea publică este reflectată de circumstanțele reale în care inculpatul este suspectat că ar fi comis infracțiunea, de scopul urmărit (sustragerea de bunuri din patrimoniul altor persoane), de urmarea produsă (vătămarea relațiilor sociale privitoare la protejarea patrimoniului persoanei),de natura, gravitatea și limitele de pedeapsă a infracțiunii pentru care acesta este cercetat și de circumstanțele personale ale inculpatului (precum au fost prezentate anterior).
Luând în considerare posibilitatea luării față de inculpat a altor măsuri preventive mai puțin intruzive în libertatea acestuia, față de circumstanțele cauzei în acest stadiu procesual, față de faza incipientă a procesului penal - nici nu a fost începută cercetarea judecătorească, față de caracterul rezonabil al duratei măsurii (organul de urmărire penală a depus diligențe pentru a asigura desfășurarea urmăririi penale cu celeritate - de la data luării măsurii privative de libertate față de inculpat, 24.08.2013, până la trimiterea lui în judecată, 09.09.2013, au trecut doar 17 zile), față de caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru protejarea publicului împotrivapericolului de repetare a faptelor de natura celei față de care se efectuează cercetări și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, precum și față de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit, instanța a constatat caracterul insuficient al unor astfel de măsuri.
Reținând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă și la acest moment procesual și că în favoarea acestuia nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea lui în libertate, instanța a respins ca nefondată cererea de revocare/ sau înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de avocatul inculpatului și a menținut măsura arestării preventive a inculpatului M. M..
Împotriva încheierii de ședință menționate a declarat recurs inculpatul M. M., invocând,prin apărător,motivele prezentate pe larg în practicaua prezentei decizii penale.
Instanța de recurs în exercitarea controlului judiciar,prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu potrivit art.3856 al.3 c.pr.pen.,reexaminând actele și lucrările dosarului, constată că recursul declarat de către inculpat este nefondat și urmează a fi respins.
Inculpatul M. M. este în prezent cercetat pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 26 rap. la 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a, g, i c.pen cu aplic. art. 37 lit. b)c.pen. și art. 75 lit. c) C.pen., reținându-se în sarcina acestuia că, în noaptea de 23/24.08.2013, in jurul orei 04,00, ar fi supravegheat zona, in timp ce un alt făptuitor,minor, în vârstă de 15 ani, ar fi pătruns prin spargerea geamului ușii de acces, în punctul de lucru aparținând S.C. Rian 95 S.R.L. C. situat in mun. C., bld. Tomis nr. 220, . unde ar fi sustras trei sticle cu whisky, cauzând un prejudiciu în sumă de 700 lei.
În faza de urmărire penală,prin încheierea nr. 228/din 24.08.2013, pronunțată de Judecătoria C., s-a dispus, in baza art.148 lit. f) C. pr. pen arestarea preventivă a inculpatului M. M., pe o durată de 29 zile, cu începere de la data de 24.08.2013 și până la data de 21.09.2013, inclusiv,fiind avute în vedere și disp.art.143 al.1 c.pr.pen.,în ref.la art.68 1 c.pr.pen.
Conform art.3001 al.1 c.pr.pen.în referire la art.160 c.pr.pen.după înregistrarea dosarului la instanță ,in cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest,instanța este datoare să verifice din oficiu în camera de consiliu,legalitatea și temeinicia arestării preventive înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Din examinarea materialului probator de la dosar,se constată că măsura arestării preventive s-a dispus întradevăr față de inculpat în condiții de legalitate și temeinicie cu respectarea atât a condițiilor de formă cât și a celor de fond ,prin examinarea actelor aflate la dosar,în realizarea și a scopului prevăzut de art.136 al.1 c.pr.pen.și anume de a se asigura buna desfășurare a procesului penal
Potrivit art..3001 al.3 c.pr.pen.rap.la art.160 c.pr.pen.când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate ,menține prin încheiere motivată arestarea preventivă.
În prezent,la dosar continuă să există indicii temeinice concludente ale comiterii faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și este cercetat în sensul disp.art.68 ind.1 c.pr.pen,mai ales că faza de urmărire penală s-a finalizat,s-a întocmit rechizitoriul și s-a realizat trimiterea în judecată a inculpatului și sesizarea instanței, pe baza unui material probator apreciat a fi complet, .și totodată subzistă și cazul de arestare preventivă prevăzut de art.148 al.1 lit.f)c.pr.pen.cele două condiții impuse de acest text de lege fiind întrunite în mod cumulativ.
Raportat la circumstanțele reale în care se reține de către procuror că inculpatul ar fi comis infracțiunea de care este acuzat,precum sunt descrise și în rechizitoriu- de două persoane împreună, cu participarea și a unui minor, pe timp de noapte și prin efracție, prin pătrunderea într-un spațiu comercial,,la circumstanțele personale ale acestuia, care nu are ocupație și nici loc de muncă, a suferit anterior două condamnări, din care una la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare prin sent.penală nr. 57/2009 a Judecătoriei C. ,fiind liberat condiționat la data de 27.04.2011,cu un rest rămas neexecutat de 657 zile închisoare,dovedind astfel perseverență infracțională, având în vedere și momentul procesual ,când cercetarea judecătorească încă nu a demarat, instanța apreciază că nu este oportună și prudentă punerea în libertate a inculpatului și pentru buna desfășurare în continuare a procesului penal, se impune privarea de libertate a acestuia ,deoarece lăsarea sa în libertate prezentă un pericol concret pentru ordinea publică,existând riscul ca acesta să revină de îndată și în mod facil în zona infracțională,prin comiterea de fapte similare...
Față de cele expuse, ținând seama și de împrejurarea că în favoarea inculpatului nu au intervenit elemente noi din care să rezulte că temeiurile primare ale arestării au dispărut ori s-au schimbat, modificat, constatând că măsura arestării preventive are un caracter rezonabil, dar și necesar pentru interesul bunei desfășurări a procesului penal, caracterul proporțional al măsurii în raport cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit,în mod corect prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și, pe cale de consecință a respins cererile privind revocarea / înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpat,prin apărător..
Instanța reține că sunt respectate și exigențele ce decurg din art. 5 par 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului având în vedere că durata măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat nu a depășit un termen rezonabil (inculpatul fiind arestat preventiv din data de 24.08.2013 de cca 23 zile ),neexpirând nici durata inițială..
Găsind că hotărârea pronunțată de către prima instanță este legală și temeinică ,și din oficiu nu se constată cazuri de casare dintre cele prevăzute de art.385 ind.9 c.pr.pen.și în favoarea recurentului inculpat,în baza art.38515 pct.1 lit.b)c.pr.pen se va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat M. M. –deținut în Penitenciarul Poarta-Albă, - împotriva încheierii de ședință din data de 11 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosar nr.._ 13.
În baza art.192 al.2 c.pr.pen va fi obligat recurentul inculpat la plata unei sume cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.38515 pct.1 lit.b)c.pr.pen;
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat M. M. –fiul lui N. și D.,ns.la data de 14.02.1986,deținut în Penitenciarul Poarta-Albă, - împotriva încheierii de ședință din data de 11 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosar nr.._ 13.
În baza art.192 al.2 c.pr.pen;
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului. (din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu în favoarea Baroului C. –av. C. G. -deleg.nr. 5292/2013 se avansează din fondurile Min.Justiției).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 16.09.2013..
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. I. B. E. G. I. C. S.
GREFIER,
L. N.
Red.jud.fond.M.N.
Red.jud.recurs Em.G./16.09.13/2ex/
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
