Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1175/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1175/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 29321/212/2013/a2
Dosar penal nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1175
Ședința publică din 21.11.2013
PREȘEDINTE – A. A.
JUDECĂTORI – M. L. T.
- M. M.
GREFIER – C. C.
Ministerul Public reprezentat de PROCUROR – N. Z.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de recurentul inculpat ȘABAN D. – fiul lui S. și C., născut la data de 25.09.1988, împotriva încheierii de ședință din data de 18.11.2013, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, jud.C., pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică,cu respectarea disp.art.297 alin.1 Cod pr.penală, se prezintă recurentul inculpat Șaban D., în stare de deținere, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat D. R., în baza delegației avocațiale depusă la dosar.
Procedură legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.176-181 cod pr.penală.
Recursul este declarat cu respectarea dispozițiilor art.385/2 Cod pr.penală, în termenul prevăzut de art.385/3 Cod pr.penală, nemotivat.
Instanța întreabă părțile, procurorul, dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat, conform art.301 – 302 Cod pr.penală și văzând că nu sunt, instanța constată recursul în stare de judecată potrivit art. 385/11 Cod pr.penală și acordă cuvântul pentru dezbateri potrivit art. 385/13 Cod pr.penală.
Apărătorul recurentului inculpat, avocat D. R., având cuvântul, solicită admiterea recursului, apreciind că la acest moment nu se mai impune menținerea stării de arest a inculpatului.
In opinia sa, motivarea instanței de fond cu privire la aspecte ce țin de individualizarea pedepsei nu pot avea un caracter prioritar, în fața circumstanțelor personale ale inculpatului, dar și a poziției adoptate de acesta. Solicită să se constate, în contradicție cu cele reținute de instanța de fond, că nu sunt întrunite cerințele prev. de art.148 lit.f Cod pr.penală, în ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, motivat de împrejurarea că inculpatul a recunoscut fapta, iar la termenul de judecată din data de 15.11.2013ª dorit să uzeze de procedura simplificată, dar din păcate, instanța de fond a apreciat că nu este posibil să se aplice această procedură, întrucât inculpatul nu a recunoscut un detaliu, respectiv încadrarea juridică.
Totodată, solicită să se aibă în vedere împrejurarea că întreg prejudiciul a fost recuperat în natură, faptul că are o familie și doi copii minori în întreținere, cunoaște că va fi condamnat, dar toate aceste aspecte nu pot împieta asupra eventualei posibilități de a fi judecat în stare de libertate.
Nu în ultimul rând, solicită instanței de recurs să nu fie de acord cu analiaza pericolului pentru ordinea publică, astfel cum a fost reținut de instanța de fond, care nu trebuie să fie privit ca o posibilitate reală ca inculpatul să săvârșească noi infracțiuni ci ca o stare de neliniște generală. O stare de neliniște care se resimte, în mod generic, odată cu aflarea de săvârșirea unei infracțiuni, poate să capete același înțeles ca și noțiunea de pericol concret pentru ordinea publică. Este normal ca orice persoană să resimtă o stare de neliniște când sesizează comiterea unei infracțiuni.
Pentru toate aceste considerente, apreciază că la acest moment nu mai este oportună măsura arestării preventive și având în vedere scopul măsurilor preventive, să se înlocuiască această măsură cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii instanței de fond ca legală și temeinică, întrucât în mod corect a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă în continuare, raportat la împrejurările comiterii faptei, precum și la circumstanțele personale ale inculpatului.
În ceea ce privește critica apărătorului inculpatului, în sensul că acesta a avut o atitudine de recunoaștere a faptei, astfel încât trebuie avută în vedere de către instanță la analizarea măsurii preventive, aprecoiază că este nefondată, având în vedere modul și mijloacele de comitere a faptei, dezinvoltura cu care inculpatul a pătruns în incinta societății, de unde a sustras mai multe bunuri care pot fi valorificate ușor, faptă comisă prin efracție, prin încălcarea proprietății private.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că a mai fost condamnat pentru trei infracțiuni de furt calificat din locuință, fiind condamnat în același mod și pentru săvârșirea de infracțiuni de violare de domiciliu, ceea ce potențează gravitatea faptei ce formează obiectul cauzei și care impune o reacție fermă din partea organelor judiciare, pentru evitarea riscului reiterării conduitei infracționale de către inculpat, atitudine fermă care trebuie să o aibă și față de reacția colectivității față de comiterea unor asemenea fapte.
Recurentul inculpat Șaban D., în ultim cuvânt, este de acord cu concluziile apărătorului său.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată că prin încheierea din data de 18.11.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 13.
In baza art. 300 ind. 2 C. proc. pen. rap. la art. 160 ind. b alin. 1 C. proc. pen. S-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului Șaban D..
În baza art. 160 ind. b alin. 3 C. proc. pen. S-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului Șaban D. (fiul lui S. și C., născut la data de 25.09.1988, în mun. C., CNP_, domiciliat în mun. C., ., jud. C.).
Au fost respinse cererile privind revocarea/înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de apărătorul inculpatului, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., înregistrat pe rolul instanței sub numărul_ 13 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. i C. pen, cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen.
S-a reținut în sarcina acestuia că, la data de 03.10.2013, în jurul orelor 17.06, a pătruns în incinta S.C. REZKOZAN IMPEX S.R.L. C., prin forțarea porții de acces a acesteia, apoi a intrat într-un birou al acestei unități și a sustras din interiorul lui un laptop marca Macbook Pro, un telefoan mobil marca Nokia Gold și un telefon mobil marca Blackberry Curve, în valoare totală de 10.000 lei.
Prin Încheierea nr. 269/10.10.2013 a Judecătoriei C., definitivă, s-a admis propunerea de luare a măsurii arestării preventive formulată de către P. de pe lângă Judecătoria Constanta și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 10.10.2013 până la data de 07.11.2013 inclusiv iar prin încheierea din data de 31.10.2013, definitivă, a fost menținută măsura arestării preventive, instanța constatând totodată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, conform art. 300 ind. 1 C. proc. pen. .
În conformitate cu prevederile art. 300 ind. 2 C. proc. pen, instanța a constatat legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive a inculpatului, la momentul luării acestei măsuri fiind respectate prevederile art. 137, 137 ind. 1, 148 alin. 1 lit. f, 149 și urm. C. proc. pen. .
S-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 alin. 1 rap. la art. 68 ind. 1 C. proc. pen., în sensul că există date și indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul Șaban D. ar fi comis fapta de furt calificat pentru care este cercetat și acestea rezultă din următoarele acte și mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate Rezk Taha; procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice; procesele verbale de verificare a inculpatului Șaban D. la adresă; procesul verbal de verificare la S.P.C.L.E.P. a persoanelor care mai locuiesc la adresă; procesul verbal de consemnare a declarației martorilor O. Gean M. și T. I.; CD – ul și procesul verbal de vizionare a capturilor foto și planșele fotografice; procesul verbal de percheziție domiciliară la inculpatul Șaban D. și de ridicare telefonului mobil găsit; procesul verbal de predare-primire a laptopului recuperat; actele de proveniență a bunurilor sustrase și certificatele cu seriile IMEI; fișa de cazier judiciar, precum și declarațiile inculpatului.
Raportat la circumstanțele reale în care se presupune că inculpatul ar fi comis fapta, observând și faptul că în cauză s-a procedat la cercetarea judecătorească, instanța reține că măsura preventivă luată în cauză apare ca funcțională atunci când este de natură a înlătura pericolul concret pentru ordinea publică astfel că raportat la interesul general al societății se apreciază că societatea civilă ar reacționa negativ în situația în care persoane asupra cărora planează suspiciunea comiterii de infracțiuni cu grad ridicat de periculozitate, ar fi cercetate în stare de libertate.
Totodată raportat la art. 148 lit f C. proc. pen, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat, este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea in libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta la acest moment lăsarea în libertate a inculpatului, acesta nu s-a schimbat și rezultă din natura și modalitatea concretă de comitere a faptei, împrejurările în care se presupune că inculpatul a acționat, respectiv pe timp de zi, prin efracție, sustrăgând bunuri din sediul unei societăți comerciale, la o oră la care era de presupus că angajații se aflau încă în timpul programului, fără teama de a fi surprins și predat organelor de drept .
Noțiunea de pericol pentru ordinea publică nu trebuie înțeleasă doar ca o primejdie concretă și imediată, constând în posibilitatea comiterii unor fapte penale grave, ci ea semnifică și o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generată de răsunetul social negativ a faptului că asupra inculpatului planează suspiciunea săvârșirii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și care împreună aduc atingere sănătății societății. Instanța observă că prin lăsarea în libertate a inculpatului s-ar crea pericol concret pentru ordinea publică.
Toate acestea conjugate și cu faptul că inculpatul, așa cum rezultă din copia de pe cazierul judiciar, a mai suferit anterior o condamnare, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare (ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere) pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și furt califcat, aspect ce dovedește perseverența infracțională a acestuia .
Astfel, natura, amploarea și modalitatea de comitere a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul constituie elemente efective de potențare a gravității infracțiunii reținute în sarcina acestuia, creând în opinia publică un sentiment de insecuritate. La evaluarea în concret a pericolului pentru ordinea publică au fost avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului care evaluate nu pot conduce în mod absolut la concluzia că se impune cu necesitate revocarea ori înlocuirea măsurii arestării preventive. Continuarea cercetării acestuia în stare de arest este justificată față de cerința protejării interesului public, care prevalează, în ciuda prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul .
Constatând că singura măsură preventivă adecvată la acest moment este măsura arestării preventive, au fost respinse cererile privind revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ca neîntemeiate.
Împotriva încheierii pronunțate la 15.11.2013 de Judecătoria C., în dosar penal_ 13, în termen legal a declarat recurs Șaban D. care a susținut că nu se regăsește temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod proc.pen. având în vedere că acesta a recunoscut comiterea faptei, a dorit să uzeze de procedura simplificată, dar din păcate, instanța de fond a apreciat că nu este posibil să se aplice această procedură, întrucât inculpatul nu a recunoscut un detaliu, respectiv încadrarea juridică; întreg prejudiciul a fost recuperat în natură, faptul că are o familie și doi copii minori în întreținere, cunoaște că va fi condamnat, dar toate aceste aspecte nu pot împieta asupra eventualei posibilități de a fi judecat în stare de libertate. Pentru toate aceste considerente, apreciază că la acest moment nu mai este oportună măsura arestării preventive și având în vedere scopul măsurilor preventive, să se înlocuiască această măsură cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, atât prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, instanța constată următoarele:
Recurentul inculpat Șaban D. este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. i C. pen, cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen.
S-a reținut în sarcina acestuia că, la data de 03.10.2013, în jurul orelor 17.06, a pătruns în incinta S.C. REZKOZAN IMPEX S.R.L. C., prin forțarea porții de acces a acesteia, apoi a intrat într-un birou al acestei unități și a sustras din interiorul lui un laptop marca Macbook Pro, un telefoan mobil marca Nokia Gold și un telefon mobil marca Blackberry Curve, în valoare totală de 10.000 lei.
Față de recurent s-a dispus măsura arestului preventiv, prin încheierea 269/10.10.2013 a Judecătoriei C., reținându-se prezența temeiurilor prevăzute de art.143 Cod proc.pen. art. 148 lit. f Cod proc.pen., constatare la care s-a ajuns și cu prilejul menținerii ulterioare a arestului preventiv în baza temeiului prevăzut art. 300/1 Cod proc.pen.
In raport de prevederile art 5 par 1 lit c din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, privarea de libertate a unei persoane se poate dispune daca acuzatul a fost arestat sau retinut în vederea aducerii sale în fata autoritatii judiciare competente, atunci când exista motive verosimile de a banui ca a savârsit o infractiune sau când exista motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica sa savârseasca o infractiune sau sa fuga dupa savârsirea acesteia; ulterior, in decizii de speta CEDO a statuat ca privarea de libertate a unei persoane poate fi justificata in scopul apararii ordinii publice, a drepturilor si libertatilor cetatenilor, respectiv pentru a asigura desfasurarea in bune conditii a procesului penal.
Conform art 5 par 3. din Conventia Europeana a Drepturilor Omului orice persoana arestata sau detinuta, în conditiile prevazute de paragraful 1.lit c) din prezentul articol are dreptul de a fi judecata într-un termen rezonabil sau eliberata în cursul procedurii.
Pentru ca arestarea preventiva a unei persoane sa fie conforma cu prevederile art 5 din Conventie este necesar ca durata acesteia sa fie rezonabila; astfel, daca pentru luarea masurii arestarii preventive a unei persoane, raportat la gravitatea infractiunilor, era suficient sa existe o suspiciune rezonabila in sensul ca inculpații ar fi comis infractiunea pentru care sunt cercetați, dupa trecerea unei perioade de timp aceste temeiuri nu mai sunt suficiente pentru justificarea mentinerii masurii privative de libertate ( a se vedea in acest sens cauza Jecius c.Lituania ), fiind necesar sa fie evidentiate temeiuri noi; redevine prioritara în aceste condiții regula judecarii persoanei in stare de libertate in conditiile art 5 par 3 lit c din Conventie.
Se constată prezența temeiului prevăzut de art. 143 Cod proc.pen., raportat la următoarele probe: plângerea și declarațiile părții vătămate Rezk Taha; procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice; procesele verbale de verificare a inculpatului Șaban D. la adresă; procesul verbal de verificare la S.P.C.L.E.P. a persoanelor care mai locuiesc la adresă; procesul verbal de consemnare a declarației martorilor O. Gean M. și T. I.; CD – ul și procesul verbal de vizionare a capturilor foto și planșele fotografice; procesul verbal de percheziție domiciliară la inculpatul Șaban D. și de ridicare telefonului mobil găsit; procesul verbal de predare-primire a laptopului recuperat; actele de proveniență a bunurilor sustrase și certificatele cu seriile IMEI; fișa de cazier judiciar, precum și declarațiile inculpatului.
Chiar dacă inculpatul recurent Șaban D. a manifestat o atitudine sinceră, nu se poate primi susținerea acestuia în sensul că nu există pericol social concret pentru ordinea publică și implicit temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod proc.pen. căci în această situație ar trebui ignorate celelalte aspecte ce conturează acest temei, raportat la natura și gravitatea infracțiunii cercetate, limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea cercetată, circumstanțele reale ale cauzei (pe timp de zi, prin efracție, sustrăgând bunuri din sediul unei societăți comerciale, la o oră la care era de presupus că angajații se aflau încă în timpul programului, fără teama de a fi surprins și predat organelor de drept) ; datele ce caracterizează persoana inculpatului, împrejurarea că nu este la primul conflict cu legea penală, fiind anterior condamnat tot pentru infracțiuni săvârșite împotriva patrimoniului, ceea ce denotă o posibilă perseverență infracțională.
În prezența temeiurilor ce au stat la baza luării măsurii arestului preventiv și care nu s-au modificat până în prezent, tribunalul apreciază că încheierea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, impunându-se respingerea recursului ca nefondat.
În baza art. 189 Cod proc.pen., onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei, se va vira din fondul Ministerului Justiției, către Baroul de Avocați C., pentru avocat D. R..
În baza art. 192 alin. 2 Cod proc.pen., va obliga pe recurentul inculpat Șaban D. la suma de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod proc.pen.:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul Șaban D. împotriva încheierii pronunțate la 15.11.2013 de Judecătoria C., în dosar penal_ 13.
În baza art. 189 Cod proc.pen.:
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei, se va vira din fondul Ministerului Justiției, către Baroul de Avocați C., pentru avocat D. R..
În baza art. 192 alin. 2 Cod proc.pen.:
Obligă pe recurentul inculpat Șaban D. la suma de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
A. A. M. L. T. M. M.
GREFIER,
C. C.
Red.jud.fond A.B.A.
Tehnored.jud.M.L.T./3 ex./16.12.2013
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr.... → |
|---|
