Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 982/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 982/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 27-09-2013 în dosarul nr. 25562/212/2013/a1
Dosar penal nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 982
Ședința publică din data de 27.09.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – A. A.
JUDECĂTOR – L. I. B.
JUDECĂTOR – M. L. T.
GREFIER - C. C. D.
Cu participarea Ministerului Public – P. de pe lângă Tribunalul C., reprezentat prin PROCUROR – Grațiela L.
Pe rol, examinarea recursului penal declarat de recurentul inculpat M. D. - fiul lui I. și D., născut la data de 24.10.1989 în municipiul C., județul C., aflat în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva Încheierii de ședință din data de 25.09.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică, cu respectarea disp.art.176 - 181 Cod de proc.penală, se prezintă recurentul inculpat M. D., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat G. M., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie pe care o depune la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.176-181 Cod de procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează părțile, obiectul dosarului aflat pe rol, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Recursul este declarat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.3852 cod procedură penală, în termenul prevăzut de art.3853 Cod de procedură penală.
În baza art.301 Cod procedură penală, instanța întreabă dacă mai sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat și având în vedere că nu sunt, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului inculpat M. D., avocat G. M. având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând, solicită revocarea măsurii arestării, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului.
Apreciază că nu există temeiuri noi pentru privarea în continuare de libertate a inculpatului și arată că acesta a recunoscut că a săvârșit fapta, respectiv că a sustras prin folosirea de amenințări un telefon mobil din posesia părții vătămate, urmând să se prevaleze de disp.art.3201 Cod de proc.penală privind procedura simplificată.
În opinia apărătorului, timpul petrecut de inculpat în stare de arest preventiv – de la data de 09.07.2013 - este suficient pentru ca acesta să conștientizeze fapta și, totodată, apreciază că, lăsat în libertate, inculpatul se va prezenta în fața instanței de judecată și nu va prejudicia buna desfășurare a procesului penal.
Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului, menționează că are 23 de ani, este la primul conflict cu legea penală, a recunoscut fapta și a colaborat cu organele de anchetă.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea, instanța având opțiunea să impună în sarcina inculpatului toate obligațiile prev.de art.145 Cod de proc.penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea încheierii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Opinează că punerea în libertate a inculpatului M. D. nu este oportună, întrucât s-ar crea o tulburare în rândul opiniei publice, o stare de temere profundă și de insecuritate, având în vedere că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tâlhărie alegând o victimă de 14 ani cu o zi înaintea faptei, observând că acel copil nu avea posibilitatea de a se apăra, că era ușor de intimidat, prin comiterea faptei aducându-i atingere victimei sale inclusiv la nivelul stării psihice. Totodată, prin admiterea recursului, s-ar crea impresia unei lipse de reacție din partea organelor statului. Circumstanțele personale ale inculpatului urmează să fie valorificate, însă nu la acest moment procesual, ci pe fondul soluționării cauzei.
Recurentul inculpat M. D., în ultimul cuvânt, precizează că îi pare rău, se află la prima abatere și consideră că nu prezintă pericol social. De asemenea, dorește să fie alături de mama sa, care este paralizată. Este de acord cu concluziile formulate de apărător.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare. După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prin Încheierea de ședință pronunțată de Judecătoria C. la data de 25.09.2013, în dosarul penal nr._ 13, s-a dispus:
În baza art 300ind. 1 alin. 1 C. proc. pen. s-a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului M. D..
În baza art 300ind. 1 alin 3 C. proc. pen s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului M. D. ( fiul lui I. și D., născut la data de 24.10.1989 în municipiul C., CNP_, domiciliat în . Rariștea, ., jud. C.) mandat de arestare preventivă nr. 234/10.09.2013 emis de Judecătoria C. .
S-au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive, respectiv de înlocuire a măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de apărătorul inculpatului, ca neîntemeiate.
Măsurile dispuse s-au comunicat administrației locului de deținere.
S-a retinut ca, prin Rechizitoriul nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., înregistrat pe rolul instanței sub nr._ 13 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c C. pen., constând în aceea că la data de 09.07.2013, în jurul orei 20.00, i-a sustras telefonul mobil marca „Iphone 4" părții vătămate A. A.-I., în timp ce aceasta se afla pe . mun. C., în stația R.A.T.C. „Rapsodia", iar pentru păstrarea bunului furat a întrebuințat amenințări cu acte de violență împotriva acesteia, cauzând-i un prejudiciu în valoare de 700 lei.
Prin Încheierea nr. 241/10.09.2013, rămasă definitivă, pronunțată în dosarul nr._/212/2013 al Judecătoriei C., s-a admis propunerea de luare a măsurii arestării preventive formulată de către P. de pe lângă Judecătoria Constanta și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. D., pe o durată de 20 de zile, începând cu data de 10.09.2013 până la data de 29.09.2013 inclusiv.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că din mijloacele de probă administrate în cauză, există probe care justifica presupunerea rezonabilă în sensul că inculpatul ar fi comis infracțiunea de tâlhărie pentru care este cercetat, astfel cum prevăd dispozițiile art. 143 C. proc. pen. In acest sens sunt următoarele mijloace de probă: declarații parte vătămată A. A.-I., procesul-verbal de depistare; procesul-verbal de recunoaștere din grup; declarațiile martorilor M. A. M., G. A. G., declarațiile inculpatului, care a recunoscut comiterea infracțiunii.
Instanța a reținut, pe baza mijloacelor de probă indicate mai sus, că există probe care fac plauzibilă suspiciunea că la data de 09.07.2013, în jurul orei 20, inculpatul a determinat-o pe partea vătămată A. A.-I., în vârstă de 14 ani, să-i dea telefonul mobil marca „Iphone 4" (pe care inculpatul îl observase asupra părții vătămate cu o zi înainte, în timp ce acesta se juca în parc) spunându-i că îl va suna pe Onur, de care partea vătămată se temea, după momentul intrării în posesia telefonului mobil, inculpatul plecând cu acest bun, iar în momentul în care partea vătămată l-a urmărit și i-a cerut restituirea bunului, pentru păstrarea bunului furat, inculpatul a întrebuințat amenințări cu bătaia împotriva acesteia, partea vătămată reclamând un prejudiciu în valoare de 700 lei.
De asemenea instanța a constatat că este incident cu privire la inculpat cazul prevazut de art. 148 lit f C. proc. pen în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de tâlhărie, pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea in libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta la acest moment lăsarea în libertate a inculpatului, judecătorul a reținut că, raportat la noțiunea de "probe" care se regăsește în teza a Il-a a art. 148 lit. f C.pr.pen., acest pericol rezultă din modul, mijloacele și împrejurările în care inculpatul este acuzat a fi comis infracțiunea de tâlhărie (pe stradă, în timpul zilei, asupra unei părți vătămate în vârstă de 14 ani, ușor de intimidat), din urmarea produsă (atingerea adusă patrimoniului părții vătămate și libertatea psihică a acesteia), din reacția particulară a opiniei publice la săvârșirea unor astfel de fapte, care încalcă relațiile sociale ce ocrotesc patrimoniul, și care reclamă, corelativ, o reacție fermă, de reprimare și sancționare, din partea autorităților judiciare în cazul nerespectării acestor norme și din circumstanțele personale ale inculpatului (inculpatul are domiciliu stabil, a recunoscut comiterea infracțiunii, are loc de muncă, nu are antecedente penale).
Astfel, în cauză, temeiurile inițiale ce au justificat luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat și nici nu au încetat ci din contra s-au consolidat prin emiterea rechizitoriului și trimiterea acestuia în judecată. De asemenea s-a reținut că în cauză menținerea măsurii arestării preventive se justifică nu atât în scopul de a-l face pe inculpat să conștientizeze comportamentul antisocial cât și acela al asigurării bunei desfășurări a judecății, urmând ca în cauză să fie audiat inculpatul și martorul propus prin rechizitoriu.
Reanalizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că, în cauză, temeiurile inițiale ce au justificat luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat și nici nu au încetat ci din contra s-au consolidat prin emiterea rechizitoriului și trimiterea acestuia în judecată.
Este adevărat că măsura arestării preventive este o măsură de excepție, însă, în speță, sunt întrunite toate cerințele legale care să justifice menținerea ei în continuare.
Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din analiza coroborată a elementelor extrase din mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale.
În ceea ce privește condiția impusă de art. 148 lit. f teza a doua, de asemenea, instanța a constatat că este incidentă cu, existând pericol concret pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului și s-a apreciat că raportat la noțiunea de “probe” care se regăsește în teza a II-a a art. 148 lit. f C. proc. pen., aceasta nu se confundă dar nici nu exclude probele administrate în cursul urmăririi penale fiind vorba de orice element de fapt care poate contribui la cunoașterea împrejurărilor necesare justei soluționări a cauzei și trebuie să reiasă din existența la dosar a unor date din care să rezulte, fără putința de tăgadă, că o întreagă colectivitate ar fi pusă în primejdie prin lăsarea în libertate a inculpatului.
Pericolul concret pentru ordinea publică, chiar dacă s-a diminuat prin trecerea timpului, nu s-a diminuat suficient ca să justifice punerea în libertate a inculpatului. De asemenea, instanța a reținut că măsura arestării preventive nu a depășit o durată rezonabilă raportat atât la intervalul de timp de la luarea măsurii arestării preventive, cât și la atitudinea organelor de urmărire penală care au desfășurat în mod continuu activități specifice, nefiind constatate perioade de inactivitate în derularea procedurilor.
Față de solicitarea apărătorului inculpatului, analizând posibilitatea luării față de acesta a unei alte măsuri preventive mai puțin restrictive de libertate decât măsura arestării preventive, respectiv obligarea de a nu părărsi localitatea, instanța față de împrejurărileîn care se reține că a săvârșit infracțiunea de tâlhărie, față de caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru asigurarea desfășurării în bune condiții a procedurii judiciare ce se derulează împotriva acestuia și pentru protejarea publicului împotriva pericolului de repetare a faptelor de natura celor față de care se efectuează cercetări și față de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit, constată caracterul insuficient al unei astfel de măsuri, motiv pentru care a respins cererea apărătorului, privind luarea față de acesta a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs inculpatul M. D., criticand-o sub aspectul nelegalitatii si netemeiniciei, in sensul ca, in mod gresit a apreciat instanta de fond ca, temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii subzista din moment ce acestea au suferit modificari.
Examinand incheierea penala recurata, prin prisma criticilor formulate si din oficiu, tribunalul apreciaza ca, recursul declarat in cauza este nefondat si urmeaza sa fie respins.
Tribunalul constata ca, inculpatul este banuit de comiterea infractiunii de talharie, in conditiile in care acesta se afla pe . Mun. Constanta unde a deposedat partea vatamata de un telefon mobil apoi pentru a putea pastra bunul sustras a recurs la violenta.
In cauza exista indicii de comitere a infractiunii deduse judecatii si acestea rezulta din probele administrate in cauza pana la momentul trimiterii in judecata a inculpatului si sunt incidente si dispozitiile art. 148 lit.f C.p.p. in sensul ca, pedeapsa prevazuta de lege este mai mare de 4 ani, iar inculpatul odata lasat in stare de libertate prezinta pericol pentru ordinea publica, acesta fiind privit prin prisma modalitatii concrete de comitere a faptei, in sensul ca, inculpatul a urmarit comiterea ei, a dat dovada de perseverenta in a duce la bun sfarsit hotararea infractionala, a recurs in acest sens chiar si la violente, hotarat sa-si atinga scopul, a ecoului puternic negativ ce il au asemenea fapte in randul comunitatii, in conditiile in care fapta a fost savarsita in public, in plina . rezonabila, pe timp de zi, fara teama ca va fi prins.
Vor fi avute in vedere si datele ce caracterizeaza persoana inculpatului care este tanar, nu a mai intrat in conflict cu legea penala, locuieste in Constanta si lucreaza la o spalatorie auto, dupa sustinerile sale, insa in raport de gravitatea faptei comise nu se impune ca la acest moment sa fie lasat in stare de libertate, perioada petrecuta in arest preventiv nu a devenit nerezonabila.
Pentru aceste motive, recursul declarat in cauza de recurentul – inculpat M. D. va fi respins ca nefondat, cu consecinta obligarii acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C. Pr. P.. respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul – inculpat M. D. - fiul lui I. și D., născut la data de 24.10.1989 în municipiul C., județul C., aflat în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii din ședință din data de 25.09.2013, pronunțată de Judecătoria Constanta în dosarul nr._ /212/2013.
În baza art. 192 alin.2 C. Pr. P.. obligă recurentul – inculpat M. D. la plata sumei de cate 200 lei, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat.
In baza art. 189 C.proc.pen. dispune avansarea din fondurile Ministerului Justitiei in favoarea Baroului Constanta a sumei de 100 lei, pentru doamna avocat G. M..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27.09.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. A. L. I. B. M. L. T.
GREFIER,
C. C. D.
Red./Tehnored. Dec.recurs jud. A.A. /8.10..2013 / 3 ex.
Red.jud.fond A.B.A. / 26.09.2013
| ← Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
