Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 536/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 536/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 09-04-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. D.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 536
Ședința publică de la 09 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. Ș. I. N.
Grefier Dănuța D.
Pe rol soluționarea contestației la executare privind aplicarea legii penale mai favorabile, formulată de condamnatul R. I., fiul lui P. și E., născut la 31 mai 1942, în prezent deținut în Penitenciarul Pelendava C..
Fără citarea persoanei condamnate, fără participarea procurorului și fără participarea apărătorului, conform art 23 din legea 255/2013..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța reține cauza spre soluționare.
T R I B U NA L U L
Deliberând asupra cauzei penale deduse judecații, constata următoarele:
Prin cererea formulată la data de 07.02.2014 și înregistrată pe rolul instanței la 12.02.2014, sub nr._, condamnatul R. I., deținut în Penitenciarul Pelendava, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor.
Urmare a solicitării instanței, prin adresa nr. V219298/PCDJ/20.02.2014 Penitenciarul C. a înaintat fișa de evaluare a condamnatului și, în copie, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 488/2012 emis de T. Maramureș, sentința penală nr.453 din data de 25.09.2012 a Tribunalului Maramureș.
Analizând cererea formulată, în raport de actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 453 din data de 25.09.2012 pronunțată de T. Maramureș, modificată prin dec pen nr. 220/A/12.12.2012 a Curții de Apel Cluj, def prin dec pen 1422/24.04.2013 a ICCJ petentul R. I. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
În acest sens, prin sentința menționată, inculpatul a fost condamnat la următoarele pedepse componente:
1. 5 ani închisoare pentru art.20 C.p raportat la art. 175 alin. 1 lit. i C.p. cu aplicarea art. 74 lit. a, art. 76 lit. b C.p.
2. 6 luni închisoare pentru art. 321 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 74 lit. a, art. 76 lit. d C.p.
3. 1 an închisoare pentru art. 192 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 74 lit. a, art.76 lit. c C.p.
În baza art.33 lit.a, 34 lit. b C.p.s-au contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.
În baza art.71 C.p. pe durata executării pedepsei i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.p.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 488/25.04.2013 de către T. Maramureș, executarea pedepsei începând la data de 26.04.2013.
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Însă, conform art. 4 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, „pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.”
Pentru a analiza incidența dispozițiilor art. 4 sau art. 6 C.p, instanța va descontopi pedeapsa rezultantă în cele trei pedepse ce o alcătuiesc, urmând a observa aplicabilitatea art. 4 / art. 6 C.p. pentru fiecare dintre acestea.
1. aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă, având în vedere dispozițiile privitoare la circumstanțele atenuante,
2. aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni.
a) infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 lit. i Codul penal din 1969 este reglementată de dispozițiile art. 32 raportat la art. 188 alin. 1 C.p. fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 5 la 10 de ani închisoare și interzicerea unor drepturi iar în actualul Cod penal de la 5 ani la 10 ani și interzicerea unor drepturi.
Prin dispozițiile art. 188 si 189 noul Cp, adoptat prin legea 286/2009 a fost incriminată infracțiunea de omor, și respectiv omor calificat, însă în dispozițiile art. 189 C.p. nou nu a mai fost incriminată, ca și variantă calificată, fapta de omor săvârșită în public. Infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. i din vechiul Cod penal se încadrează în dispozițiile art. 188 noul Cod penal, care incriminează numai infracțiunea de omor simplu, întrucât nemaifiind incriminată forma agravată, calificată a unei infracțiuni, rămâne forma de baza a acesteia, care va atrage încadrarea juridica corespunzătoare .
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la circumstanțele atenuante și efectul lor, instanța constată că potrivit art. 74 și urm. NCP conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii (reprezentată de lipsa antecedentelor penale) nu mai reprezintă circumstanță atenuantă (nici legală, nici judiciară), ci doar un criteriu general de individualizare a pedepsei, motiv pentru care, la stabilirea maximului pedepselor prevăzut de legea nouă, instanța nu va da efectul impus în cazul reținerii circumstanțelor atenuante.
Față de cele reținute instanța constată că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
b) Infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 C.p. 1968 este reglementată de dispozițiile art. 371 alin. 1 C.p. fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în codul din 1968 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 1 la 5ani, iar în actualul cod penal de la 3 luni la 2 ani sau amendă.
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la circumstanțele atenuante și efectul lor, instanța constată că potrivit art. 74 și urm. NCP conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii (reprezentată de lipsa antecedentelor penale) nu mai reprezintă circumstanță atenuantă (nici legală, nici judiciară), ci doar un criteriu general de individualizare a pedepsei, motiv pentru care, la stabilirea maximului pedepselor prevăzut de legea nouă, instanța nu va da efectul impus în cazul reținerii circumstanțelor atenuante.
Față de cele reținute instanța constată că pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
c) Infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 C.p. 1968 este reglementată de dispozițiile art. 224 alin. 2 C.p. fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în codul din 1968 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 6 luni la 4 ani, iar în actualul cod penal de la 3 luni la 3 ani sau amendă.
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la circumstanțele atenuante și efectul lor, instanța constată că potrivit art. 74 și urm. NCP conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii (reprezentată de lipsa antecedentelor penale) nu mai reprezintă circumstanță atenuantă (nici legală, nici judiciară), ci doar un criteriu general de individualizare a pedepsei, motiv pentru care, la stabilirea maximului pedepselor prevăzut de legea nouă, instanța nu va da efectul impus în cazul reținerii circumstanțelor atenuante.
Față de cele reținute instanța constată că pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
2. În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile referitoare la tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiunii, instanța urmează să compare pedeapsa aplicată condamnatului cu limita maximă la care se poate ajunge potrivit dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b C.p. luându-se în calcul pedepsele.
Conform art. 39, alin. 1, lit. b CP „În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: b)când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite”.
Instanța va proceda doar la aplicarea tratamentului sancționator prevăzut de legea nouă, iar reducerea rezultantei se va face numai în măsura în care ea depășește maximul la care se poate ajunge potrivit legii noi. Aceasta deoarece rațiunea dispozițiilor din art.6 NCP nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în aceeași situație în care s-ar fi aflat dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea principiului legalității, înlăturând partea din pedeapsă care depășește maximul aplicabil sub legea nouă.
Atât doctrina cât și practica judiciară fac deosebire între dispozițiile care se referă la condițiile de existență ale concursului și recidivei, și cele care se referă la tratamentul penal al concursului și recidivei. Dacă dispozițiile din prima categorie se aplică autonom în raport cu dispozițiile de incriminare, cele din a doua categorie se vor evalua global, împreună cu toate elementele, inclusiv încadrarea juridică a faptei, care influențează stabilirea pedepsei concrete pentru fapta săvârșită în stare de recidivă sau concurs.
Astfel contopind cele trei pedepse ce alcătuiesc pluralitatea de infracțiuni (concursul) prin prisma dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b C.p., pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată la care s-ar adăuga 1/3 din pedeapsa de 6 luni închisoare + 1 an închisoare aplicată ar rezulta o pedeapsă de 5 ani și 6 luni.
Prin urmare, comparând cele trei pedepse rezultante - calculate atât potrivit vechilor reglementări penale, cât și prin trimitere la noul Codul penal - instanța constată că legea penală mai favorabilă condamnatului o reprezintă Codul penal din 1969 prin aplicarea căruia instanța a stabilit pedeapsa închisorii de 5 ani, iar nu Codul penal din 2009 prin aplicarea căruia s-ar stabili pedeapsa închisorii de 5 ani și 6 luni.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 23 din Legea 255/2013 rap. la art. 595 NCPP respinge ca neîntemeiata contestația la executare ca urmare a cererii formulata de condamnatul R. I., fiul lui P. și E., născut la 31 mai 1942 în Ciupercenii Noi, jud. D., CNP_, deținut în Penitenciarul Pelendava C., de aplicare a legii penale mai favorabile.
În baza art. 275 alin. 2 NCPP obliga contestatorul-condamnat la plata sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare catre stat.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 09 aprilie 2014.
Președinte,
V. Ș. I. N. Grefier,
Dănuța D.
Red.Jud.V.Ș.I.N.
Tehnored. D.D. 15Aprilie 2014
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 89/2014.... → |
|---|
