Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 803/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 803/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-06-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. D.
SECȚIA PENALĂ
Sentința Penală Nr. 803/2014
Ședința publică de la 12.06.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. M.
GREFIER: C. A. G.
Pe rol soluționarea cererii persoanei condamnate, C. A., în prezent deținută în Penitenciarul C., privind aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 232/12.12.2012 pronunțată de Judecătoria T. M. în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr.3280/25.10.2013 a ICCJ.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosar adresa nr. N_/ PCDJ/20.05.2014 de către Penitenciarul C. prin care s-a comunicat faptul că a fost sesizată instanța de către Comisia de Evaluare din cadrul Penitenciarului C., după care instanța reține cauza în pronunțare.
T.,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr._, persoana condamnată C. A. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 232/12.12.2012 pronunțată de Judecătoria T. M. în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr.3280/25.10.2013 a ICCJ.
În motivare, contestatorul a arătat că prin prezenta contestație înțelege să contesta mandatul de executare a pedepsei închisorii emis de T. M. în dosarul nr._, întrucât limitele de pedeapsă potrivit vechiului cod penal erau de la 10 al 20 de ani, iar în noul cod penal limitele sunt de la 5 la 12 ani.
Prin încheierea din data de 19.03.2014 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la Secția minori și familie din cadrul Tribunalului D. spre competentă soluționare, privind pe petentul condamnat C. A..
Cauza a fost înregistrată la Secția pentru Minori și Familie la numărul_, iar ca urmare a desființării Secției Pentru Minori și Familie a fost reînregistrat pe rolul Secției Penale sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința penală nr.232/12.12.2012 pronunțată de T. M. în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr.3280/25.10.2013 a ICCJ, în baza art. 189 alin. 1, 2 C. pen., a fost condamnat inculpatul C. A. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.p..
În baza art. 197 alin. 1, 2 lit. a) și alin.3 teza I C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.p..
În temeiul art. 33 lit. a) C. pen, art. 34 C. pen., au fost contopite pedepsele anterior stabilite, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa principală de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o durată de 1 an.
În baza sentinței penale menționate s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 299/28.10.2013 de către T. M..
Din perspectiva art. 6 Cod penal în vigoare, în situația în care faptele săvârșite constituie concurs de infracțiuni conform ambelor legi succesive, instanța procedează la o analiză a situației juridice a condamnatului în două etape. Astfel, în prima etapă, verifică dacă pedepsele componente ale concursului depășesc maximul special prevăzut de legea nouă, iar unde este cazul, va reduce pedepsele la maximul special prevăzut de lege, iar în a doua etapă, verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată definitiv depășește regimul sancționator prevăzut de art. 39 Cod penal în vigoare, adică cumulul juridic cu spor obligatoriu aplicabil pedepselor astfel cum au fost reduse.
Infracțiunea prev. de art.189 alin.1 și 2 din Codul penal de la 1969 este reglementată de dispozițiile art.205 alin.1, alin.3 lit.b din NCP, fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în actualul Cod penal limitele pedepsei fiind de la 3 la 10 ani.
Infracțiunea de viol prev. de art.197 alin.1, alin.2 lit.a, alin.3 teza I C.p. din Codul penal din 1969 are corespondent în dispozițiile art.218 alin.1, alin.3 lit.c și f NCP, fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în actualul Cod penal limitele pedepsei fiind de la 5 la 12 ani.
Pentru a face aplicabile dispoz.art.6 Cod penal în vigoare, respectiv principiul aplicării legii mai favorabile, în cazul condamnării definitive, este necesar ca după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii, să intervină o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, respectiv maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită să fie mai mic decât pedeapsa ce se află în executare.
Ori, în speță, maximul special al pedepsei pentru infracțiunea de lipsire de libertate, potrivit noi legi, nu depășește pedeapsa aplicată condamnatului, de 7 de ani închisoare, ceea ce face inaplicabile dispozițiile art.6 Cod penal.
De asemenea, în ceea ce privește infracțiunea de viol, pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată condamnatului pentru această infracțiune, nu depășește maximul special prevăzut de Noul Cod penal, motiv pentru care nu se impune reducerea acesteia, în baza art. 6 Cod penal în vigoare.
Cât privește sancționarea concursului de infracțiuni pentru determinarea legii penale mai favorabile, instanța trebuie să compare pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului cu limita maximă la care s-ar ajunge prin aplicarea dispozițiile legii noi privind tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni.
Instanța reține că, potrivit art. 39 alin. 1, lit. b Cod penal în vigoare, în caz de concurs de infracțiuni, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, iar prin aplicarea acestor dispoziții în cazul inculpatului, s-ar ajunge la o pedeapsă mai mare decât pedeapsa rezultantă aplicată acestuia.
De asemenea, instanța reține că pedeapsa complementară aplicată contestatorului nu depășește maximul prevăzut de legea nouă, respectiv de art. 66 alin. 1 NCP.
În consecință, în baza art. 595 C. proc. pen. rap. la art. 23 din Legea nr. 255/2013, contestația la executare urmează să fie respinsă.
În baza art.275 alin. 2 C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 rap. la art. 595 NCPP
Respinge contestația formulată de contestatorul C. A., fiul lui M. și Ghița, născut la data de 18.09.1992, în oraș Vânju M., județ M., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul C..
În baza art. 275 alin. 2 C., obligă contestatorul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.06.2014
Președinte,Grefier,
A. M. M. C. A. G.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Hotărâre din... → |
|---|
