Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 901/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 901/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-09-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.901
Ședința publică de la 18 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. T. O.
Grefier I. M. L.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D. a fost reprezentat prin procuror D. B.
Pe rol judecarea contestațiilor formulate de către P. de pe lângă J. C. și condamnatul B. A., deținut în Penitenciarul Pelendava C., împotriva sentinței penale nr.942 din data de 18.02.2014 pronunțată de J. C. în dosarul nr._, având ca obiect contestația la executare (art.598 NCPP) art. 23 alin. 5 din Legea nr. 255/2013
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul-condamnat B. A., personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat B. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra contestațiilor formulate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de admitere a contestației formulate de către P. de pe lângă J. C., apreciindu-se că în mod greșit prima instanță a procedat la contopirea celor două pedepse reduse, acordând astfel o dublă valență juridică faptei de violare de domiciliu, rezultanta trebuind să fie mai mare decât cea aplicată inițial. Cu privire la contestația condamnatului, solicită respingerea acesteia, ca nefondată.
Avocat B. M., desemnat din oficiu pentru contestatorul-condamnat, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
Contestatorul-condamnat B. A., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
Dezbaterile fiind închise;
TRIBUNALUL
Asupra cauzei penale de față;
Prin sentința penală nr.942 din data de 18.02.2014 pronunțată de J. C. în dosarul nr._, s-a admis contestația la executare privind pe condamnatul B. A..
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 141/05.06.2012 a Judecătoriei Câmpulung, definitivă prin nerecurare, în pedepsele componente:
- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 192 alin. 2 cu apl. art. 37 lit. a C.p., art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p.;
- 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g cu apl. art. 37 lit. a C.p., art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p.;
- restul rămas neexecutat de 1789 zile închisoare din pedeapsa aplicată prin s.p. nr. 89/11.09.1995 a Tribunalului Argeș, definitivă prin d.p. nr. 120/07.12.1995 a Curții de Apel Pitești.
În baza art. 6 NCP, s-a redus pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 192 alin. 2 cu apl. art. 37 lit. a C.p., art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p la maximul special prev. de art. 224 alin. 2 NCP cu apl. art. 396 alin. 10 NCPP, respectiv de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.
S-a redus pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g cu apl. art. 37 lit. a C.p., art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p la maximul special prev. de art. 228-229 alin. 1 lit. b, alin. 2 lit. b NCP cu apl. art. 396 alin. 10 NCPP, respectiv de la 5 ani închisoare la 4 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b C.p. de la 1969 cu apl. art. 6 NCP, s-au contopit pedepsele de mai sus, astfel cum au fost reduse, respectiv 2 ani închisoare și 4 ani și 8 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 61 C.p. de la 1969 cu apl. art. 6 NCP, s-a contopit pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare cu restul rămas neexecutat de 1789 zile închisoare din pedeapsa aplicată prin s.p. nr. 89/11.09.1995 a Tribunalului Argeș, definitivă prin d.p. nr. 120/07.12.1995 a Curții de Apel Pitești, în pedeapsa cea mai grea de 1789 zile închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 65-66 lit. a, b NCP pe durata executării pedepsei.
S-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată de la 18.04.2012 la zi.
S-a anulat MEPI nr. 305/22.06.2012 emis de J. Câmpulung, dispune emiterea unui nou mandat corespunzător prezentei sentințe și menține starea de arest.
S-a menținut restul dispozițiilor sentinței penale sus menționate.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Prin sesizarea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor din cadrul Penitenciarului Pelendava C. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 141/2012 a Judecătoriei Câmpulung, privind pe condamnatul B. A..
Sesizarea nu a fost motivată, menționându-se doar că "se aplică mitior lex".
La dosarul cauzei s-au depus fișa de evaluare întocmită de comisie și în copie sentința penală nr. 141/05.06.2012 a Judecătoriei Câmpulung și MEPI nr. 305/2012 emis de J. Câmpulung.
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, instanța a reținut următoarele:
Prin s.p. nr. 141/05.06.2012 a judecătoriei Câmpulung, definitivă prin nerecurare, în baza art. 192 alin. 2 C.p. cu apl. art. 37 lit. a C.p., art. 320 ind, 1 alin. 7 C.p.p., a fost condamnat inculpatul B. A. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g C.p. cu apl. art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.
Au fost contopite pedepsele cf. art. 33 lit. a, 34 lit. b C.p., în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
În baza art. 61 C.p., a fost revocat beneficiul liberării condiționate și contopit restul de pedeapsa de 1789 zile închisoare din pedeapsa aplicată prin s.p. nr. 89/11.09.1995 a tribunalului Argeș cu pedeapsa de 5 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza sentinței penale menționate s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 305/22.06.2012.
Instanța a reținut că, potrivit disp. art. 6 C.p. când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 224 alin. 2 NCP, pătrunderea în timpul nopții fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit, fără consimțământul persoanei care le folosește, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă.
Instanța a constatat că pentru infracțiunea de violare de domiciliu pedeapsa aplicată condamnatului depășește maximul special prev. de art. 224 alin. 2 Nc.p., redus cu 1/3 conform art. 396 alin. 10 NC.p.p., respectiv 2 ani închisoare.
Conform art. 228-229 alin. 1 lit. b, alin. 2 lit. b NCP, furtul săvârșit în timpul nopții și prin violarea domiciliului se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Pentru infracțiunea de furt calificat, pedeapsa aplicată condamnatului depășește maximul special prev. de art. . 228-229 alin. 1 lit. b, alin. 2 lit. b NCP, redus cu 1/3 conform art. 396 alin. 10 NC.p.p., respectiv 4 ani și 8 luni închisoare.
Instanța a apreciat că se impune reducerea maximului special cu 1/3 conform disp. art. 320 ind. 1 C.p.p., aceasta fiind o cauză legală de reducere a pedepsei ce regăsește în actuala reglementare, incidența sa neputând fi ignorată de instanță, întrucât pedeapsa maximă ce ar putea fi aplicată condamnatului în situația judecării sale în prezent s-ar raporta la maximul special redus conform dispa. art. 396 alin. 10 NC.p.p.
Cu privire la tratamentul sancționator al recidivei postcondamnatorii, în conformitate cu disp. art. 10 din Legea nr. 255/2013, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 61 C.p. de la 1969.
Având în vedere considerentele de mai sus, instanța a admis contestația la executare privind pe condamnatul B. A..
A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 141/05.06.2012 a Judecătoriei Câmpulung, definitivă prin nerecurare, în pedepsele componente:
- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 192 alin. 2 cu apl. art. 37 lit. a C.p., art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p.;
- 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g cu apl. art. 37 lit. a C.p., art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p.;
- restul rămas neexecutat de 1789 zile închisoare din pedeapsa aplicată prin s.p. nr. 89/11.09.1995 a Tribunalului Argeș, definitivă prin d.p. nr. 120/07.12.1995 a Curții de Apel Pitești.
În baza art. 6 NCP, a redus pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 192 alin. 2 cu apl. art. 37 lit. a C.p., art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p la maximul special prev. de art. 224 alin. 2 NCP cu apl. art. 396 alin. 10 NCPP, respectiv de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.
A redus pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g cu apl. art. 37 lit. a C.p., art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p la maximul special prev. de art. 228-229 alin. 1 lit. b, alin. 2 lit. b NCP cu apl. art. 396 alin. 10 NCPP, respectiv de la 5 ani închisoare la 4 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b C.p. de la 1969 cu apl. art. 6 NCP, a contopit pedepsele de mai sus, astfel cum au fost reduse, respectiv 2 ani închisoare și 4 ani și 8 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 61 C.p. de la 1969 cu apl. art. 6 NCP, a contopit pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare cu restul rămas neexecutat de 1789 zile închisoare din pedeapsa aplicată prin s.p. nr. 89/11.09.1995 a Tribunalului Argeș, definitivă prin d.p. nr. 120/07.12.1995 a Curții de Apel Pitești, în pedeapsa cea mai grea de 1789 zile închisoare.
A făcut aplicarea art. 65-66 lit. a, b NCP pe durata executării pedepsei.
A dedus din pedeapsa aplicată durata executată de la 18.04.2012 la zi.
A anulat MEPI nr. 305/22.06.2012 emis de J. Câmpulung, dispune emiterea unui nou mandat corespunzător prezentei sentințe și menține starea de arest.
A menținut restul dispozițiilor sentinței penale sus menționate.
Împotriva acestei soluții au formulat contestație condamnatul B. A. și P. de pe lângă J. C..
În motivarea contestației, P. de pe lângă J. C. a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul legalității, întrucât, verificând incidența dispozițiilor referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile, în mod greșit a dispus admiterea contestației la executare privind pe condamnatul B. A..
Analizând situația juridică a condamnatului prin prisma dispozițiilor noului cod penal, instanța a constatat că faptele săvârșite de către acesta se încadrează în infracțiunea prev. de art.228 – 229 alin.1 lit.b, alin.2 lit.b Ncp (furtul comis în modalitatea pătrunderii fără drept în locuința părții vătămate devenind o infracțiune complexă care absoarbe în conținutul său infracțiunea de violare de domiciliu), sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani. Aplicând apoi dispozițiile privitoare la acordul de vinovăție, a redus pedeapsa aplicată în baza codului penal 1969 de la 5 ani la 4 ani și 8 luni. De aceeași manieră a procedat și în privința pedepsei aplicate pentru infracțiunea de violare de domiciliu, pe care a redus-o de la 3 la 2 ani.
S-a apreciat că în mod greșit instanța a procedat apoi la contopirea celor două pedepse astfel cum au fost reduse potrivit art.33-34 Cp din 1969, acordând astfel o dublă valență juridică infracțiunii de violare de domiciliu.
Astfel, s-a considerat că instanța ar fi trebuit să adauge la pedeapsa de 4 ani și 8 luni pentru infracțiunea de furt calificat restul de 1789 zile rămas neexecutat potrivit art.43 alin.1 NCP, ajungând astfel la o rezultantă mai mare decât cea aplicată inițial, cu consecința respingerii contestației la executare.
Pentru aceste motive, în baza art.23 alin.3 din Legea nr.255/2013, s-a solicitat admiterea contestației.
Contestația condamnatului nu a fost motivată în scris.
Examinând hotărârea atacată prin prisma dispozițiilor legale incidente și în baza actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei, Tribunalul constată următoarele:
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Însă, conform art. 4 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, „pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.”
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod proc. pen., instanța urmează să analizeze, în ordinea menționată, următoarele aspecte:
- aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă, avându-se în vedere aplicarea dispozițiilor privitoare la recidiva postcondamnatorie.
În ceea ce privește dispozițiile art. 320/1 C.p.p. instanța nu va în considerare cauza de reducere a pedepsei având în vedere decizia nr. 14/2014 a Înaltei Curții de Casație și Justiție.
1. În ceea ce privește limitele de pedeapsă mai favorabile, instanța urmează să stabilească limitele maxime de pedeapsă prevăzute de legea nouă pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat, în stare de recidivă postcondamnatorie.
Astfel, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la pedepsele pentru infracțiuni săvârșite în starea de recidivă postcondamnatorie, instanța va verifica dacă pedeapsa aplicată sub legea veche depășește pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune la care se adaugă restul rămas neexecutat.
c) Infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de dispozițiile art. 192 alin. 1 și 2 din Codul penal din 1969 este reglementată de dispozițiile art. 224 alin. 2 C. pen., fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 3 la 10 de ani, iar în actualul Cod penal de la 6 luni la 3 ani.
Infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g C.p. din Codul penal din 1969 este reglementată de dispozițiile art. 229 alin. 1 lit. b C.p. fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 3 la 15 ani, iar în actualul Cod penal de la 1 la 5 ani.
Însă în noul cod penal furtul calificat comis prin modalitatea pătrunderii fără drept în locuința părții vătămate pe timp de noapte devine o singură infracțiune complexă prev. de art. 228, art. 229 alin. 1 lit. b și alin. 2 lit. b C.p. iar pedeapsa este de la 2 ani la 7 ani.
În ceea ce privește noua lege, limitele de pedeapsă prevăzute de 228, art. 229 alin. 1 lit. b și alin. 2 lit. b C.p., cu aplicarea art. 43 alin. (1) C. pen., sunt de la 2 ani la 7 ani și 1789 de zile închisoare.
Față de cele reținute, instanța constată că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de închisoare 7 ani și 1789 de zile.
Prin urmare, comparând cele două pedepse - calculate atât potrivit vechilor reglementări penale, cât și prin trimitere la noul Codul penal - instanța constată că legea penală mai favorabilă condamnatului o reprezintă Codul penal din 1969 prin aplicarea căruia instanța a stabilit pedeapsa închisorii de 5 ani, iar nu Codul penal din 2009 prin aplicarea căruia s-ar stabili pedeapsa închisorii de 7 ani și 1789 zile închisoare.
Pentru aceste motive, în baza art. 425/1 pct. 2 lit. a C.p.p. se va admite contestația formulată de către P. de pe lângă J. C..
Se va desființa sentința penală nr. 942/18.02.2014 a Judecătoriei C. și rejudecând:
Se va respinge contestația formulată de către contestatorul B. A..
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 425/1 pct. 2 lit. a C.p.p.
Admite contestația formulată de către P. de pe lângă J. C. împotriva sentinței penale nr.942 din data de 18.02.2014 pronunțată de J. C. în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală nr.942/18.02.2014 a Judecătoriei C. și rejudecând:
Respinge contestația formulată de către contestatorul B. A.. fiul lui I. și Filoftia, ns. 18.07.1976 în Pitești, domiciliat în Micești, ., jud. Argeș, CNP_, împotriva sentinței penale nr.942 din data de 18.02.2014 pronunțată de J. C. în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.3 C.p.p.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.09.2014
Președinte,
C. T. O.
Grefier,
I. M. L.
Red jud CTO/ Tehnored IML
5 ex/ 26 Septembrie 2014
Red jud fond S.M.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
