Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 198/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 198/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 28-04-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 198
Ședința publică de la 28 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. F.
Grefier M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul D.
a fost reprezentat de procuror C. F.
Pe rol judecarea contestației formulate de condamnata S. M. împotriva sentinței penale nr. 1115/25.02.2014, pronunțată de J. C. în dosarul nr._, având ca obiect contestația la executare (art.598 NCPP)
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea condamnată S. M., asistată de apărător ales C. E., care depune împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
La solicitarea instanței contestatoarea condamnată S. M. precizează că își menține contestația formulată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației declarate.
Apărătorul ales al condamnatului S. M., av. C. E., solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii instanței de fond întrucât infracțiunea de înșelăciune prev. de 215 alin. 3 Cp din 1969 nu se mai regăsește incriminată în NCP, astfel că s-ar impune ca petenta să execute doar pedeapsa pentru art. 292 Cp.
În subsidiar, solicită aplicarea art. 15 Cp din 1969 ca lege penală mai favorabilă, în raport de natura infracțiunilor, circumstanțele personale ale contestatoarei respectiv vârsta înaintată, starea de sănătate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației ca nefondate și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Contestatoarea condamnată S. M., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației pentru motivele invocate de apărătorul ales.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față ;
Prin sentința penală nr.1115/25.02.2014 pronunțată de J. C., în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 și art. 595 C.p.p. s-a respins contestația la executare formulată de condamnatul S. M., fiica lui M. și I., ns. la data de 14.06.1957, CNP_, în prezent deținută în Penitenciarul C..
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. a fost obligat condamnatul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 05.02.2014, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ contestația formulată de condamnata S. M., potrivit art. 23 din Legea nr. 255/2013 rap. la art. 595 C.p.p., privind aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 6 din Codul Penal, în vigoare din 01.02.2014.
În motivarea contestației, condamnata a arătat că solicită reducerea pedepsei de 7 ani pe care o execută în prezent, ca urmare a intervenirii legii mai favorabile.
La solicitarea instanței, Penitenciarul C., a înaintat în copie, fișa de evaluare a deținutei, sentința penală nr. 451/13.02.2013 a Judecătoriei C. și mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 484/20.09.2013 emis de J. C..
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 451/13.02.2013 a Judecătoriei C., definitivă prin d.p. nr. 1743/19.09.2013, inculpata S. M. a fost condamnată la următoarele pedepse: 4 ani închisoare în baza art. 215 alin. 1, 2, 3 Codul penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 Codul penal din 1969, art. 37 lit. a Codul penal din 1969, 5 luni închisoare în baza art. 292 Codul penal din 1969 cu aplic. art. 37 lit. a Codul penal din 1969. În temeiul art. 33, 34 Codul penal din 1969 au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare. În baza art. 864 Codul penal din 1969 a fost revocată suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 350/27.01.2004 a Judecătoriei C., s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, urmând ca inculpata să execute, în final, pedeapsa de 7 ani închisoare.
În temeiul art. 71 Codul penal din 1969 i-a fost interzisă inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
În baza sentinței penale menționate s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 484/20.09.2013 de către J. C., iar executarea pedepsei a început la data de 29.10.2012.
Conform art. 6 alin. 1 C.p., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Instanța a reținut că pedepsele de 4 ani închisoare și respectiv 5 luni închisoare aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals în declarații, nu depășesc maximul special prevăzut de art. 244 alin. 1, 2 (5 ani) și respectiv 326 C.p. (2 ani) din Codul penal în vigoare de la data de 01.02.2014.
Pe de altă parte, potrivit art. 4 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Codului penal, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
În consecință, nefiind întrunite condițiile prev. de art. 6 C.p., instanța, în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 și art. 595 C.p.p. a respins contestația la executare formulată de condamnata S. M..
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. a obligat condamnatul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnata S. M., solicitând înlăturarea pedepsei aplicate pentru art. 215 alin. 3 Cp din 1969, întrucât înșelăciunea descrisă în acest text legal nu mai este incriminată de NCP. În subsidiar, solicită reducerea pedepsei rezultante, în raport de natura infracțiunilor, dar și vârsta și starea de sănătate a condamnatei.
Analizând contestația declarată de condamnata S. M., prin prisma motivelor invocate, dar și prin raportare la actele și lucrările dosarului, constată că aceasta este nefondată și va fi respinsă, pentru următoarele considerente:
Contestatoarea - condamnată S. M. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare pentru următoarele infracțiuni:
- 4 ani pentru art. 215 alin. 1, 2, 3 Cp, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp și art. 37 lit. a Cp.
- 5 luni pentru art. 292 Cp, cu aplic. art. 37 lit. a Cp.
În baza art. 33 lit. a, 34 Cp, cele două pedepse au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
În baza art. 86 Cp s-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin s.p. nr. 350/2004 a Judecătoriei C. și s-a dispus executarea în întregime a acesteia, alături de pedeapsa de 4 ani închisoare, rezultând astfel, în final, pedeapsa de 7 ani închisoare.
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., „când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.”
Însă, conform art. 4 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, „pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.”
Pentru a analiza incidența dispozițiilor art. 4 sau art. 6 CP, instanța va descontopi pedeapsa rezultantă în pedepsele ce o alcătuiesc, urmând a observa aplicabilitatea art. 4 / art. 6 CP pentru fiecare dintre acestea.
În prezent, dispozițiile incidente din noul Cod Penal sunt dispozițiile art. 244 alin. 1 și 2 Cp, art. 36 alin. 1, art. 43 alin. 1 Cp și art. 326 Cp, art. 43 alin. 1 și art. 38.
Potrivit dispozițiilor art. 244 alin. 1 și 2 CP, infracțiunea de înșelăciune se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani, iar inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani, iar potrivit art. 326 Cp, infracțiunea de fals în declarații se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă, iar inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 5 luni închisoare, astfel că în mod corect instanța de fond a apreciat că nu se impune reducerea acestor pedepse.
Tribunalul va mai analiza incidența și a celorlalte dispoziții aplicabile în speță, referitoare la recidivă și la concursul de infracțiuni, respectiv dispoz. art. 43 alin. 2, art. 96 alin. 4 și 5 Cp și art. 39 alin. 1 lit. b Cp.
Potrivit art. 43 alin. 2 Cp "când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârșite mai multe infracțiuni concurente dintre care cel puțin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, iar pedeapsa rezultantă se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta", iar potrivit art. 96 alin. 4 Cp "dacă pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat săvârșește o nouă infracțiune…instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei, care potrivit art. 96 alin. 5 se stabilește și se execută potrivit regulilor referitoare la recidiv sau la pluralitatea intermediară".
Conform art. 39, alin. 1, lit. b NCP „În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: b)când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite”.
Aplicând toate aceste dispoziții legale rezultă că în speță, contestatoarea ar fi condamnată la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru art. 244 alin. 1 și 2 Cp, la care s-ar adăuga o treime din cealaltă pedeapsă (5 luni), adică 1 lună și 20 zile și ar executa pedeapsa de 4 ani 1 lună și 20 zile închisoare, după care s-ar revoca suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, s-ar dispune executarea acesteia, iar pedeapsa rezultantă s-ar adăuga la aceasta rezultând în final o pedeapsă de 7 ani 1 lună și 20 zile închisoare.
Prin urmare, comparând cele două pedepse rezultante - calculate atât potrivit vechilor reglementări penale (7 ani), cât și prin trimitere la noul Codul penal, instanța constată că legea penală mai favorabilă condamnatului o reprezintă Codul penal din 1968 prin aplicarea căruia instanța a stabilit pedeapsa închisorii de 7 ani, iar nu Codul penal din 2009
În consecință, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. a Cpp, tribunalul va respinge contestația formulată de condamnatul S. M., împotriva sentinței penale nr. 1115/25.02.2014, iar în baza art. 275 alin. 2 Cpp, va obliga contestatorul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația formulată de contestatoarea S. M., fiica lui M. și I., ns. la data de 14.06.1957, în C., jud. D., domiciliată în C., ., nr. 17, jud. D., CNP_, împotriva sentinței penale nr. 1115/25.02.2014 pronunțată de J. C., în dosarul nr._, în prezent deținută în Penitenciarul C., având ca obiect contestația la executare (art.598 NCPP), ca nefondată.
În baza art. 275 alin 2 Cpp.
Obligă contestatoarea - condamnată la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.04.2014.
Președinte, Grefier,
E. F. M. B.
Red.jud.E.F.
Tehnored.4 ex./M.B.
Red.jud.fond C.P.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 579/2014.... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Sentința nr.... → |
|---|
