Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 1066/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1066/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 07-12-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. D.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1066
Ședința publică de la 07 Decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. F.
Grefier M. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă T. D.
a fost reprezentat de procuror C. M.
Pe rol judecarea contestației declarate de contestatorul-condamnat P. F. împotriva sentinței penale nr. 4002/30.10.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect liberarea condiționată (art.587 NCPP) .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul condamnat P. F. personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, av. B. Z. R., care depune la dosar delegația pentru asistența judiciară obligatorie nr._/2015.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației declarate.
Apărătorul ales al condamnatului P. F., av. B. Z. R., solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii primei instanțe și liberarea condiționată a condamnatului, considerând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 59 Cp din 1969.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației formulate și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
Contestatorul condamnat Rimboiu G., având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii sale de liberare condiționată, întrucât are un copil minor, pe care concubina sa l-a abandonat.
T.
Asupra contestației penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 4002/30.10.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, Respinge cererea de liberare condiționată formulată de către condamnatul P. F., deținut in P. C., iar în baza art. 587 alin. 2 C.p.p., s-a fixat termen pentru reînnoirea cererii după data de 14.08.2016.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., a fost obligat condamnatul la plata sumei de 250 de lei reprezentând cheltuieli judiciare din care suma de 130 de lei reprezintă onorariu apărător oficiu
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 22.10.2015, a fost înregistrată pe rolul instanței sub nr._ cererea condamnatul P. F., având ca obiect liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani și 2 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 212/2013 a Tribunalului O. pentru săvârșirea infracțiunii de autor tentativă omor (188 L 286).
In vederea soluționării cauzei, s-a depus la dosar cauzei procesul verbal nr. N7 6576 din data de 15.10.2015 emis de P. C., care însoțește propunerea de liberare condiționată, în care se retine că petentul condamnat a început executarea la data de 20.06.2012 și expiră în termen la data de 19.08.2017.
Transformată în zile pedeapsa este egală cu 1887 de zile.
Pentru a putea fi liberat condiționat, condamnatul trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 1258 zile închisoare.
A executat până la data de 15.10.2015 un număr total de 1261 zile închisoare în care sunt incluse 48 de zile ca urmare a muncii prestate și 0 zile arest preventiv.
Condamnatul execută pedeapsa în regim închis și se află la prima analiză.
Petentul condamnat este recidivist, fiind anterior condamnat pentru comiterea infr. de furt.
Din procesul verbal înaintat de Penitenciar a rezultat că petentul condamnat a fost recompensat de 5 ori, sancționat disciplinar de 6, a participat la programele și activitățile educative, manifestând interes față de acestea.
Conform procesului verbal N7 6576 din data de 15.10.2015 întocmit de Comisia de propuneri pentru punerea in libertate conditionată a Penitenciarului s-a apreciat că nu poate fi liberat condiționat având in vedere comportamentul necorespunzător.
Din caracterizarea aflată la dosar reise faptul că petentul condamnat a relaționat favorabil cu personalul unității.
În ceea ce privește criteriile liberării condiționate, instanța de fond a comparat dispozițiile legale din vechiul cod penal cu cele din noul cod penal pentru a stabili legea penală mai favorabilă.
Este adevărat că petentul condamnat a îndeplinit fracția prevăzută de lege după . noul cod penal, însă acesta a comis fapta anterior datei de 01 februarie 2014, astfel că s-a creat o situație care obligă judecătorul să analizeze care dintre cele două legi îi este mai favorabilă condmanatului atât în ceea ce privește fracțiunile de pedepasă cât și condițiile impuse acestuia cu ocazia analizării liberării.
Se consolidează astfel principiul potrivit căruia situația tranzitorie se creează la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În acest sens instanța are în vedere decizia nr. 214/1997 a Curții Constituționale și deciziei pronunțată în recurs în interesul legii cu nr. 25/1997 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, din considerentele cărora rezultă că se impune a fi identificată legea penală mai favorabilă în acele situații în care un condamnat a comis o faptă anterior modificării legislative, iar posibilitatea de a fi liberat condiționat se ivește după . noii legi penale.
În speța de față, comparând art. 99 și urm noul cod penal sau art. 59 și urm. vechiul cod penal instanța a constatat că în ceea ce privește fracțiunea de pedeapsă nu au intervenit modificări.
Însă, actualul cod penal, față de codul penal din 1969 impune condiții suplimentare condamnaților care au îndeplinit fracțiunea prevăzută de lege, astfel:
Art. 100 alin. 1 lit. b prevede că cel condamnat se află în executarea în regim semideschis sau deschis
Art. 100 alin. 1 lit. c prevede că cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească
Art. 100 alin. 1 lit. c prevede că se poate acorda liberarea atunci când instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
Comparând dispozițiile legale din vechiul cod penal cu cele din actualul cod penal, instanța de fond a constatat că legea mai favorabilă este legea veche întrucât nu impune condițiile privind regimul executării pedepsei și nici al achitării despăgubirilor civile, astfel că cererea a fost analizată din prisma codului penal din 1969.
Analizând dispozițiile legale privind materia liberării condiționate, prima instanță a retinut ca, potrivit art. 59 C.p., poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor in munca și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama si de antecedentele sale penale.
Raportând aceste criterii legale la situația petentului condamnat si analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța a apreciat că, deși petentul condamnat a executat fracțiunea de pedeapsa stabilită in mod obligatoriu de lege, aceasta împrejurare nu-i conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind lăsată exclusiv la latitudinea instanței de judecata.
Instanța a avut în vedere faptul că petentul condamnat se află la prima analiză, nereieșind dacă dă dovezi temeinice de îndreptare, așa cum dispune textul de lege.
Instanța a constatat că petentul nu a fost la primul contact cu legea penală.
Astfel, instanța a reținut că anterior a mai fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infr. de furt calificat.
În ceea ce privește antecedentele penale ale condamnatului, în cazul condamnaților care au antecedente penale se va proceda la o examinare mult mai riguroasa a condițiilor prev de art 59 Cp, intrucat aceasta categorie de condamanti trebuie sa dea dovada de o disciplina si staruinta deosebite in munca, de o vadita si temeinica indreptare, relevata de numeroase si frecvente rasplatiri obtinute la locul de detinere. Aceasta pentru a dovedi ca indreptarea si reeducarea lor este . efectiva, iar nu un simulacru pentru obtinerea cat mai grabnica a liberarii conditionate, ca apoi sa continue viata, mai precis modul de viata care a fost întrerupt prin condamnarea suferita.
Ceea ce intereseaza din punct de vedere al antecedentelor penale sunt atât consecintele de ordin sanctionator care deriva, ci si masura in care ele reflecta sau nu o potențialitate criminogena. Nu pot fi ignorate – atunci cand se fac aprecieri cu privire la existenta premiselor ca persoana condamnata sa se fi indreptat - nici gravitatea infractiunilor savarsite in trecut, nici natura omogena sau eterogena a acestor infractiuni, nici intervalul de timp scurs intre savarsirea lor, nici conditiile in care ele au fost comise.
Chiar daca antecedentele penale nu constituie un impediment absolut pentru liberarea condiționata, criteriile prev de art. 59 Cp trebuie analizate cu referire directa la acestea, deoarece condamnatul este cunoscut cu antecedente penale.
In acest caz continuarea executării pedepsei reprezintă soluția oportuna si legala pentru ca persoana in cauza sa se redreseze, sa dobândească un ansamblu de valori morale si sociale necesare pentru evitarea in momentul părăsirii locului de deținere a săvârșirii altor infracțiuni.
Astfel, deși petentul condamnat a executat fracțiunea de pedeapsa de 2/3, ținând cont și de gravitatea faptei săvârșite (tentativă omor), de durata mare de timp, instanța de fond a apreciat că durata de timp executată de condamnat nu este suficientă pentru realizarea scopurilor pedepsei, astfel încât a respins cererea de liberare condiționata si a fixat termen pentru reînnoirea acesteia după data de 14.08.2016.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cpp, a obligat condamnatul la plata sumei de 250 de lei reprezentând cheltuieli judiciare din care suma de 130 de lei reprezintă onorariu apărător oficiu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat contestație condamnatul P. F., solicitând, în esență, admiterea cererii de liberare condiționată, precizând în esență, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
Examinând sentința atacată, sub toate aspectele de fapt și de drept și în raport de actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că instanța de fond în mod corect a respins propunerea de liberare condiționată, pentru următoarele considerente:
Examinând comparativ dispozițiile de drept penal referitoare la liberarea condiționată, respectiv art. 59 și urm. C.p. din 1968 și art. 99 și urm. NCP, tribunalul constată că dispozițiile legale din vechea reglementare sunt mai favorabile atât sub aspectul condițiilor pe care persoana condamnată trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi dispusă liberarea condiționată (noua reglementare impunând în acest sens noi condiții, cum ar fi cele referitoare la faptul că cel condamnat trebuie să se afle în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis ori că cel condamnat trebuie să fi îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească), cât și datorită faptului că intervalul cuprins între data liberării condiționate și data împlinirii duratei pedepsei constituie termen de supraveghere pentru condamnat, pe durata căruia acesta trebuie să respecte măsurile de supraveghere și obligațiile impuse de către instanță (prev. de art. 101 NCP).
Așadar, potrivit art. 59 cod penal 1968, liberarea condiționată se acordă de către instanța de judecată dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv executarea unei fracții din pedeapsă, ca o garanție că scopul și funcțiile acesteia au fost atinse, stăruința în muncă și disciplină a condamnatului, precum și dovezile temeinice de îndreptare sub aspectul redresării sale morale, instanța ținând cont și de antecedentele penale ale condamnatului.
T. reține că persoana condamnată se află în executarea unei pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare, în baza sentinței penale nr. 212/2013 a Tribunalului O., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor.
T. mai reține că la analiza unei cereri de liberare condiționată executarea fracției de pedeapsă prevăzută de lege este numai una din condițiile pentru admisibilitatea cererii, pe lângă aceasta fiind necesare și dovezi temeinice de îndreptare a condamnatului în timpul executării pedepsei, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind lăsată exclusiv la latitudinea instanței de judecată, care la fond a avut în vedere comportamentul condamnatului pe perioada executării pedepsei, apreciindu-se în mod just că timpul executat de condamnat din pedeapsă nu este suficient pentru ca acesta să își însușească scopul preventiv și educativ al pedepsei, astfel încât în viitor să nu mai comită și alte infracțiuni.
De asemenea, având în vedere comportamentul oscilant al condamnatului pe perioada detenției (acesta fiind sancționat de 6 ori și recompensat de 5 ori), antecedentele penale ale condamnatului, care a mai fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, perioada mare rămasă de executat și gravitatea infracțiunii comise, tribunalul apreciază că executarea în continuare a pedepsei în regim de detenție reprezintă soluția oportună și legală pentru ca persoana în cauză să se redreseze, să dobândească un ansamblu de valori morale și sociale necesare pentru evitarea, în momentul părăsirii locului de deținere, a săvârșirii altor infracțiuni.
T. apreciază că în acest caz în mod just a apreciat instanța de fond că nu există suficiente și serioase indicii în sensul că pedeapsa închisorii aplicată condamnatului și executată până la acest moment și-a atins scopul înainte de a fi expirat durata stabilită prin hotărârea de condamnare, precum și faptul că îndeplinirea condițiilor sus menționate nu creează un drept condamnatului ci o vocație lăsată la aprecierea instanței, astfel încât în mod corect s-a respins propunerea de liberare condiționată.
Față de aceste considerente, în mod corect prima instanță a constatat că nu sunt îndeplinite toate condițiile impuse de lege, astfel încât în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. se va respinge contestația formulată de către condamnatul P. F., împotriva s.p. nr. 4002/30.10.2015 pronunțată de Judecătoria C., ca nefondată, urmând ca acesta să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei, din care suma de 130 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cpp
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul P. F., fiul lui I. și T., născut la data de 12.10.1993, în Caracal, jud. O., CNP_, în prezent deținut în P. C., împotriva sentinței penale nr. 4002/30.10.2015 pronunțată de Judecătoria C..
În baza art. 275 alin. 2 Cpp
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 130 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 decembrie 2015
Președinte, Grefier,
E. F. M. D.
Red. Jud. E.F./tehnored. M.D.
14 decembrie 2015/5 ex.
J. f. A. R.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 1065/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 1073/2015.... → |
|---|
