Omor. Art.188 NCP. Sentința nr. 1372/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1372/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-12-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. D.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Sentința penală nr. 1372
Ședința publică de la 10.12.2014
Instanța constituită din:
Președinte: C. G. C.
Grefier C. A. G.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă T. D. – a fost reprezentat de procuror C. R.
Pe rol se află deliberarea și pronunțarea cauzei penale privind pe inculpatul S. C., trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul cu nr. 977/P/2011 al Parchetului de pe lângă T. D. pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat prevăzută de art. 188 alin. 1, art. 189 alin. 1 lit. d și f NCP și art. 5 NCP și tâlhărie calificată prevăzută de art. 233 alin. 1, art. 234 alin. 1 lit. a, d și f NCP și art. 5 NCP, în final cu aplicarea art. 38 alin. 1 din NCP.
Prezența părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 08.12.2014, care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța, când instanța având în vedere dispozițiile art. 391 alin. 2 NCPP a dispus ca pronunțarea să se facă la data de 10.12.2014, când a hotărât următoarele:
T.,
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 977/P/2011 al Parchetului de pe T. D. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul S. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat prevăzută de art. 188 alin. 1, art. 189 alin. 1 lit. d și f NCP și art. 5 NCP și tâlhărie calificată prevăzută de art. 233 alin. 1, art. 234 alin. 1 lit. a, d și f NCP și art. 5 NCP, în final cu aplicarea art. 38 alin. 1 din NCP.
Tot prin rechizitoriu s-au mai dispus următoarele:
- Clasarea cauzei privind pe S. C., pentru infracțiunea de profanare de cadavre, prevăzută de art. 383 alin. 1 din C.pen.
- Clasarea cauzei privind pe T. Minut, S. S. C., C. M., Z. S., L. C., M. S., T. C., G. F., M. M., G. M., M. A., G. C., pentru săvârșirea infracțiunii de nedenunțare, prevăzută de art. 266 alin. 1 C.pen.
Din conținutul actului de sesizare rezultă, în esență, că inculpatul S. C., în noaptea de 13/14.10.2011 a pătruns în domiciliul victimelor C. Ș. și C. I., pentru a sustrage sume de bani, iar pentru înlesnirea și ascunderea acestei infracțiuni le-a aplicat celor două victime mai multe lovituri cu un ciomag și cuțit, provocându-le decesul, iar din interiorul locuinței a sustras suma de 10.000 RON.
Cu privire la vinovăția inculpatului s-a reținut că acesta a acționat cu intenție directă, urmărind și acceptând rezultatul faptei comise.
Având în vedere că declarația inculpatului S. C. din care a reieșit că a întreținut raporturi sexuale cu victima C. I. după decesul acesteia, nu se coroborează cu alte mijloace de probă, în speță, raportul de constatare medico-legală de necropsie nr. 4582/A3/ din 13.07.2012, s-a apreciat că nu se poate reține în sarcina acestuia și săvârșirea infracțiunii de profanare de cadavre, prevăzută de art. 383 alin. 1 din C.pen.
Intrucât numiții T. Minut, S. S. C., C. M., Z. S., L. C., M. S., T. C., G. F., M. M., G. M., M. A., G. C., sunt membri de familie sau au înlesnit tragerea la răspundere penală a autorului, s-a decis că nu se va reține în sarcina acestora săvârșirea infracțiunii de nedenunțare, prevăzută de art. 266 alin. 1 C.pen. întrucât există o cauză de nepedepsire prevăzută de art. 266 alin. 2 și 3 din C.pen.
La termenul de judecată din data de 10.11.2014, instanța:
- în temeiul dispozițiilor art. 374 alin. 1 Cod procedură penală a constat cauza în stare de judecată și a dispus ca grefierul să procedeze la prezentarea succintă a actului prin care s-a dispus trimiterea în judecată.
- în temeiul dispozițiilor art. 374 alin. 2 C.p.p., a explicat inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce, l-a înștiințat cu privire la dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa, precum și cu privire la dreptul de a pune întrebări coinculpaților, persoanelor vătămate, celorlalte părți, martorilor, experților și de a da explicații în tot cursul cercetării judecătorești, când socotește necesar;
- de asemenea, a adus la cunoștința inculpatului drepturile și obligațiile procesuale prevăzute de art. 83 și 108 C.p.p., respectiv: dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenția că dacă refuză să dea declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa; dreptul de a fi informat cu privire la faptele pentru care este cerceta și încadrarea juridică a acestora; dreptul de a pune întrebări coinculpaților, persoanei vătămate, celorlalte părți, martorilor, experților și de a da explicații în tot cursul cercetării judecătorești, când socotește că este necesar; dreptul de a consulta dosarul, în condițiile legii; dreptul de a avea un avocat ales, iar dacă nu își desemnează unul, în cazurile de asistență obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu; dreptul de a propune administrarea de probe în condițiile prevăzute de lege, de a ridica excepții și de a pune concluzii; dreptul de a formula orice alte cereri ce țin de soluționarea laturii penale și civile a cauzei; dreptul de a beneficia în mod gratuit de interpret atunci când nu înțelege, nu se exprimă bine sau nu poate comunica în limba română; dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege; dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale; în cazul în care va fi pus în libertate pe parcursul procesului penal obligația de a se prezenta la chemările organelor judiciare, atrăgându-i-se atenția că, în cazul neîndeplinirii acestei obligații, se poate emite mandat de aducere împotriva lui, iar în cazul sustragerii, judecătorul poate dispune arestarea sa preventivă; obligația de a comunica în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei, atrăgându-i-se atenția că, în cazul neîndeplinirii acestei obligații, citațiile și orice alte acte comunicate la prima adresă rămân valabile și se consideră că au luat la cunoștință.
- potrivit dispozițiilor art. 374 alin. 3 C.p.p. instanța a adus la cunoștința părții civile C. V., că se poate constitui parte civilă în procesul penal până la începerea cercetării judecătorești, aceasta arătând că nu înțelege să se constituie parte civilă, declarația acesteia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei;
- la interpelarea instanței, potrivit art. 374 alin. 7 C.p.p., inculpatul S. C. a arătat că recunoaște comiterea faptelor așa cum sunt prezentate în rechizitoriu și este de acord cu probele administrate în cursul urmăririi penale pe care nu le contestă, în acest sens procedându-se la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei;
- instanța, potrivit dispozițiilor art. 5 C.p. și art. 386 Cod procedură penală a pus în discuție aplicarea legii penale mai favorabile și schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecății din infracțiunea de omor calificat prevăzută de dispozițiile art. 188 alin. 1, art. 189 alin. 1 lit. d și f din Noul Cod Penal și art. 5 Cod penal și infracțiunea de tâlhărie calificată prevăzută de art. 233 ain. 1, art. 234 alin. 1 lit. a, d și f din Codul Penal și art. 5, în final cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Codul Penal, în infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. 1, art. 176 lit. b și d C.p. de la 1968 și infracțiunea de tâlhărie calificată prevăzută de dispozițiile art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin. 2 ind. 1 lit. c C.p. de la 1968, ambele cu aplicarea concursului real de infracțiuni prev. de art. 33 lit. b C.p. de la 1968, toate cu aplicarea art. 13 C.p. de la 1968.
La termenul de judecată din data de 24.11.2014, instanța în baza art. 395 CPP a repus cauza pe rol.
La termenul de judecată din data de 8.12.2014, instanța:
- a constata că s-a depus la dosarul cauzei fișa de custodie a corpului delict, respectiv fragment material lemnos ("ciomag");
- în conformitate cu dispozițiile art. 378 alin. 3 Cod procedură penală, fiind interpelat, inculpatul S. C., având cuvântul, a arătat că este de acord cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității;
- în temeiul dispozițiilor art. 5 C.p. și art. 386 Cod procedură penală a pus în discuție aplicarea legii penale mai favorabile și schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecății din infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv din infracțiunile de omor calificat prev. de art. 188 alin. 1, art. 189 alin. 1 lit. d și f C.p. cu aplic. art. 5 C.p. și tâlhărie calificată prev. de art. 233 alin. 1, art. 234 alin. 1 lit. a, d și f C.p. cu aplic. art. 5 C.p., ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.p., în infracțiunile de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. 1, art. 176 alin. 1 lit. b și d C.p. de la 1968 cu aplic. art. 13 C.p. de la 1968, violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.p. de la 1968 cu aplic. art. 13 C.p. de la 1968 și tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b și 2¹ lit. c C.p. de la 1968 cu aplic. art. 13 C.p. de la 1968, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. de la 1968.
Analizând coroborat probele administrate în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
În toamna anului 2011, victimele C. Ș. în vârstă de 82 ani și C. I. în vârstă de 81 ani locuiau împreună în ., la domiciliul numitului C. Ș.. În respectiva perioadă inculpatul S. C., în vârstă de 20 de ani, locuia împreună cu concubina sa, C. M. și cei doi copii minori pe o stradă din apropierea casei celor două victime, imobilul respectiv aparținea tatălui său, T. Minut zis „S.”, care la acea dată era plecat în Franța împreună cu soția sa, S. S. C.. În imobilul vecin locuia singură, bunica inculpatului, M. S. zis „N.”, locuința aparținând lui C. I. zis „ P.”, fratele lui S. S. C.. De asemenea, la data respectivă, C. I. era plecat în Franța împreună cu familia sa.
La începutul lunii octombrie 2011 cele două victime au folosit la culesul strugurilor pe M. S. zisă „N.” și pe nepotul acesteia, inculpatul S. C.. Aceștia au lucrat câteva zile la strânsul recoltei, cultura de viță-de-vie fiind în continuarea curții locuinței lui C. Ș.. Pentru munca prestată culegătorii au primit bani, țigări și mâncare. . în care participa la strânsul recoltei, inculpatul a auzit-o pe victima C. I. când discuta cu bunica sa, M. S. zisă N. și îi relata că au economii strânse în cuantum de 120 milioane lei vechi, sumă de bani pe care o ține la domiciliu.
Ca urmare a discuției surprinse, inculpatul S. C. a luat hotărârea de a pătrunde în locuința celor două victime și de a-și însuși suma respectivă de bani. In realizarea acestei rezoluții infracționale, în noaptea de 13/14.10.2011, în jurul orelor 02,00-03,00, s-a înarmat cu un ciomag în lungime de circa 60 cm și un briceag cu lama rabatabilă, și-a acoperit mâinile cu o pereche de mănuși, iar fața și-a acoperit-o cu un fular, după care s-a deplasat spre locuința lui C. Ș.. Inculpatul a pătruns în curtea locuinței celor două victime prin zona unde se afla cultura de viță-de-vie unde lucrase cu circa două săptămâni înainte.
Când a ajuns în dreptul ferestrei de lângă ușa de acces în locuință, prezența inculpatului a alertat câinele din curte care a început să latre, astfel că C. Ș. s-a trezit și a ieșit afară, în dreptul ușii de acces. În acel moment, inculpatul S. C. l-a lovit pe C. Ș. cu ciomagul în zona capului, o singură dată, iar urmare acestei lovituri victima s-a prăbușit la pământ și și-a pierdut cunoștința.
În dreptul ușii de acces, a apărut și C. I. care a început să strige după ajutor, însă imediat inculpatul s-a îndreptat spre aceasta. C. I. a intrat în casă și a fugit spre camera unde dormise, fiind ajunsă din urmă de inculpat care a lovit-o tot cu ciomagul în zona capului.
Inculpatul s-a întors la locul unde era căzut C. Ș. și i-a secționat gâtul în zona tiroidiană cu briceagul pe care îl avea asupra sa, după care a intrat în locuință și s-a îndreptat spre camera unde era căzută victima C. I., căreia, de asemenea, i-a tăiat gâtul în zona tiroidiană cu același briceag. Inculpatul a ieșit în fața casei și a apucat cadavrul lui C. Ș. de mâini și l-a târât pe scările de acces în locuință, după care l-a lăsat sângerând în camera din mijlocul casei.
Ulterior, inculpatul a început să caute bani prin casă, a ridicat cuverturile și saltelele paturilor, iar în camera din mijloc unde se afla cadavrul lui C. Ș., sub salteaua de pe pat a găsit, într-un ciorap, suma de 10.000 lei, sumă pe care și-a însușit-o.
Inculpatul a luat cadavrul lui C. Ș. de mâini și l-a târât în beciul casei, lăsându-l cu fața în sus, urmele dinamice de târâre și cele create cu substanță de culoare brun roșcată descoperite cu ocazia cercetării la fața locului fiind vizibile și în momentul efectuării reconstituirii.
După ce a lăsat cadavrul în beci, S. C. s-a deplasat în bucătărie de unde a luat un cuțit cu care s-a întors și l-a pus în mâna cadavrului lui C. Ș., pentru a crea impresia că după ce și-a ucis concubina, C. Ș. s-ar fi sinucis prin secționarea gâtului. După realizarea acestei înscenări a omorului, inculpatul a mers în camera unde se afla cadavrul victimei C. I., pe care l-a ridicat și l-a pus în pat cu fața în jos, iar conform susținerilor acestuia a întreținut un act sexual.
La scurt timp, inculpatul a părăsit locuința, cu suma de 10.000 lei asupra sa, ieșind prin bucătărie în curte și, de aici, spre locul pe unde intrase înainte de comiterea faptelor. Inculpatul S. C. s-a deplasat la locuința sa și, profitând de faptul că numita C. M., concubina sa, dormea în continuare și nu a realizat că el a fost plecat, a aprins un foc în curte și a ars hainele cu care era îmbrăcat și care erau pline de sânge, precum și briceagul folosit la cele două omoruri. Resturile rămase de la îmbrăcămintea arsă, precum și ciomagul cu care lovise victimele le-a aruncat în WC –ul din fundul curții, peste care a aruncat alte gunoaie și bălegar, iar lama briceagului a aruncat-o într-un loc neprecizat.
În dimineața zilei de 16.10.2011 victimele au fost descoperite decedate la domiciliu, fiind sesizate organele de poliție și P. de pe lângă T. D., demarându-se cercetările în cauză.
Cu ocazia cercetării locului faptei, s-a constatat că victima C. Ș. se afla decedată în beciul locuinței, prezentând o plagă tăiată, profundă, în regiunea cervicală anterioară, iar în mâna stângă avea un cuțit, cadavrul fiind poziționat cu fața în sus, iar C. I. se afla în una din încăperile locuinței, pe un pat, de asemenea prezentând o plagă tăiată în zona cervicală anterioară. Tot cu această ocazie s-a stabilit că faptele au fost comise în noaptea de 13/14.10.2011, iar din locuință lipsea aproximativ suma de 10.000 lei ce reprezenta economiile celor doi.
Din conținutul raportului medico-legal de necropsie nr. 4081 din 13.07.2012, întocmit de Institutul de Medicină Legală C., rezultă că moartea numitului C. Ș., în vârstă de 82 ani, a fost violentă și s-a datorat hemoragiei externe, consecința unor plăgi înjunghiate cervicale, cu secționarea mănunchiului vasculo-nervos cervical bilateral și a părților moi cervicale anterior. Leziunile de violență s-au putut produce prin lovire cu obiect tăietor-înțepător (posibil cuțit). Intre traumatism și deces există legătură de cauzalitate directă, necondiționată.
Din conținutul raportului medico-legal de necropsie nr. 4082 din 13.07.2012, întocmit de Institutul de Medicină Legală C., a rezultat că, moartea numitei C. I., în vârstă de 81 ani, a fost violentă și s-a datorat hemoragiei externe, consecința unui politraumatism cu plăgi tăiate-înțepate cervicale, cu secționarea mănunchiului vasculo-nervos cervical bilateral și a părților moi cervicale anterior și fracturi cominutive cu înfundare și dilacerare meningocerebrală. Leziunile de violență s-au putut produce prin lovire cu corp dur și obiect tăietor-înțepător (posibil cuțit). Intre traumatism și deces există legătură de cauzalitate directă, necondiționată.
Ulterior, au fost demarate cercetările în vederea identificării autorilor, fiind recoltate de la mai multe persoane de pe raza comunei C. probe biologice în vederea stabilirii profilului ADN. La câteva zile după descoperirea faptelor, inculpatul S. C. a fost chemat la Postul de Poliție C. și i-au fost recoltate și lui probe biologice de salivă. In aceeași zi, după ce a revenit de la postul de poliție, în prezența unchiului său, M. A., soției acestuia M. M. zisă „S.”, bunicii sale, M. S. zisă „N.” precum și a concubinei sale C. M., inculpatul a recunoscut că el este autorul celor două omoruri comise pe raza comunei C., județul D.. Despre aceste aspecte au mai aflat și părinții lui S. C., tatăl S. Minut zis „S.”, mama S. S. C., mătușa sa T. C. și concubinul său L. C., verișoara Z. S. zisă „Ț.” și concubinul ei G. C. zis”P.”, precum și C. I. zis „P.”.
După circa 2-3 săptămâni de la comiterea faptei, inculpatul S. C. împreună cu C. M. și cei doi copii minori au părăsit teritoriul țării și au plecat în Franța, de unde nu au mai revenit pe raza comunei C..
La data de 14.01.2014 a fost efectuată o percheziție domiciliară la locuința lui S. C. din comuna C., ., județul D., iar din WC-ul aflat în curtea locuinței a fost ridicat un ciomag, ars la un capăt, în lungime de 60 cm, precum și mai multe haine arse.
Conform concluziilor raportului de expertiză criminalistică ADN nr._ din 14.03.2014, întocmit de Institutul Național de Criminalistică a rezultat că pe ciomagul descris mai sus a fost evidențiat un profil genetic identic cu cel al victimei C. Ș..
In urma interceptării convorbirilor telefonice purtate între mai mulți martori, rude cu inculpatul S. C. a rezultat că acestea cunoșteau faptul că S. C. este autorul omorului celor doi bătrâni din ., fiind îngrijorate de evoluția cercetărilor în cauză. Conform declarației martorei M. S., zisă „N.”, bunica lui S. C., rezultă că la scurt timp după faptă concubina lui S. C., C. M., i-a declarat că S. C. este cel care i-a omorât pe cei doi bătrâni. De asemenea, M. S. a mai declarat că, în perioada săvârșirii faptei l-a observat pe S. C. în curte în timp ce a dat foc la mai multe obiecte de îmbrăcăminte.
Din declarațiile martorilor Z. S. zisă „Ț.” și L. C. zis „G.” a rezultat că, din discuțiile acestora purtate în Franța cu S. C., acesta le-a recunoscut că el este cel care i-a omorât pe cei doi bătrâni din . lui Bășină și concubina sa I.), iar din casă a luat o sumă de bani, fără să precizeze însă cuantumul. Martorei Z. S. inculpatul chiar i-a oferit mai multe amănunte în legătură cu modalitatea de săvârșire a faptei, precizând că, în momentul în care a pătruns în curte a fost observat de către victima C. Ș. care l-a recunoscut și a ieșit din casă iar în acel moment S. C. i-a aplicat o lovitură de ciomag, după care l-a transportat în beci și ulterior a aplicat mai multe lovituri și victimei C. I.. La întrebările martorilor dacă S. C. a fost singur când a comis fapta, acesta le-a precizat că a fost singur când i-a omorât pe cei doi bătrâni.
Și celelalte persoane audiate în cauză, în calitate de martor, respectiv M. A., T. C., M. M. zisă „S.”, G. F. zisă „D.”, G. M. zis „N.”și G. C. zis „P.” au precizat că aveau cunoștință despre faptul că S. C. este autorul dublului omor, din ..
Din audierea martorilor a rezultat că, în perioada săvârșirii faptei S. C. locuia la domiciliul său, din . C. M., concubina sa și cei doi copii minori ai lor, iar tatăl acestuia T. Minut a revenit din Franța la câteva zile după comiterea faptei, rămânând în țară numai 2-3 zile.
Din punerea în aplicare a mandatului de supraveghere tehnică nr. 44 din 14.04.2014, emis de T. D., privind interceptarea audio-video a convorbirilor purtate în mediu ambiental de către persoanele menționate mai sus, în sediul I.P.J. D., a rezultat că aceste persoane cunoșteau că S. C. este autorul faptelor de mai sus, precizând că acesta este cel care a aruncat ciomagul în WC-ul din curtea locuinței sale.
Din verificările efectuate a rezultat că S. C. a plecat în Franța, la scurt timp după faptă, unde a rămas până la arestarea sa, împreună cu concubina sa C. M. zisă „G.”, tatăl său T. Minut zis „S.” și mama sa S. S. C., sustrăgându-se cercetărilor penale. Prin punerea în executare a mandatului european de arestare, inculpatul S. C. a fost adus în România în data de 02.07.2014.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut, în întregime, săvârșirea faptelor. In legătură cu suma sustrasă, până să plece în Franța, inculpatul S. C. a declarat că a cheltuit toți banii în circa o săptămână de la comiterea faptelor în municipiul C., pe prostituate, deplasări cu taxi-uri și obiecte de îmbrăcăminte.
În data de 07.07.2014 s-a procedat la efectuarea unei reconstituiri pe raza comunei C., iar inculpatul S. C. a indicat organelor de urmărire penală modalitatea în care a săvârșit singur faptele pentru care este cercetat. Prin constatarea urmelor dinamice de târâre cu ocazia efectuării reconstituirii și cercetării la fața locului, s-a confirmat ipoteza că autorul a săvârșit singur infracțiunile descrise în rechizitoriu (înregistrată audio-video).
Conform raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A_ din 08.08.2014, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici” București, rezultă că inculpatul S. C. prezintă diagnosticul: ”tulburare de personalitate de tip antisocial; păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale; are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat”.
Vinovăția inculpatului este dovedită prin următoarele mijloace de probe: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșă foto; raport medico - legal de necropsie nr. 4081/A3/din 13.07.2012 privind victima C. Ș.; raport medico-legal de necropsie nr. 4082/A3/13.07.2012 privind victima C. I.; rapoarte de expertiză ADN, întocmite de Institutul Național de Criminalistică – IGPR; procese verbale de redare a convorbirilor telefonice și în mediu ambiental; proces verbal de percheziție domiciliară; proces verbal de reconstituire și înregistrarea audio-video; declarații martori și înregistrarea audio; declarațiile inculpatului și înregistrarea audio-video.
Din cele expuse, instanța reține ca dovedit faptul că inculpatul este autorul faptelor pentru care este cercetat, cu respectarea condițiilor de vinovăție cerute de lege, existând suficiente date cu privire la persoana lui pentru a permite stabilirea unei pedepse.
Instanța apreciază astfel că faptele inculpatului S. C. care în noaptea de 13/14.10.2011 a pătruns în domiciliul victimelor C. Ș. și C. I., pentru a sustrage bani, iar pentru înlesnirea și ascunderea acestei infracțiuni le-a aplicat celor două victime mai multe lovituri cu un ciomag și cuțit, provocându-le decesul, iar din interiorul locuinței a sustras suma de 10.000 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de omor calificat prevăzută de art. 188 alin. 1, art. 189 alin. 1 lit. d și f NCP și art. 5 NCP și tâlhărie calificată prevăzută de art. 233 alin. 1, art. 234 alin. 1 lit. a, d și f NCP și art. 5 NCP, în final cu aplicarea art. 38 alin. 1 din NCP.
Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, instanța constată că Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, a stabilit că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Din examinarea părții expozitive a acestei decizii a Curții Constituționale a României, general obligatorie potrivit art. 147 alin. (2) din Constituție, și cu efectele prevăzute de art. 477 alin. 4 cu referire la art. 474/1 teza a II-a din Codul de procedură penală, rezultă că dispozitiile art. 5 din actualul Cod penal, in interpretarea care permite instantelor de judecata, in determinarea legii penale mai favorabile, sa combine dispozitiile Codului penal din 1969 cu cele ale actualului Cod penal, contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) privind separatia si echilibrul puterilor in stat, precum si ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului de unica autoritate legiuitoare a tarii. S-a apreciat că, raportat la aceste prevederi constitutionale, in jurisprudenta sa, Curtea a statuat ca prevederile legale care guverneaza activitatea instantelor judecatoresti si fixeaza pozitia lor fata de lege, accepta in mod unanim ca „atributiile judecatorului implica identificarea normei aplicabile, analiza continutului sau si o necesara adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, astfel incat legiuitorul aflat in imposibilitate de a prevedea toate situatiile juridice lasa judecatorului, investit cu puterea de a spune dreptul, o parte din initiativa, astfel, in activitatea de interpretare a legii, judecatorul trebuie sa realizeze un echilibru intre spiritul si litera legii, intre exigentele de redactare si scopul urmarit de legiuitor, fara a avea competenta de a legifera, prin substituirea autoritatii competente in acest domeniu” (a se vedea Decizia Curtii Constitutionale nr. 838 din 27 mai 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009).
Curtea mai observa ca notiunea de institutie autonoma nu este reglementata in niciunul dintre cele doua coduri penale si nici in legea de aplicare a actualului Cod penal. Asa fiind, chiar daca in limbajul juridic curent utilizarea notiunii de institutie autonoma pentru anumite categorii juridice este acceptata, caracterul autonom al acesteia, astfel cum acesta este sustinut in doctrina si practica judiciara, presupune ca ea are o existenta de sine statatoare si nu depinde de ansamblul normativ in care este integrata pentru a-si indeplini finalitatea. Or, o atare concluzie este inadmisibila, intrucat nu se poate retine ca o norma din Codul penal care reglementeaza cu privire la o anumita institutie de drept penal (recidiva, concurs de infractiuni, prescriptie etc.) este independenta de legea careia ii apartine. Aceasta distinctie are o deosebita importanta pentru intelegerea conceptului de lege, pentru ca numai asa se poate oferi notiunii de „lege penala mai favorabila” un inteles constitutional.
Avand rolul de garant al drepturilor si libertatilor cetatenesti, Curtea Constitutionala nu poate ignora si alte consecinte de sorginte constitutionala, cum ar fi exigentele ce tin de lipsa discriminarii infractorului, fie ea, in acest caz, pozitiva, care nu numai ca justifica, dar impun aplicarea unui tratament identic. Aceasta presupune ca suspectii/inculpatii care au comis fapte sub imperiul legii vechi, dar care vor fi judecati sub imperiul legii noi trebuie sa aiba, in functie de legea mai favorabila, o situatie juridica identica ori cu cei condamnati anterior potrivit legii vechi, ori cu cei ce vor savarsi infractiuni potrivit legii noi, nefiind permisa o a treia forma de tratament sanctionator ce combina dispozitii din ambele coduri. Prin urmare, pentru a satisface cerintele constitutionale ale art. 16 alin. (1) potrivit carora „Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari”, este interzisa alternarea institutiilor de drept penal din cele doua legi, deoarece, in caz contrar, in aplicarea legii penale mai favorabile s-ar crea o discriminare pozitiva cu consecinta crearii unui privilegiu pentru infractorul care este judecat in perioada de tranzitie a legii.
Toate aceste argumente au condus la constatarea incalcarii dispozitiilor art. 1 alin. (4) si art. 61 alin. (1) din Constitutie, intrucat prin combinarea dispozitiilor penale din mai multe legi succesive se creeaza, pe cale judiciara, o a treia lege care neaga ratiunea de politica penala conceputa de legiuitor. Având in vedere cele de mai sus, Curtea a considerat ca numai interpretarea prevederilor art. 5 din Codul penal in sensul ca legea penala mai favorabila se aplica in ansamblul ei este singura care poate înlătură viciul de neconstituționalitate.
Având în vedere aspectele menționate anterior și dispozițiile legale aplicabile în prezenta cauză, instanța constată că, avându-se în vedere criteriul aprecierii globale, potrivit art. 5 NCP, Noul cod penal reprezintă legea penală mai favorabilă, pentru următoarele considerente:
- instanța va aplica pedepsele la maximul special prevăzut de lege, iar cu privire la infracțiunea de omor calificat instanța va aplica pedeapsa detențiunii pe viață, prevăzută de ambele reglementări;
- potrivit C.p. din 1968 faptele inculpatului realizează conținutul constitutiv a trei infracțiuni (respectiv omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. 1, art. 176 alin. 1 lit. b și d C.p. de la 1968 cu aplic. art. 13 C.p. de la 1968, violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.p. de la 1968 cu aplic. art. 13 C.p. de la 1968 și tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b și 2¹ lit. c C.p. de la 1968 cu aplic. art. 13 C.p. de la 1968), iar potrivit NCP faptele inculpatului realizează conținutul constitutiv a două infracțiuni (respectiv omor calificat prev. de art. 188 alin. 1, art. 189 alin. 1 lit. d și f C.p. cu aplic. art. 5 C.p. și tâlhărie calificată prev. de art. 233 alin. 1, art. 234 alin. 1 lit. a, d și f C.p. cu aplic. art. 5 C.p.)
- limitele speciale de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile pentru care va fi condamnat inculpatul sunt aceleași în cazul infracțiunii de omor și mult mai mari potrivit C.p. din 1968 în cazul infracțiunii de tâlhărie;
- deși aplicarea unui spor de pedeapsă în cazul concursului de infracțiuni potrivit NCP este obligatorie, iar conform C.p. din 1968 este facultativă, aceste aspecte nu sunt relevante întrucât pentru comiterea infracțiunii de omor calificat instanța va aplica pedeapsa detențiunii pe viață în care vor fi contopite pedepsele aplicate pentru celelalte infracțiuni potrivit ambelor reglementări;
- de asemenea, în ceea ce privește conduita bună, în sensul art. 74 alin. 1 lit. a C.p. din 1968, instanța reține că aceasta nu se reduce, în mod exclusiv, la absența antecedentelor penale (care de altfel reprezintă o situație de normalitate) întrucât recunoașterea unei astfel de împrejurări ca circumstanță atenuantă judiciară nu ar fi posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea manieră gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei;
- în același sens, se apreciază că atitudinea de recunoaștere a faptelor nu atrage automat reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. c C.p. din 1968, cu consecința reducerii pedepsei, întrucât pe de o parte, comportarea sinceră în cursul procesului în sensul dispozițiilor legale menționate nu se reduce la recunoașterea săvârșirii faptelor pe fondul existenței la dispoziția organelor judiciare a probelor care dovedesc săvârșirea infracțiunilor dincolo de orice dubiu rezonabil, iar pe de altă parte, în speță, inculpatul s-a sustras de la urmărire penală, fiind adus din Franța în baza unui mandat european de arestare.
Pentru considerentele prezentate anterior, instanța în baza art. 386 CPP va respinge schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului S. C. din infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv din infracțiunile de omor calificat prev. de art. 188 alin. 1, art. 189 alin. 1 lit. d și f C.p. cu aplic. art. 5 C.p. și tâlhărie calificată prev. de art. 233 alin. 1, art. 234 alin. 1 lit. a, d și f C.p. cu aplic. art. 5 C.p., ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.p., în infracțiunile de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. 1, art. 176 alin. 1 lit. b și d C.p. de la 1968 cu aplic. art. 13 C.p. de la 1968, violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.p. de la 1968 cu aplic. art. 13 C.p. de la 1968 și tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b și 2¹ lit. c C.p. de la 1968 cu aplic. art. 13 C.p. de la 1968, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. de la 1968.
Cu privire la situația juridică a inculpatului, din analiza fișei de cazier judiciar rezultă că inculpatului S. C. nu este cunoscut cu antecedente penale.
La individualizarea judiciară a pedepselor pe care le va aplica inculpatului instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C.p., reținând: împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor (pentru a înlesni sau ascunde săvârșirea altei infracțiuni, asupra a două persoane, în timpul nopții, prin violare de domiciliu), precum și mijloacele folosite (prin folosirea unui ciomag în lungime de circa 60 cm și unui briceag cu lama rabatabilă, acoperindu-și mâinile cu o pereche de mănuși, iar fața cu un fular), starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită (generat de nerespectarea dispozițiilor legale privind relațiile sociale referitoare la viața persoanei, asociată cu forma de vinovăție cu care a fost săvârșită fapta - intenția directă); natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii (decesul a două persoane); motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit (obținerea rapidă de venituri mari prin comiterea de acte antisociale, fără să apeleze la practicarea unei activități oneste); natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului (potrivit fișei de cazier judiciar, se află la primul contact cu legea penală); conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal (atitudinea de recunoaștere a faptelor și sustragerea inculpatului de la urmărirea penală); nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială (fără ocupație).
Având în vedere toate argumentele expuse mai sus, urmează ca în baza art. 396 alin. 2 C.p.p. să se dispună condamnarea inculpatului S. C., pentru comiterea infracțiunilor de omor calificat prev. de art. 188 alin. 1, art. 189 alin. 1 lit. d și f C.p. cu aplic. art. 5 C.p. și tâlhărie calificată prev. de art. 233 alin. 1, art. 234 alin. 1 lit. a, d și f C.p. cu aplic. art. 5 C.p., ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.p., la pedeapsa detențiunii pe viață, respectiv a închisorii, acestea fiind de natură să realizeze scopul atât educativ cât și preventiv al pedepsei.
Instanța nu va da eficiență și dispoz. art. 396 alin. 10 C.p.p. întrucât pentru comiterea infracțiunii de omor calificat este prevăzută pedeapsa detențiunii pe viață.
În cazul de față aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor, cu privire la infracțiunea de tâlhărie calificată - este obligatorie întrucât este prevăzută expres de lege, fiind îndeplinite disp. art. 67 C.p., aceasta stabilindu-se în limitele prev. de art. 66 C.p. și se va executa după executarea pedepsei închisorii, durata fiind stabilită la 3 ani raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana infractorului, astfel cum au fost descrise mai sus, iar cu privire la infracțiunea de omor calificat – având în vedere interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 67 NCP cu cele ale art. 65 alin. 2 NCP dar și doctrina juridică în materie, instanța nu o va aplica.
Cu respectarea limitelor astfel stabilite instanța va aplica inculpatului S. C.:
- pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 188 alin. 1, art. 189 alin. 1 lit. d și f C.p. cu aplic. art. 5 C.p. pedeapsa principală a detențiunii pe viață;
- pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată prev. de art. 233 alin. 1, art. 234 alin. 1 lit. a, d și f C.p. cu aplic. art. 5 C.p. pedeapsa principală de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p. pe o perioadă de 3 ani stabilită potrivit art. 66 C.p. și art. 67 C.p.
Având în vedere faptul că cele două infracțiuni au fost comise de către inculpat prin acte de executare distincte înainte de a fi intervenit o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă pentru vreuna dintre acestea, în cauză urmează a fi aplicate dispozițiile concursului real de infracțiuni prevăzut de art. 38 alin. 1 C.p. rap. la art. 39 alin. 1 lit. a C.p. și art. 45 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen.
Întrucât cele două infracțiuni au fost comise în concurs real, iar pedepsele principale stabilite sunt una la pedeapsa principală a detențiunii pe viață, iar cealaltă la pedeapsa principală de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p. pe o perioadă de 3 ani stabilită potrivit art. 66 C.p. și art. 67 C.p., în baza art. 38 alin. 1 C.pen. rap. la art. 39 alin. 1 lit. a C.pen. și art. 45 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen. instanța va contopi pedepsele astfel stabilite și va aplica în final inculpatului S. C., pedeapsa principală a detențiunii pe viață și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p. pe o perioadă de 3 ani stabilită potrivit art. 66 C.p. și art. 67 C.p..
Sub aspectul executării pedepsei principale aplicate inculpatului, instanța consideră că scopul preventiv și educativ al acesteia poate fi atins numai prin executarea în regim de detenție, avându-se în vedere atât natura infracțiunilor săvârșite, modul de comitere a acestora, scopul urmărit, împrejurările comiterii faptelor, cât și împrejurarea sustragerii inculpatului de la urmărire penală, astfel cum au fost prezentate anterior.
Nu trebuie pierdute din vedere nici impactul pe care faptele îl au asupra membrilor societății în care acest gen de infracțiuni sunt comise, frecvența cu care sunt comise astfel de fapte în prezent și nici practica în materie.
Instanța va aplica inculpatului S. C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p. a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară, în condițiile prevăzute de art. 65 alin. 1 C.p. (cu privire la infracțiunea de tâlhărie calificată) și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. 2 C.p. (cu privire la infracțiunea de omor calificat).
Instanța nu va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de de art. 65 C.p. rap. la art. 66 al. 1 lit. d-o C.p. întrucât săvârșirea infracțiunilor menționate anterior nu relevă un comportament nedemn care să vatăme interesul superior al copilului și care să determine interzicerea drepturilor părintești, a celui de a fi tutore sau curator, dreptul de a alege, precum nici dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunilor, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme; dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanță; dreptul de a părăsi teritoriul României; dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public; dreptul de a se afla în anumite localități stabilite de instanță; dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanță; dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infracțiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanță, ori de a se apropia de acestea; dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde victima desfășoară activități sociale, în condițiile stabilite de instanța de judecată.
Astfel, în acest context, față de criteriile enumerate mai sus și de toate aspectele legale menționate, instanța apreciază că în cauză se impune îndepărtarea inculpatului de la activitățile care presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică sau exercițiul autorității.
Având în vedere faptul că pe lângă pedepsele principale au fost stabilite mai multe pedepse accesorii de aceeași natură și cu același conținut, infracțiunile fiind comise în concurs, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 45 alin. 5 C.pen. rap. la art. 45 alin. 3 lit. a C.p. cu aplicarea art. 5 C.pen. și urmează a fi aplicată în final inculpatului S. C. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p., care se va executa din momentul rămânerii definitive a prezentei sentințe și până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată, în condițiile prevăzute de art. 45 alin. 5 C.p..
Având în vedere cele expuse anterior, cu privire la măsurile preventive dispuse în cauză, în consecință, în baza art. 399 alin. 1 C.p.p., instanța va menține măsura arestării preventive a inculpatului S. C., iar în temeiul art. 404 alin. 4 lit. a C.p.p. și art. 72 C.p. instanța va deduce din pedeapsa aplicată acestui inculpat durata măsurilor preventive de la 2.07.2014 la zi.
Astfel, în baza art. 399 alin. 1 C.p.p. instanța va menține măsura arestării preventive a inculpatului S. C. constatând că este legală și temeinică, iar temeiurile care au fundamentat-o până în prezent nu au încetat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia; sunt realizate pe lângă dispoz. legale avute în vedere până la această datăși dispoz. art. 5 paragraful 1 litera a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului conform cărora o persoană poate fi privată de libertatea sa pe baza pronunțării condamnării de către o instanță.
Instanța reține că sunt incidente și la această dată temeiurile care au justificat luarea și menținerea măsurii arestării inculpatului– existența indiciilor temeinice ce determină presupunerea rezonabilă privind comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată (la acest moment procesual fiind chiar stabilită vinovăția pe baza probelor administrate examinate în prezenta sentință de condamnare), pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate în raport de toate circumstanțele cauzei, gravitatea faptelor, modalitatea săvârșirii acestora, consecințele produse.
Având în vedere dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 și încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care este condamnat inculpatul instanța va dispune prelevarea de probe biologice de la acesta, în vederea introducerii profilului genetic în SNDGJ.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei instanța constată că, în baza art. 19 și art. 374 alin. 3 C.p.p., moștenitorul victimei C. I., numitul C. G., în calitate de fiu, fiind audiat în cursul urmăririi penale a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu sumele de_ lei reprezentând daune materiale și_ lei reprezentând daune morale, iar moștenitorii victimei C. Ș., respectiv numiții C. Ș. și C. V., nu s-au constituit părți civile în cauză.
În ceea ce privește daunele materiale solicitate, trebuie avut în vedere că, deși ne aflăm în cadrul unui proces penal, în soluționarea acțiunii civile trebuie urmărite, mutatis mutandis și în măsura în care legea procesual penală nu conține dispoziții contrare, regulile care guvernează sarcina probei în procesul civil, respectiv dispozițiile art. 249 N.C.P.Civ. care reglementează că “cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească”. Astfel, întrucât de la momentul constituirii de parte civilă și până la momentul acordării cuvântului pe fondul cauzei au avut loc mai multe termene de judecată la care partea civilă a lipsit deși a fost legal citată și la dosarul cauzei nu au fost depuse documente justificative privind plata despăgubirilor materiale solicitate, instanța nu va acorda părții civile C. G. suma de_ lei reprezentând daune materiale, apreciind cererea ca fiind neîntemeiată.
În raport de situația de fapt reținută, instanța constată că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1357 N.C.civ., prin fapta sa culpabilă inculpatul producând prejudicii de natură morală părții civile C. G., impunându-se acoperirea lor prin acordarea de despăgubiri.
Cu privire la daunele morale solicitate de aceasta, instanța reține că răspunderea civilă delictuală intervine pentru culpa cea mai ușoară.
Astfel, având în vedere dispozițiile legale anterior menționate și ținând cont de împrejurarea că faptele inculpatului au provocat părții civile suferințe de o foarte mare intensitate, instanța apreciază că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a opera răspunderea civilă delictuală, că suma de_ lei solicitată de acest moștenitor al persoanei decedate prin constituirea de parte civilă este prea mare raportat la urmările produse și că suma de_ lei este de natură să asigure o justă și integrală despăgubire.
De asemenea, instanța apreciază că suma anterior menționată acordată părții civile este în măsură să acopere paleta de suferințe psihice, dar și urmările consecutive evenimentului produs.
Astfel, deși prin acordarea acestui gen de despăgubiri trebuie respectat principiul de drept potrivit căruia suferința cauzată nu trebuie să constituie sursa unei îmbogățiri nelegitime, este incontestabil că în evaluarea acestui prejudiciu se au în vedere și schimbările intervenite în condițiile de existență, disconfortul și celelalte consecințe negative la care moștenitorii victimei accidentului au fost expuși, în caz contrar reparația bănească acordată neputând satisface condițiile impuse de art. 1357 și urm. N.Cod civil.
În situația de față, suma stabilită cu titlu de daune morale este suficientă urmărilor produse, ținând seama de faptul că pierderea mamei a presupus suferințe inerente de mare intensitate.
D. urmare, în baza art. 19 și 397 C.p.p. și art. 1357 și urm. C.civ. instanța va admite în parte acțiunea civilă și obliga pe inculpat la plata sumei de_ lei către partea civilă C. G., reprezentând daune morale.
De asemenea, instanța va lua act că moștenitorii victimei, respectiv numiții C. Ș. și C. V., nu s-au constituit părți civile în cauză.
De asemenea, în temeiul art. 112 alin. 1 lit. b C.pen. cu aplic. art. 5 C.p. instanța va dispune confiscarea specială de la inculpatul S. C. a ciomagului (fragment din material lemnos) ridicat de la fața locului, potrivit fișei de custodie (colet sigilat cu sigiliul Ministerului Public 0035 și MI_), întrucât a fost folosit la săvârșirea infracțiunii.
Întrucât inculpatul este cel din a cărui culpă procesuală au fost generate cheltuielile judiciare avansate de stat, instanța în baza art. 274 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 272 C.p.p. va obliga pe inculpatul S. C. la plata sumei de_ lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, iar onorariul apărătorilor desemnați din oficiu în cuantum de 600 lei (400 lei pentru faza de urmărire penală și 200 lei pentru faza de judecată) care se va avansa din fondul special al Ministerului Justiției va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 386 CPP respinge schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului S. C. din infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv din infracțiunile de omor calificat prev. de art. 188 alin. 1, art. 189 alin. 1 lit. d și f C.p. cu aplic. art. 5 C.p. și tâlhărie calificată prev. de art. 233 alin. 1, art. 234 alin. 1 lit. a, d și f C.p. cu aplic. art. 5 C.p., ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.p., în infracțiunile de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. 1, art. 176 alin. 1 lit. b și d C.p. de la 1968 cu aplic. art. 13 C.p. de la 1968, violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.p. de la 1968 cu aplic. art. 13 C.p. de la 1968 și tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b și 21 lit. c C.p. de la 1968 cu aplic. art. 13 C.p. de la 1968, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. de la 1968.
În baza art. 188 alin. 1, art. 189 alin. 1 lit. d și f C.p. cu aplic. art. 5 C.p. condamnă pe inculpatul S. C., fiul lui T. M. și S. S. C., născut la data de 28.09.1991, în C., județ D., CNP –_, cu domiciliul în ., ., județ D., în prezent deținut în Penitenciarul C., la pedeapsa principală a detențiunii pe viață.
Aplică inculpatului S. C. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p., în condițiile prevăzute de art. 65 alin. 2 C.p..
În baza art. 233 alin. 1, art. 234 alin. 1 lit. a, d și f C.p. cu aplic. art. 5 C.p. condamnă pe același inculpat la pedeapsa principală de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p. pe o perioadă de 3 ani stabilită potrivit art. 66 C.p. și art. 67 C.p..
Aplică inculpatului S. C. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p., în condițiile prevăzute de art. 65 alin. 1 C.p..
În baza art. 38 alin. 1 C.pen. rap. la art. 39 alin. 1 lit. a C.pen. și art. 45 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen. contopește pedeapsa principală a detențiunii pe viață cu pedeapsa principală de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p. pe o perioadă de 3 ani stabilită potrivit art. 66 C.p. și art. 67 C.p., și aplică în final inculpatului S. C. pedeapsa principală a detențiunii pe viață și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p. pe o perioadă de 3 ani stabilită potrivit art. 66 C.p. și art. 67 C.p..
În baza art. 45 alin. 5 C.pen. rap. la art. 45 alin. 3 lit. a C.p. cu aplicarea art. 5 C.pen. aplică în final inculpatului S. C. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p., care se va executa din momentul rămânerii definitive a prezentei sentințe și până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată, în condițiile prevăzute de art. 45 alin. 5 C.p..
În baza art. 399 alin. 1 C.p.p. menține măsura arestării preventive a inculpatului S. C..
În temeiul art. 404 alin. 4 lit. a C.p.p. și art. 72 C.p. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S. C. durata măsurilor preventive de la 2.07.2014 la zi.
În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul S. C., în vederea introducerii profilului genetic în SNDGJ.
În baza art. 19 și 397 C.p.p. și art. 1357 și urm. C.civ. admite în parte acțiunea civilă și obligă pe inculpat la plata sumei de_ lei către partea civilă C. G., reprezentând daune morale.
Ia act că moștenitorii victimei, respectiv numiții C. Ș. și C. V., nu s-au constituit părți civile în cauză.
În temeiul art. 112 alin. 1 lit. b C.pen. cu aplic. art. 5 C.p. dispune confiscarea specială de la inculpatul S. C. a ciomagului (fragment din material lemnos) ridicat de la fața locului, potrivit fișei de custodie (colet sigilat cu sigiliul Ministerului Public 0035 și MI_), întrucât a fost folosit la săvârșirea infracțiunii.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 272 C.p.p. obligă pe inculpatul S. C. la plata sumei de_ lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, iar onorariul apărătorilor desemnați din oficiu în cuantum de 600 lei (400 lei pentru faza de urmărire penală și 200 lei pentru faza de judecată) care se va avansa din fondul special al Ministerului Justiției va rămâne în sarcina statului.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2014.
Președinte,Grefier,
C. G. CroitoriuCarmen A. G.
Red. C.G.C/8.01.2015
Tehnored. C.A.G/2 Exemplare
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 183/2015.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 26/2015.... → |
|---|
