Omor. Art.188 NCP. Sentința nr. 32/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 32/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-01-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. D.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ NR. 32
Ședința din Camera de Consiliu de la 19 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. F.
Grefier M. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă T. D.
a fost reprezentat de procuror C. F.
Pe rol judecarea cererii de revizuire formulată de condamnatul G. M. împotriva sentinței penale nr. 232/22.05.2013 pronunțată de T. D. în dosarul nr._ .
Procedura legal îndeplinită, fără citarea revizuentului condamnat.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că a fost atașat dosarul de fond, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de revizuire formulată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, având în vedere că motivele invocate de condamnatul G. M. în cererea formulată nu se regăsesc în dispozițiile prev. de art. 459 Cpp.
Dezbaterile fiind închise;
T.
Asupra cererii de revizuire formulate, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr._ condamnatul G. M. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 232/22.05.2013 pronunțată de T. D. în dosarul nr._ .
În motivarea cererii, revizuentul G. M. a arătat că a nu a fost expertizat pentru a se stabili dacă la data comiterii faptei a avut sau nu discernământ, reconstituirea a fost făcută în lipsa sa, instanța de fond nu a ținut seama de declarațiile martorilor propuși în apărare.
De asemenea, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr._/63/2014, condamnatul G. M. a solicitat revizuirea aceleiași sentințe penale, invocând aceleași motive.
Prin încheierea de ședință din data de 24.11.2014, instanța a dispus conexarea dosarului nr._/63/2014 la dosarul nr._, având în vedere că sunt incidente dispoz. art. 43 Cpp.
Analizând conținutul înscrisurilor aflate la dosar precum și pe cel al dosarelor atașate, instanța constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 232 din 22.05.2013 pronunțată în dosarul nr._, T. D., în baza art. 174,175 lit.i cod penal cu aplicarea art. 320/1 alin. 7 cod pr. penală. a condamnat inculpatul G. M. la pedeapsa de 13 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a teza II, lit.b cod penal pe o durată de 3 ani.
A aplicat inculpatului dispozițiile art.64 lit.a teza II lit.b cod penal pe perioada prev.de art.71 alin.1 cod penal.
În baza art. 174,175 lit.i cod penal cu aplicarea art.320/1 alin.7 cod pr.penală.
A condamnat pe inculpatul G. C. la pedeapsa de 13 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a teza II, lit.b cod penal pe o durată de 3 ani.
A aplicat inculpatului dispozițiile art.64 lit.a teza II lit.b cod penal pe perioada prev.de art. 71 alin.1 cod penal.
În baza art.350 alin.1 cpp. art.88 cod penal a menținut starea de arest inculpaților și a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata reținerii și arestării preventive începând cu 20 februarie 2012 la zi.
În baza art.7 din Legea 76/2008.
A dispus prelevarea de probe biologice de la inculpații G. M. și G. C..
În baza art.320/1 alin.5 Cod pr.penală, a disjuns acțiunile civile formulate de părțile civile M. D., T. L. și partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență nr.1 C..
A fixat termen pentru soluționarea laturii civile la data de 19 iunie 2013.
În baza art. 191 alin. 1 și 2 cod pr. penală a obligat pe fiecare dintre inculpați la plata sumei de câte 1400 lei cheltuieli judiciare statului din care câte 368 lei contravaloare acte medico –legale și câte 600 lei onorariu avocat oficiu.
Împotriva acestei sentințe s-a formulat apel iar prin decizia nr. 327/30.10.2013 a Curții de Apel C. s-au admis apelurile declarate de părțile civile T. L. și M. D., s-a desființat sentința în parte, sub aspectul laturii penale; s-a majorat pedepsele aplicate inculpaților pentru infracțiunea prev de art.174, 175 lit.i cp, la câte 16 ani închisoare pentru fiecare inculpat; s-au mentinut celelalte dispozitii din sentință; s-a dedus detenția preventivă de la 22 mai 2013 la zi și s-a mentinut starea de arest a inculpatilor; s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpati; au fost obligați apelantii inculpati la plata sumei de 400 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat, din care 300 lei pentru fiecare reprezintă onorariu avocat oficiu care va fi suportat din fondurile M.J.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul Ghoerghișor M., iar prin decizia penală nr. 834/2014 din data 07.03.2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de inculpații G. M. și G. C., a casat în parte decizia penală nr. 327 din 30 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția penală și pentru cauze cu minori și sentința penală nr. 232 din 22 mai 2013 pronunțată de T. D. și rejudecând: În baza art. 5 din Codul penal și art. 386 din Codul de procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de inculpații G. M. și G. C. din infracțiunea prev. de art. 174 – 175 lit. i din Codul penal anterior cu aplic. art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală anterior în infracțiunea prev. de art. 188 Cod penal cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală. În baza art. 188 Cod penal cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală a condamnat pe fiecare dintre inculpații G. M. și G. C. la o pedeapsă de câte 13 ani închisoare și câte 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b Cod penal, conform art. 68 Cod penal. În baza art. 65 Cod penal a interzis fiecăruia dintre inculpați exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b Cod penal pe perioada executării pedepselor. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor. A dedus din pedeapsa aplicată inculpaților perioada reținerii și arestării preventive de la data de 20 februarie 2013 la 7 martie 2014. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariile parțiale cuvenite apărătorului din oficiu, în cuantum de câte 175 lei, se plătesc din fondul Ministerului Justiției.
Făcând o analiză a motivelor de revizuire invocate în favoarea condamnatului G. M., comparativ cu motivele de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 453 C.p.p., se constată că solicitarea revizuentului este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
În primul rând, instanța constată că cererea a fost formulată în termen (în favoarea condamnatului oricând), de o persoană dintre cele prevăzute de art. 455 (una dintre părțile din proces, respectiv condamnatul), cu respectarea prevederilor art. 456 alin. 2 și 3 C.p.p., cu îndeplinirea cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. 4 C.p.p. și cu invocarea de temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale (art. 453 alin. 1 lit. a, c, d NCPP), fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 459 alin. 3 lit. a, b, c C.p.p..
În al doilea rând, instanța reține că revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care se urmărește repararea erorilor din hotărârile judecătorești penale rămase definitive, hotărâri prin care instanța s-a pronunțat asupra fondului cauzei în sensul că a pronunțat o hotărâre de condamnare, achitare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânare a aplicării pedepsei sau încetare a procesului penal.
Astfel, pentru admisibilitatea motivului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. 1 lit. a C.p.p. este absolut necesar ca faptele sau împrejurările necunoscute de instanța de judecată să dovedească netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.
Acest caz de revizuire se referă la situația în care s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Revizuirea are menirea de a anula o hotărâre definitivă care conține erori de fapt, erori puse în lumină ca urmare a descoperirii unor fapte sau împrejurări necunoscute instanței și, deci, inexistente în materialul probator aflat la dosarul cauzei.
Cel mai reprezentativ caz de revizuire, sub aspectul noutății elementelor care conduc la înlăturarea erorilor judiciare existente într-o hotărâre definitivă, îl constituie descoperirea de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Din analiza dispozițiilor art. 453 alin. 1 lit. a și alin. 4 C.p.p. rezultă că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată, în sensul că:
- trebuie sa fie vorba de descoperirea de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei ;
- faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii penale de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal.
Expresia ,,fapte sau împrejurări’’ semnifică probele propriu-zise, adică elementele de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit pe calea de atac a revizuirii. Constituie ,,fapte sau împrejurări’’ orice întâmplare, situație, stare, care în mod autonom sau în coroborare cu alte probe poate duce la netemeinicia hotărârii pronunțate.
Pentru existența acestui caz de revizuire este absolut necesar ca ,,faptele și împrejurările’’ să fie noi, necunoscute de instanță de judecată. Numai existența unor astfel de fapte sau împrejurări noi poate sa conducă la constatarea unei erori de fapt și la netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză. Este prevăzută această condiție pentru a preîntâmpina acele situații în care s-ar cere analizarea soluției adoptate doar pe baza materialului probator existent la dosar, ceea ce practic ar transforma calea de atac a revizuirii dintr-o cale de atac extraordinară într-o cale ordinară de atac și ar lungi astfel un ciclu procesual în mod nejustificat. S-ar încălca astfel principiul autorității de lucru judecat care prevede că nu se poate realiza o nouă judecată cu privire la aceeași faptă și aceeași persoană dacă acestea au mai făcut obiectul unei judecăți pentru care exista o hotărâre definitivă. Numai astfel se poate da activității de înfăptuire a justiției un caracter de stabilitate.
Pentru a fi îndeplinită cea de-a doua condiție arătată mai sus este necesar ca faptele și împrejurările noi necunoscute de instanța de judecată să poată conduce la o soluție diametral opusă decât cea adoptată în cauză.
Analizând motivele de revizuire invocate de revizuent se poate observa că acestea nu întrunesc condițiile de admisibilitate arătate mai sus.
Față de motivele invocate, apreciem că cererea de revizuire formulată de revizuentul - condamnat devine inadmisibilă, pentru că ceea ce se invocă nu este existența unor fapte probatorii noi, care, dacă ar fi fost cunoscute de către instanțele de judecată, nu le-ar mai fi permis să pronunțe o soluție de condamnare, fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii, pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza ori o reanalizare a fondului cauzei.
Analizând și cea de-a doua condiție ce trebuie îndeplinită pentru admisibilitatea cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. 1 lit. a C.p.p., și anume condiția ca faptele și împrejurările necunoscute de instanța de judecată să conducă la concluzia că hotărârea de condamnare este netemeinică, se poate observa că nici din acest punct de vedere cererea nu poate fi admisă, întrucât pe parcursul judecății fondului cauzei revizuentul a recunoscut săvârșirea faptelor astfel cum au fost expuse în rechizitoriu, invocând în apărare dispoz. art. 320/1 Cpp din 1969 în sensul că nu a contestat situația de fapt reținut prin actul de sesizare și nici probele administrate pe parcursul urmăririi penale.
Cu privire la aceste aspecte invocate, din cele arătate până în prezent, se poate observa că motivele invocate de revizuent nu se încadrează în cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. 1 lit. a C.p.p., acestea neconstituind fapte sau împrejurări necunoscute de instanță, pe de o parte, iar pe de altă parte acestea neputând să dovedească fără putință de tăgadă că hotărârea de condamnare este netemeinică.
In aceste condiții instanța constată că motivele invocate în cuprinsul cererilor de către revizuent nu se regăsesc printre cazurile expres limitativ prevăzute de legiuitor în dispozițiile art. 453 alin. 1 C.p.p., astfel că în temeiul art. 459 C.p.p. constată că cererea formulată este inadmisibilă, urmând a se dispune prin sentință respingerea acesteia.
În baza dispozițiilor art. 275 alin. 2 C.p.p. instanța va obliga revizuentul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, întrucât acestuia îi va fi respinsă cererea, motiv pentru care este cel din a cărui culpă procesuală au fost generate respectivele cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art. 459 alin. 5 C.p.p.
Respinge cererile de revizuire formulate de revizuentul G. M., fiul lui C. și V., născut la data de 04.08.1955 în D., cu domiciliul în D., .. 11, jud. D., CNP_, ca inadmisibile.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă pe revizuent la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 19.01.2015.
Președinte, Grefier,
E. F. M. D.
Red. Jud. E.F./tehnored. M.D
27 Ianuarie 2015/5 ex.p
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 26/2015.... | Schimbare măsura educativă a internării. Art.516 si art. 517... → |
|---|
