Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 880/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 880/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-09-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 880
Ședința publică de la 10 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. G. G.
Grefier: M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul D.
a fost reprezentat de procuror C. F.
Pe rol, judecarea cauzei contestație formulate de contestatorul inculpat C. V. V., împotriva încheierii de ședință din data de 04.09.2014 pronunțată de J. C. în dosarul nr._, având ca obiect verificare măsuri preventive (art.206 NCPP) .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul - inculpat C. V. V. asistat de apărător din oficiu, av. R. O., care depune delegație de substituire pentru apărătorul desemnat din oficiu G. Dîlgoci, în baza delegației pentru asistența judiciară obligatorie nr. 9170/2014.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
La solicitarea instanței, contestatorul - inculpat C. V. V. precizează că își menține contestația formulată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației declarate.
Av. din oficiu R. O., pentru contestatorul-inculpat C. V. V., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii primei instanțe, iar pe fond să nu se mai mențină măsura arestării preventive dispusă față de inculpat, considerând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, fiind modificate prin trecerea timpului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, aceasta fiind suficientă în acest moment procesual.
Reprezentantul Ministerului Public solicită, în temeiul art. 206 Cpp, respingerea contestației și menținerea încheierii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au intervenit elemente noi care să determine revocarea sau înlocuirea acesteia cu măsura arestului la domiciliu.
Contestatorul - inculpat C. V. V., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, față de împrejurarea că la dosar au fost depuse mai multe înscrisuri din care rezultă că persoanele vătămate doresc să se împace cu el, că are o fetiță de 7 ani, iar fapta pentru care este judecat nu este una de violență, ci de prejudiciu.
Dezbaterile fiind închise,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 04.09.2014 pronunțată de J. C. în dosarul nr._, a fost respinsă cererea formulată de inculpatul C. V. V. de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu una din măsurile preventive prev. de art. 202 alin. 4 lit. b sau d C.p.p., iar în temeiul art. 208 și art. 207 alin. 4 C.p.p., s-a menținut ca legală și temeinică măsura arestului preventiv a inculpatului C. V. V..
Pentru a dispune astfel, deliberând asupra legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv a inculpatului, prin prisma reglementărilor prev. de art. 208 alin. 4 și art. 207 C.p.p., instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul cu numărul 914/P/2014 din 28.04.2014 al Parchetului de pe lângă J. C., s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului C. V. V. pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 244 alin. 1,2 N.C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a C.p. de la 1969, a patru infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1, 2 cu aplicarea art. 41 alin. 1 N.C.p. și a șapte infracțiuni de tentativă la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 32 raportat la art. 244 alin. 1,2 cu aplicarea art. 41 alin. 1 N.C.p..
În fapt s-a reținut că în perioada octombrie 2013 - ianuarie 2014, în baza unei rezoluții infracționale unice,inculpatul C. V. V. a indus în eroare mai multe persoane vătămate care dețin funcții de conducere în societăți comerciale cu obiect de activitate comerț cu produse farmaceutice, prin folosirea calităților mincinoase de șofer sau pacient al doctorului C. de la Policlinica Bunavestire C., dar și prin prezentarea ca adevărată a faptei mincinoase că este trimis de către acest medic să colecteze diverse sume de bani, obținând diverse sume de bani de la o parte dintre aceste persoane vătămate .
Astfel, în data de 01.10.2013, inculpatul C. a obținut în mod fraudulos suma de 700 lei de la partea vătămată C. N., prin intermediul martorului M. M., inculpatul inducând în eroare martorul M. M. cu privire la titlul primirii acestei sume de bani.
În luna decembrie 2013, inculpatul s-a prezentat la Farmacia Sedofarm 2 din C.,unde prin inducerea în eroare a părții vătămate I. C. I. ( invocând calitatea de pacient a doctorului C. ) a obținut suma de 300 lei. Tot în luna decembrie 2013, inculpatul, a obținut în același mod suma de 100 lei de la partea vătămată T. Luigi, prin intermediul martorului S. F..
La data de 07.01.2014, inculpatul s-a prezentat la farmacia Sielta din C. și prin inducerea în eroare a părții vătămate T. E.(invocând că este șoferul doctorului C. și că a fost trimis de acesta să ridice suma de bani necesară unei persoane bolnave), a obținut de la aceasta suma de 210 lei.
La data de 15.01.2014, inculpatul s-a deplasat la secretariatul directului general al complexului comercial Mercur din C.,recomandându-se a fi trimis de către doctorul C. și solicitând remiterea unei sume de bani necesară pentru un copil bolnav ; fapta inculpatului a rămas în faza de tentativă deoarece partea vătămată și-a dat seama că este indusă în eroare de către inculpat.
De asemenea în perioada 24.02._14, inculpatul, prin aceleași metode frauduloase, constând în inducerea în eroare a mai multor părți vătămate, invocând calități ce nu le deținea în realitate a obținut diverse sume de bani, după cum urmează: în data de 24.02.2014, inculpatul a obținut de la partea vătămată Rinderiu Ț. A., prin intermediul martorului P. L. suma de 200 lei; în data de 28.03.2014, inculpatul folosindu-se de calitatea mincinoasă de șofer al numitului N. G. a obținut suma de 240 lei de la partea vătămată C. R. G.; în data de 31.03.2014, inculpatul a indus-o în eroare pe partea vătămată C. V., notar public, invocând calitatea de medic stomatolog, și obținând astfel suma de 100 lei de la partea vătămată.
La data de 01.04.2014, inculpatul a indus-o în eroare pe partea vătămată Ț. A. A., determinând-o pe aceasta să-i remită suma de 100 lei. În aceeași zi a contactat-o telefonic pe partea vătămată N. F. V. și invocând faptul că dorește obținerea unei sume de bani pentru ajutarea unei persoane care are probleme medicale, a obținut de la aceasta suma de 50 lei. De asemenea,tot în ziua de 01.04.2014, inculpatul, folosindu-se în mod mincinos de calitatea de medic stomatolog, a indus-o în eroare pe partea vătămată B. D. și a încercat obținerea de la aceasta a unei sume de bani.
Tot în aceeași dată, inculpatul a mai încercat obținerea de sume de bani prin inducerea în eroare a părților vătămate C. C., P. A. A., B. C., N. M. L. și D. C..
Prin încheierea cu numărul 42 din 03.04.2014, datată în dosarul cu numărul_/215/2014 al Judecătoriei C., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru 30 zile; pentru a se dispune astfel s-a reținut că reține că există indicii temeinice că inculpatul C. V. V. în perioada octombrie 2013- ianuarie 2014, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a indus în eroare mai multe persoane vătămate care dețin funcții de conducere în societăți cu obiect de activitate comerț cu produse farmaceutice, prin folosirea unor calității mincinoase în scopul de a obține anumite sume de bani, producând un prejudiciu în cuantum de 1.310 lei, iar la data de 24.02.2014 a indus în eroare pe partea vătămată Rinderu T. A., prin folosirea unei calități mincinoase, în scopul de a obține suma de 200 lei.
Declarațiile inculpatului, care a recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor, se coroborează cu declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor audiați de organele de cercetare penală, precum și cu procesele verbale de recunoaștere de pe planșele fotografice, atașate la dosarul de urmărire penală.
Conform art. 223 alin. 2 C.p.p., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Instanța de fond a constatat că în cauză, și în această fază a cercetării judecătorești chiar după declarația de recunoaștere a infracțiunilor de către inculpat, subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere a luarea și respectiv menținerea măsurii arestului preventiv, întrucât există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de înșelăciune este de 5 ani închisoare și există totodată probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În cauza de față, prima instanță a mai reținut că, faptele pentru care inculpatul este cercetat, prezintă un pericol social ridicat, ce rezultă nu numai din limitele ridicate de pedeapsă prevăzute în textul de incriminare, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, prin folosirea de nume și calități mincinoase, inducerea în eroare a unui număr mare de persoane, perseverența infracțională a inculpatului, faptul că acesta nu are nicio sursă de venit, obținându-și mijloacele de trai din comiterea unor astfel de fapte.
Din fișa de cazier judiciar, s-a constatat că inculpatul a fost condamnat anterior de mai multe ori la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea unor infracțiuni similare(înșelăciune), iar din executarea ultimei pedepse de 4 ani închisoare a fost liberat condiționat la data de 18.12.2012, având un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 475 zile închisoare, aspect ce denotă o perseverență infracțională deosebită din partea inculpatului.
Astfel susținererea inculpatului potrivit căreia, în situația în care s-ar înlocui măsura restului preventiv cu cea a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, ar putea desfășura o activitate licită din care să obțină resursele mecesare pentru despăgubirea părților vătămate, nu apare ca verosimilă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma reglementărilor prev. de art. 208 alin. 4 și art. 207 C.p.p., instanța de fond a constatat că măsura arestului preventiv a inculpatului este legală și temeinică, urmând a fi menținută, deoarece temeiurile care au fost avute în vedere la momentul arestării preventive a inculpatului sunt încă de actualitate și că o eventuală revocare a măsurii arestului preventiv sau o înlocuire a acestei măsuri cu o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă de libertate cum ar fi acelea prev. de art. 202 alin. 4 litera b sau d C.p.p, nu este oportună în această fază a procesului penal, printr-o astfel de înlocuire a măsurii arestului preventiv putând fi prejudiciată desfășurarea în condiții optime a instrucției penale în cauză.
Inculpatul a demonstrat un grad de periculozitate ridicat, prin modalitatea în care a comis faptele, demonstrând perseverență deosebită în activitatea infracțională(spre exemplu într-o singură zi - 01.04.2014 - a comis nu mai puțin de 8 acte materiale,reținute în actul de sesizare ca tot atâtea infracțiuni de înșelăciune și tentativă la înșelăciune) .
Scopul măsurilor preventive - între care se regăsește și măsura arestării preventive-potrivit dispozițiilor art. 202 alin. 1 C.p.p constă în asigurarea desfășurării în bune condiții a procesului penal și împiedicarea sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmărire penală sau de la judecată, ori prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Instanța a apreciat că măsura privativă de libertate a arestului este concordantă cu gravitatea faptelor săvârșite de către inculpat, gravitate ce constă în modalitatea de săvârșire a faptelor și în multitudinea actelor materiale.
O măsură preventivă de aproximativ trei luni, raportată la infracțiunile presupus a fi săvârșite de către inculpat, nu încalcă principiul proporționalității unei măsuri preventive, principiu ce a fost statuat atât de practica judiciară internă dar și de jurisprudența CEDO.
Pentru argumentele expuse mai sus, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură privativă de libertate cum ar fi aceea a controlului judiciar, s-a considerat că nu se justifică nefiind nici justificată și nici oportună.
În consecință, prima instanță a apreciat că menținerea arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică, întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă și prelungirea acestei măsuri preventive, impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, fiind realizate cerințele prev. de art. 207 alin. 4 C.p.p.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul C. V. V., solicitând să îi fie înlocuită măsura arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.
Examinând încheierea instanței de fond sub toate aspectele de fapt și de drept cât și a criticilor formulate, Tribunalul constată următoarele:
Potrivit disp art 362 alin 2 C.pr.pen ,, În cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art 208.
Potrivit art. 242 alin. 2 C.p.p. măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 C.p.p.
În cauza de față, în mod just instanța de fond a apreciat nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.242 alin.2 din NC.proc.pen, motiv pentru care a respins cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu una din măsurile preventive prev. de art. 202 alin.4 lit. b sau d C.p.p. formulată de inculpatul C. V. V..
Astfel, din probele administrate în cauză, se constată că menținerea arestării preventive este necesară și pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din gravitatea faptelor, raportat la atât la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele săvârșite, precum si din modalitatea de săvârșire a acestora.
Sub aspectul existenței cerințelor prev. de art. 223 C. proc. pen. se constată că în speță din coroborarea materialului probator existent la dosar rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul C. V. V. în perioada octombrie 2013- ianuarie 2014, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a indus în eroare mai multe persoane vătămate care dețin funcții de conducere în societăți cu obiect de activitate comerț cu produse farmaceutice, prin folosirea unor calității mincinoase în scopul de a obține anumite sume de bani, producând un prejudiciu în cuantum de 1.310 lei, iar la data de 24.02.2014 a indus în eroare pe partea vătămată Rinderu T. A., prin folosirea unei calități mincinoase, în scopul de a obține suma de 200 lei.
Se mai reține că din fișa de cazier judiciar, s-a constatat că inculpatul a fost condamnat anterior de mai multe ori la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea unor infracțiuni similare (înșelăciune).
Astfel, în condițiile în care există date suficiente de natură a convinge un observator obiectiv cu privire la implicarea inculpatului în săvârșirea faptelor care prin natura și modul de comitere prezintă un grad ridicat de pericol social, precum și datele privind persoana inculpatului, apare ca justificată privarea de libertate a acestuia, motiv pentru care nu se poate conchide că a fost încălcat principiul libertății persoanei, această restrângere a libertății inculpatului fiind conformă cu dispozițiile legale.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile, temeinice că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul va fugi după săvârșirea unei infracțiuni. Noțiunea de motive verosimile a fost interpretată de Curte în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea respectivă (hotărârea Gusinsky contra Rusiei/19.05.2004, Tuncer și Durmus contra Rusiei /02.11.2004).
Analizând actele de la dosarul cauzei prin prisma dispozițiilor legale interne și internaționale care reglementează arestarea preventivă, Tribunalul apreciază că pentru buna desfășurare a procesului penal și al prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni se impune menținerea arestării preventive a inculpatului C. V. V. această măsură fiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor și necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal la care face referire alineatul 3 al art. 202 C.p.p., precum și jurisprudența CEDO.
Se constată astfel ca fiind îndeplinit atât caracterul necesar al măsurii privative de libertate, cât și caracterul insuficient al altor măsuri preventive mai puțin coercitive decât arestarea preventivă.
Pentru aceste motive, în baza art 206 C.pr.pen., Tribunalul va respinge ca nefondate contestația formulată de inculpatul C. V. V. împotriva încheierii din 04.09.2014 a Judecătoriei C. pronunțată în dosarul nr._ 14.
În baza art 275 alin 2 C.pr.pen obliga contestatorul C. V. V. la plata sumei de 170 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 206 Cpp
Respinge contestația formulată de condamnatul C. V. V., fiul lui C. și N., născut la data de 26.12.1987, în Slatina, jud. O., domiciliat în Piatra O., ., ., jud. O., CNP_, împotriva încheierii de ședință din data de 04.09.2014 a Judecătoriei C..
În baza art. 275 alin. 2 Cpp
Obligă contestatorul-inculpat C. V. V. la plata sumei de 170 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Septembrie 2014
Președinte,
D. G. G.
Grefier,
M. B.
Red. Jud. D.G.G.
Tehnored. M.B.
12 Septembrie 2014/2 ex.
J.f. B. A.I.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR._
Data 10.09.2014
CĂTRE
PENITENCIARUL C.
Vă facem cunoscut faptul că prin decizia cu nr. 880 din data de 10.09.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul susmenționat, a fost respinsă contestația formulată de inculpatul C. V. V., fiul lui C. și N., născut la data de 26.12.1987, în Slatina, jud. O., domiciliat în Piatra O., ., ., jud. O., CNP_, împotriva încheierii de ședință din data de 04.09.2014, pronunțată de J. C., având ca obiect menținere măsură arestare preventivă, ca nefondată.
Definitivă.
PREȘEDINTE GREFIER
D. G. G. M. B.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 124/2014.... | Modificări la măsuri educative neprivative. Art.513-517 NCPP.... → |
|---|
