Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 1079/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1079/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-10-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 1079
Ședința publică de la 27 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. S. D.
Grefier Dănuța D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D.
a fost reprezentat prin procuror D. B.
Pe rol, judecarea cauzei penale privind contestația formulată de inculpatul H. D. R. domiciliat în Strehaia, ., jud. M., împotriva încheierii din 21.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr_ 14, având ca obiect verificare măsuri preventive (art.206 NCPP)
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat din oficiu M. S. pentru contestatorul inculpat H. D. R. – absent.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar s-a primit de la Secția 2 Jandarmi Strehaia, procesul verbal de executarea mandatului de aducere a inculpatului H. D. R., din care rezultă că este plecat în străinătate și nu se cunoaște data la care se va întoarce în țară.
De asemenea la dosar s-a primit de la contestatorul inculpat H. D. R., în completarea contestației formulate împotriva încheierii din data de 21.10.2014, respectiv a motivării imposibilității de a se prezenta la termenul stabilit la data pronunțării întrucât nu se afla în țară și mai mult decât atât în perioada respectivă a avut probleme medicale, se afla internat în spital conform documentelor medicale de la Spitalul G&R Laennec. De asemenea, faptul că apărătorul ales D. D. a fost împuternicit să formuleze și să declare contestație împotriva încheieri prin care s-a dispus arestarea preventivă, nefiind împuternicit să îl și reprezinte în fața instanței.
Nemaifiind alte cereri de formulat, sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Avocat din oficiu M. S. pentru contestatorul inculpat H. D. R., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate, iar în temeiul art.206 NCpp să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.223 alin.1 lit.a Cpp, nu există o dovadă certă că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală sau că a împiedicat buna desfășurare a procesului penal. La dosar sunt înscrisuri din care rezultă că inculpatul lucrează în Franța, precum a se avea în vedere și motivele contestației.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea contestației și menținerea încheierii instanței de fond ca legală și temeinică, a se avea în vedere gravitatea faptei, perseverența infracțională, precum și faptul că se sustrage de la judecată.
Dezbaterile fiind închise;
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față;
Constată că prin încheierea din 21.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr_ 14, în temeiul art. 223 alin. 1 lit. a, alin. 2 C.p.p., art. 238 C.p.p. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului H. D. R., fiul lui V. și A., ns. la data de 09.12.1976 în Motru, jud. Gorj, domiciliat în Strehaia, ., jud. M., CNP_, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data punerii în executare a mandatului pana la expirare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 490/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul D., a fost trimis în judecată inculpatul H. D. R., pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1,2,3,4,5 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și cu aplicarea art. 37 lit. a C.p.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că în perioada martie-iunie 2008 inculpatul a indus în eroare reprezentanții mai multor societăți comerciale, de la care a achiziționat mărfuri în valoare totală de 344.000 lei în numele . C., pentru plata cărora a eliberat instrumente de plată fără acoperire.
Pentru dovedirea situației de fapt de mai sus, au fost propuse prin rechizitoriu următoarele mijloace de probă: declarațiile reprezentanților părților vătămate, declarațiile martorilor, înscrisurile depuse la băncile trase și de reprezentații părților vătămate, declarațiile inculpatului, raport de expertiză grafică, alte acte relevante.
Inițial, dosarul a fost înregistrat la data de 17.12.2013 pe rolul Tribunalului D., care prin sentința penală nr. 406/17.03.2014 a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..
La termenele de judecată din datele de 27.05.2014, 16.09.2014, 07.10.2014 și 21.10.2014 inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței pentru audiere, au fost emise pe numele său mai multe mandate de aducere, din procesele verbale de executare a acestora rezultând că inculpatul nu mai locuiește la adresa din Strehaia, ., jud. M., fiind plecat în străinătate (f. 26, 90 vol. I, fila 2 vol. II)
Inculpatul H. D. R. s-a prezentat la un singur termen de judecată la data de 24.06.2014, când a solicitat acordarea unui termen în vederea angajării unui apărător ales. La termenele ulterioare inculpatul nu s-a mai prezentat, plecând în străinătate, iar apărătorul ales pe care și l-a angajat, avocat D. D. s-a prezentat doar la termenul din data de 16.09.2014 pentru a cere amânarea cauzei în vederea studierii dosarului. La dosarul cauzei nu există nicio cerere a apărătorului D. D. de studiere a dosarului, iar la următoarele două termene de judecată apărătorul ales al inculpatului a formulat cereri de amânare, fără a le însoți de documente justificative, ambele cereri fiind respinse de instanța de judecată. Motivul pentru care a solicitat amânarea la acest termen de judecată a fost acela că inculpatul "se află în continuare la muncă în Franța și nu se poate prezenta la acest termen de judecată"
Potrivit art. 202 alin. 1 C.p.p., măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Potrivit alin. 3 al art. 202 C.p.p., orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Instanța a reținut că există indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatulH. D. R. în perioada martie-iunie 2008 a indus în eroare reprezentanții mai multor societăți comerciale, de la care a achiziționat mărfuri în valoare totală de 344.000 lei în numele . C., pentru plata cărora a eliberat instrumente de plată fără acoperire.
În acest sens, instanța a avut în vedere declarațiile reprezentanților părților vătămate audiați în cursul urmăririi penale, declarațiile martorilor audiați atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, actele emise de Banca Națională a României din care rezultă că cecurile emise în numele societății au fost refuzate la plată de banca trasă pentru lipsă totală de disponibil, cecuri ce aparțin unui set de instrumente retrase din circulație și de către un trăgător aflat în interdicție bancară.
Totodată, din fișa de cazier judiciar atașată la dosar, instanța a constatat că inculpatul H. D. R. a fost condamnat anterior prin sentința penală nr. 163/2006 a Judecătoriei D. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea unor infracțiuni de înselăciune, prin sentința penală nr. 1353/2013 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea unor infracțiuni de înșelăciune și prin sentința penală nr. 190/2012 a Tribunalului T. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea unor infracțiuni de evaziune fiscală. Inculpatul a fost arestat la data de 03.06.2009, fiind liberat condiționat la data de 10.04.2011.
Instanța a reținut că potrivit art. 223 alin. 1 C.p.p., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune și există una dintre următoarele situații: inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte; inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament.
Totodată, conform art. 223 alin. 2 C.p.p., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 202 și 223 alin. 1 lit. a, alin. 2 C.p.p., întrucât există indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, acesta se sustrage de la judecată, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de înșelăciune este de 5 ani închisoare și există totodată probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, deși are cunoștință despre faptul că a fost trimis în judecată, fiind prezent la termenul de judecată din data de 24.06.2014, ulterior inculpatul H. D. R. a plecat în străinătate și nu s-a mai prezentat în fața instanței de judecată în vederea audierii, sustrăgându-se de la efectuarea cercetării judecătorești. După cum rezultă din procesele verbale întocmite de organele de poliție pentru termenele de judecată din datele de 07.10.2014 și respectiv 21.10.2014 inculpatul a plecat în străinătate, fără a se ști data la care va reveni în țară și fără a se putea lua legătura cu acesta.
Instanța a reținut, de asemenea, că pe parcursul urmăririi penale inculpatul nu a cooperat cu organele de cercetare penală, a refuzat să dea declarații cu privire la relațiile comerciale derulate în numele . și nu a dat curs citațiilor procurorului în vederea audierii și prezentării materialului de urmărire penală.
În lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol concret pentru ordinea publică, în practica judiciară sunt avute în vedere mai multe criterii printre care natura și gravitatea faptei săvârșite, urmările produse, circumstanțele inculpatului etc.
În cauza de față, instanța a reținut că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prezintă un pericol social ridicat, ce rezultă nu numai din limitele ridicate de pedeapsă prevăzute în textul de incriminare, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, caracterul repetat al acestora, prin folosirea de instrumente de plată fără acoperire, inducerea în eroare a unui număr mare de persoane, prejudiciile mari create (344.000 lei), nerecuperate, perseverența infracțională a inculpatului, acesta fiind condamnat anterior de mai multe ori la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea unor infracțiuni similare îndreptate împotriva patrimoniului.
Pentru considerentele amintite anterior, în baza art. 238 C.p.p. rap. la art. 223 alin. 1 lit. a, alin. 2 C.p.p., instanța a dispus arestarea preventivă a inculpatului H. D. R., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data punerii în executare a mandatului pana la expirare.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul H. D. R., motivată în scris, însă cu ocazia dezbaterilor a solicitat prin apărătorul desemnat din oficiu solicitând admiterea contestației, desființarea încheierii atacate, iar în temeiul art.206 NCpp să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.223 alin.1 lit.a Cpp, nu există o dovadă certă că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală sau că a împiedicat buna desfășurare a procesului penal. La dosar sunt înscrisuri din care rezultă că inculpatul lucrează în Franța, precum a se avea în vedere și motivele contestației.
Analizând legalitatea și, implicit, temeinicia încheierii instanței de fond, în raport cu prevederile procedurale care reglementează măsurile procesuale, dar și în raport cu datele și probele oferite de dosarul cauzei, Tribunalul constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor legale care reglementează măsurile procesuale ce pot fi luate în cursul procesului penal (art. 202, 209, 223 Cpp), arestarea preventivă a inculpatului se dispune atunci când sunt îndeplinite cumulativ mai multe condiții: există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, măsura arestării preventive este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni, să nu existe o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, măsura să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia; să existe cel puțin unul dintre cazurile prevăzute de art. 223 alin 2 Cpp.
Potrivit art. 223 alin. 1 C.p.p., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune și există una dintre următoarele situații: inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte; inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament.
Totodată, în raport cu art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, judecătorul de drepturi și libertăți consideră că măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii de noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal, ceea ce rezultă și în cauza de față, pericolul pentru ordinea publică găsindu-și expresia și în starea de neliniște, sentimentul de insecuritate în rândul societății generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitatea deosebită sunt cercetate și judecate în stare de libertate.
Analizând actele de la dosarul cauzei prin prisma dispozițiilor legale interne și internaționale care reglementează arestarea preventivă, instanța reține că există indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatulH. D. R. în perioada martie-iunie 2008 a indus în eroare reprezentanții mai multor societăți comerciale, de la care a achiziționat mărfuri în valoare totală de 344.000 lei în numele . C., pentru plata cărora a eliberat instrumente de plată fără acoperire.
Se constată astfel că există îndeplinită și condiția prev. de art. 223 alin 2 Cpp, întrucât pentru faptele reținute în sarcina inculpatului pedeapsa prevăzută de lege este de 5 ani închisoare și există totodată probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În lipsa unei definiții legale a sintagmei „pericol pentru ordinea publică”, în practica judiciară s-a stabilit că acesta derivă din mai multe criterii, cum ar fi: natura și gravitatea faptei, circumstanțele în care a fost comisă, atitudinea manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal, necesitatea asigurării unui echilibru între interesele generale ale societății și interesele legitime ale persoanei cercetate.
În raport de aceste prevederi, în mod corect instanța de fond a reținut că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prezintă un pericol social ridicat, ce rezultă nu numai din limitele ridicate de pedeapsă prevăzute în textul de incriminare, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, caracterul repetat al acestora, prin folosirea de instrumente de plată fără acoperire, inducerea în eroare a unui număr mare de persoane, prejudiciile mari create (344.000 lei), nerecuperate, perseverența infracțională a inculpatului, acesta fiind condamnat anterior de mai multe ori la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea unor infracțiuni similare îndreptate împotriva patrimoniului.
De asemenea, așa cum rezultă din actele dosarului, deși inculpatul avea cunoștință despre faptul că a fost trimis în judecată, fiind prezent la termenul de judecată din data de 24.06.2014, ulterior acesta a plecat în străinătate și nu s-a mai prezentat în fața instanței de judecată în vederea audierii, sustrăgându-se de la cercetarea judecătorească, fapt ce rezultă din procesele verbale întocmite de organele de poliție pentru termenele de judecată din datele de 07.10.2014 și respectiv 21.10.2014 în care se menționează că inculpatul a plecat în străinătate, fără a se ști data la care va reveni în țară și fără a se putea lua legătura cu acesta.
Totodată, din fișa de cazier judiciar atașată la dosar, instanța constată că inculpatul H. D. R. a fost condamnat anterior prin sentința penală nr. 163/2006 a Judecătoriei D. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea unor infracțiuni de înselăciune, prin sentința penală nr. 1353/2013 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea unor infracțiuni de înșelăciune și prin sentința penală nr. 190/2012 a Tribunalului T. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea unor infracțiuni de evaziune fiscală. Inculpatul a fost arestat la data de 03.06.2009, fiind liberat condiționat la data de 10.04.2011, toate aceste împrejurări demonstrand perseverența pe cale infracțională a acestuia, și faptul că inculpatul nu a înțeles nimic din măsurile ce s-au dispus până in momentul de față cu privire la persoana sa, sfidând ordinea de drept.
În aceste condiții, instanța apreciază că pentru buna desfășurare a procesului penal și în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni sau sustragerea de la judecată, se impune privarea de libertate a inculpatului, această măsură fiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor și necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal la care face referire alineatul 3 al art. 202 C.p.p., precum și jurisprudența CEDO.
Se constată astfel ca fiind îndeplinit atât caracterul necesar al măsurii privative de libertate, cât și caracterul insuficient al altor măsuri preventive mai puțin coercitive decât arestarea preventivă, în speță arestarea la domiciliu sau controlul judiciar.
Pentru aceste motive, în baza art. 206 Cpp, se va respinge contestația formulată de inculpatul H. D. R., împotriva încheierii din 21.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr_ 14.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen, va fi obligat contestatorul la plata sumei de 170 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art 206 C.pr.pen
Respinge contestația formulată de inculpatul H. D. R., fiul lui V. și A., născut la 09 decembrie 1976 în Motru, jud. Gorj, domiciliat în Strehaia, ., jud. M., împotriva încheierii din 21.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr_ 14
În baza art 275 alin 2 C.pr.pen obligă contestatorul la plata sumei de 170 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezintă onorariu apărător oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2014
Președinte,
V. S. DanGrefier,
Dănuța D.
Red.Jud.V.S.D.
Tehnored. D.D. Octombrie 2014
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... | Omorul calificat. Art.189 NCP. Sentința nr. 1327/2014.... → |
|---|
