Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 135/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 135/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 05-06-2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA PENALA
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 135
Ședința publică din data de 05.06.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - S. A. C.
GREFIER - D. L.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror R. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de condamnatul P. D. I., fiul lui N. și E., născut la 08.06.1991, C.N.P._, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva s.p. nr. 848/24.03.2014 a Judecătoriei Ploiești pronunțată în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns condamnatul P. D. I. personal, în stare de deținere, asistat de avocat din oficiu V. M., în substituire avocat oficiu B. V. din cadrul Baroului Prahova, potrivit delegației pentru asistența juridică obligatorie aflată la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței avocat V. M. a luat legătura cu condamnatul.
Av. V. M. arată că petentul condamnat insistă în contestația formulată și solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv un memoriu în susținerea cererii.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că nu se opune încuviințării probei cu acte în circumstanțiere solicitată de contestator prin apărător.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de condamnat prin apărător.
După declarația orală că nu mai sunt cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cererea în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat V. M. având cuvântul în fond pentru petentul condamnat P. D. I., solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată în sensul de a se face aplicarea legii penale mai favorabile față de limitele actuale ale pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației formulate de condamnatul P. D. I. întrucât pedeapsa aplicată nu depășește maximul prevăzut de legea penală.
Condamnatul P. D. I. solicită admiterea contestației conform motivelor invocate în concluziile scrise.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin s.p. nr. 848/24.03.2014 a Judecătoriei Ploiești, în baza art. 595 C. proc. pen., s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de persoana condamnată P. D., (fiul lui N. si E., născut la data de 08.06.1981), de aplicare a legii penale mai favorabile.
În baza art. 275 al. 2 din C.pr.p., a fost obligat petentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 250 lei.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că pedepsele la care a fost condamnat petentul, respectiv: - 4 ani si 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, fapta prev. si ped de art. 211 alin. 1, alin. 2, lit. c C. pen., cu aplicarea art.37 alin. 1, lit. a, b C. pen., 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, fapta prev. si ped. de art. 239 alin. 2 C. pen., restul rămas neexecutat de 1 an, 8 luni si 15 zile ca urmare a revocării beneficului liberării condiționate din executarea pedepsei de 6 ani aplicata inculpatului prin sentința penala nr. 85/16.01.2007, constatând ca în conformitate cu limitele de pedeapsă prevăzute de NCP, nu se impun a fi reduse, acestea nedepășind maximul special prevăzut de noua reglementare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat contestație condamnatul.
În motivarea contestației, condamnatul a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, în sensul reducerii pedepselor aplicate.
Tribunalul, examinând sentința contestată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, având în vedere și motivele invocate de condamnat, constată contestația formulată ca nefondată.
Astfel, Tribunalul reține că prin 461/23.06.2011 a Judecătoriei Sector 3 București, definitiva prin decizia penala nr. 1548/24.08.2011 a Curții de Apel București s-a aplicat condamnatului o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c cu aplic. art. 37 lit. a,b C.penal, art. 3201 C.p.p.
În baza art. 61 C.penal s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate din executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin s.p. 85/2007 a Judecătoriei Sect. I București, iar restul rămas neexecutat a fost contopit cu pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, dispunându-se executarea pedepsei celei mai grele, de 4 ani și 6 luni închisoare.
De asemenea s-a aplicat condamnatului o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj, prev. de art. 239 alin. 2 c.penal.
În baza art. 61 C.penal s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate din executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin s.p. 85/2007 a Judecătoriei Sect. I București, iar restul rămas neexecutat a fost contopit cu pedeapsa de 8 luni închisoare, dispunându-se executarea pedepsei celei mai grele, de 1 an, 8 luni și 15 zile închisoare.
În baza art. 34 lit. b C.penal s-au contopit cele două pedepse aplicate, condamnatul executând pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani și 6 luni închisoare..
În baza sentinței penale menționate s-a emis M.E.P.I. nr. 976/24.08.2011 de către J. Sector 3 București.
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.
Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1 Noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
De asemenea, potrivit art. 4 din Legea nr. 187/2012, legea de punere în aplicare a codului penal, pedeapsa aplicată pentru a infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a cestei legi.
Prin urmare, se constată că, în aplicarea acestor dispoziții, instanța este ținută să verifice doar dacă pedeapsa aplicată în concret printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pentru o anumită infracțiune, depășește limita maximă a pedepsei prevăzute de legea nouă pentru acea infracțiune.
În realizarea acestui demers, instanța va avea în vedere definiția noțiunii de pedeapsă prevăzută de lege, care potrivit dispozițiilor art. 187 C.penal reprezintă pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Prin urmare, nu pot fi avute în vedere instituții precum circumstanțele atenuante sau agravante, reducerea pedepsei în cazul judecății potrivit art. 3201 C.p.p. (în acest sens s-a pronunțat și I.C.C.J. prin decizia nr. 14 din 16.06.2014, pronunțată în dezlegarea în principiu a unei probleme de drept) sau alte cauze de majorare sau reducere a pedepsei.
Se va face o corespondență între textele legale care incriminează fapta concretă a persoanei condamnate, sub imperiul ambelor legi și apoi se vor compara limitele de pedeapsă.
Aplicând principiile enunțate la cauza de față, instanța constată că în privința infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c (dintr-un mijloc de transport în comun) cu aplic. art. 37 lit. a,b C.penal, art. 3201 C.p.p., aceasta își găsește corespondent în dispozițiile art. 233,234 lit. e (într-un mijloc de transport) C.penal, pedepsită cu închisoarea de la 3 al 10 ani, prin urmare pedeapsa aplicate în concret condamnatului, de 4 ani și 6 luni închisoare, nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, neimpunându-se reducerea sa.
De asemenea, în ceea ce privește infracțiunea de ultraj, prev. de art. 239 alin. 2 c.penal., aceasta se regăsește în dispozițiile art. 257 C.penal cu aplic. art. 193 C.penal, pedepsită cu închisoarea de la 4 luni la 2 ani și 8 luni (prin majorarea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de lovire), prin urmare pedeapsa aplicate în concret condamnatului, de 8 luni închisoare, nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, neimpunându-se reducerea sa.
Nefiind deci incidente prevederile art. 6 C.penal în cazul condamnatului, Tribunalul urmează ca în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p.să respingă ca nefondată contestația formulată
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., Tribunalul urmează să oblige condamnatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 50 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul P. D. I., fiul lui N. și E., născut la 08.06.1991, C.N.P._, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva s.p. nr. 848/24.03.2014 a Judecătoriei Ploiești.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă condamnatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 50 lei.
Onorariu apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.06.2014.
PREȘEDINTE
S. A. C.
GREFIER
D. L.
Red. S.A./S.A.
4 ex/ 30.06.2014
Dosar fond_ – J. Ploiești
Judecător fond B. I.
Operator de date cu caracter personal 4058
| ← Constituire grup infracţional organizat. Art.367 NCP. Sentința... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Hotărâre din... → |
|---|
