Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 371/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 371/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 06-08-2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.371
Ședința publică din data de 06.08. 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A.-M. L.
GREFIER – G. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror – E. A. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de către condamnatul I. N. D., fiul lui M. și F., născut la data de 15.02.1984 în Târgoviște, jud. Dâmbovița, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr.1374/29.04.2014 a Judecătoriei Ploiești,prin care în baza art.595 rap.la art.597 alin.4, 598 lit.d NCP., s-a respins contestația la executare formulată de condamnatul I. N. D., în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești.
În baza art. art.275 alin.2 NCPP., a fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul-condamnată I. N. D., în stare de deținere și asistat din oficiu de avocat L. N. din cadrul Baroului Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care:
Cu permisiunea instanței apărătorul din oficiu a luat legătura cu contestatorul I. N. D., aflat în stare de deținere, după care arată că acesta își menține contestația formulată și nu mai are alte cereri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, ia act de susținerile părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Avocat L. N., având cuvântul pentru contestatorul I. N. D., critică sentința atacată ca fiind netemeinică și nelegală și solicită admiterea contestației, desființarea sentinței atacate și pe fond admiterea cererii și a se face aplicarea legii mai favorabile, în sensul de a se schimba modalitatea de executare a pedepsei de 3 ani închisoare în a cărei executare se află, respectiv aceea de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere prevăzută de art.91 Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingerea contestației ca nefondată și menținerea sentinței atacată ca legală și temeinică, întrucât în mod corect instanța de fond a respins cererea apreciindu-se că nu se impune aplicarea art.6 alin.1 NCP., întrucât pedeapsa aplicată nu depășește maximul special prevăzut de noua lege pentru infracțiunile săvârșite. Cu obligarea contestatorului la cheltuieli judiciare către stat.
Contestatorul condamnat I. N. D., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței, în ceea ce privește contestația formulată.
TRIBUNALUL
Prin sentința penală nr.1374 pronunțată de J. Ploiești la data de 29.04.2014, în baza art. 595 rap. la art. 597 alin.4, 598 lit. d) Noul Cod procedură penală a fost respinsă contestația la executare formulată de condamnatul I. N. D., fiul lui M. și F., născut la data de 15.02.1984 în Târgoviște, jud. Dâmbovița, CNP_, acesta fiind obligat, totodată, la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr 160/11.04.2013 a Judecătoriei Găești casată în parte în latură penală prin decizia penală nr 1372/11.10.2013 a Curții de Apel Ploiești inculpatul I. N. D. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare .
Astfel, în baza art 208 alin 1, 209 alin 1 lit a C pen cu aplic art 74 alin 2 și art 76 lit c C pen și art 37 alin 1 lit a C pen s-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 2 ani închisoare .
Ȋn baza art 192 alin 1și 2 C pen, cu aplic art 74 alin 2 și art 76 lit c C pen și art 37 alin 1 lit a C pen, s-a aplicat inculpatului o pedeapsa de 2 ani închisoare.
Ȋn baza art 33 lit a rap la art 34 C pen, s-au contopit cele două pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Ȋn baza art 83 C pen, s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr 317/09.11.2011 pronunțată de J. Găești, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 246/2013 din data de 11.10.2013 de J. Găești, executarea pedepsei începând la data de 11.10.2013.
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, însă, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Instanța constată că aplicarea art. 6 C. pen. trebuie să asigure doar menținerea pedepsei aplicate în limitele ce ar fi putut fi dispuse potrivit legii noi, insăși rațiunea existenței instituției aplicării obligatorii a legii penale mai favorabile, care reprezintă o limitare a autorității de lucru judecat fiind aceea de a asigura faptul că pedeapsa efectiv aplicată sub imperiul legii vechi nu depășește pedeapsa maximă pe care acesta ar fi putut-o primi prin aplicarea instituțiilor incidente potrivit legii noi în raport de maximul de pedeapsa prevăzut de legea nouă.
Potrivit NCP, infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art 192 alin 2 C pen 1969 este absorbită de infracțiunea de furt în formă calificată.
Potrivit noului Cod penal, pedeapsa maximă aplicabilă în cazul furtului calificat (art. 228 alin 1, 229 alin 2 lit b NCP ) este de 7 ani (instanța neputând aplica tratamentul juridic pentru reținerea circumstanțelor atenuante, având în vedere că cele reținute de instanța fondului nu se mai regăsesc în NCP), astfel încât nu se impune reducerea pedepselor aplicate potrivit dispozițiilor CP 1969, de 2 ani inchisoare .
Ȋn baza art 83 C pen, s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr 317/09.11.2011 pronunțată de J. Găești, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
Potrivit art 15 alin 2 C pr pen, regimul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza C pen 1969, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia este cel prevăzut de C pen din 1969.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 595 C. proc. pen., va respinge ca neîntemeiată cererea de aplicare a legii penale mai favorabile, formulată de persoana condamnată I. N. D., fiul lui M. și F. născut la data de 15.02.1984 în Târgoviște, jud Dâmbovița, CNP_, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești
Ȋn baza art 275 alin 2 NCPP, va obliga petentul condamnat la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare catre stat.
Împotriva sentinței pronunțate de J. Ploiești, în termen legal a formulat contestație persoana condamnată, solicitând desființarea acesteia, cu consecința schimbării modalității de executare a pedepsei de 3 ani închisoare în a cărei executare se află, din cea privativă de libertate în cea prevăzută de art.91 Cod penal, respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În motivarea contestației, petentul condamnat a învederat faptul că judecătorul fondului a ignorat în totalitate prevederile art.91 Cod penal, pronunțând o sentință care este în defavoarea sa.
În plus, contestatorul a mai susținut că analizarea cererii s-a făcut la judecătorie în camera prealabilă, și nu în ședință publică, nefiind solicitate actele de la locul de detenție, respectiv caracterizările făcute de conducerea penitenciarului.
Totodată, contestatorul a precizat că este căsătorit, are un copil minor care are nevoie de ambii părinți pentru o bună creștere și educație, iar punerea sa în libertate poate prezenta mai multe aspecte pozitive atât pentru întreținerea familiei sale, cât și pentru reintegrarea sa în societate.
Contestația a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 14.05.2014.
Examinând contestația formulată prin raportare atât la susținerile contestatorului, cât și la actele dosarului și dispozițiile legale incidente, tribunalul constată că aceasta este nefondată, urmând să o respingă pentru următoarele considerente:
Un prim motiv al contestației formulate de către petentul condamnat I. N. D. vizează ignorarea, de către judecătorul fondului, a prevederilor art.91 Cod penal, în opinia acestuia sentința contestată fiind în defavoarea sa.
Cu alte cuvinte, pe calea contestației la executare ce face obiectul prezentului dosar, petentul condamnat solicită aplicarea legii penale mai favorabile, în sensul schimbării modalității de executare a pedepsei de 3 ani închisoare în a cărei executare se află, din cea privativă de libertate în aceea prevăzută de art.91 Cod penal, respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Or, potrivit dispozițiilor art.6 alin.1 din Codul penal, „când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim”.
De asemenea, potrivit art.4 din Legea nr. 187/2012, legea de punere în aplicare a Codului penal, „pedeapsa aplicată pentru a infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi”.
Prin urmare, se constată că, în aplicarea acestor dispoziții, instanța este ținută să verifice doar dacă pedeapsa aplicată în concret printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pentru o anumită infracțiune, depășește limita maximă a pedepsei prevăzute de legea nouă pentru acea infracțiune, iar nu să reaprecieze asupra modalității de executare a pedepsei definitiv stabilită, care a intrat în puterea lucrului judecat.
Din această perspectivă, tribunalul constată că instanța de fond în mod corect a reținut că pedepsele aplicate în concret condamnatului pentru infracțiunile comise nu depășesc limitele maxime de pedeapsă prevăzute de noua lege, astfel încât nu se impune reducerea lor.
În privința celui de-al doilea motiv al contestației, vizând nesoluționarea cererii în ședință publică, tribunalul constată, de asemenea, că nici acesta nu este fondat, atât din încheierea de amânare a pronunțării, cât și din minuta pronunțată la data de 29.04.2014 rezultând că dezbaterile au avut loc în ședință publică, iar nu în camera de consiliu.
În fine, nici circumstanțele personale învederate de către contestator nu pot face obiectul analizei judecătorului care soluționează cererea de aplicare a legii penale mai favorabile, singurul aspect necesar a fi luat în considerare într-o astfel de procedură fiind efectuarea unei corespondențe între textele legale care incriminează fapta concretă a persoanei condamnate, sub imperiul ambelor legi, și apoi compararea limitelor de pedeapsă, ceea ce judecătorul fondului a și făcut.
Concluzionând, pentru argumentele expuse în precedent, tribunalul va respinge contestația formulată de persoana I. N. D., fiul lui M. și F., născut la data de 15.02.1984 în Târgoviște, jud. Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr.1374/29.04.2014 a Judecătoriei Ploiești, ca fiind nefondată.
În plus, în baza art.275 alin.2 c.pr.pen., contestatorul, aflat în culpă procesuală, va fi obligat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei, urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de condamnatul I. N. D., fiul lui M. și F., născut la data de 15.02.1984 în Târgoviște, jud. Dâmbovița, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr.1374/29.04.2014 a Judecătoriei Ploiești, ca fiind nefondată.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen., obligă contestatorul la plata sumei de 150 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.08.2014.
Președinte, Grefier,
A.-M. L. G. C.
Red./tehnored. A.M.L.
ex./12.096.2014
Operator de date cu caracter personal nr.4058
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 361/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 788/2014.... → |
|---|
