Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 361/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 361/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 23-07-2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA PENALA
Dosar nr._
DECIZIA NR. 361
Ședința publică de la 23 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. D.
GREFIER C. T.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. G. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de contestatorul G. GH. E. C., fiul lui G. și V., ns.la data de 11.10.1977, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr.1282/17.04.2014 pronunțată de J. Ploiești.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 17 iul.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta când instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru data de 23 iulie 2014 când după deliberare a pronunțat următoarea hotarâre:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată:
Prin sentința penală nr. 1281/17.04.2014 J. Ploiești, în baza art. 595 C. proc. pen., a respins ca neîntemeiată cererea formulată de persoana condamnată G. E. C. (fiul lui G. si V., născut la data de 11.10.1977, deținut în PNT. Ploiesti), de aplicare a legii penale mai favorabile.
În baza art. 275 al. 2 din C.pr.p., a fost obligat petentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 250 lei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin sentința penală nr 154/12.06.2012 a Judecătoriei Valenii de M., definitivă prin decizia penală nr 1430/26.10.2012 a Curții de Apel Ploiești petentul a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 7 ani ȋnchisoare, compusa dintr-o pedeapsa de 7 ani aplicata pentru savarsirea infractiunii de furt calificat in forma continuata, prev. si ped. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1, lit. a, g, i, alin. 4 C.pen., cu aplicarea artt. 41 alin. 2 C. pen., art. 74 alin. 1, lit. a C. pen., art. 76 alin. 1, lit. a C. pen. si dintr-o pedeapsa de 3 ani inchisoare aplicata pentru savarsirea infractiunii prev. si ped. de art. 323 alin. 1 C. pen, cu aplicarea art. 74 alin. 1, lit. a C. pen., art. 76 alin. 1, lit. c C. pen.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 217 din data de 12.06.2012 de J. Valenii de M..
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, însă, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Prima instanța a constatat că aplicarea art. 6 C. pen. trebuie să asigure doar menținerea pedepsei aplicate în limitele ce ar fi putut fi dispuse potrivit legii noi, insăși rațiunea existenței instituției aplicării obligatorii a legii penale mai favorabile, care reprezintă o limitare a autorității de lucru judecat fiind aceea de a asigura faptul că pedeapsa efectiv aplicată sub imperiul legii vechi nu depășește pedeapsa maximă pe care acesta ar fi putut-o primi prin aplicarea instituțiilor incidente potrivit legii noi ȋn raport de maximul de pedeapsa prevăzut de legea nouă.
Potrivit noului Cod penal, pedeapsa maximă aplicabilă în cazul furtului calificat ȋn forma săvârșită de condamnat (art. 228 alin 1- 229 alin 1 lit b, d NCP, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Noul cod penal) este de 5 ani.
Conform art. 36 alin. 1 „infractiunea continuata se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita, al carei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani in cazul pedepsei inchisorii.”
Instanta a constatat ca, prin majorarea maximului special prevazut de noua lege pentru savarsirea infractiunii de furt calificat in modalitatea comisa de condamnat cu sporul de 3 ani prevazut de noua lege pentru savarsirea faptei in forma continuata s-ar ajunge la o pedeapsa de 8 ani, cuantum superior pedepsei de 7 ani aplicata condamnatului, astfel incât nu se impune reducerea acestei pedepse.
In ceea ce priveste fapta prev. si ped. de art. 323 alin. 1 C. pen. instanta constata ca aceasta nu a fost dezincriminata, regasindu-si aplicabilitatea in prevederile art. 367 Noul cod penal.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 595 C. proc. pen., prima instanță a respins ca neîntemeiată cererea de aplicare a legii penale mai favorabile, formulată de persoana condamnată G. E. C. (fiul lui G. si V., născut la data de 11.10.1977, deținut în PNT. Ploiesti .
Ȋn baza art 275 alin 2 NCPP, a obligat petentul condamnat la plata sumei de 250 lei reprezentând cheltuieli judiciare catre stat.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, arătând că prin sentința penală nr.154/2012 a Judecătoriei Ploiești s-a dispus condamnarea la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat și la pedeapsa de 2 ani și 6 luni pentru infracțiunea de asociere prev. de art.323 c.p.
A mai arătat că pentru infracțiunea de furt calificat încadrarea juridică este de la 1 an la 5 ani iar conform art.6 alin.1 c.p. pedeapsa de 7 ani închisoare depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru fapta comisă, solicitând admiterea contestației și a se dispune reducerea pedepsei la 5 ani.
Tribunalul, examinând sentința atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, dar si din oficiu potrivit disp.art.425/1 c.p.p. raportat la art. 417 c.p.p., apreciază contestația formulată ca fondată, pentru considerentele ce se vor arăta:
Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1 Noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
De asemenea, potrivit art. 4 din Legea nr. 187/2012, legea de punere în aplicare a codului penal, pedeapsa aplicată pentru a infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Prin urmare, se constată că, în aplicarea acestor dispoziții, instanța este ținută să verifice doar dacă pedeapsa aplicată în concret printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pentru o anumită infracțiune, depășește limita maximă a pedepsei prevăzute de legea nouă pentru acea infracțiune.
În realizarea acestui demers, se va face o corespondență între textele legale care incriminează fapta concretă a persoanei condamnate, sub imperiul ambelor legi și apoi se vor compara limitele de pedeapsă.
Instanța mai constată că, spre deosebire de art. 5 din Noul Cod penal, care în reglementarea aplicării legii penale în situații în care nu s-a pronunțat încă o hotărâre de condamnare, și care face vorbire de aplicarea legii mai favorabile, ceea ce implică o analiză a tuturor instituțiilor privind răspunderea penală, art. 6 obligă instanța să compare numai pedeapsa prevăzută de legea nouă cu pedeapsa definitiv aplicată, restul dispozițiilor sentinței de condamnare, de exemplu tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni sau al stării de recidivă, fiind intrate în puterea lucrului judecat. Singura derogare deci de la aplicarea principiului puterii lucrului judecat privește doar reducerea pedepsei aplicate, până la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea comisă. Facând în cauza aplicarea dispozitiilor legale sus –menționate, tribunalul constată că J. Ploiesti a constatat că în mod corect aplicarea art. 6 C. pen. trebuie să asigure doar menținerea pedepsei aplicate în limitele ce ar fi putut fi dispuse potrivit legii noi, insăși rațiunea existenței instituției aplicării obligatorii a legii penale mai favorabile, care reprezintă o limitare a autorității de lucru judecat fiind aceea de a asigura faptul că pedeapsa efectiv aplicată sub imperiul legii vechi nu depășește pedeapsa maximă pe care acesta ar fi putut-o primi prin aplicarea instituțiilor incidente potrivit legii noi ȋn raport de maximul de pedeapsa prevăzut de legea nouă.
Potrivit noului Cod penal, pedeapsa maximă aplicabilă în cazul furtului calificat ȋn forma săvârșită de condamnat (art. 228 alin 1- 229 alin 1 lit b, d NCP, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Noul cod penal) este de 5 ani.
Conform art. 36 alin. 1 „infractiunea continuata se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita, al carei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani in cazul pedepsei inchisorii.”
Instanta a constatat ca, prin majorarea maximului special prevazut de noua lege pentru savarsirea infractiunii de furt calificat in modalitatea comisa de condamnat cu sporul de 3 ani prevazut de noua lege pentru savarsirea faptei in forma continuata s-ar ajunge la o pedeapsa de 8 ani, cuantum superior pedepsei de 7 ani aplicata condamnatului, astfel incât nu se impune reducerea acestei pedepse.
In ceea ce priveste fapta prev. si ped. de art. 323 alin. 1 C. pen. instanta constata ca aceasta nu a fost dezincriminata, regasindu-si aplicabilitatea in prevederile art. 367 Noul cod penal.
Hotărârea instanței de fond este însă criticabilă sub aspectul stabilirii pedepselor cu reținerea majorarii pedepsei cu 3 ani in cazul infracțiunii continuate conform art. 36 cod penal.
Din analiza textului de lege sus menționat se observă că infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea savarsita al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani .
Așadar, instanța de fond nu putea sa ajungă la concluzia că pedeapsa conform noilor dispoziții penale ar fi mai mare în cazul în care s-ar face aplicabilitatea noilor texte de lege, de vreme de chiar legiuitorul lasă la latitudinea instanței de judecată în momentul soluționării cauzei posibilitatea acestei majorară a pedepsei.
În acest sens, critica condamnatului este fondată, instanța de fond care în mod corect a constatat că potrivit noilor dispoziții legale, pedeapsa pentru infracțiunea de furt este de 5 ani, fără însă să facă referire la posibilitatea majorării pedepsei cu 3 ani pentru infracțiunea continuată.
În același sens,instanța de fond trebuia dă aiba în vedere si dispozițiile deciziei 1/14.04.2014 a ICCJ, care a stabilit ca în cazul în care se pune în discuție posibilitatea aplicării legii penale mai favorabile, în cazul existentei unui concurs de infracțiuni, pedeapsa trebuie sa fie stabilită conform dispozițiilor art. 39 din Noul cod penal.
În raport de cele sus-menționate, tribunalul va admite contestația formulată de condamnatul G. GH. E. C., va desființa sentința penală nr.1282/17.04.2014 pronunțată de J. Ploiești și în consecință:
Va descontopi pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 154/12.06.2012 a Judecătoriei Vălenii de M., definitivă prin decizia penală nr. 1430/26.10.2012 a Curții de Apel Ploiești, după cum urmează:
- 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat in formă continuată, prev. si ped. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1, lit. a, g, i, alin. 4 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., art. 74 alin. 1, lit. a C. pen., art. 76 alin. 1, lit. a C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a lit.b cod penal;
- 3 ani inchisoare aplicata pentru săvârșirea infracțiunii prev. si ped. de art. 323 alin. 1 C. pen, cu aplicarea art. 74 alin. 1, lit. a C. pen. art. 76 alin. 1, lit. c C. pen.;
În baza art.23 din Legea 255/2013, va reduce pedeapsa de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat in formă continuată, prev. si ped. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1, lit. a, g, i, alin. 4 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., art. 74 alin. 1, lit. a C. pen., art. 76 alin. 1, lit. a C. pen., la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art.229 alin.1 n.c.p.
În baza art.39 alin.1 lit.b cod penal, va contopi pedepsele sus-menționate, urmând ca petentul condamnat să execute pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a lit.b cod penal.
Va deduce perioada reținerii și arestării preventive de la 20.07.2011 la 12.06.2012 și a perioadei executate de la 12.06.2012 la zi.
Va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.217/2012 si Judecătoriei Vălenii de M. și va dispune emiterea unui nou mandat de executare.
Văzând și disp.art. 275.al.3. c.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite contestația formulată de condamnatul G. GH. E. C., fiul lui G. și V., ns.la data de 11.10.1977 în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești și în consecință, desființează sentința penală nr.1282/17.04.2014 pronunțată de J. Ploiești.
Descontopește pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 154/12.06.2012 a Judecătoriei Vălenii de M., definitivă prin decizia penală nr. 1430/26.10.2012 a Curții de Apel Ploiești, după cum urmează:
- 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat in formă continuată, prev. si ped. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1, lit. a, g, i, alin. 4 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., art. 74 alin. 1, lit. a C. pen., art. 76 alin. 1, lit. a C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a lit.b cod penal;
- 3 ani inchisoare aplicata pentru săvârșirea infracțiunii prev. si ped. de art. 323 alin. 1 C. pen, cu aplicarea art. 74 alin. 1, lit. a C. pen. art. 76 alin. 1, lit. c C. pen.;
În baza art.23 din Legea 255/2013, reduce pedeapsa de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat in formă continuată, prev. si ped. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1, lit. a, g, i, alin. 4 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., art. 74 alin. 1, lit. a C. pen., art. 76 alin. 1, lit. a C. pen., la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art.229 alin.1 n.c.p.
În baza art.39 alin.1 lit.b cod penal, contopește pedepsele sus-menționate, urmând ca petentul condamnat să execute pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a lit.b cod penal.
Deduce perioada reținerii și arestării preventive de la 20.07.2011 la 12.06.2012 și a perioadei executate de la 12.06.2012 la zi.
Anulează mandatul de executarea pedepsei închisorii nr.217/2012 si Judecătoriei Vălenii de M. și dispune emiterea unui nou mandat de executare.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata onorariului apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 iulie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
D. I. Ț. M. C.
Red. D.I.
Tehn.DC
d.f._ J. Ploiești
j.f.B. I.
4 ex/29.07.2014
Operator de date cu caracter personal nr.4058
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 768/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 371/2014.... → |
|---|
