Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 9/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 14-02-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA PENALA
DECIZIE Nr. 9
Ședința publică de la 14.02.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - N. C.
GREFIER - D. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror A. E. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de inculpata formulată de contestatoarea B. A. R., fiica lui S. și A., născută la data de 31.07.1979, în prezent deținută în Penitenciarul Târgșor, impotriva sentinței penale nr. 378/01.02.2014 pronunțată de Judecatoria Ploiesti, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatoarea B. A. R., în stare de deținere, asistată din oficiu de avocat E. M. din cadrul Baroului Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței avocat E. a luat legătura cu contestatoarea și arată că nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că nu are cereri de formulat în cauză.
Tribunalul luând act că nu mai sunt cereri de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului, consideră cercetarea judecătoreasca încheiată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat E. având cuvântul pentru contestatoare solicită admiterea contestației, casarea hotărârii pronunțată de prima instanță în sensul de a se dispune reducerea pedepsei și înlăturarea sporului aplicat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită în baza art.4251 al.7 pct.1 lit.b NCPP respingerea contestației ca nefondată și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică. Astfel în mod întemeiat instanța de fond a admis sesizarea Comisiei din cadrul Penitenciarului Târgșor .
Contestatoarea B. A. Roxanaavand cuvintul achiesează la concluziile apărătorului său.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin s.p. nr. 378/01.02.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești În baza art. 23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 C.pr.p., s-a admis sesizarea de aplicare a legii penale mai favorabile, formulată de Comisia pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul Penitenciarului de Femei Târgșor privind persoana condamnată B. A. R., fiica lui S. și A., născută la data de 31.07.1979 în București, având CNP_, domiciliată în București, .. 29, ..3, ..
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1683/19.10.2010, pronunțată de Judecătoria Ploiești, rămasă definitivă prin Dp. 1033/28.12.2010 a Tribunalului Prahova și repune în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:
- pedeapsa de 3 ani închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de dispozițiile art. 208 – art. 209 al. 1 lit. e din C.p. din 1969;
- pedeapsa de 6 ani închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de dispozițiile art. 208 al. 1- art. 209 al. 1 lit. e din Codul penal din 1969, cu în stare de recidivă postcondamnatorie, cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. a C. pen.;
- pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de dispozițiile art. 208 al. 1- art. 209 al. 1 lit. a, e și g din Codul penal din 1969, în formă continuată conf. art. 41 al. 2 din C.p. din 1969 și în stare de recidivă postcondamnatorie, cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. a C.p din 1969
- sporul de 1 an închisoare.
S-a constatat că pedeapsa de 3 ani închisoare nu depășește maximul prevăzut de legea nouă, astfel că un se impune reducerea acesteia sub cuantumul stabilit prin sentința menționată.
În baza art. 6 al. 1 din C.p., s-a redus pedeapsa de 6 ani închisoare, la maximul special de 3 ani închisoare, prevăzut de art. 228 al. 1 din C. p.
În baza art. 6 al. 1 din C.p., s-a redus pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, la maximul special de 5 ani închisoare, prevăzut de 229 al. 1 lit. b din C. p.
În baza art. 38 al. 1 din C. pen. raportat la art. 39 al. 1 lit. b din C. pen. s-au contopit cele 2 pedepse de 3 ani închisoare și pedeapsa de 5 ani închisoare, pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare fiind sporită cu 1 ani, rezultând pedeapsa de 6 ani închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b din C.p., ca pedeapsă accesorie.
S-a dedus din pedeapsă durata executată de la data de 12.12.2008 la zi.
S-a dispus anularea MEPI nr. 1795/29.12.2010 emis în baza sentinței penale nr. 1683/19.10.2010 și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 C.pr.p.., instanța urmează să analizeze, în ordinea menționată, următoarele aspecte: aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă, avându-se în vedere aplicarea dispozițiilor privitoare la recidiva postexecutorie; aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni.
În ceea ce privește limitele de pedeapsă mai favorabile, instanța a stabilit limitele maxime de pedeapsă prevăzute de legea nouă pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat, pentru unele infracțiuni în stare de recidivă postexecutorie. Astfel, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la pedepsele pentru infracțiuni săvârșite în starea de recidivă postexecutorie, instanța a mentionat că aceasta se face într-o singură etapă, urmând a se verifica dacă pedeapsa aplicată sub legea veche depășește maximul special din noua normă de incriminare, redus cu 1/3 potrivit dispozițiilor art. 375 alin. (1), (2) C. proc. pen., și ulterior majorat cu ½ din maximul special astfel rezultat, potrivit art. 43 alin. (5) C. pen.
Infracțiunea de furt calificat prevăzută de dispozițiile art. 208 alin. (1)- 209 alin. (1) lit. e din Codul penal din 1969 este reglementată de dispozițiile art. 228 al. 1 din C.p., fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 3 la 15 ani, iar în actualul Cod penal de la 6 luni la 3 ani.
Față de cele reținute instanța a constatat că pedeapsa de 3 ani aplicată condamnatei pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1 - art. 209 al. 1 lit. e din C.p. din 1969 (față din 03.09.2006) are corespondent în art. 228 al. 1 din C.p. din 2014 și că nu depășește limitele pedepsai prevăzute de noua lege.
Instanța de fond a constatat că pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată condamnatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 al. 1 - art. 209 al. 1 lit. e din C.p. din 1969 cu aplic. art. 37 al. 1 lit. a (faptă din 30.06.2007), are corespondent în noua reglementare în disp. art. 228 al. 1 și depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 3 ani închisoare, astfel încât urmează să o reducă la pedeapsa de 3 ani.
Față de pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată condamnatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 al. 1 - art. 209 al. 1 lit. a, e și g din C.p. din 1969 cu aplic. art. 37 al. 1 lit. a și art. 41 al. 2 din C.p. din 1969 (faptă din perioada 09 – 11.12.2008), are corespondent în noua reglementare în disp. art. 228 al. 1 - 229 al. 1 lit. b, și depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 5 ani închisoare, astfel încât urmează să o reducă la pedeapsa de la 6 ani și 6 luni închisoare la 5 ani închisoare.
Având în vedere că tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni prevăzut de Copul penal din 1969 este mai favorabil, prevăzând aplicarea pedepsei celei mai grele la care se poate adăuga un spor de maximum 5 ani – art. 34 lit. b din C.p. din 1969, raportat la prev. art. 39 al. 1 lit. b din Noul Cod penal care prev. că atunci „când s-au aplicat numai pedepse cu închisoare se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite”, se va aplica tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni prevăzut de Copul penal din 1969.
De asemenea, instanța a mentinut sporul de 1 an închisoare aplicat prin Sp. 1683/19.10.2010, astfel că condamnata va avea de executat pedeapsa rezultatntă de 6 ani închisoare.
Având în vedere prevederea ca pedeapsă accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1969 și de legea nouă, instanța a aplicat pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.
Împotriva acestei soluții, în termen legal, a declarat contestație condamnata, care a solicitat reducerea pedepsei și înlăturarea sporului aplicat.
Tribunalul, analizând contestația formulată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, având în vedere și susținerile condamnatei, constată că aceasta este nefondată.
Astfel, se constată că potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1 Noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
De asemenea, potrivit art. 4 din Legea nr. 187/2012, legea de punere în aplicare a codului penal, pedeapsa aplicată pentru a infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a cestei legi.
Prin urmare, în aplicarea acestor dispoziții, instanța este ținută să verifice doar dacă pedeapsa aplicată în concret printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pentru o anumită infracțiune, depășește limita maximă a pedepsei prevăzute de legea nouă pentru acea infracțiune.
În realizarea acestui demers, se va face o corespondență între textele legale care incriminează fata concretă a persoanei condamnate, sub imperiul ambelor legi și apoi se vor compara limitele de pedeapsă.
Tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea acestor dispoziții legale, procedând într-o primă etapă la descontopirea pedepsei rezultante aplicate, în pedepsele componente, după care într-o a doua etapă au fost comparate pedepsele aplicate în concret cu limitele de pedeapsă prevăzute de legea nouă pentru infracțiuni echivalente, ulterior procedându-se la recontopirea pedepselor .
În această etapă a procedurii instanțele nu sunt ținute să verifice temeinicia și legalitatea sentințelor penale definitive prin care s-au aplicate pedepse condamnaților, ci doar să verifice dacă aceste pedepse depășesc noul maxim special prevăzut de lege.
De aceea Tribunalul constată că, față de actele dosarului, s-a procedat în mod legal la aplicarea principiilor prevăzute de art. 6 C.penal.
Față de aceste considerente, instanța urmează ca în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1lit. b C.p.p. să respingă ca nefondată contestația formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestatia formulată de contestatoarea B. A. R., fiica lui S. și A., născută la data de 31.07.1979, în prezent deținută în Penitenciarul Târgșor, impotriva sentinței penale nr. 378/01.02.2014 pronunțată de Judecatoria Ploiesti, în dosarul nr._, ca nefondată.
Obligă contestatoarea la plata sumei de câte 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de câte 100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justitiei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 14 februarie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
N. C. D. D.
Red. NC/DD.
4 ex.-12.03.2014
Dosar fond_
Judecător fond – I. G.
Operator de date cu caracter personal 4058
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 330/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 102/2014.... → |
|---|
