Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 220/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 220/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 20-06-2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA PENALA
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR 220
Ședința publică din data de 20.06.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - T. Z.
GREFIER - R. C. I.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. G. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova
Pe rol fiind judecarea contestației formulată de P. de pe lângă J. Ploiești, împotriva sentinței penale nr.640/05.03.2014. pronunțată de J. Ploiești în dosarul nr._, privind pe condamnatul M. G. C., fiul lui C. și N. C., născut la data de 28.07.1991, în prezent aflat în Penitenciarul Găești
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.06.2014, dată la care a pronunțat următoarea decizie .
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată:
Prin sentința penală nr.640/05.03.2014 J. Ploiesti, în baza art. 23 din Legea 255/2013 modificată prin OUG 116/2013, rap la art 595 NCPP, a respins sesizarea Comisiei pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul Penitenciarului Ploiești, cu privire la condamnatul M. G. C..
Pentru pronunțarea acestei soluții s-au avut în vedere următoarele:
Prin sentința penală nr. 2139/23.11.2012 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr 90/24.01.2012 a Curții de Apel Ploiești inculpatul M. G. C. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare.
Astfel, prin sentința penală anterior menționată, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie, în baza art 20 rap la art 211 alin 1 și alin 2 lit c și alin 2 ind 1 lit a și b C pen, cu aplic art 320 ind 1 C pr pen.
În baza art 86 ind 4 C pen, s-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr 1322/22.07.2011 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală 1284/22.09.2011 a Curții de Apel Ploiești (pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art 208 alin 1-209 alin 1 lit a, g și i C pen, cu aplic art 41 alin 2 C pen, art 75 alin 1 lit c C pen, și art 320 ind 1 C pr pen.) și s-a alăturat pedeapsa de 2 ani și 6 luni aplicată la pedeapsa de 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare .
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr.2367/2012 din data de 25.01.2013 de J. Ploiești, executarea pedepsei începând la data de 01.08.2012 și urmând să expire în termen la data de 17.10.2016.
Din data de 18.10.2016, s-a stabilit să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr 2570/09.12.2013 a Judecătoriei Ploiești.
Prin sentința penală anterior menționată numitul M. G. C. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în baza art 208 alin 1-209 alin 1 lit a, g și i C pen, cu aplic art 37 lit a C pen și art 320 ind 1 C pr pen.
În baza art 86 ind 4 C pen, s-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr 1322/22.07.2011 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală 1284/22.09.2011 a Curții de Apel Ploiești (pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art 208 alin 1-209 alin 1 lit a, g și i C pen, cu aplic art 41 alin 2 C pen, art 75 alin 1 lit c C pen, și art 320 ind 1 C pr pen.) și s-a alăturat pedeapsa de 2 ani și 6 luni aplicată la pedeapsa de 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare .
În baza sentinței penale nr 2570/09.12.2013 a Judecătoriei Ploiești s-a emis MEPI nr 3046/30.12.2013 (in așteptare).
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, însă, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
În cauză, persoana condamnată se află în executarea unei pedepse rezultante de 2 ani închisoare, pronunțată printr-o hotărâre definitivă.
Instanța a apreciat asupra incidenței art 6 NCP, cu privire la fiecare mandat de executare a pedepsei închisorii și cu privire la fiecare pedeapsa aplicată, având în vedere că rațiunea existenței instituției aplicării obligatorii a legii penale mai favorabile, care reprezintă o limitare a autorității de lucru judecat este de a asigura faptul că pedeapsa efectiv aplicată condamnatului sub imperiul legii vechi nu depășește pedeapsa maximă pe care acesta ar fi putut-o primi prin aplicarea instituțiilor incidente potrivit legii noi, in raport de maximul de pedeapsă prevăzut de legea nouă și nu înfrânge astfel principiul. legalității.
I. Astfel, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie, în baza art 20 rap la art 211 alin 1 și alin 2 lit c și alin 2 ind 1 lit a și b C pen, cu aplic art 320 ind 1 C pr pen.
Instanța a constatat că la aplicarea pedepsei s-a făcut aplicarea art 320 ind 1 alin 7 V C pr pen, care are corespondent în dispozițiile art 375, 396 alin 10 NCPP.
Astfel, devin incidente dispozițiile art 79 alin 1 NCPP – când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente una sau mai multe dispoziții care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită se reduc prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la tentativă, circumstanțe atenuante și cazuri speciale de reducere a pedepsei in aceasta ordine.
S-a constatat în speță că prin reducerea cu 1/3 a limitei maxime de pedeapsă de 5 ani (1/2 din 10 ani închisoare), prevăzută de NCP pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie în modalitatea concretă de săvârșire ( art 32 rap la art 233 rap la art 234 alin 1 lit a NCP, având în vedere că s-a reținut în considerentele hotărârii că „ inculpatul a incercat, prin utilizarea unui pistol neletal să o deposedeze pe partea vătămată minoră de un pachet de țigări”) se ajunge la un cuantum de 3 ani și 4 luni închisoare, mai mare decât pedeapsa aplicată potrivit C pen din 1969.
Primul termen al recidive postcondamnatorii este reprezentat de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr 1322/22.07.2011 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală 1284/22.09.2011 a Curții de Apel Ploiești (pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art 208 alin 1-209 alin 1 lit a, g și i C pen, cu aplic art 41 alin 2 C pen, art 75 alin 1 lit c C pen, și art 320 ind 1 C pr pen.
Fapta săvârșită de persoana condamnată își are corespondent în dispozițiile art 228 alin 1-229 alin 1 b și d C pen cu aplic art 35 alin 1 și art 77 alin 1 lit d NCP, cu aplic art 375, 396 alin 10 NCPP, pedeapsa maximă la care s-ar putea ajunge prin aplicarea instituțiilor incidente potrivit NCP fiind de 8 ani și 4 luni ( 5 ani – 1/3 din 5 ani +3 ani+2 ani), mai mare decât cea aplicată condamnatului potrivit C pen din 1969).
Tratamentul sancționator al recidivei postexecutorii este cel prevăzut de art 43 alin 1 NCP – cumulul aritmetic, astfel incât, având în vedere că nu se impune reducerea celor două pedepse care formează termenii recidivei, nu se impune nici reducerea pedepsei rezultante.
Cu privire la mandatul nr 3046/30.12.2013 al Judecătoriei Ploiești:
Prin sentința penală nr 2570/09.12.2013 a Judecătoriei Ploiești, M. G. C. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în baza art 208 alin 1-209 alin 1 lit a, g și i C pen, cu aplic art 37 lit a C pen și art 320 ind 1 C pr pen.
Instanța a constatat că la aplicarea pedepsei s-a făcut aplicarea art 320 ind 1 alin 7 V C pr pen, care are corespondent în dispozițiile art 375, 396 alin 10 NCPP.
S-a constatat în speță că prin reducerea cu 1/3 a limitei maxime de pedeapsă de 5 ani prevăzută de NCP pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în modalitatea concretă de săvârșire ( art 228 alin 1-229 alin 1 lit b și d NCP cu aplic art 375, 396 alin 10 NCPP se ajunge la un cuantum de 3 ani și 4 luni închisoare, mai mare decât pedeapsa aplicată potrivit C pen din 1969.
Primul termen al recidive postcondamnatorii este reprezentat de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr 1322/22.07.2011 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală 1284/22.09.2011 a Curții de Apel Ploiești (pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art 208 alin 1-209 alin 1 lit a, g și i C pen, cu aplic art 41 alin 2 C pen, art 75 alin 1 lit c C pen, și art 320 ind 1 C pr pen.
Fapta săvârșită de persoana condamnată își are corespondent în dispozițiile art 228 alin 1-229 alin 1 b și d C pen cu aplic art 35 alin 1 și art 77 alin 1 lit d NCP, cu aplic art 375, 396 alin 10 NCPP, pedeapsa maximă la care s-ar putea ajunge prin aplicarea instituțiilor incidente potrivit NCP fiind de 8 ani și 4 luni ( 5 ani – 1/3 din 5 ani +3 ani+2 ani), mai mare decât cea aplicată condamnatului potrivit C pen din 1969).
Tratamentul sancționator al recidivei postexecutorii este cel prevăzut de art 43 alin 1 NCP – cumulul aritmetic, astfel încât, având în vedere că nu se impune reducerea celor două pedepse care formează termenii recidivei, nu se impune nici reducerea pedepsei rezultante.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 23 din Legea 255/2013 modificată prin OUG 116/2013, rap la art 595 NCPP, a respins sesizarea Comisiei pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul Penitenciarului Ploiești, cu privire la condamnatul M. G. C., fiul lui C. și N. Constanta, născut la data de 28.07.1991, CNP_, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești.
In baza art 275 alin 3 NCPP, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație P. de pe lângă J. Ploiești, apreciind soluția ca netemeinică pe considerentul că la aprecierea limitelor speciale ale infracțiunilor prevăzute în noul Cod Penal, trebuia să se ia în considerare și reducerea acestora cu 1/3, ca urmare a aplicării art.3201 din vechiul Cod de procedură penală, ale cărei dispoziții au fost preluate de art.396 alin.10 din noul Cod de procedură penală.
Examinând contestația formulată, instanța de control judiciar apreciază ca este nefondată pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1 Noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
De asemenea, potrivit art. 4 din Legea nr. 187/2012, legea de punere în aplicare a codului penal, pedeapsa aplicată pentru a infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Prin urmare, în aplicarea acestor dispoziții, instanța este ținută să verifice doar dacă pedeapsa aplicată în concret printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pentru o anumită infracțiune, depășește limita maximă a pedepsei prevăzute de legea nouă pentru acea infracțiune.
În realizarea acestui demers, se va face o corespondență între textele legale care incriminează fapta concretă a persoanei condamnate, sub imperiul ambelor legi și apoi se vor compara limitele de pedeapsă.
Prin decizia penală nr. 14 din dosarul nr._ /HP/P, ÎCCJ admite sesizarea formulată de Tribunalul Prahova, - Secția Penală prin încheierea din data de 22.04.2014 pronunțată în dosarul_, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea în principiu a problemei de drept, respectiv, dacă în interpretarea art. 6 ali.1 din Codul penal în ipoteza în care este vorba despre o hotărâre de condamnare cu aplicarea art.3201din Codul de procedură penală anterior, se reduce pedeapsa la maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, maxim ce se va reduce cu 1/3 ca urmare a judecării cauzei prin aplicarea principiului recunoașterii vinovăției.
Stabilește că în aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei potrivit art.6 alin.1 din Codul penal, atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut în legea nouă, nu se va lua în considerare cauza specială de reducere a pedepsei prevăzută de art.3201 alin.7 din Codul de procedură penală anterior, reținută condamnatului și valorificată în pedeapsa concretă. Dispoziția este obligatorie potrivit dispozițiilor art.477 ali.3 din Codul de procedură penală.
Tribunalul, examinând sentința contestată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, având în vedere motivele invocate de P. de pe lângă J. Ploiești, dar și decizia ÎCCJ,constată neîntemeiată contestația formulată.
În raport de cele arătate, tribunalul, în baza art. 23 alin.3 și 6 din Legea 255/2013, va respinge ca nefondată contestația formulată de P. de pe lângă J. Ploiești, împotriva sentinței penale nr.640/05.03.2014. pronunțată de J. Ploiești în dosarul nr._, privind pe condamnatul M. G. C., fiul lui C. și N. C., născut la data de 28.07.1991, în prezent aflat în Penitenciarul Găești
În baza art. 274 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 23 alin.3 și 6 din Legea 255/2013, respinge ca nefondată contestația formulată de P. de pe lângă J. Ploiești, împotriva sentinței penale nr.640/05.03.2014. pronunțată de J. Ploiești în dosarul nr._, privind pe condamnatul M. G. C., fiul lui C. și N. C., născut la data de 28.07.1991, în prezent aflat în Penitenciarul Găești
În baza art. 274 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.06.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
Trandfirescu Z. R. C. I.
Red. T.Z.
Tehn.TZ
d.f._ J. Ploiești
j.f. M. L.
4 ex/07.07.2014
Operator de date cu caracter personal nr.4058
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 219/2014.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 675/2014.... → |
|---|
