Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 436/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 436/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 23-09-2014
ROMANIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA PENALA
DOSAR NR_
DECIZIA PENALĂ NR 436
Ședința publică din data de 23.09. 2014
PREȘEDINTE: T. Z.
GREFIER - R. C. I.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror A. E. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
Pe rol fiind judecarea contestației formulată de condamnatul V. I., fiul lui I. și A., născut la data de 01 iulie 1954 în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr.2421/05.08.2014, pronunțată de J. Ploiești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul V. I. asistat de avocat din oficiu B. D. din cadrul Baroului Prahova, potrivit delegației pentru asistența juridică obligatorie aflată la dosar.
Procedura de citare este legală
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Cu permisiunea instanței, apărătorul a luat legătura cu contestatorul condamnat, după care arată că acesta își menține contestația formulată în cauză și depune la dosar memorii .
Reprezentantul parchetului având cuvântul, nu formulează alte cereri .
Tribunalul, față de actele si lucrările dosarului constată, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri..
Apărătorul contestatorului având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea sentinței instanței de fond și rejudecând cauza în fond, admiterea cererii de liberare condiționată formulată de persoana condamnată V. I. care a executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege, are doi copii în întreținere, are probleme de sănătate, si–a îndreptat comportamentul în timpul detenției În subsidiar, solicită reducerea termenului de reiterare al cererii .
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestatei formulată de condamnat ca nefondată, menținerea sentinței penale nr. 2421/05.08.2014 pronunțată de J. Ploiești ca legală și temeinică, apreciind că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru acordarea liberării condiționate, Din caracterizarea depusă la dosar rezultă că persoana condamnată a fost sancționată disciplinar o dată, nu a beneficiat de recompense A mai beneficiat de măsura liberării condiționate însă acesta nu și –a îndreptat comportamentul.
Condamnatul V. I. având cuvântul, susține că a formulat mai multe memorii în legătură cu condițiile necorespunzătoare din penitenciar, referitoare la alimentație și la spațiul de cazare, nu este de acord cu caracterizarea emisă de penitenciar pe care o consideră necorespunzătoare, susține că are doi copii și nu trei copii așa cum s-a consemnat în caracterizare, arată că a ținut legătura cu familia și din cauza vârstei – 60 de ani, nu i-a fost admisă cererea pentru a presta o muncă .
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată:
Prin sentința penală nr. 2421/05.08.2014 J. Ploiești, în baza art. 587 C.pr.pen. rap. la art. 59 și urm. C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen., a respins cererea de liberare condiționată formulată de petentul V. I., fiul lui I. și A., născut la data de 01.07.1954, CNP_, în prezent încarcerat în Penitenciarul Ploiești, ca nefondată.
În baza art.587 alin. 2 C.proc. pen. a fost fixat termen de reiterare data de 01.01.2015.
În baza art. 275 alin. 2 C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 200 lei.
În baza art. 272 alin. 1 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în baza sentinței penale 168/2013 a Judecătoriei S. petentul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Executarea pedepsei a început la 22.10.2013 și urmează să expire la 21.10.2015. Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuie să execute 2/3 din pedeapsa, respectiv 730 zile, din care, în cazul în care muncește 244 zile considerate ca executate în baza muncii prestate și 244 zile efectiv executate.
Condamnatul a executat efectiv până la 02.07.2014, 254 zile fără a avea nici o zi considerată ca executată urmare a muncii prestate.
Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Ploiești conchide, în analiza privitoare la situația petentului, că acesta, se afla la prima analiză și nu poate fi liberat condiționat având în vedere antecedentele penale și comportamentul avut pe perioada detentiei.
Liberarea condiționată constituie o modalitate de executare a unei părți din pedeapsa închisorii, fiindcă persoana condamnată care a fost liberată condiționat este considerată ca fiind în continuarea executării pedepsei, încât timpul petrecut în stare de libertate până la împlinirea duratei pedepsei intră în calculul acestei durate, iar pedeapsa se consideră ca deplin executată. Această caracterizare se referă și la executarea pedepselor auxiliare care însoțesc pedeapsa principală și își urmează cursul lor. În ziua în care s-a împlinit restul de timp din pedeapsa închisorii, liberarea condiționată se transformă în liberare definitivă, întrucât condamnatul este considerat că și-a executat pedeapsa.
Regulile referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile dale în parte, cum este cazul și liberării condiționate.
În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează de asemenea la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viată sau a închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, cum este și cazul Legii 286/2009 face ca determinarea legii aplicabile să se efectueze potrivit regulilor înscrise în articolul 15 alin. (2) din Constituția României care prevede că "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".
Întrucât legea privind executarea pedepselor cuprinde deopotrivă norme de drept penal material și norme de drept penal procesual, se retine că numai normele de drept procesual penal sunt de imediată aplicare și deci retroactive în raport cu momentul săvârșirii faptei de către cei aflați în executarea pedepselor, în timp ce normele de drept penal vor retroactiva sau ultraactiva doar în măsura în care sunt mai favorabile acestora.
Analizând atât sub aspectul condițiilor de acordare a liberării condiționate, cât si al efectelor impuse după acordarea liberării condiționate prevăzute in art. 100 si urm. din C.pen. se constată că a fi mai favorabile prevederile art. 59 si urm. din C.pen. anterior, prevederi care vor ultraactiva.
Potrivit art.59 al.1 Cod penal anterior, liberarea condiționată poate fi acordată unui condamnat care execută pedeapsa închisorii dacă sunt împlinite următoarele condiții: condamnatul să fi executat o anumită parte, stabilită de lege, din pedeapsă, să fi arătat stăruiță în muncă și disciplină și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare. Aceste trei condiții sunt cerute cumulativ de textul de lege. Atunci când ele sunt îndeplinite, condamnatul, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, după executarea a cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, va putea beneficia de liberare condiționată.
Prin urmare, din interpretarea dispozițiilor legale menționate mai sus, reiese că liberarea condiționată, indiferent de modul de sesizare (la cererea condamnatului sau la propunerea comisiei de liberări), este un beneficiu, iar nu un drept al condamnatului, drept care ia naștere o dată cu împlinirea fracției din pedeapsă, liberarea condiționată din executarea pedepsei fiind excepția, iar executarea la termen regula.
Din textul alin. 1 al art. 59 C.pen. anterior rezultă că la acordarea liberării condiționate trebuie să se țină seama și de antecedentele penale ale condamnatului. Aceasta desigur nu constituie o condiție a liberării condiționate, echivalentă cu celelalte trei condiții și de aceeași importanță ca și acestea, dar este o împrejurare de care instanța nu poate face abstracție atunci când unui condamnat i se acordă liberarea condiționată. Instanța constată că petentul a mai a fost condamnat anterior.
Prima condiție cerută de dispoziția din art. 59 alin.1 C.pen. anterior privește raportul dintre durata pedepsei ce se execută și timpul executat în stare de deținere, în sensul că pentru a se obține liberarea condiționată condamnatul să fi executat o parte din pedeapsă. Instanța constată, din actele existente la dosar, că petentul a executat două treimi din durata pedepsei de 2 ani închisoare la care a fost condamnat, așa cum este prevăzut de lege. Petentul a executat 254 zile din totalul pedepsei, ceea ce reprezinta 2/3 din pedeapsa.
A doua condiție cerută pentru acordarea liberării condiționate privește felul de a se comporta al condamnatului în îndeplinirea obligației de a presta o muncă utilă (art. 59 alin.1 C.pen. anterior). Această comportare își află exprimarea în stăruință în muncă și disciplina manifestate de condamnat în timpul executării pedepsei. Faptul că cel condamnat este stăruitor în muncă și disciplinat dovedește că el are aptitudinea de a-și asigura existența în mod cinstit, prin muncă și poate deci, din acest punct de vedere, beneficia de liberarea condiționată.
Instanța reține că petentul condamnat nu a participat la activități lucrative neavând considerată ca executată nici o zi, acesta executând pedeapsa în regim semideschis. Raportat la data încarcerării instanța apreciază că această condiție nu poate fi considerată ca îndeplinită, condamnatul nefăcând dovada stăruinței în muncă.
Dovezile temeinice de îndreptare, a treia condiție, prevăzută de dispoziția din alin. 1 al art. 59 C.pen. anterior, pentru acordarea liberării condiționate privește, de asemenea, comportarea condamnatului în timpul executării pedepsei închisorii, dar sub aspectul redresării lui morale. Buna purtare manifestată de condamnat în mod statornic la locul de deținere, îndeplinirea întocmai a diferitelor sarcini- altele decât cele legate de muncă – ce i-au fost încredințate ( sarcini de ordin gospodăresc, sarcini neremunerate), participarea la activități educative, culturale, respectarea întocmai a regulamentului locului de deținere, obținerea de recompense și absența sancțiunilor disciplinare, toate acestea constituie dovezi temeinice de îndreptarea a celui condamnat.
Din caracterizarea depusă la dosar instanța retine că petentul condamnat nu a avut un comportament constant pozitiv fiind sancționat disciplinar la data de 07.01.2014 pentru lovirea altui deținut. Nu a fost recompensat . A participat la programe și activități.
Instanța a constatat că petentul a fost condamnat anterior și a mai beneficiat de liberare condiționată. Se constată ca petentul nu a înțeles clemența de care a beneficiat prin liberarea condiționată, scopul pedepsei nefiind atins.
Liberarea condiționată de care a beneficiat nu a constituit un stimulent suficient pentru îndreptarea și educarea acestuia în spiritul unei atitudini cinstite față de muncă, respectării legilor și a regulilor de conviețuire socială. Prin atitudinea adoptată față de normele sociale, săvârșind și alte infracțiuni, după ce anterior a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu executare, condamnatul nu a dovedit că îndreptarea sa este una reală și efectivă.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța constată că nu există suficiente și serioase indicii ca pedeapsa închisorii aplicate condamnatului și aflată în curs de executare și-a atins scopul, urmând a respinge, ca neîntemeiată, cererea de liberare condiționată.
Față de aceste considerente, în baza art. 587 C.pr.pen. rap. la art. 59 și urm. C.pen. anterior și art. 5 C.pen., prima instanță a respins cererea de liberare condiționată formulată de petentul V. I., fiul lui I. și A., născut la data de 01.07.1954, CNP_, în prezent încarcerat în Penitenciarul Ploiești, ca nefondată și va menține termenul de reiterare stabilit de comisie, respectiv 01.01.2015.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul criticând-o ca fiind netemeinică, solicitând admiterea contestației, desființarea sentinței instanței de fond și rejudecând cauza în fond, admiterea cererii de liberare condiționată formulată deoarece a executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege, are doi copii în întreținere, are probleme de sănătate, si–a îndreptat comportamentul în timpul detenției.
În subsidiar, a solicitat reducerea termenului de reiterare al cererii .
Tribunalul, examinând sentința atacată potrivit noilor dispozitii legale ,apreciază ca aceasta este fondată, așa cum se va arăta în continuare:
Contestatorul se află în executarea unei pedepse de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 168/2013 a Judecătoriei S. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă furt.
Din analiza procesului verbal nr.238/2.07.2014 al comisiei de propuneri din cadrul Penitenciarului Ploiești, reiese ca acesta avea de executat pentru a putea fi liberat condiționat din cele 730 zile închisoare un număr de 243 zile, pe care le executase la data analizării sale in comisie, acesta a executat un număr de 254 zile.
Potrivit disp.art. 59 c.p. după ce a executat cel putin 1/3 din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei, ținându-se seama la calculul fracțiunii și de partea din pedeapsă care poate fi considerată ca executată pe baza muncii prestate, fără ca liberarea să poată fi acordată înainte de executarea efectiva a cel puțin jumătate din durata pedepsei.
Este adevărat că simpla îndeplinire a fracției legale nu naște dreptul condamnatului de a beneficia de liberare condiționata, ci doar o vocație în acest sens, condițiile prevăzute de art. 59 c.p. trebuind să fie îndeplinite în mod cumulativ.
Din același proces verbal mai reiese că se află la prima analiza a comisiei, execută pedeapsa în regim semideschis, a avut un comportament oscilant pe perioada detenției, are antecedente penale ,a mai beneficiat de liberare condiționată.
Din actele dosarului, tribunalul constata că petentului condmanat i s-a stabilit de către Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate un termen de reanalizare a situației sale privind liberarea condiționată după 6 luni, respectiv la data de 01.01.2015. Acest termen de reiterare a fost menținut și de instanța de fond. În stabilirea acestui termen de 6 luni amânare, Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, a motivat că nu poate fi liberat condiționat având în vedere antecedentele penale și comportamentul avut pe perioada detenției fiin sancționat disciplinar o singură dată.
Întradevăr, la analizarea posibilității acordării liberării condiționate, instanța poate ție cont pe lângă coportamentul adoptat de condamnat în detenție și de antecedentele penale ale acestuia. Sub acest aspect este legală și temeinică decizia amânării acordării liberării condiționate. Totuși tribunalul apreciază ca fiind excesiv primul termen de amânare pentru aceste considerente prin raportare la practica Comisiei coroborată și cu durata pedepsei de 2 ani închisoare pe care o are de executat petentul.
Pentru aceste considerente, tribunalul apreciaza că în cauză se impune reducerea termenului de reiterare a analizarii in comisie a condamnatului, după data de 01.11.2014.
F. de cele precizate, instanța va admite contestația formulată de condamnatul V. I., fiul lui I. și A., născut la data de 01 iulie 1954 în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr. 2421/05.08.2014, pronunțată de J. Ploiești și în consecință:
Va desființa în parte sentința atacată, în sensul că va reduce termenul de reiterare fixat, stabilindu-l la data de 01.11.2014.
Va menține în rest dispozițiile sentinței.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația formulată de condamnatul V. I., fiul lui I. și A., născut la data de 01 iulie 1954 în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr. 2421/05.08.2014, pronunțată de J. Ploiești.
Desființează în parte sentința atacată, în sensul că reduce termenul de reiterare fixat, stabilindu-l la data de 01.11.2014.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.09.2014.
PREȘEDINTE
T. Z. GREFIER
R. C. I.
Red.T.Z.
Tehn.DC
d.f._ J. Ploiesti
j.f. S. V.
4 ex/06.10.2014
Operator de date cu caracter personal nr.4058
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 818/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 856/2014.... → |
|---|
