Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 434/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 434/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 23-09-2014
ROMANIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA PENALA
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR 434
Sedinta publica din data de 23.09. 2014
PREȘEDINTE: T. Z.
GREFIER - R. C. I.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror A. E. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
Pe rol fiind judecarea contestației formulată de condamnatul S. M., fiul lui N. și V., născut la data de 25 decembrie 1984 în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr. 2338/25.07.2014, pronunțată de J. Ploiești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul S. M. asistat de avocat din oficiu D. A. din cadrul Baroului Prahova, potrivit delegației pentru asistența juridică obligatorie aflată la dosar.
Procedura de citare este legală
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Cu permisiunea instanței, apărătorul a luat legătura cu contestatorul după care arată că acesta își menține contestația formulată în cauză.
Reprezentantul parchetului nu formulează alte cereri .
Tribunalul, față de actele și lucrările dosarului consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri..
Apărătorul contestatorului având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea sentinței instanței de fond și rejudecând cauza în fond, admiterea cererii de liberare condiționată formulată de persoana condamnată S. M. care a executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege. Consideră că și cealaltă condiție privind comportamentul condamnatului este îndeplinită, acesta se va reintegra social, nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Condamnatul a încercat să presteze o activitate lucrativă în penitenciar însă cererea nu i-a fost aprobată .
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de condamnat ca nefondată, menținerea sentinței nr . 2338/25.07.2014, pronunțată de J. Ploiești. ca legală și temeinică, condamnatul se află la prima analiză în fața comisiei din cadrul Penitenciarului a fost sancționat de 4 ori și nu a fost recompensat.
Contestatorul condamnat S. M. având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației, admiterea cererii de liberare condiționată arată că are trei copii în întreținere
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată:
Prin sentința penală nr.2338/25.07.2014, J. Ploiești, în temeiul disp. art. 587 din C.pr.p. rap. la art. 59 din C.p.anterior și art. 5 C.pen., a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de persoana condamnată S. M., fiul lui N. și V.,născut la data de 25.12.1984, în prezent aflat în Penitenciarul P..
În baza art. 587 al. 2 din C.pr.p., a fost fixat termen de reiterare a cererii de 4 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii .
În baza art. 275 al. 2 din C.pr.p.,a fost obligat petentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 250 lei.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în vederea soluționării cauzei au fost atașate procesul-verbal și caracterizarea condamnatului.
Potrivit procesului verbal atașat la dosarul cauzei persoana privativă de libertate se află în executarea unei pedepse de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 141/2012, pronunțată de J. B. V., executarea pedepsei a început la data de 21.09.2011 si urmează să expire la data de 20.09.2015, iar până în prezent condamnatul a executat fracția obligatorie de 2/3 din pedeapsa.
Din cuprinsul procesului-verbal reiese că persoana condamnată execută pedeapsa în regim semideschis și se află la prima analiză în fața comisiei.
Potrivit caracterizării atașate procesului-verbal, condamnatul a fost sancționat disciplinar de 4 ori, dar nu a fost recompensat.
Liberarea condiționată constituie o modalitate de executare a unei părți din pedeapsa închisorii, fiindcă persoana condamnată care a fost liberată condiționat este considerată ca fiind în continuarea executării pedepsei, încât timpul petrecut în stare de libertate până la împlinirea duratei pedepsei intră în calculul acestei durate, iar pedeapsa se consideră ca deplin executată. Această caracterizare se referă și la executarea pedepselor auxiliare care însoțesc pedeapsa principală și își urmează cursul lor. În ziua în care s-a împlinit restul de timp din pedeapsa închisorii, liberarea condiționată se transformă în liberare definitivă, întrucât condamnatul este considerat că și-a executat pedeapsa.
Regulile referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamnblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile dale în parte, cum este cazul și liberării condiționate.
În cazul instituției liberării conditionate, situația tranzitorie se creează de asemenea la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viată sau a închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, cum este și cazul Legii 286/2009 face ca face ca determinarea legii aplicabile să se efectueze potrivit regulilor înscrise în articolul 15 alin. (2) din Constituția României care prevede că "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".
Întrucât legea privind executarea pedepselor cuprinde deopotrivă norme de drept penal material și norme de drept penal procesual, se retine că numai normele de drept procesual penal sunt de imediată aplicare și deci retroactive în raport cu momentul săvârșirii faptei de către cei aflați în executarea pedepselor, în timp ce normele de drept penal vor retroactiva sau ultraactiva doar în măsura în care sunt mai favorabile acestora.
Analizând atât sub aspectul condițiilor de acordare a liberării conditionate, cât si al efectelor impuse după acordarea liberării conditionate prevăzute in art. 100 si urm. din N.c.pen. se constată că sunt mai favorabile prevederile art. 59 si urm. din vechiul C.pen. prevederi care vor ultraactiva.
Potrivit dispozițiilor art. 59 și următoarele C.pen., condamnatul aflat în executarea unei pedepse cu închisoarea mai mică de 10 ani poate fi liberat condiționat după executarea a cel puțin două treimi din durata pedepsei, dacă este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare și ținând și cont de antecedentele sale penale.
Față de durata pedepsei în a cărei executare se află condamnatul instanța constată că acesta a executat fracția minimă de 2/3 din durata pedepsei.
Constatând îndeplinită condiția obligatorie a executării fracției prevăzute de lege, instanța a analizat oportunitatea punerii în libertate a condamnatului, ținând seama de circumstanțele concrete ale cauzei. În acest sens, instanța a avut în vedere interesul manifestat de condamnat pe parcursul executării pedepsei pentru activitațile cu caracter educațional, dar și prin raportare la comportamentul adoptat, antecedentele penale și nu în ultimul rând prin raportare la numărul de recompense obținut pe parcursul executării pedepsei.
În cauza de față, din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, rezultă că deținutul a avut un comportament relativ necorespunzător, a fost sancționat disciplinar de 4 ori, dar nu a fost recompensat.
Instanta a constatat că detinutul este la primul conflict cu legea penală.
În conformitate cu prevederile art.52 al.1 C.p. anterior, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind acela de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, iar pentru a se asigura acest scop, pedeapsa trebuie să fie adecvată în momentul legiferării, în momentul individualizării prin aplicarea ei de către instanță, cât și în momentul executării efective a pedepsei.
Potrivit art.52 al.2 c.p., prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Astfel, instanța de judecată ce aplică o pedeapsă cu închisoarea are în vedere criteriile de individualizare prevăzute de legea penală, iar pedeapsa trebuie să fie în cuantum potrivit pentru a-și atinge scopul și pentru a-și realiza funcțiile sale. Unul dintre criteriile de individualizare a pedepsei este acela al limitelor de pedeapsă prevăzute în partea specială a c.p., și care sunt diferențiate în funcție de gravitatea faptei săvârșite. Nu trebuie pierdut din vedere aspectul că pedeapsa are și caracter represiv, respectiv tocmai izolarea de societate a celui condamnat pentru o perioadă de timp ce variază în funcție de criteriile de individualizare ale pedepsei.
Prima instanța nu a considerat că la acest moment este oportună punerea în libertate a condamnatului, această măsură trebuind a fi analizată cu deosebită rigurozitate de către instanță, acest beneficiu urmând a fi acordat doar acelor condamnați care au dovedit că pot să se reintegreze în societate fără a exista riscul săvârșirii altor infracțiuni.
Faza de executare a pedepsei reprezintă un moment deosebit în care se asigura prevenția specială, respectiv reeducarea infractorului, noțiune ce implică componente psihologice, sociale și care are drept finalitate crearea unui sistem axiologic al condamnatului care să permită resocializarea acestuia în condiții optime.
Față de aceste considerente, instanța a avut in vedere comportamentului condamnatului, dar si faptul ca este la prima analiza, in temiul disp. 587 din C.pr.p. rap. la art. 59 din C.p.anterior și art. 5 C.pen.,a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de persoana condamnată S. M., fiul lui N. și V.,născut la data de 25.12.1984, în prezent aflat în Penitenciarul P. și în baza art. 587 al. 2 din C.pr.p., a fost fixat termen de reiterare a cererii de 4 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii .
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul criticând-o ca fiind netemeinica, solicitând admiterea contestației, desființarea sentinței instanței de fond și rejudecând cauza în fond, admiterea cererii întrucât a executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a situației de fapt reținută, a probelor exisetnte la dosar cât si din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp.art. 417 alin.2. c.p.p. tribunalul apreciază apelul ca fiind nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta:
Prin sentinta penala nr.141/2012 a Judecătoriei B. V. a fost condamnat petentul S. M. la 4 ani închisoare.
Executarea pedepsei sus-mentionate a început la data de 21.09.2011 și până la data de 21.05.2014 a executat în mod efectiv 974 zile închisoare.
Din cuprinsul procesului verbal nr. 174/21.05.2014 întocmit de Comisia de Propuneri pentru Punerea in Libertate Conditionata din cadrul Penitenciarului Ploiești rezultă că până în prezent condamntul a executat fracția legală de 2/3 din pedeapsă, necesară pentru a deveni propozabil in vederea liberarii condiționate, iar pe parcursul executarii pedepsei a avut un comportament oscilant, fiind sanctionat disciplinar de mai multre ori.
Condamnatul executa pedeapsa in regim semideschis, se află la prima analiza a comisiei, a executat fracția obligatorie prevăzuta de legea penală, a avut un comportamernt oscilant, comisia apreciind că nu întrunește condițiile cumulative pentru a putea beneficia de liberare condiționată, propunând un termen de 12 luni amânare, espectiv la data de 20.05.2015.
Deși condamnatul a executat fractia de pedeapsa de 2/3 necesara pentru a deveni propozabil in vederea liberării condiționate, fiind îndeplinite formal conditiile prevazute de art. 59 cod penal din 1968 privind liberarea conditionata, tribunalul constata, analizand procesul verbal si caracterizarea depusă la dosar, că petentul deși este fără antecedente penale a fost sancționat administrativ de mai multe ori pentru comiterea unor fapte similare. Pe perioada detenției a fost sancționat disciplinar de 4 ori, fără ca până la momentul analizei să se fi ridicat vreo sancțiune disciplinară.
Cu toate acestea așa cum a reținut și instanța de fond, prin raportare la lipsa antecedentelor penale, executarea pedepsei în regisemideschis este suficientă o nouă analiză după 4 luni de la rămânerea definitivă a sentinței atacate și nu data de 20.05.2015, propusă de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate.
F. de cele arătate mai sus, tribunalul urmeaza ca în baza disp. art.4251pct.1 lit.b C.p.p, să respingă ca nefondată contestația formulată de condamnatul S. M., fiul lui N. și V., născut la data de 25 decembrie 1984 în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr. 2338/25.07.2014, pronunțată de J. Ploiești.
În baza disp. art.275 C.p.p. va obliga contestatorul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza disp. art.4251pct.1 lit.b C.p.p, respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul S. M., fiul lui N. și V., născut la data de 25 decembrie 1984 în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr. 2338/25.07.2014, pronunțată de J. Ploiești.
În baza disp. art.275 C.p.p. obligă contestatorul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 23.09. 2014.
PREȘEDINTE
T. Z. GREFIER
R. C. I.
Red. T.Z.
Tehn.DC
d.f._ J. P.
j.f.C. C.
4 ex/01.10.2014
Operator de date cu caracter personal nr.4058
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 856/2014.... | Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
